Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Invatarea Scolara
Invatarea Scolara
3. Conditiile interne si externe ale invatarii scolare eficiente. Motivatia invatarii scolare-
conditie interna integrativa: geneza, dinamica, forme si structuri; legea optimului
motivational; strategii de formare dezvoltare.
Conceptul de invatare
Invatare este definita diferit de la un autor la altul. Dupa Dors si Mercier, „invatarea consta
in a dobandi sau a modifica o reprezentare a mediului”. Acest caracter elimina latura
afectiv-motivat a vietii psihice. Dupa Leontiev, invatarea e „procesul dobandirii
experientei individuale de comportare”. Adica, datorita invatarii nu se acumuleaza numai
informatie, ci se formeaza gandirea, sentimentele, vointa – personalitatea. Tot ceea ce nu
este innascut este invatat, se formeaza in experienta, prin contactul cu mediul social si cel
natural.
Invatarea spontana (sau invatare sociala) este neorganizata , are loc in familie, in grupul de
joaca, in timpul exercitarii profesiei.Invatarea spontana este indeosebi o invatare sociala. In
cadrul acestei forme de invatare are loc in special dezvolarea afectivitatii, formarea
sentimentelor si a vointei. Invatarea sistematica e realizata in scoala sau in diferite strategii
de instruire. Efectele invatarii sistematice se resimt in planul dezvoltarii intelectuale si mai
putin in planul motivatiei, al valorilor, al sentimentelor. Latura afectiva se dezvolta mult in
cadrul invatare sociale. Invatarea realizata in scoala se clasifica in :
Intre aceste tipuri de invatare exista o legatura : instruirea verbala e foarte importanta in
dobandandirea unei priceperi motorii complexe; in memorare. ne ajutam de scris, de
scheme.
Invatare scolara.
Invatarea poate fi invatarea spontana (sau sociala, neorganizata, are loc in familie, in
grupele de joaca, in timpul exercitarii profesiei) si invatarea sistematica (realizata in
scoala). Invatarea scolara e un proces organizat, institutionalizat si obligatoriu pentru cei
care invata ; conţinutul invatarii scolare e fixat in functie de particularitatile de varsta si
sarcinile invatare. Invatarea scolara e un proces orientat spre obiective precise, pentru ca
pregatirea tinerilor sa se realizeze in perspectiva (prezent si viitor). Invatarea scolara e un
proces dirijat de cadre special pregatite. Invatarea scolara are caracter educativ, formativ,
nu urmareste numai transmiterea de informatii ci si dezvolta morala si intelectul persoanei.
Invatarea scolara are caracter bilateral, se realizeaza sub indrumarea profesorului. Invatarea
scolara e un proces organizat de asimilare de catre scolari a unor informatii, de formare a
unor priceperi si deprinderi si a atitudinilor care sa le permita adaptarea la societate si
modelarea propriei persoane.
a) invatarea perceptuala ;
b) invatarea motrica (sport);
c) invatarea verbala;
d) invatarea pe baza de simboluri (la circulatia rutiera);
a) invatarea scolara;
b) instruire militara;
c) invatarea sociala;
d) reciclare.
Nivele de invatare:
1) invatare de semnale (sugarul incepe sa-si recunoasca mama si dupa imaginea ei vizuala,
nu numai dupa sunetul vocii ei)
2) invatare stimul-raspuns (sugarul invatareata singur sa-si tina biberonul)
3) inlantuire de miscari (mersul pe bicicleta, scrisul, inotul)
4) asociatiile verbale
5) invatare prin discriminare (cand se fac distinctii fine, intre o insecta si un paiajen de ex)
6) invatare conceptelor concrete pentru a utiliza cuvintele
7) invatarea regulilor, a legilor, a formulelor matematice, a noţiunilor abstracte
8) rezolvarea de probleme este tipul de invatare cel mai complicat ; trebuie sa combinam
regulile pentru a solutiona probleme noi; uneori se impune imaginarea unor reguli.
Invatare prin semne este importanta pentru om : lumina rosie a semaforului inseamna
oprire. Invatare unei limbi straine e o substitutie, de asta, data de semnale sonore.
- invatarea de semnale (tip Pavlov), cand sugarul incepe sa-si recunoasca mama dupa
imaginea ei vizuala si nu doar dupa voce;
- invatarea stimul-raspuns (tip Thorndike), cand sugarul invata sa-si tina singur biberonul.
La un anume stimul stim sa inlocuim o miscare cu alta;
- inlantuirea de miscari, cand o miscare o declanseaza pe cea urmatoare (de exemplu,
mersul pe bicicleta, inotul, scrisul);
- asociatiile verbale sunt acelea foarte complexe, implicate in vorbire;
- invatarea prin discriminare, atunci cand facem distinctii fine (de exemplu, deosebirea
dintre o insecta si un paianjen);
- invatarea conceptelor;
- invatarea regulilor (gramaticale, a formulelor matematice);
- rezolvarea problemelor constituie tipul de invatare cel mai complicat.
R. Gagne pastreaza influente din gandirea asociationista. Meritul sau este de a atrage
atentia ca nu putem aborda o anumita tema, daca elevii nu si-au format in prealabil
asociatiile, discriminarile, conceptele pe care ea le presupune. Profesorul trebuie sa
gandeasca analitic un proiect de lectie, obiectivele propuse.
Teoria operationala a invatarii: formarea operatiunilor mentale parcurge, cel putin in varsta
scolara mica, urmatoarele etape:
- faza de orientare (in care copiii asista cum invatatorul aduna un grup de 3 bile, apoi altul
de 4 bile, le reuneste si numara din nou, constatand existenta a 7 bile);
- faza actiunii reale, in care elevii insisi executa operatia cu betisoare sau alte materiale;
- faza verbalizarii aduna cu glas tare, fara sa mai foloseasca materiale;
- faza interiorizarii aduna in minte, la inceput mai incet, apoi din ce in ce mai rapid.
Elevul trebuie sa fie activ daca dorim ca gandirea sa se dezvolte, sa fie pus in fata unor
probleme, mobilizandu-i toate resursele existente pentru formarea si dezvoltarea de operatii
mintale.
Teoria genetic-cognitiva si structurala (Bruner): copilul descopera lumea dinafara lui in trei
moduri:
- modalitatea activa realizata prin actiunea sa, prin manipulare libera, prin exersare;
- modalitatea iconica, bazata pe imagini;
- modalitatea simbolica.
Copilul utilizeaza treptat aceste modalitati, iar cand ajunge la deplina stapanire a
modalitatii verbale inseamna ca a ajuns la maturitate intelectuala. Bruner este printre primii
care au subliniat necesitatea problematizarii, ca metoda, si a invatarii prin descoperire.
Prin invatare se obtine o modificare a comportamentului. Limbajul reprezinta principalul
cod de insusire, transmitere a informatiei ceaa ce confera invatarii un caracter constient .
Realizarea obiectivelor invatarii scolarea are loc in conditiile care pregatesc psihic elevul
pentru activitate, il stimuleaza sa isi fixeze cele invatate. Aceste conditii care guverneaza
procesul invatarii se numesc conditii interne, dependente de cel ce invata (exemplu:
motivatia, implicarea procesului de cunoastere, atentia, intelegerea si consolidarea celor
invatate prin memorie). Conditiile care acţioneaza asupra scolarului, din afara se numesc
conditii externe (exemplu: personalitatea profesorului, pregatirea lui, organizarea invatarii,
factorii ergonomici (materiale didactice de ex.), influenta relatiilor de grup, ambianta,
climatul afectiv, timpul in care se efectueaza invatarea, factori perturbatori.)
Invatarea eficienta
Pasiunile difera de sentimente prin intesitatea lor, care au drept urmare o viziune
unilaterala a vietii. Ceea ce nu constituie obiectul pasiunii nu se vede („te orbeste
pasiunea”)
Sentimente :
–inferioare(interse personale: dorinta de a construi o casa) ;
-superioare:
- morale(dragoste de munca , patriotism);
-estetice(trairea frumosului in arta) ;
-intelectuale(aspiratia de a stii mai multe.)
a)- agreabilul si dezagreabilul –insotesc toate perceptiile noastre (pe strada, observarea
unui automobil nou si frumos este agreabila, pe cand gunoiul azvarlit pe strada este
dezagreabil)
b)- dispozitiile („bine dispusi”/ „indispusi”)
c)- emotiile – stari afective de scurta durata;(exemple: furie ,frica, disperare, bucurie,
dezgust, speranta, mila etc).
Astfel rezulta o clasificare a motivelor „dupa continutul psihologic” al lor (dorinte,
sentimente, interese ,aspiratii ,aptidudini speciale etc.)
a) –motivatia extrinseca – cand elevul se incadreaza in disciplina scolara fara vreun interes
direct pentru ceea ce se preda , ci pentru a primi direct sau indirect anumite recompense,
indeosebi morale (deci nu au legatura cu natura activitatii in invatare)
Motive extrinseci :
1) dorinta de afiliere(copilul merge la scoala, invata bine doar pentru a fi pe placul
familiei) ; dorinta de a fi pe placul profesorului
2) tendinte normative: parintii, profesorii ii cer copilului sa se supuna unei indoctrinari,
copilul deprins sa asculte, se supune. Supunerea este insotita de
3) teama consecintelor neascultarii( frica sentiment dominant in şcoala de acum 100 de ani)
4)- ambitia: dorinta de a fi printre primii (la copiii mai mici, exagerarile familiei duc la
nasterea rivalitatilor)
1) interesul de cunoastere, curiozitatea. Are la baza un impuls nativ si este prezenta mai
ales in primii ani de viata. Mentinerea ei depinde de maiestria profesorului
2) aspiratia spre competenta, prin autodepasire;
3) motivul reciprocitatii ;
4) aptitudini speciale.
Motive extrinseci:
Motive intrinseci:
- din curiozitate;
- aspiratia spre competenta;
- dorinta de a crea.
Profesorul e nevoit sa se sprijine pe toate formele de motivatie, insa el va cauta tot timpul
sa promoveze motivatia intrinseca, cea mai valoroasa.
Rolul profesorului este de a facilita motivatia elevului prin accentuarea atractiilor, prin
implicarea lor in sarcini captivante si evitarea situatiilor jenante sau de esec.
Formarea motivatiei:
Randamentul intr-o activitate creste paralel cu forta motivatiei numai pana la un anumit
punct, cand dorintele sunt prea puternice, intevin inhibitii si randamentul nu mai creste, ba
chiar scade.
Perceptia este un proces psihic care da informatii despre obiecte si fenomene , cu toate
insusirile lor, asigurandu-se imaginea lor integrala , atunci cand actioneaza direct asupra
receptorilor (organele de simt).
- perceptii combinate(vaz-auz)
Memoria este procesul psihic de intiparire, pastrare in creier si reactualizare a ceea ce omul
a perceput, trait sau efectuat in trecut. Presupune 3 procese:
– memorare scurta(mijlocie)
Operatiile gandirii
- Analiza
–Sinteza
–Comparatia
–Abstractizarea
–Generalizare
–Concretizarea
Vointa – este capacitatea omului de a-si mobiliza in mod constient intreaga activitate
psihologica in vederea realizarii unor scopuri dinainte fixate , adica a unor activitai
voluntare. Vointa este un proces psihic complex care le presupune pe toate celelalte
procese psihice (cognitive si afective). Procesele cognitive(gandirea, imaginatie , memorie,
spirit de observatie) participa la fixarea scopului si planului actiunii pe care urmeaza sa o
realizeze. Procesele afective insotesc actiunile la fixarea scopului pana la atingerea lui ,
manifestandu-se atitudini de neincredere , teama , speranta , bucurie pentru fiecare pas
pana la relizarea scopului , culminand cu sentimentul de succes sau esec. Actiunile volitive
difera de la individ la individ sub aspectul calitatii (intervin aptitudinile), sub aspectul ratei
de afectuare (intervin trasaturile temperamentale) si sub aspectul organizarii finalitatii
(intervin trasaturile de caracter). Deci , vointa este o activitate voluntara , constienta,
motivationala.
1)fixarea scopului actiunii ca rezultat al trairii unei tendinte sub forma de dorimnta sau
tentatie. In acest stadiu se constituie impulsul spre actiune.
2) lupta motivelor , care apare in cazul in care sunt actualizate mai multe trebuinte, fiecare
cu impulsul sau spre un anumit scop.
3)deliberarea si luarea unei hotarari cu privire la act. care va fi executata si prin ce
mijloace.
4) executarea actiunii pe baza mijloacelor satbilite, mijloace ce pot fi structurate intr-un
plan de actiune.
5) evaluarea si corectarea actiunii pe baza unei verificari secventiale. Exersarea in aceasta
directie duce trepta la formarea unor importante trasaturi de vointa ca : hotarare,
perseverenta, stapanire de sine, fermitate, finalitate,etc.