PROCESE PSIHICE DE CUNOAȘTERE(COGNITIVE)

1.Procese senzoriale:-senzații
-percepții
-reprezentări

2.Procese cognitive superioare:-gândire

-memorie
-imaginație

SENZAȚIILE
-sunt procese de cunoaștere elementare, ce reflectă separat sub forma unor imagini simple și
primare informații despre însușirile concrete ale obiectelor și fenomenelor în condițiile acțiunilor
directe a stimulilor asupra analizatorilor
-sunt elementare
-refletă separat informațiile
*ele nu receptează separat în realitate, ci integrate în percepții
excepție: în condițiile de laborator
-simple
-primare
-reflectă separat însușiri concrete(frumusețea=însușire abstractă)
-se produc întotdeauna în momentul prezent, sub acțiunea directa a stimulilor asupra
analizatorilor(”hic et nunc”=aici și acum)
-particularități:
-CALITATEA:reprezintă diferența dintre senzații
-DURATA:-corespunde timpului de acționare a stimulului asupra analizatorului
-fenomene de:-latență(întârzierea formării senzației)
-postacțiune(momentul în care încetează senzația)
-INTENSITATE:forța cu care se realizeză senzația
-TONALITATE AFECTIVĂ:acea coloratură afectivă a senzației
-VALOARE INFORMAȚIONALĂ:fiecare senzație ne comunică o informație
-CARACTERUL CONȘTIENT:a-ți da seama de senzația pe care o ai

-ANALIZATORUL-mecanism structurat funcțional care permite formarea senzațiilor

-functionează unicat
-componență:

1.RECEPTOR-preia energia excitanților interiori/exteriori și o trasformă în impuls/influx

nervos= CODARE(ex: văz-senzație; ochi-receptor)

2.VERIGA DE CONDUCERE-componente:
-fibre nervoase senzitive-rol: conduce influxul
-centri subcoricali-rol: filtraj senzorial
3.VERIGA CENTRALĂ-componente:
-nucleu-rol: decodificare→ senzație(transformă impulsurile nervoase în fapt psihic)
-zona periferică-rol: integrarea senzațiilor în ansambluri(zonă de asociație)

4.CONEXIUNEA INVERSĂ
-întoarcerea mesajului de răspuns
-rol:adaptiv

LEGILE SENZAȚIEI

1.LEGEA INTENSITĂȚII/PRAGURILOR-un excitant produce o senzație numai dacă atinge o

anumită intensitate care depășește un anumit prag, denumit pragul minimal absolut
a. Pragul minimal absolut-intensitatea cea mai mică a unui stimul care poate determina o senzație
specifică pentru un analizator

b. Pragul maxim absolut-cea mai mare cantitate dintr-un stimul care mai poate genera o senzație
specifică(stimulii care depășesc pragul maxim absolut produc durere și pot distruge analizatorul)

c. Pragul diferențial-cantitatea minimă de excitant care adăugată la stimularea inițială determină

o noua senzație

d. Pragul operațional-este de câteva ori mare mare decât cel diferențial pentru că discriminarea
senzațiilor trebuie să se facă foarte repede și clar

2.LEGEA ADAPTĂRII-sensibilitatea analizatorilor se modifică sub aceeași cantitate de stimuli

3.LEGEA CONTRASTULUI SENZORIAL- doi stimuli cu caracteristici contrare se scot

reciproc în evidență

4.LEGEA SENSIBILIZĂRII/A INTERACȚIUNII ANALIZATORILOR-producerea senzațiilor

într-un analizator poate modifica senzația dintr-un alt analizator

5.LEGEA SINESTEZIEI-producerea senzațiilor într-un analizator generează senzații altui

analizator

6.LEGEA COMPENSAȚIEI-când analizatorul funcționează mai puțin sau deloc, funcția lui este
preluată de alt analizator

7.LEGEA SEMNIFICAȚIEI- receptăm senzații în funcție de semnificația pe care o au pentru noi

PERCEPȚIA
-procese senzoriale complexe și totodată imagini primare ce reflectă totalitatea informațiilor
despre insușirile concrete ale obiectelor și fenomenelor în condițiile directe a stimulilor asupra
analizatorilor
-relația senzație-percepție(S-P)
*interacțiune reciprocă
*senzația este la baza percepției
dar:-percepția nu este o însumare de senzații
-percepția este o interacțiune super complexă a senzațiilor

-percepția este considerată a fi o imagine primară pentru că apare numai în relația directă cu
obiectul-sub acțiunea directă a stimulilor asupra analizatorilor

-redau totalitatea informațiilor→imagini complexe

-caracter obiectual-imaginea perceptivă este întotdeauna imaginea unui obiect anume

-claritate și precizie în funcție de caracteristicile legăturii cu realitatea

-durata-corespunde duratei de acționare a stimulilor

-intensitate-forța cu care se resimte percepția realizată

-rol informațional/reglator în activitate-reglează mișcările, direcția acestora

-are caracter plurimodal(mai multe tipuri de senzații întrunite)

-la formarea percepției participă și mecanisme mai complexe:

*percepția este influențată de activitate prin:
-operații/mișcări
-ceea ce este mai important pentru desfășurarea acesteia devine obiectul central al
percepției și este perceput clar, complet, precis

*percepția este influențațtă si de trăsăturile de personalitate:

-mecanisme verbale
-cunoștințe generale
-specializare profesională
-pregătire prealabilă
-interese(stimul lăuntric care ne orientează către ceva)

-ETAPELE/FAZELE PROCESULUI PERCEPTIV

*detecția-sesizarea și conștientizarea doar a prezenței stimulului în câmpul perceptiv, fără să se

poată spune ceva despre caracteristicile lui
-depășirea pragului de ”minimum-vizibile”

*discriminarea-detașarea stimulului de fond si remarcarea acelor însușiri care-l deosebesc de

alții asemănători
-depășirea pragului de ”minimum-separabile”
 *identificarea-realizarea unui nivel mai înalt de procesare și curpinderea într-o imagine unitară a
informațiilor obținute anterior și raportarea acesteia la modelul perceptiv corespunzător din
experiența anterioară
-depășirea pragului de ”minimum-cognoscibile”
-tipuri:-identificarea individuală:stabilirea componentelor individualizatoare ale
acelui obiect
-identificarea categorială:stabilirea clasei din care face parte obiectul

*interpretarea-stabilirea semnificației obiectului perceput, a importanței lui pentru subiect, a

posibilei sale utilizări în activitate

-LEGILE PERCEPȚIEI

1.LEGEA INTEGRALITĂȚII IMAGINII PERCEPTIVE-însușirile obiectului sunt semnalate

nu separat, ci în interrelații complexe alcătuind o imagine unitară, cuprinzând atât însușirile
principale, cât și pe cele secundare, atât obiectul respectiv, cât și contextul spațio-temporal în
care acesta se află(informațiile despre însușirile obiectului se suprapun)

2.LEGEA STRUCTURALITĂȚII IMAGINII PERCEPTIVE-în structura imaginii unitare

însușirile care comunică cea mai mare cantitate de informații ocupă primul plan și sunt primele
explorate perceptiv cât mai bine, în timp ce celelalte trec pe un plan secund și sunt reflectate mai
vag

3.LEGEA SELECTIVITĂȚII-caracteristica omului de a fi o ființă activă și de a realiza raporturi

diferențiate și variate cu lumea
-omul se fixează pe ceva care devine obiectul percepției(nucleul),
restul lucrurilor făcând parte din câmpul percepției
-nucleul percepției nu este fix, este mobil

4.LEGEA CONSTANTEI PERCEPTIVE-în condiții improprii pentru percepție se poate realiza

percepția corectă
-constanta mărimii
-constanta formei
-constanta culorii

5.LEGEA PROIECTIVITĂȚII IMAGINII PERCEPTIVE-neuro-funcțional, imaginea se

realizează la nivel cortical, dar psihologic ea este proiectată la nivelul sursei, adică al obiectului
care a determinat-o

6.LEGEA SEMNIFICAȚIEI- fiecare percepție semnifică ceva

OBSERVAȚIA-activitatea perceptivă intenționată, orientată spre un scop, reglată prin cunoștințe

generale, organizată și condusă sistematic, conștient și voluntar.

SPIRITUL DE OBSERVAȚIE-aptitudinea de a sesiza cu ușurință, rapiditate și precizie ceea ce

este mai puțin intens, mai ascuns, indistinct, dar semnificativ pentru scopurile omului.
ILUZIILE PERCEPTIVE-percepții care deformează, denaturează unele aspecte ale realității
*iluzii optico-geometrice
*iluzii tactil-chinestezice
*iluzii de mișcare
*iluzii optico-chinestezice de greutate

REPREZENTAREA
-proces senzorial-cognitiv și totodată imagine secundară ce reflectă schematic și unitar informații
despre însușiri concrete și caracteristice ale obiectelor și fenomenelor în condiția absenței
stimulilor asupra analizatorilor

-relația reprezentare-percepție(R-P):
-percepția condiționează apariția reprezentării
-dar reprezentarea nu este o simplă urmă a percepției

-apare către vârsta de un an

-apariția este condiționată, nu doar de dezvoltarea percepției, ci și de dezvoltarea:
*relației active cu obiectele
*experiența(rezultă din relația activă)
→memoria!!!!!!
*limbajul
*gândirea
→dubla natură a reprezentării:
*intuitiv figurativă(prin conținut)
*intelectiv operațională(prin modul de producere)

-însușiri:
*în cadrul imaginii din reprezentare se impun informații despre însușiri:
-importante/caracteristice
-figurative
*oferă o imagine panoramică
*presupune detașare de contextul spațio-temporal
*presupune o conștientizare a trecutului ca trecut
*reprezintă un nivel mai înalt de generalizare intuitivă
*prezintă o libertate mai mare față de schema structurală a obiectelor

-clasificare:
*după analizatorul dominant:
-reprezentări vizuale:sunt cele mai numeroase în experiența fiecăruia și prezintă cele mai
multe dintre caracteristicile analizate anterior
-reprezentări auditive:reproduc atât zgomote, cât și sunete muzicale și verbale
-reprezentări chinestezice:imagini mentale ale propriilor mișcări
 *după gradul de generalizare:
-reprezentări individuale:sunt cele ale obiectelor, ființelor, fenomenelor reale și care au o
anumită semnificație pentru persoană
-reprezentări generale:însușirile comune și caracteristicile pentru o întreagă clasă de obiecte

*după gradul de operaționalizare:

-imagini reproductive:evocă obiecte sau fenomene percepute anterior
-imagini anticipative:se referă la mișcări sau transformări care nu au fost niciodată
percepute

-rolul reprezentărilor:
*sunt simboluri figurative
*contribuie la învățarea sensului unor cuvinte mai complexe
*permite și ușurează formarea generalizărilor în gândire
*permite derularea șirului de raționamente necesar rezolvării de probleme
*permite verificarea rezultatului obținut prin raportare la situația prezentată
*importantă în realizarea combinatoricii imaginative
*importantă pentru întreaga activitate