Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MARILE IDEOLOGII
IDEOLOGIA reprezintă o sumă unitară de idei susținută de un segment al populației unui stat
care se referă la organizarea și evoluția acestuia din punct de vedere economic, social, politic,
cultural și diplomatic.
-sunt 4 mari ideologii în secolul 19
1. Liberalismul
2. Conservatorismul
3. Naționalismul
4. Socialismul
1.LIBERALISMUL
-îsi are originea în iluminism, promovează ideea conform căreia la conducerea societății trebuie
să se impună indivizii cei mai activi și instruiți
-sunt 3 tipuri:
a). politic
-se bazează pe drepturi și libertăți cetățenești(libertatea de exprimare, libertatea conștiinței,
dreptul la munca, vot, asociere)
-separația puterilor în stat
-regimul constituțional
-votul cenzitar evoluează spre cel universal
b). economic
-Adam Smith-1776-”Avuția națiunilor”
-garantarea proprietății private
-libera inițiativă
-concurența economică
-sunt desființate monopolurile și vămile interne
-Smith spunea: Statul ”paznic de noapte”
c). cultural
-pune accent pe libertatea de formare(învățământul de stat gratuit și obligatoriu până la clasa
a 4-a)
-școala formează cetățenii
2.CONSERVATORISMUL
-concretizat de englezul Edmund Burke în lucrarea ”Reflecții asupra revoluției franceze”-1790
-Edmund critică revoluția franceză, deoarece consideră că înlăturarea unei forme de guvernământ
tradiționale cu o inovație contemporană neverificată duce la haos și dictatură militară; susține o
transformare graduală a societății în măsura în care este pregătită pentru modernizare(compară
societatea cu o plantă) prin reforme și nu prin revoluție.
3. NAȚIONALISMUL
-apare în secolul 18(din gândirea iluministă) și se dezvoltă la început de secol 19 în condițiile în
care Congresul de la Viena reconfirmă regimuri de dominație străină
-are la bază conceptul de ”națiune”
-națiunea este o comunitate umană alcătuită din indivizi care au origine comună, vorbesc aceeași
limbă, au o economie unitară, un trecut istoric comun, au aceleași credințe, obiceiuri și tradiții
-în secolul 19, națiunile trăiesc divizate politic (în mai multe state)
-granițele etnice le suprapun pe cele politice
-este susținută ideologia de către burghezie, aristocrație, intelectuali
2.revoluția de la 1848
-revoluții, baricade, lupte de stradă, documente revoluționare
-unirea prezentă în programele pașoptiste
-1859-”Originea speciilor”-Darwin
3.perioada postpașoptistă
-se impune real-politik-ul(se impun în istorie popoarele puternice care știu să-și atingă
obiectivele prin război și diplomație)
-după înăbușirea revoluției pașoptiste, revoluționarii români pleacă în exil(cei mai mulți în
Franța)
-în exil, aceștia vor desfășura numeroase acțiuni care au ca obiectiv realizarea unirii
principatelor:
*editează publicații(în Franța, Belgia)
-”România Viitoare”-Nicolae Bălcescu în 1850 la Paris: revoluția viitoare va fi una
națională
*trimit memorii marilor puteri:-în Franța-lui Napoleon al 3-lea
-în Anglia-lui Lord Palmerston
*stabilesc contacte cu intelectualii francezi-Joules Michelet
-în epocă, pe fondul acestor eforturi se redeschide Problema Orientală sub forma Războiului
Crimeei (1853-1856) între Imperiul Țarist și Imperiul Otoman
-marile puteri din Occident îngrijorate de tendințe expansioniste ale Rusiei care riscă să afecteze
echilibrul european intervin în război de partea Porții: Franța Anglia, Sardinia
-Imperiul Țarist este înfrânt- Congresul de pace(2.02.1856)se desfășoară la Paris
-pe fondul lucrărilor acestuia, ministru de externe francez Walewsky propune unirea Moldovei cu
Țara Românească într-un stat barieră care să stopeze expansiunea Rusiei în detrimentul Imperiul
Otoman
-puterile prezente la Paris au opinii diferite după cum urmează:
-pro:Franța, Prusia, Sardinia, Rusia
-contra:Anglia, Turcia, Austria
-la Paris s-a semnat tratatul de pace (30.03.1856)
-este înlăturat protectoratul țarist asupra Principatelor
-sunt înlăturate Regulamentele Organice
-se menține suzeranitatea otomană asupra Principatelor
-se introduce garanția colectivă a Marilor Puteri
-3 județe din sudul Basarabiei sunt retrocedate Moldovei: Cahul, Ismail, Bolgrad
-convocare în Principate a adunării ad-hoc-prin intermediul lor, românii sunt consultați în
legătură cu viitoare organizare a statelor (în condițiile lipsei unui punct de vedere comun al
puterilor garante)
* Adunările ad-hoc- adunări reprezentative și consultative
Adunări ad-hoc(1857)
-în ciuda falsificării inițiale a alegerilor pentru adunarea ad-hoc a Moldovei în final câștig de
cauză au avut unioniștii
*Iași-București
-rezoluții=acte finale
1.Unirea Moldovei cu Țara Românească=România
2.Neutralitate
3.Autonomie
4. Prinț străin dintr-o dinastie domnitoare a Europei a cărui moștenitori să fie crescuți în religia
țării
5.Adunare reprezentativă
UNIFICAREA GERMANIEI
-precedente: Unificarea Germaniei într-un singur stat este solicitată prin lucrări: ”Discursuri către
națiunea germană”-Frederic Fichte(1807-1808)
-societăți secrete:asociațiile studențești:1817-1819
-uniunea vamală:1834-Zollverein(în jurul Prusiei; moneda: talerul prusac)
-parlamentul de la Frankfurt:1848- se alege Germania mică(fără Austria), federală și monarhică
După eșecul revoluției pașoptiste, mijloacele prin care se va realiza unificarea Germaniei în jurul
Prusiei vor fi diplomația și războiul. Forțele unificării în jurul Prusiei sunt: Regele Wilhelm I de
Hohenzollern(1861) și Otto von Bismarck(1862)-conservator, junker-mare proprietar funciar; își
propune să unească Germania în jurul Prusiei prin diplomație și război
-sunt luate măsuri care să pregătească Prusia pentru a susține opera de unificare în jurul său prin
război, se dezvoltă economia, sistemul bancar, căi ferate, dotarea și organizarea armatei(puști cu
tragere rapide, serviciul militar este stabilit la 3 ani).
-unificarea Germaniei în jurul Prusiei s-a realizat prin trei războaie
1. 1864 Pusia+Austria-Danemarca
pretextul: chestiunea ducatelor daneze-Prusia ia Schleswig și Austria ia Holstein
-Danemarca este înfrântă iar cele două state învingătoare obțin câte un ducat
-1865-Bismarck obține neutralitatea Franței în viitorul conflict cu Austria (la acesta
se ajunge după ce Prusiei acuză Austria că nu respectă drepturile germanilor din Holstein)
*economic:
-după unificare, Germania devine prima mare putere economică a continentului plasându-se pe
locul al doilea la nivel mondial după SUA
-dezvoltarea economică este favorizată atât de revoluția industrială (faza 2) cât și de punerea în
valoare a resurselor economice din provinciile primite și a despăgubirii de război plătită de
Franța
-astfel, se dezvoltă industria precum metalurgia, electrotehnica și chimia, dar și infrastructura
comerțul și sistemul bancar –se folosește petrolul și electricitatea ca combustibil
-industria Germaniei e dominantă de numeroase concerne=monopoluri-unități de producție care
înglobează mai multe ateliere/întreprinderi și care domină piața la un anumit produs (Crup=uzine
de căi ferate)
-această dezvoltare va genera o muncitorime numeroasă în societate germană organizată politic
în Partidul Social Democrat
*regim politic:
-Imperiul german are un regim autoritar justificat de numeroasele atribuții ale împăratului și
cancelarului în detrimentul legislativului reprezentat de Parlament-acesta ,deși este ales prin vot
universal masculin, are atribuții limitate
-Partidele politice cu care colaborează cancelarul în guvernare sunt Partidul conservator (al
junkerilor) și Partidul Liberal (al burgheziei germane)-un alt partid este Partidul Social
Democrat al muncitorimii care ,însă, prin LEGEA EXCEPȚIONALĂ din 1879 va fi interzis
(organizațiile și publicațiile sale)
-pe de altă parte, Bismark va dispune elaborarea celui mai avansat program de asistență socială
în favoarea muncitorimii germane: Statul Bunăstării Sociale(1882-1884)-Prevedea ajutoare
pentru accidente, pensii de bătrânețe, sprijin din partea statului în caz de boală
-pentru a menține echilibrul intern, Bismarck duce o politică de germanizare(în teritoriile
negermane:teritoriile poloneze)
-obictivele lui Bismack: dezvoltare economică, echilibru intern, izolarea diplomatică a Franței
POLITICA EXTERNĂ
-Bismarck urmărește consolidarea poziției Germaniei de prima putere a Europei având ca
principal obiectiv izolarea diplomatică a Franței
→astfel, la 1872 constituie Alianța celor trei împărați alcătuită din Germania, Rusia și
Austro-Ungaria- astfel, Germania prevenind un război pe două fronturi în cazul unui conflict cu
Franța-luând acesteia posibilitatea de a se uni cu state din estul Germaniei
-la 1879 Germania va fonda Dubla alianță (Germania + Austro-Ungaria) după ce Rusia,
nemulțumită de tratamentul ei de la Congresul de la Berlin, a părăsit alianță celor trei împărați
-la 1882 la alianță se alătură Italia, rezultând astfel prima mare alianță a continentului: Tripla
alianță-la aceasta va adera și România la 1883
-la 1888 la conducerea Germaniei vine împăratul Wilhelm 2 (1888-1912) care va iniția începând
cu 1890 o nouă politică externă de cuceriri coloniale pentru Germania
*Weltpolitick=politică mondială: ”Viitorul Germaniei e pe apă”-începe un program
de înarmare navală
-noua politică duce la înlăturarea lui Bismarck și va reconfigura alianțele pe continent- vor
apărea tensiuni între Germania și Anglia și Germania și Franța
IMPERIUL AUSTRO-UNGAR
-astfel, se ajunge la compromisul istoric din 1867 când se stabilește nouă organizare dualistă a
Imperiului-prin aceasta, împăratul(Franz Iosef) deține și calitatea de rege apostolic al Ungariei-
Imperiul are două capitale: Viena și Budapesta- în cele două funcționând câte de un parlament și
un guvern austriac și maghiar
-din punct de vedere administrativ, statul se împarte în Transleithania și Cisleithania
-imperiul are 3 ministere comune:finanțe, apărarea și politica externă
-cele 2 zone au evoluții politice diferite, în vreme ce partea austriacă cunoaște o lentă evoluție
spre democrație (1806 introdus votul universal masculin), în partea maghiară se mențin structuri
feudale la care se adaugă și o politică intensă de maghiarizare-aceasta va termina declanșarea
unor importante acțiuni de revendicări naționale din Transilvania și alte provincii ale părților
maghiare:
1.la 1868 românii protestează împotriva dualismului ”PRONUNCIAMENTUL”=ne pronunțăm
2.la 1881 românii se organizează în Partidul Național Român
3.la 1892 românii transilvăneni redactează MEMORANDUM=de ținut minte, prin care
revendică autonomia-Documentul este trimis împăratul de la Viena care îl trimite Guvernului de
la Budapesta- autoritățile maghiare îl resping și intendează autorităților un proces, în urma
căruia, aceștia primesc sancțiuni grele (pentru grațierea morandiștilor va interveni regele Carol 1
al României pe lângă Împăratul Franz Iosef)
-numeroase tensiuni există între administrația maghiară și popoarele sud-slave care urmăresc să
se unească cu Serbia
POLITICA EXTERNĂ
-se orientează spre alianța cu Germania 1872-1879 și urmărește să anexeze teritorii în Balcani
profitând de criza orientală
- 1878- îsi impune protectoratul (ia sub dministrație) Bosnia și Herțegovina
- 1908- anul Austro-Ungariei în Balcani, anexează Bosnia și Herțegovina și susține
proclamarea independenței Bulgariei
-vizează să anexeze și Serbia- sușținută în cadrul politicii de panslavism de către
Rusia
→astfel se tensionează relațiile dintre Austro-Ungaria, Rusia și Serbia
-1912-1913: s-a implicat din umbră în RĂZBOAIELE BALCANICE( 2 războaie):
-se desfășoară între 1912-1913
-este o nouă etapă a crizei orientale
-4 state balcanice:Serbia, Grecia, Bulgaria și Muntenegru se grupează într-o alianță:”Uniunea
Balcanică”-prin care luptă pentru eliberarea teritoriilor locuite de conaționali, aflate sub
dominația Porții
-astfel, declară război Imperiului Otoman în 1912, care este învins
-aliații nu se înțeleg la pace, deoarece Bulgaria ia cea mai mare parte a teritoriului eliberat, deși
era locuit și de sârbi, greci și muntenegreni
-de partea lor, intervine și România, care își simte granița sudică amenințată de tendințele
expansioniste ale Bulgariei
-cu ocazia mobilizării armatei române, istoricul Nicolae Iorga a afirmat că:”Peste Dunăre începe
războiul pentru Ardeal”(referindu-se la faptul că, acționând împotriva Bulgariei, România
acționează indirect împotriva Austro-Ungariei)
→ al doilea răboi balcanic a fost considerat ca o repetiție generală pentru Primul Război
Mondial-care, dincolo de neînțelegerile dintre statele balcanice, a evidențiat divergențele dintre
Austro-Ungaria și Imperiul Țarist