UNIVERSITATEA „........................” .................

FACULTATEA
DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
...........................................................

ABSOLVENT:
....................................

.........................
2022
UNIVERSITATEA „............................” ............FACULTATEA
DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

TRĂSĂTURI COMPARATIVE
ALE COMUNICĂRII VERBALE
ȘI NON – VERBALE LA COPIII
CU TULBURĂRI DIN
SPECTRUL AUTIST

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
...............................................................

ABSOLVENT:
.......................................

.......................
2022
 Cuprins

INTRODUCERE.............................................................................................................3
CAPITOLUL 1 – Comunicare și limbaj.......................................................................4
1.1– Delimitări conceptuale...............................................................................................4
1.2– Procesul și teoriile comunicării.................................................................................5
1.3– Funcțiile limbajului și comunicării..........................................................................11
1.4– Formele limbajului și comunicării...........................................................................16
1.5– Comunicarea non-verbală........................................................................................18
CAPITOLUL 2 – Tulburările din spectrul autist......................................................21
2.1 – Delimitări conceptuale............................................................................................21
2.2 – Caracteristicile tulburărilor din spectrul autismului...............................................22
2.2.1 – Tulburări la nivelul interacţiunilor sociale..................................................22
2.2.2 – Tulburări ale imaginaţiei, repertoriu restrâns de
comportamente şi interese........................................................................................22
2.2.3 – Tulburări ale comunicării verbale...............................................................24
2.3 – Particularităţile limbajului şi comunicării în condiţii de autism............................25
2.4 – Metode şi intrumente de evaluare.........................................................................26
2.5 – Metode de stimulare şi dezvoltare ale abilitaţilor de comunicare..........................27
2.5.1 – Comunicare augmentativă şi alternativă (AAC).........................................27
2.5.2 – Strategii de intervenţie prin AAC................................................................28
2.5.3 – Sistemul comunicării prin schimbul de imagini (PECS)..............................30
2.5.4 – Metoda ABA (Applied Behaviour Analysis).................................................32
2.5.5 – Metoda Teacch.............................................................................................32
CAPITOLUL 3 – METODOLOGIA CERCETĂRII................................................33
3.1 – Obiectivele cercetării..............................................................................................33
3.2 – Ipotezele cercetării................................................................................................33
3.3 – Prezentarea lotului cercetării..................................................................................33
3.4 – Metode și tehnici de cercetare................................................................................34
3.5 – Organizarea cercetării.............................................................................................36
CAPITOLUL 4 – ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR
CERCETĂRII........................................................................................................40
4.1 - Rezultatele cercetării și demonstrarea valabilității ipotezelor................................62
CONCLUZII..................................................................................................................74
BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................77
Anexe..............................................................................................................................78
 INTRODUCERE

Autismul este o afecţiune întâlnită foarte des în prezent, dar tratamentul şi

vindecarea încă reprezintă o enigmă.
Persoanele ce suferă de boli din spectrul autist nu reuşesc să se exprime într-un
mod corespunzător, deci nu pot să comunice cu membrii familie, într-o manieră
adecvată. Lipsa sau întârzierea limbajului este primul simptom pe care îl observă
părinţii, în dezvoltarea anormală a copiilor.
Din acest considerent, lucrarea în cauză prezintă metodele şi tehnicile pe care le
putem utiliza, când vine vorba de copiii cu autism, ce se confruntă cu întârzierea
limbajului.
Tehnicile analizei comportamentale se aplică tot mai des în procesul
recuperatoriu al copiilor cu autism, având un rol esenţial în dezvoltarea limbajului.
Aceste metode se pot aplica atât în tratarea copiilor cu tulburări din spectrul
autist, cât şi copiilor ce nu se confruntă cu această afecţiune, în relaţiile profesionale, în
şcolile de masă, în relaţiile de familie.
Astfel, lucrarea de față este intitulată „Trăsături comparative ale comunicării
verbale și non – verbale la copiii din spectrul autist” și este structurată pe parcursul a
patru capitole. Primul capitol, prezintă chestiuni teoretice referitoare la tipurile și
funcțiile comunicării, atingând aspecte precum procesul și funcțiile comunicării,
oralitatea, scrisul și comunicarea non-verbală. Cel de-al doilea capitol aparține de
asemenea cercetării teoretice și prezintă aspectele comunicării verbale și non-verbale la
copiii ce prezintă tulburări din spectrul autist. În acest capitol sunt prezentate chestiuni
referitoare la metodele și instrumentele de evaluare, la caracteristicile tulburărilor din
spectrul autist, la particularități ale limbajului și comunicării în condiții de autism,
precum și chestiuni referitoare la metodele de stimulare și dezvoltare ale abilităților de
comunicare.
Capitolul trei reprezintă prezentarea metodologiei folosite în cadrul cercetării
aplicative și prezintă obiectivele, ipotezele, lotul de participanți, descrierea
instrumentelor de investigație și desfăsurarea cercetării. Capitolul patru reprezintă
analiza și interpretarea datelor, iar ultima parte este rezervat discuțiilor și concluziilor
finale. Aceste capitole sunt urmate de secțiunea dedicată bibliografiei și anexelor.

3
 CAPITOLUL 1 – Comunicare și limbaj

1.1 – Delimitări conceptuale

Comunicarea ca și noțiune este exprimată atât din punct de vedere relațional cât
și din punct de vedere procesual. Astfel, relația comunicațională reprezintă interacțiunea
informațională ce se petrece între doi actanți adică, emitentul și receptorul sau
destinatarul. Emitentul este cel care generează și transmite semnale cu ajutorul
suporturilor fizice, acestea constând în suporturi acustice, grafice sau gestuale. La
celălalt capăt, receptorul reprezintă agentul ce captează și prelucrează semnalele ce au
fost transmise de către emitent și astfel își modifică starea în concordanță cu conținutul
mesajului. Mesajul reprezintă conținutul de informații al semnalului. Această relație de
comunicare este specifică oamenilor fiind reciprocă și bilaterală, emitentul și receptorul
având proprietatea de a-și schimba succesiv rolurile.
Procesul de comunicare este reprezentat de un ansamblu de operații de codare,
recodare și decodare, acestea aplicându-se asupra alfabetului de bază cu condiția de a
respecta anumite reguli logice și gramaticale.
Sistemul de comunicare este reprezentat de articularea funcțională a entităților
structurale (emitentul, canalul și receptorul) și a alfabetului sau a semnelor prin care
sunt obiectivizate mesajele Sistemul de comunicare este caracterizat de două tipuri,
fiind vorba de sistem deschis (informația circulă într-un singur sens, dinspre emitent
către receptor) și de sistem închis (informația circulă în ambele sensuri, atât dinspre
emitent spre receptor cât și dinspre receptor spre emitent), aceasta din urmă fiind
considerată ca fiind comunicarea autentică.
Laturile comunicării reprezintă unitatea relației și a procesului, acestea fiind
împărțite în trei categorii: latura cantitativă, cea semantică și cea pragmatică. Latura
cantitativă se caracterizează prin volumul de informație care este realizat în cadrul
relației de comunicare. Aceasta este determinată de numărul de evenimente elementare
și de probabilitățile lor. Latura semantică rezultă din stabilirea relației de corespondență
designativă și un anumit conținut informațional (semn – mesaj). Latura pragmatică
reprezintă stabilirea relației dintre mesajul trimis sau recepționat și o stare specifică de
necesitate sau de reglare a sarcinii destinatarului. În acest sens, în cazul în care mesajul
respectiv contribuie la satisfacerea stării de necesitate ori la rezolvarea sarcinii de
reglare a datelor, atunci este considerat faptul că latura pragmatică este realizată.
4
 1.2– Procesul și teoriile comunicării

Comunicarea reprezintă efortul de a aduna idei, informaţii şi de a face legătura

între acestea. Conform Wilburg Schram, comunicarea reprezintă procesul prin care
ideile și concepţiile sunt adunate într-o comuniune dintre emiţătorul şi receptorul
mesajului printr-un canal de comunicare.
Comunicarea reprezintă un concept esenţial şi folosit în următoarele cazuri:
· Într-un proces prin care participanţii sunt atenţi la stimuli şi reacţionează atunci
când îi percep;
· Mecanism prin intermediul căruia relaţiile dintre oameni se creează şi sunt
dezvoltate.
Comunicarea expune natura relaţiilor umane, realizată prin capacitatea de a
înţelege sensul legăturilor sociale înfăptuite. Această legătură se întâmplă prin
intermediu limbajului, însă cei mai mulţi oameni consideră vorbirea doar un mijloc prin
care se realizează o comunicare, deoarece şi discursul reprezintă doar un mijloc prin
intermediul căruia oamenii se pot exprima.
Totuşi, trebuie amintit faptul că limbajul este singura cale obiectivă prin care se
realizează comunicarea şi care respectă pe de-a-ntregul personalitatea celeilalte
persoane. Pentru a se înțelege că limbajul este un mijloc prin care se realizează o
conversaţie sau se schimbă idei, este nevoie de un nivel al culturii mai ridicat al
participanţilor.
Cei mai importanţi filosofi ai comunicării au încercat să găsească, de-a lungul
timpului, legile pe care se bazau legăturile dintre oameni iar, în concepţia lor, cea mai
mare problemă reprezinta cunoaşterea celuilalt interlocutor. Atât pentru Seneca, cât şi
pentru Platon, prietenia reprezinta relaţia cea mai pură; totodată, Kant se baza pe respect
iar Max Scheller pe simpatie.
Psihologul Lagache trimite comunicarea la termenul de “influență” menţionat de
Fichte în “Teoria dreptului” şi i-a acordat definiţia ca fiind o acţiune a unei libertăţi
împotriva altei libertăţi, proces care se opune împotriva indiferenței sau a violenţei.
În urma cercetărilor realizate începând cu anul 1926 şi finalizate în 1969 s-a
ajuns la concluzia că o persoană petrece în jur de 11 ore din cele 24 dintr-o zi
comunicând cu alţi oameni. Luând în considerare şi cele 4 moduri principale prin care

5
 BIBLIOGRAFIE

1. Axelrod S., McElrath K., Wine B. (2019). Applyed behaviour analysis: Autism
and beyond. Kansas, Editura AAPC Publishing.
2. Cernozomazu O. M. (2005). Aspecte generale ale patologiei autiste. Suceava,
Editura Universității.
3. Cooper J. O., Heron T. E.,. Heward W. L. (2016). Analiza aplicată a
comportamentului, a doua ediție. București, Editura Alpha MDN.
4. Crișan C. (2014). Tulburările din spectrul autist. Diagnoză, evaluare, terapie.
București, Editura Eikon.
5. Cucuruz D. (2004). Autismul, Cartea pentru părinți. București, Editura Licenția
Publishing.
6. Drăgu A. (2015). Mâini cuminți, Copilul meu autist. București, Editura Polirom.
7. Leaf R., McEachin J., Dayharsh J., Boem M. (2010). Ghid de terapie ABA
Partea I. București, Editura Frontiera.
8. Oprișan E. (2018). Descifrând autismul. Brașov, Editura A.P.A.R.
9. Pasco G. (2018). The value of early intervention for children with autism.
Londra, Editura Springer International Publishing.
10. Peeters T. (2016). Autismul, Teorie și intervenție educațională, 2016. Iași,
Editura Politom.
11. Popa M. (2006). Comunicarea aspect generale și particular. București, Editura
Paideia.
12. Porumboiu A. (2012). Tulburarea din spectru autist, Drumul parcurs spre
normalitate. București, Editura SPER.
13. Schwartz Gh. (2014). Fundamentele psihologiei speciale, Ed. a-2 a. Iași, Editura
Institutul European.
14. Secară O. (2009). Autismul. București, Editura Teracus Arte.
15. Verza E., Verza F. E. (2011). Tratat de psihopedagogie specială. București,
Editura Universității.

6
7