ETICA SI INTEGRITATE

ACADEMICA
CONF. DR. EC. ȘTEFAN CÎRSTEA
STEFAN.CIRSTEA@ENM.UTCLUJ.RO
 ETICA. MORALA. DEONTOLOGIE

DILEME ETICE. VALORI MORALE

ETICA IN CERCETARE
CONTINUT PLAGIATUL

DREPTURI DE AUTOR

INSTRUMENTE INSTITUȚIONALE PENTRU

PROMOVAREA ETICII ACADEMICE
ETICA. MORALA.
DEONTOLOGIE
• ÎNȚELEPCIUNEA SE SPUNE CĂ VINE O DATĂ CU EXPERIENȚA ȘI
ÎNAINTAREA ÎN VÂRSTA, DAR ACEASTA POATE FI CULTIVATĂ ÎNCĂ DE LA
VÂRSTE MAI FRAGEDE. ORICE OM POATE ÎNCERCA ȘI CHIAR REUȘI SĂ
DEVINĂ MAI ÎNȚELEPT DACĂ ÎȘI DOREȘTE CU ADEVĂRAT, NUMAI CĂ VA
TREBUI SĂ FACĂ NIȘTE SACRIFICII ÎN ACEST SENS, MAI ALES DIN PRISMA
TIMPULUI PETRECUT ÎN A STUDIA DIFERITE FAPTE, MODUL DE GÂNDIRE,
EXPERIENȚELE ALTORA ȘI A JUDECA LA RECE CEEA CE TREBUIE FĂCUT ÎN
FUNCȚIE DE SITUAȚIE.
• ESTE ABSOLUT NECESAR DESCOPERIREA VALORILOR MORALE SI
FRUCTIFICAREA CAPACITATILOR ACESTORA.
• IN PROCESUL DE DEZVOLTARE ESTE NECESAR SA NE CUNOASTEM CAT
MAI BINE VALORILE , DEOARECE VALORILE MORALE SUNT CELE CARE NE
PLASEAZA IN TIMP SI SPATIU SI DATORITA LOR LUAM DECIZIILE PE CARE LE
LUAM SI NE ALEGEM DRUMUL IN VIATA .
 • INCREDEREA IN SINE ESTE SENZATIA
INTERIOARA DE PUTERE PENTRU INDEPLINIREA
PROPRIILOR DORINTE. ACEASTA SENZATIE NE
PERMITE SA ACTIONAM. A AVEA ASA CEVA ESTE
ÎNŢELEPCIUNEA O CHESTIUNE DE SUPRAVIEȚUIRE.
ESTE BAZA • RESPECTUL ESTE POATE UNA DINTRE CELE MAI
ORICĂREI DES MENȚIONATE VALORI PENTRU CĂ ESTE
VIRTUŢI. NECESAR ÎN ABSOLUT TOATE INTERACȚIUNILE
SOCIALE.
 • „UNII OAMENI INSPIRĂ RESPECT ŞI ÎNCREDERE. ÎN FAŢA
ALTORA TREBUIE SĂ VENIM CU ELE GATA
CONFECŢIONATE.” — GEORGE ELIOT
• INTEGRITATEA SE AFLĂ CU SIGURANȚĂ ÎN TOPUL CELOR MAI
BUNĂTATEA IMPORTANTE VALORI UMANE, CHIAR DACĂ UNELE PERSOANE
ÎNSEAMNĂ NICI NU ȘTIU CE ÎNSEAMNĂ ACEST CUVÂNT.
• FAPTUL CĂ SUNTEȚI CORECȚI, ONEȘTI ȘI CĂ SPUNEȚI ADEVĂRUL
SĂ ÎI IUBEŞTI CHIAR ȘI ATUNCI CÂND AVEȚI DE SUFERIT DENOTĂ TĂRIE DE
PE OAMENI CARACTER CARE PE UNII ÎI VA ÎNFURIA, IAR PE ALȚII ÎI VA FACE SĂ
VĂ ADMIRE.
MAI MULT • BUNĂTATEA SUFLETEASCĂ ȘI GENEROZITATEA ÎI
DECÂT IMPRESIONEAZĂ CHIAR ȘI PE CEI MAI RĂI OAMENI, IAR ÎN TIMP, ÎI
POATE CHIAR SCHIMBA ÎN BINE.
MERITĂ • BUNATATEA ESTE O CALITATE DIN CE IN CE MAI RAR INTALNITA
IN ZILELE NOASTRE
 • PRIETENIA NU TREBUIE SĂ LIPSEASCĂ DIN VIAȚA UNUI OM
ȘI CHIAR DACĂ AI UN SINGUR PRIETEN ADEVĂRAT, TREBUIE
PRIETENIA ESTE SĂ ȘTII CĂ EȘTI MAI CÂȘTIGAT DECÂT DACĂ AI AVEA SUTE
ÎNCERCAREA PRIN DE CUNOȘTINȚE. ALEGEȚI CU GRIJĂ PRIETENII PENTRU A TE
CARE SE MĂSOARĂ BUCURA PE DEPLIN DE CEEA CE ÎNSEAMNĂ O RELAȚIE
SINCERĂ DE PRIETENIE.
UN OM. (OSCAR
WILDE) • PRIETENIA ÎNSEAMNĂ ÎNCREDERE, SINCERITATE, O
LEGĂTURĂ DE SUFLET, CARE NU POATE FI DESFIINŢATĂ DE
NIMENI ŞI DE NIMIC.
• NU TREBUIE TEORETIZATĂ, EA SE TRĂIEŞTE, ŞI-ATÂT.
 „ETICA ESTE DESPRE CEEA CE ESTE CORECT SAU GREȘIT, BINE SAU RĂU, DREPT SAU
NEDREPT, RESPONSABIL SAU NERESPONSABIL, OBLIGATORIU SAU PERMISIBIL,
LĂUDABIL SAU CONDAMNABIL .... SI ESTE ASOCIATĂ CU VINA, RUȘINEA,
INDIGNAREA, RESENTIMENTUL, EMPATIA, COMPASIUNEA ȘI GRIJA. [PRITCHARD ȘI
GOLDFARB, 2007]
ETICA ESTE DEFINITĂ CA „RAMURĂ A FILOSOFIEI CARE STUDIAZĂ MORALA”.
MORALA REPREZINTĂ „CREDINȚELE DESPRE CE ESTE COMPORTAMENTUL BUN ȘI CE
ETICĂ, ESTE COMPORTAMENTUL RĂU” SAU „MĂSURA ÎN CARE CEVA ESTE CORECT ȘI
BUN” [AN ENCYCLOPEDIA BRITANNICA]
MORALĂ , DEONTOLOGIA POATE FI DEFINITĂ CA ȘTIINȚA DESPRE OBLIGAȚII, DATORII.
DEONTOLOGIE
- CLARIFICĂRI „ACȚIONEAZĂ ASTFEL ÎNCÂT SĂ TRATEZI UMANITATEA DIN PROPRIA PERSOANĂ
CONCEPTUALE SAU DIN A ALTUIA, ÎNTOTDEAUNA CA SCOP ȘI NICIODATĂ NUMAI CA MIJLOC”.

TERMENUL ETICĂ PROVINE DIN CUVÂNTUL GREC ETHOS CARE SE TRADUCE PRIN „FELUL
SAU MANIERA DE A FI”. DOMENIUL ETICII, DENUMIT ŞI FILOSOFIA MORALEI, PRESUPUNE
SISTEMATIZAREA, RECOMANDAREA CONCEPTELOR DE COMPORTARE CORECTĂ CÂT ŞI
APĂRAREA ACESTORA. SCOPUL ACESTUI DOMENIU ESTE DE A DESCOPERI ŞI A INTRODUCE
PRINCIPIILE PRIN CARE CARACTERUL ŞI ACŢIUNEA UMANĂ SĂ POATĂ FI JUDECATE.
 ACȚIUNILE PE CARE LE EVALUĂM SE VOR ÎNCADRA ÎN TREI MARI CATEGORII:
1. ACȚIUNI CARE CONTRAVIN CERINȚELOR MORALITĂȚII („IMORALE”);
2. ACȚIUNI CE REALIZEAZĂ O CERINȚĂ MORALĂ („MORALE”, SAU „MORALMENTE
DEZIRABILE”);
3. ACȚIUNI OARECUM INDIFERENTE SAU NEUTRE DIN PUNCT DE VEDERE MORAL.

MORAL.
IMORL.
NON-MORAL. DISCUȚIE
1. Ai un coleg, dintr-un an mai mic, care are dificultăți în a înțelege cerințele și tema unei lucrări de
seminar, riscând astfel o notă foarte proastă. Situația sa materială nu este deloc bună, iar o medie
scăzută i-ar pune în postura de a risca pierderea bursei sau a locului în cămin. Tu ai absolvit deja
respectivul curs cu notă maximă și a fost unul dintre preferatele tale. Prin urmare îți ajuți colegul, prin
discuții și sugestii de lectură, să înțeleagă mai bine materia și, astfel, să scrie o lucrare mai bună.
2. Ai un coleg, dintr-un an mai mic, care are dificultăți în a înțelege cerințele și tema unei lucrări de
seminar, riscând astfel o notă foarte proastă. Situația sa materială nu este deloc bună, iar o medie
scăzută i-ar pune în postura de a risca pierderea bursei sau a locului în cămin. Tu ai absolvit deja
respectivul curs cu notă maximă și a fost unul dintre preferatele tale. Prin urmare, decizi să îți ajuți
colegul, oferindu-i lucrarea ta din anii trecuți, pe care să o predea la seminar ca fiind a sa. Probabil va
lua o notă mai bună (să zicem, de pildă, că profesorul de la seminar s-a schimbat între timp, deci șansele
să fie sesizată problema sunt mici).
 TERMENUL ETICĂ PROVINE DIN CUVÂNTUL GREC ETHOS CARE SE TRADUCE PRIN „FELUL
SAU MANIERA DE A FI”. DOMENIUL ETICII, DENUMIT ŞI FILOSOFIA MORALEI, PRESUPUNE
SISTEMATIZAREA, RECOMANDAREA CONCEPTELOR DE COMPORTARE CORECTĂ CÂT ŞI
APĂRAREA ACESTORA. SCOPUL ACESTUI DOMENIU ESTE DE A DESCOPERI ŞI A INTRODUCE
PRINCIPIILE PRIN CARE CARACTERUL ŞI ACŢIUNEA UMANĂ SĂ POATĂ FI JUDECATE.

MORALITATE, LEGALITATE, RELIGIE

Religia nu este același lucru cu moralitatea. Pentru mulți oameni etica se reduce la religie, pentru că primii
ETICĂ – pași în educația morală au fost învățarea celor zece porunci. Cum aceste imperative își au sursa în Biblie,
e la îndemână să credem că religia reprezintă un sistem de reguli etice.
LEGALITATE - Moralitatea nu este același lucru nici cu legalitatea. La fel ca în cazul religiei, e foarte ușor să le

RELIGIE confundăm. Asta pentru că ne așteptăm ca legile să fie drepte și în conformitate cu valori morale
universale. În general, legile codifică și impun prin sancțiuni juridice o serie de reguli considerate a fi
esențiale pentru bunul mers al unei societăți. De exemplu, legile în vigoare ne spun că nu trebuie să
violăm, să furăm, să ucidem. Sfera moralității este însă mult mai largă, iar reguli morale precum „să nu
minți” nu sunt prinse în sistemul de legi decât în măsura în care generează anumite prejudicii de natură
financiară sau juridică.

DILEMA LUI EUTIFRON

Dumnezeu poruncește o acțiune pentru că este morală, sau o acțiune este morală pentru
că Dumnezeu o poruncește?
 O decizie autonomă este o decizie care îți aparține.

Sensul uzual al „autonomiei” în filosofia morală trimite, într-un fel, la un ideal

către care ar fi de dorit să tindem și care se apropie de înțelesul etimologic al
termenului.
A fi „auto-nom” înseamnă „a-ți da singur regulile”.
ETICĂ – Nu înseamnă „a-ți da orice reguli care îți convin sau îți aduc avantaje la un
moment dat”.
AUTONOMIE
Idealul moral al autonomiei presupune că vom adera doar la acele reguli care
MORALĂ - rezultă dintr-un proces de deliberare rațională și imparțială, care nu acordă o
RESPONSABILITATE greutate specială intereselor noastre imediate. Influențele, din această
perspectivă, nu ridică dificultăți speciale, atâta vreme cât ele se transformă
PERSONALĂ doar în considerente de care vom ține seama, în mod egal și obiectiv, în
procesul deliberării raționale.

În etica academică, autonomia, responsabilitatea și libertatea (atât pentru

organizațiile academice, cât și pentru membrii lor individuali) sunt concepte
centrale.

De ce credeți că sunt necesare autonomia și libertatea academică?

Există (sau ar trebui să existe) limitări ale acestora?

 FUNCŢIILE CULTURALE ALE ETICII

axiologică

de persuasivă
cunoaştere

FUNCTIILE
CULTURALE
• ETICA SE COMPUNE DIN TREI DOMENII SAU NIVELE:

• ETICILE DE GRADUL I SAU ETICA VALORIC-NORMATIVA (STUDIUL MARILOR TEORII SI

DOCTRINE ETICE);

• ETICILE DE GRADUL II SAU META-ETICA (STUDIUL LIMBAJULUI MORAL, ATÂT AL CELUI

UTILIZAT DE ETICILE DE GRADUL I CAT SI LIMBAJUL COMUN);

• ETICILE APLICATE (ANALIZA UNOR FENOMENE SAU CAZURI MORALE PARTICULARE,

CUM AR FI: AVORTUL, EUTANASIA, CLONAREA, DOMENIUL AFACERILOR, ETC., PRIN
INTERMEDIUL CRITERIILOR SI TEORIILOR PROPUSE DE ETICILE DE GRADUL I SI/SAU II).
 TEORII ETICE

TEORII ETICE
1. Utilitarismul

2. Etica kantiană

3. Etica virtuții
 Cea mai importantă teorie consecinționistă este utilitarismul hedonist, conform
căreia o acțiune este bună dacă produce cât mai multă fericire/plăcere și cât
mai puțină durere/suferință. Intuiția de la care pleacă utilitarismul este că toți
oamenii (dar nu numai) doresc, pe de o parte, o formă sau alta de plăcere și,
pe de altă parte, doresc să evite suferința.

Utilitarismului hedonist, inițiat de Jeremy Bentham (1748 –1832) și John Stuart

Mill (1806 –1873), este „concepţia care acceptă ca fundament al moralei
Utilitatea sau Principiul Celei Mai Mari Fericiri [The Greatest Happiness
Principle] susţine că acţiunile sunt corecte [right] în măsura în care ele tind să
promoveze fericirea şi sunt incorecte [wrong] în măsura în care tind să producă
TEORII ETICE - inversul fericirii. Prin fericire se înţelege plăcerea şi absenţa durerii; prin
nefericire, durerea şi privarea de plăcere“ (Mill, Utilitarismul, p. 18).
UTILITARISMUL
Conform utilitarismului hedonist pozitiv, o acțiune este corectă din punct de
vedere moral dacă are ca consecință, în primul rând, cea mai mare cantitate de
plăcere posibilă pentru câți mai mulți oameni și, abia în al doilea rând, evitarea
suferinței.

Conform utilitarismului hedonist negativ, ceea ce este relevant atunci când

evaluăm o acțiune nu este atât plăcerea care rezultă ca urmare a unei acțiuni,
cât evitarea suferinței. Ca atare, o acțiune este corectă din punt de vedere
moral dacă în primul rând duce la evitarea suferinței și, abia în al doilea rând,
la producerea unei cantități cât mai mari de plăcere.
 Cea mai importantă teorie etică deontologistă este etica kantiană (Immanuel Kant,
1724 –1804) și are la bază conceptul de datorie: ceea ce este corect din punct
de vedere moral sunt numai actele realizate din simțul datoriei.

Acțiunile care au la bază o înclinație, adică orice tip de emoție sau sentiment, nu
sunt acțiuni autentic morale deoarece noi nu decidem mereu ce emoții să avem.
Ca atare, dacă fac ceva moral bazându-mă pe emoții sau sentimente, atunci eu nu
sunt în totalitate demn de laudă deoarece eu nu sunt în totalitate răspunzător
pentru ceea ce simt: nu eu decid să simt într-o situație ceea ce simt.

TEORII ETICE - Datoria este o obligație care se impune rațiunii în orice situație, indiferent de
ceea ce simțim.
ETICA KANTIANĂ
Dilema prizonierului
Doi prizonieri sunt bănuiți că au săvârșit o infracțiune. Pedeapsa maximă pentru această
infracțiune este de cinci ani. Celor doi prizonieri li se face o propunere pe care cei doi o
cunosc. Dacă unul dintre ei mărturisește și astfel își împovărează partenerul, atunci scapă
nepedepsit – celălalt trebuie să ispășească o pedeapsă de cinci ani. Dacă cei doi decid să
nu mărturisească, rămân doar dovezi prezumptive care le vor aduce o pedeapsă de doi
ani. Dacă amândoi mărturisesc, pe fiecare îl așteaptă o pedeapsă de patru ani. Prizonierii
sunt chestionați separat unul de celălalt, astfel încât nici unul dintre ei nu va cunoaște nici
înainte și nici după chestionare intenția celuilalt. Această dilemă poate fi numită paradox,
deoarece decizia prizonierilor luată individual și conștient (aceea de a mărturisi) și decizia
colectivă (aceea de a tăinui) sunt divergente.
 Un al treilea tip de etică este etica virtuții (nu este atât o teorie etică, deoarece
nu are un principiu central care să ne ofere o procedură de decizie etică).
Conform eticii virtuții, ceea ce este important din punct de vedere moral nu este
atât să găsim principiul care să ne ghideze acțiunile în fiecare situație, care să ne
spună, deductiv, ce datorii avem (vezi deontologismul) sau cum să facem un
anumit calcul moral (vezi utilitarismul), ci important este să ajungem să avem un
caracter moral, adică să fim virtuoși. Mai ales în gândirea estică (de exemplu în
China) și în creștinism, ideea

Aristotel (384 -322 î.Hr.) este cel care a expus primul o versiune a eticii virtuții în
TEORII ETICE - cartea Etica Nicomahică (aprox. 350 î.Hr.), scrisă pentru fiul său Nicomahos.
Aristotel consideră că scopul nostru final este fericirea.
ETICA VIRTUTII
O persoană virtuoasă trebuie să fie capabilă
a) să detecteze situațiile în care trebuie să acționeze într-un anumit fel,
b) să aibă atitudinea potrivită,
c) să aibă emoțiile potrivite și
d) să acționeze pentru motivele potrivite.

Virtutea este ceva ce acceptă grade, sfinții fiind cei care, cel mai probabil, au
cele mai multe virtuți în gradul cel mai mare. Dat fiind toate aceste condiții,
putem spune că o acțiune este corectă moral în contextul C dacă și numai
dacă este acțiunea pe care o persoană virtuoasă ar face-o în acel context C.
 Sociologia
morala

Bioetica Psihologia
morala

COMPONENTELE
ETICII

Etica profesionala Deontologia

 De ce ar fi persoanele mai valoroase decât alte ființe sau entități?

A fi ființă umană este suficient pentru a fi mai important decât alte ființe?
TEME DE GANDIRE
Sunt embrionii și fetușii persoane?
DILEME ETICE
Ce este etica?

■ Etica privește modul în care înțelegem ce este "corect" și ce este "greșit" și ce

este "drept" și ce este "nedrept„

■ Etica se referă la întrebarea: "Ce trebuie să facem" atunci când ne

confruntăm cu alegeri dificile.

■ Nu este echivalent cu:

o "Ce îmi spune legea?",
o "Ce îmi spune organizația mea să fac?" Sau
o "Ce îmi spune religia, cultura sau societatea mea?"
Problemă .... Dilemă ..... Dilemă etică
PROBLEMĂ DILEMĂ
Orice situație care Raționament cu două
soluții, dintre care
necesită o soluție.
trebuie aleasă una, deși
ambele duc la aceeași
concluzie
DILEMĂ ETICĂ
Dilema etică este
situația morală în care
trebuie făcută o
alegere între două
alternative nedorite.

Toate dilemele sunt probleme, dar nu toate problemele sunt dileme.

Ceea ce separă o dilemă de o problemă comună este că pentru o dilemă există două sau mai
multe opțiuni nedorite.

Opțiunile ar putea fi nedorite deoarece încercând una și, esuand, elimină posibilitatea de a
încerca cealaltă opțiune.
Problema sau Dilema?
PROBLEMA
Mama si sora se cearta foarte mult pentru ca
fata nu o ascultă. Mama iti cere ajutor pentru
îmbunătățirea situației cu sora ta. În această
situație, nu există niciun risc de pericol fizic sau
emoțional pentru copil, dar mama este obosită și
frustrată. Ce ii recomanzi mamei sa faca?
Există strategii pe care le poti încerca care nu
vor face lucrurile să se înrăutățească în nici un
fel.
DILEMA
O mamă are doi copii care cer fiecare câte un
tricou nou. În această situație, ambii copii au
deja mai multe tricouri, dar unele dintre acestea
incep sa se demodeze. Mama are doar bani să
cumpere doar un tricou. Cum ar trebui sa
procedeze ?
Există două opțiuni nedorite.
În cazul în care mama cumpără un tricou pentru
un copil, celălalt va fi nefericit.
 Etica privește modul în care înțelegem ce este "corect"
și ce este "greșit" și ce este "drept" și ce este "nedrept„,
indiferent de:
unde suntem,
unde traim,
religia noastră, identitatea de gen, orientarea
sexuală, cultura, politicile sau legea.

Important !!!
NU TOATE DILEMELE
SUNT DILEME ETICE.
Dilema sau dilema etica?
Soția este seropozitivă alături de unul dintre
cei doi copii. Copilul seropozitv ramane fara
medicație. Totodata, soția si cu mine nu mai
avem destui bani și nu ne putem permite să
cumpărăm medicamente și alimente în
următoarele două săptămâni. Dacă ne vom
cheltui banii rămași pe medicamentele
copilului, toți patru vom ramane fara mancare
și atât sănătatea soției, cât și sănătatea fiului
vor fi periclitate. Dacă se cumpăra mâncare,
fiul se poate îmbolnăvi sau poate dezvolta
rezistență la medicamentele impotriva HIV. Ce
ar trebui să facem?
Trebuie să decid între:
a) să călătoresc cu bicicletă pentru a
merge la serviciu într-o zi ploioasă și să
ajung acolo la timp, dar să ajung cu
hainele ude și
b) să iau mijloace de transport în comun și
sa ajung cu hainele uscate, dar sa ajung
mai tarziu.
În acest scenariu, nu există riscul de a fi
concediat sau penalizat pentru că sosesc
târziu sau sosesc cu haine ude.
Cu toate acestea, voi fi văzut ca neprofesionist.
Dilema sau dilema etica?
DILEMA ETICA
Soția mea este seropozitivă alături de unul dintre cei doi copii ai noștri.
Copilul seropozitv ramane fara medicație. Totodata, soția mea și cu mine
nu mai avem destui bani și nu ne putem permite să cumpărăm
medicamente și alimente în următoarele două săptămâni. Dacă ne vom
cheltui banii rămași pe medicamentele fiului meu, toți patru vom
ramane fara mancare și atât sănătatea soției mele, cât și sănătatea fiului
meu vor fi periclitate. Dacă cumpăr mâncare, fiul meu se poate
îmbolnăvi sau poate dezvolta rezistență la medicamentele impotriva
HIV. Ce ar trebui să fac?
Ambele opțiuni au o componentă nedorită, devenind o dilemă.
În plus, există valori etice conflictuale
Aceste valori și responsabilități mă trag în direcții diferite.
DILEMA
Trebuie să decid între:
a) să călătoresc cu bicicletă pentru a merge la serviciu într-o zi
ploioasă și să ajung acolo la timp, dar să ajung cu hainele ude și
b) să iau mijloace de transport în comun și sa ajung cu hainele
uscate, dar sa ajung mai tarziu.
În acest scenariu, nu există riscul de a fi concediat sau penalizat pentru
că sosesc târziu sau sosesc cu haine ude.
Cu toate acestea, voi fi văzut ca neprofesionist.
Ambele opțiuni au o componentă nedorită, devenind o dilemă.
Cu toate acestea, nu există niciun conflict între valorile etice,
principii și responsabilități.
 Consecințe
extinse

Implicații Multe
personale alternative

CARACTERISTICILE
UNEI DILEME

Consecințe Rezultate
incerte mixte
01 02 03 04
Adevărul vs. Individual vs. Termen scurt Justiție vs.
Loialitatea Comunitate vs. Termen Mila
lung

PARADIGMELE DILEMELOR
VALORI SI PRINCIPII ETICE RELEVANTE
• Demnitate • Intimitate
• Alegere informată
• Diversitate • Confidențialitate
• Autoritate
• Integritate • Gestionarea obligațiilor
• Cooperare
• Securitate conflictuale
• Familie
• Calitate • Acces cinstit și echitabil

• Responsabilitate • Sănătate și bunăstare

 ETAPE IN ELABORAREA DECIZIILOR
1. Identificarea faptelor din jurul deciziei

Determinarea motivului pentru care este o dilemă etică, ceea ce

2. înseamnă determinarea valorilor, credințelor, responsabilităților sau

DECIZII preocupărilor care ne duc în direcții diferite.

ETICE 3.
Explorarea diferitelor opțiuni și ce este bun sau rău în legătură cu fiecare
opțiune

Luarea unei decizii - pe baza opțiunii care face cel mai mult bine sau cel
4.
mai mic rău
 Convingerile religioase

Prietenii și colegii
Familie și rude
SURSE DE
COMPORTAMENT
ETIC Experiența culturală

Sistemul juridic
Codurile de conduită
DILEMA TRENULUI
Un tren ruleaza scapat total de sub control. În calea sa se afla 5 oameni care au
fost legati de sina de un raufacator. Din fericire, exista un macaz si o linie
ocolitoare, dar pe care e un alt om legat de sina. Stii ca numai de tine depinde
soarta acestor oameni. Vei schimba macazul?

Daca nu faci nimic, trenul va ucide 5 persoane. Daca schimbi macazul va ucide una
si cinci vor fi salvate.

E moral sa ucizi o persoana pentru a salva cinci? (persoana e nevinovata si nu si-a

dat acordul sa fie sacrificata).
CE AI FACE TU?
Esti singura in masina si conduci intr-o noapte furtunoasa; cand treci
pe langa o statie de autobuz, vezi 3 persoane asteptand autobuzul:
1. o batranica bolnava care pare pe moarte
2. un vechi prieten care ti-a salvat viata
3. iubitul/iubita ideal(a) pe care asteptai de o viata sa il/o intalnesti.
Pe care l-ai lua in masina, daca ar exista posibilitatea ca langa sofer sa stea
un singur pasager? Gandeste-te bine ...

Raspunsul candidatului care a obtinut slujba a fost:

"I-as da cheile de la masina prietenului meu sa o duca pe batrana la spital si as astepta
autobuzul alaturi de partenerul ideal"
 STUDIU DE CAZ
Vine la laboratorul de genetica unul care fusese trimis de catre medicul de familie.
Un om de la tara, cu mainile crapate, cu o traista mare, neinsotit de nimeni, doar el singur.
"-Dom'le doctor, am venit acum 2 saptamani sa-mi faceti un test genetic. E gata ?
- Da, va rog. Cum va numiti ?
- Cutarescu.
- A venit rezultatul. Din pacate trebuie sa va informez ca a iesit pozitiv si ca aveti acest sindrom genetic, asa v-ati
nascut cu el si nu aveti ce face. Acest sindrom se manfiesta prin etc. etc. etc.
La care asta il intrerupe brusc:
- Auz' dom' doctor, nu ma intereseaza pe mine asta, eu ma simt bine, nu ma supara nimica, nu ma tineti prea mult ca
pierd cursa si nu mai am cu ce ma duce acasa. Atat as vrea sa stiu numa': Se transmite boala asta care-o am eu ? Nu
de alta dar eu am doi baieti mari, frumosi, voinci, sanatosi si la casele lor, le apare si lor asa cum mi-o aparut mie ?
- ?!?!?!...

Omul respectiv avea un sindrom genetic care dadea infertilitate de la nastere.

Ce raspuns i-ati da voi daca ati fi in locul doctorului ?

 STUDIU DE CAZ
Aţi fost recent acceptat pe postul de director al companiei B care oferă servicii pentru sectorul public.
Angajatorul dvs. anterior a fost organizaţia A, o mare entitate din sectorul public, unde în calitatea dvs.
de director aţi avut ocazia de a lucra în domenii legate de contabilitate financiară, achiziţii, contracte şi
oferte. Unul dintre cele mai importante contracte ale companiei B este încheiat cu organizaţia A.
Contractul se află acum în fază de reînnoire, iar societatea B se pregăteşte pentru o nouă ofertă
competitivă în acest contract.
Aţi fost rugat să conduceţi echipa responsabilă de licitare pentru acest contract, dar sunteţi îngrijorat că
s-ar putea încălca confidenţialitatea dacă sunteţi de acord cu această misiune. De asemenea, bănuiţi că
experienţa şi cunoştinţele dobândite de dvs. în organizaţia B au fost considerate drept principalele
motive pentru numirea dvs. pe actuala poziţie în cadrul companiei B.
Dvs. nu doriţi să vă dezamăgiţi actualul angajator. Pierderea unui contract atât de important ar avea un
efect semnificativ asupra performanţei financiare a companiei B şi implicit asupra schemei de bonusuri
oferite managerilor în funcţie de performanţă.
ETICA IN CERCETARE
Buna conduita in activitatea de cercetare-dezvoltare
 LEGE nr. 206 din 27 mai 2004
privind buna conduita in cercetarea stiintifica, dezvoltarea tehnologica si inovare

publicat in: MONITORUL OFICIAL nr. 505 din 4 iunie 2004

Art 1. Etica in activitatile de cercetare stiintifica, dezvoltare tehnologica si de inovare, denumite

in continuare activitati de cercetare-dezvoltare, se bazeaza pe un ansamblu de principii morale si
de proceduri destinate respectarii acestora.

Art 2. Principiile morale si procedurile destinate respectarii acestora sunt cele reunite in Codul
de etica si deontologie profesionala al personalului de cercetare-dezvoltare, elaborat de
autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare
 Rostul unei universități moderne – indiferent de profil – nu e doar acela de a ne
forma ca specialiști şi cercetători, ci şi ca oameni civilizați, culți, oameni de
caracter, care ne respectăm semenii şi instituţiile, ca oameni morali. Un mediu
De ce avem nevoie imoral favorizeză formarea unor oameni imorali, iar un mediu moral dă naştere
unor oameni morali.
de etică și
Există tot mai multe universităţi în lume care au inclus în „misiunea” lor acest
integritate în obiectiv: să devină o instituţie integră, morală, populată de oameni integri.
mediul academic? Planurile lor strategice conțin mijloacele concrete prin care putem atinge acest
obiectiv.

Exercițiu: Imaginați-vă o lădiță cu mere proaspăt culese. După un timp, observați că

un măr a mucegăit, astfel că îl îndepărtați ca să nu strice și merele vecine. Situația
se repetă de câteva ori în decursul zilelor următoare. În final, cercetați mai
amănunțit lădița cu mere și constatați că lădița însăși e putredă și din acest motiv
prindeau mucegai toate merele.

Dar dacă lădița de mere este o metaforă pentru universitate, iar merele, pentru
membrii comunității acelei universități? Ce credeți că este mai relevant pentru a
explica acțiunile imorale perpetuate și generalizate, lădița stricată (mediul
universitar în care apar comportamentele imorale) sau merele stricate (indivizii
care se comportă imoral)?
 Cercetări empirice și teoretice de etică organizaţională evidențiază că mediul
De ce ne dorim sau contextul organizaţional influenţează în mod direct comportamentul
(i)moral al membrilor unei organizații. Universitățile trebuie să dezvolte un
o universitate mediu etic și practici etice la nivel instituțional pentru a pretinde
comportamente etice la nivel individual. Este așadar nevoie să fim atenți la
morală? etica universității ca întreg, deopotrivă cu etica membrilor acesteia.

Principiile şi normele morale au fost prezente întotdeauna în mediul

universitar, dar în cea mai mare parte a timpului sub forma unor reguli
nescrise, a unor obiceiuri academice şi bune practici profesionale variabile de
la o universitate la alta. Unii confundă morala universităţii cu morala creştină,
ce domină în afara universităţii, în societate şi în viaţa privată.

Morala academică şi cea a cercetării nu sunt părți ale „moralei comune”, ci

sunt forme ale eticii instituţionale.
 Folosind terminologia specifică managementului eticii în organizații, pentru a crea
o universitate morală este necesar ca aceasta să internalizeze o serie de virtuți
organizaționale în toate practicile și procesele sale interne, astfel încât să îi
stimuleze pe toți membrii acelei comunități academice (cursanți, cercetători, cadre
didactice, personal administrativ) să se comporte etic și să prevină totodată
Cum putem crea comportamentele imorale ale acestora.
o universitate O universitate morală este cea care creează un context moral pentru membrii săi
morală? prin dezvoltarea unor virtuți morale organizaționale.
Buna conduită în cercetarea ştiinţifică se referă la:
- respectarea legii;
- garantarea libertăţii în ştiinţă, în cercetarea ştiinţifică şi în învăţământ;
- respectarea principiilor bunei practici ştiinţifice;
- asumarea responsabilităţilor.

Buna conduita in cercetare-dezvoltare trebuie sa se desfasoare cu ocrotirea si

refacerea mediului natural si a echilibrului ecologic, asigurandu-se protectia acestora
fata de eventualele agresiuni produse de stiinta si tehnologie.
Buna conduita in cercetare-dezvoltare se asigura:
- in conformitate cu reglementarile internationale din domeniu,
- legislatia Uniunii Europene
- si cu regulile de etica ale programelor de cercetare stiintifica ale acesteia.
BUNA CONDUITA in cercetare-dezvoltare exclude:
- ascunderea sau inlaturarea rezultatelor nedorite
- confectionarea de rezultate
- inlocuirea rezultatelor cu date fictive
- interpretarea deliberat distorsionata a rezultatelor si deformarea concluziilor
- plagierea rezultatelor sau a publicatiilor altor autori
- prezentarea deliberat deformata a rezultatelor altor cercetatori
- introducerea de informatii false in solicitarile de granturi sau de finantare
- nedezvaluirea conflictelor de interese
- deturnarea fondurilor de cercetare
- neinregistrarea si/sau nestocarea rezultatelor, precum si inregistrarea si/sau stocarea
eronata a rezultatelor
- lipsa de informare a echipei de cercetare, inaintea inceperii proiectului, cu privire la:
drepturi salariale, raspunderi, coautorat, drepturi asupra rezultatelor cercetarilor, surse de
finantare si asocieri
- publicarea sau finantarea repetata a acelorasi rezultate ca elemente de noutate stiintifica.
 Presiunea in
cariera

Motivele
fraudelor

Usurinta cu
care se pot Comoditatea
fabrica date
 Frauda in stiinta - actiunea deliberata de confectionare,
falsificare, plagiere sau instrainare ilicita a rezultatelor cercetarii
stiintifice;

Confectionarea de date - inregistrarea si prezentarea unor date

din imaginatie, care nu sunt obtinute prin metodele de lucru
folosite in cercetare;

Plagiat - insusirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor,

rezultatelor sau textelor unei persoane, indiferent de calea prin care
acestea au fost obtinute, prezentandule drept creatie personala;
ABATERI
Conflict de interese - situatia de incompatibilitate in care se afla o
persoana care are un interes personal ce influenteaza impartialitatea
si obiectivitatea activitatilor sale in evaluarea, monitorizarea,
realizarea si raportarea activitatilor de cercetare-dezvoltare;

Falsificarea - masluirea materialelor de cercetare, a echipamentelor,

proceselor sau rezultatelor; omiterea unor date sau rezultate de
natura a deforma rezultatele cercetarii;

(potrivit legii 206/2004)

 LIBERTATEA DE CERCETARE - Cercetătorii trebuie să îşi concentreze
activitatea pentru binele omenirii şi pentru extinderea frontierelor
cunoaşterii ştiinţifice, dar, în acelaşi timp, se bucură de libertatea de
gîndire şi de exprimare şi de libertatea de a identifica metode prin care
să se rezolve probleme, în conformitate cu principiile şi practicile de
etică, recunoscute.

PRINCIPIILE ŞI PRINCIPII ETICE - Cercetătorii trebuie să adere la practicile etice

CONDIŢIILE recunoscute şi principiile fundamentale ale eticii, corespunzătoare
disciplinei lor (disciplinelor lor), precum şi la standardele de etică,
GENERALE existente în diferitele Coduri de Etică naţionale, sectoriale sau
instituţionale.

ATITUDINEA PROFESIONALĂ - Cercetătorii trebuie să fie familiarizaţi cu

obiectivele strategice care guvernează domeniul lor de cercetare şi cu
mecanismele de finanţare. Ei trebuie să obţină toate aprobările
necesare înainte să-şi înceapă activitatea sau să acceseze resursele
oferite.
 OBLIGAŢII CONTRACTUALE ŞI LEGALE - Cercetătorii de la
toate nivelele trebuie să fie familiarizaţi cu reglementările la
nivel naţional, sectorial sau instituţional care guvernează
condiţiile de formare profesională sau de activitate.

RESPONSABILITATE - Cercetătorii trebuie să fie conştienţi că

PRINCIPIILE ŞI sunt răspunzători în faţa angajatorilor lor, sponsorilor lor sau
a altor instituţii publice sau private, precum şi, din motive de
CONDIŢIILE etică, în faţa societăţii ca tot. În particular, cercetătorii
finanţaţi din fonduri publice sunt, de asemenea, răspunzători
GENERALE pentru utilizarea eficientă a banilor contribuabililor.

ANGAJAMENTUL PUBLIC - Cercetătorii trebuie să se asigure

că activităţile lor de cercetare sunt cunoscute în ansamblul
societăţii într-un astfel de mod încât ele să fie înţelese de
profani (nespecialişti), prin aceasta ameliorându-se
înţelegerea ştiinţei de către public
 PLAGIATUL
ȘI ETICA CERCETĂRII

1
 1. Original versus plagiat

Probleme 2. Plagiatul și etica cercetării

principale 3. Diversitatea tipologică a plagiatului

4. Cum poate fi prevenit și chiar evitat un plagiat

3
1. ORIGINAL VERSUS PLAGIAT

CUM POATE FI DEFINIT ORIGINALUL?

Originalul reprezintă „ceva, specific sau propriu unei persoane sau unui autor
(cercetător), neimitat după altcineva și întotdeauna personal, nou, inedit” (DEX,
2012), cu sensul substanțializat prin spirit creativ și independent.

Originalul definit prin negație: „nu reprezintă o copie și nici nu depinde

de ideile altor oameni” în Oxford Advanced Learner’s Dictionary, 2015,
disponibil online la
http://www.oxfordlearnersdictionaries.com/definition/english/origin al.

Originalul rămâne un act de întâietate, pionierat sau cu precădere ceva care

apare pentru prima dată, cu conotații chiar de unic.

4
◼ Etimologic plagiator deține o proveniență latină cu sensuri multiple:
➢ plagiarius sau pirateria axată pe oameni („răpitor” de oameni), cu
scopul de a-i vinde ca sclavi (Coravu, 2013);
➢ plagium, tradus prin „a vinde altora sclavi furați sau care nu aparțin
vânzătorului“ (Florescu, 2012),
➢ plagium, desemnând „răpirea unui sclav sau a unui copil“ (Coravu,
2013).

◼ Plagiatul este definit ca „operă științifică a altcuiva, însușită (integral sau

parțial) și prezentată drept creație personală” sau ca „lucrare (științifică)
străină, prezentată drept personală” (DEX, 2012).
◼ Plagiatul desemnează folosirea „cuvintelor sau ideilor altei persoane,
ca și când ar fi propriile cuvinte sau idei”, (Merriam-Webster).
◼ Plagiatul sau copierea altor texte reprezintă „o deturnare de idei, opinii,
argumente, materiale sau de texte din alți autori, fără însă a le cita în mod
corespunzător” (Laverde-Rubio, 2010).
Un punct de vedere susținut de Isoc (2014) este acela că plagiatul este axat pe
însușirea și publicarea prin furt a unei cercetări sau lucrări, echivalând cu un furt al
originalității în sine.

În acest fel rezultă un fals:

◼care conține integral sau parţial o operă de creaţie intelectuală scrisă, realizată
şi publicată anterior de o altă persoană, generând falși autori;

◼care se produce concret nu numai prin copiere și preluare, dar și prin

traducere şi/sau modificare neautorizată, în mod parţial sau integral;
însoțit de omiterea premeditată a indicării surselor și a autorilor reali (inclusiv a
referințelor bibliografice din care s-a inspirat plagiatorul).
Internetul a fost acela care a favorizat inițial expansiunea explozivă a
plagiatului, dar a și permis ulterior detectarea lui promptă, favorizând:

◼ plasarea pe Internet a tot mai multor lucrări, clasice și moderne rezultate din
cercetări științifice (cărți, articole, enciclopedii, rapoarte de cercetare);

◼ accesarea rapidă a unor texte similare ori tematic adiacente cu ajutorul

motoarelor de căutare în rețea, cu precădere multilingvistice (Google, Bing,
DuckDuckGo, Ecosia, Exalead, Munax, Qwant );

◼ identificarea cu mare rapiditate prin pachete de programe specializate ca

prezență și proporție a secțiunilor plagiate într-o cercetare științifică;

◼ programele antiplagiat permit identificarea lucrărilor și autorilor textului

original și a celui plagiat, denunțând o aparentă cercetare științifică drept
tentativă dovedită și probată de a falsifica sau, mai clar, dovedind o tentativă
de furt intelectual.
 2. PLAGIATUL ȘI ETICA CERCETĂRII
Trebuie precizat că există două situații generale care pot anula intenția sau acuzația
de plagiat:

• cunoașterea comună (cunoașterea comună sau corpusul

comun al unei științe);
• Citarea corectă sau în deplină conformitate cu ghidul editorial specific
publicațiilor științifice (cu respectarea legilor antiplagiat).

❑ Diferența dintre plagiat și autoplagiat este conferită de posesorul dreptului de autor

asupra originalului, în plagiat fiind un terț autor sau echipă de autori ai originalului,
iar în autoplagiat chiar plagiatorul, transformat în autoplagiator.

❑ In sprijinul aprecierii unor situații controversate de plagiat, au apărut și instituții

specializate în identificarea și sancționarea acestuia. Printre aceste autorități se pot
enumera: Oficiul Român pentru Drepturi de Autor (ORDA) și Consiliul Național de
Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (CNE)
 3. DIVERSITATEA TIPOLOGICĂ A PLAGIATULUI

Sunt unele clasificări care încearcă să replaseze anumite forme de plagiat în

zona „permisivității”, dar aceste forme nu trebuie acceptate ca deontologice sau
științifice, deoarece exced esența ilegală, imorală și antisocială a plagiatului.

Astfel de încercări sunt calsificările plagiatului în:

➢ plagiat voluntar și involuntar,
➢ plagiat intenționat și neintenționat;
➢ plagiat prescriptibil și imprescriptibil,
➢ plagiat parţial și integral,
➢ plagiat profesional și „simple omisiuni ale citării sau nevinovate
erori de citare”

18
 CLONE sau plagiatul clasic de tip cuvânt cu cuvânt (text
copiat fără citare și/sau fără ghilimele);
CTRL-C sau copierea de pasaje integrale, dar fără citarea
surselor și prezența ghilimelelor;
FIND – REMIX sau plagiatul clasic parafrazat (remixat);
Principalele RECYCLE sau autoplagiatul clasic;
forme de HYBRID combină câteva surse citate perfect cu pasaje
plagiat în preluate integral fără a fi citate;

limbaj MASHUP sau plagiatul „ghiveci” prin multiplicarea surselor

(plagiatul mozaic);
informatic ERROR 404 sau plagiatul prin eroare și falsificare apelând la
citări lipsite de acuratețe ori la citări din surse inexistente;
AGGREGATOR sau plagiatul prin agregare de texte perfect
citate și cu ghilimele riguros plasate, dar care generează la o
simplă analiză un articol sau o carte lipsită complet de
creativitate, plusvaloare sau de originalitate;

19
În procesul de învățământ, în lucrările realizate de elevi, studenți, masteranzi, doctoranzi
și chiar de unii profesori se întâlnesc, în principal, patru forme de plagiat:
➢ fraudarea unui material cu conținut științific prin încorporarea lui integrală
într-o lucrare publicată sub alt nume decât acela al autorului originalului:
cumpărarea și publicarea unei lucrări de cercetare, copierea unui articol integral
dintr-un text fără a menționa sau confirma sursa originală, depunerea unei
lucrări în grup cu sau fără știrea coautorilor prin simpla accesare și copiere a
fișierului etc.;
➢ copierea unor texte dintr-un raport, material, articol de cercetare, din una sau
mai multe surse originale, cu referințe corecte și complete, dar fără a folosi
ghilimele și recurgând la parafrazarea proprie a conținutului, în locul utilizării
corecte a citării;
➢ parafrazarea dintr-unul sau din mai multe texte preluate la rândul lor din
surse originale fără a oferi și citarea referinței originale în text și în lista
bibliografică.
 Universitatea Purdue
Clase de plagiat
1. Cuvânt cu cuvânt
(copy-paste) Copiere
fără a utiliza
ghilimele și fără a
identifica sursa originală.
2. Parafrazat
Parafrazare fără a
identifica sursa
(originalul).
3. Mozaic
Fraze sau paragrafe din
surse originale multiple
fără identificarea acestora
Universitatea București Universitatea din Pittsburgh
Clase de plagiat Clase de plagiat
1. Copierea unui text în 1. Copierea sau
absenţa citării sursei reordonarea textului dintr-o
originale. sursă, fără ghilimele și fără
menționarea sursei.
2. Parafrazarea 2. Parafrazare uneori prea
inadecvată a unui articol aproape de sursa originală
original. fără a recunoaște sursa.
3. Sintetizarea 3. Utilizarea interpretărilor
inacceptabilă datelor și argumentelor
și improprie a unui text sursei originale fără notă de
dintr-un articol original. subsol sau citare în text.
22
 4. PREVENIREA ȘI CHIAR EVITAREA UN PLAGIAT

Pentru clarificarea rezonabilă a situației dacă există sau nu plagiat, trebuie să se apeleze
la programe informatice precise, prompte în a identifica plagiatul, dar și la standarde,
norme, proceduri și criterii antiplagiat, acceptate de orice tip de comunitate științifică
precum:

a) Softul Plagiarism Detector (DetectarePlagiat.ro) în cercetarea

Românească. În vederea utilizării acestui soft se recomandă parcurgerea a trei pași:
• alegerea unui document pentru scanare;
• scanarea și verificarea existenței plagiatului;
• crearea raportului de originalitate și dacă este cazul și al celui de detectare a
plagiatului (cuantificarea procentuală a similitudinilor sau similarităților); ultimul raport
menționat va conține și linkuri spre locurile din manuscrisul verificat care se regăsesc
în diferite baze de date, pe Internet etc.
 b) Softul Turnitin, care se bucură în rândul comunității științifice și educaționale de o
reputație pozitivă și de un impact favorabil și datorită capacității sale de a verifica texte şi
manuscrise considerate a fi originale, realizate în limbile de circulație internațională
dominante. http://turnitin.com/ro/
Softul Turnitin identifică zece tipuri caracteristice instituțiilor academice: CLONE,
CTRL-C, FIND – REPLACE, REMIX, RECYCLE, HYBRID, MASHUP, ERROR 404,
AGGREGATOR, RE-TWEET

Creativitatea softului Turnitin permite atât identificarea, cât și tipologizarea acestor

plagiate. Prin folosirea programului se pot reda: frecvența de apariție a plagiatului,
ponderea unui anumit plagiat, impactul și gravitatea plagiatului analizat, respectiv
nivelul acestuia pe o scală cu zece trepte
❑Turnitin a devenit un soft destinat educației, elevilor și studenților,
profesorilor, iar iThenticate a fost creat și destinat instituțiilor de vârf în
cercetare, cel din urmă oferind și soluții informatice inovatoare și complexe,
apte a răspunde cerințelor specifice editorilor (editurilor).

Pachetele de programe antiplagiat apelează la:

➢ atitudini preventive,
➢ oferă precauţie editorilor,
➢ anticipează unele abateri înainte de a se produce.

În acest fel, se urmăreşte diminuarea timpului de instrumentare a analizelor

tipologice, dar și protejarea reputației instituției de cercetare, profesorilor,
cercetătorilor, editorilor etc.
 • Sporirea timpului dedicat cercetării, elaborării, redactării
și comunicării unui material științific;
• Redactare atentă și corectă, conform standardelor
internaţionale de citare ale universităţilor, revistelor,
editurilor etc.;
• Citarea adecvată a ideilor preluate din alte surse;
RECOMANDĂRI
• Verificarea surselor citate în textul original pentru a
PENTRU preveni comiterea oricăror erori posibile;
EVITAREA • Urmărirea cu atenţie a recomandărilor conţinute în
PLAGIATULUI ghidurile de elaborare a unei lucrări ştiinţifice elaborate
de edituri, reviste, etc.
• Prevenirea plagiatului de către cadrele didactice,
cercetătorii unei instituţii de învăţământ superior,
studenți, masteranzi, doctoranzi, prin achiziţia unor
sisteme informatice pe care autorii să le poată folosi
înainte de transmiterea unui text;

29
 ➢ verificarea surselor citate în textul original pentru a preveni
comiterea erorilor;
➢ recurgerea la soluţii adecvate pentru prevenirea plagiatului
de profesori, cercetători, studenți, masteranzi, doctoranzi,
prin achiziţia unor sisteme informatice antiplagiat etc.
➢ folosirea parafrazării doar atunci când este neapărat
necesară (în toate celelalte cazuri se recomandă evitarea
RECOMANDĂRI sa);

PENTRU ➢ originalitatea unui text elaborat poate proveni și din

modalitatea de citare, din sintetizarea adecvată a temei și
EVITAREA rezultatelor, a ipotezelor și modelelor, a metodelor și a
PLAGIATULUI noilor teorii expuse;
➢ citarea corectă a altor elemente ale articolului: date, figuri,
tabele și grafice etc.;
➢ evitarea republicării articolelor în volume, cât şi recurgerea
la reeditări, revizuiri și adăugiri realizate neprofesional,
partiționarea unei cercetări de amploare în mai multe
articole publicate în diferite reviste (publicare de tip felii de
salam), pentru a nu genera autoplagiatul etc.

29
ETICA IN CERCETARE
Aspecte legate de drepturile de autor
 Dreptul de autor – reglementari legale:
• Legea nr. 8 din 14 martie 1996, privind drepturile de autor şi
drepturile conexe, publicată în „Monitorul Oficial al României”,
Partea I, nr. 60, 26 martie 1996.
Drept - rasplata • Legea nr. 285 din 23 iunie 2004, pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi
care i se cuvine drepturile conexe, publicată în “Monitorul Oficial”, Partea I, nr.
587, 30.VI.2004
cuiva pentru • Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 123 din 1 septembrie
prestarea unei 2005, privind modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996
privind dreptul de autor şi drepturile conexe publicată în
munci (cf. DEX) „Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr. 843, 9.IX.2005.
• Legea nr. 329 din 14 iulie 2006, privind aprobarea Ordonanţei
de Urgenţă a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi
drepturile conexe, publicată în “Monitorul Oficial al României”,
Partea I, nr. 657 din 31.VII.2006
 • autoritatea unică de reglementare în domeniul drepturilor de
autor şi drepturilor conexe
OFICIUL ROMÂN
• organism de specialitate aflat în subordinea Guvernului
PENTRU
DREPTURILE DE • are atribuţii de reglementare, evidenţă a drepturilor de
autor şi conexe prin registre naţionale, supraveghere,
AUTOR autorizare şi arbitraj, precum şi de constatare tehnico-
ştiinţifică referitoare la drepturile de autor şi drepturile
conexe.
 Autor
• persoana fizica sau persoanele fizice care au creat opera

• persoana sub numele careia opera a fost adusa pentru

prima data la cunostiinta publicului

• persoana fizica sau juridica ce o face publica avand consimtamantul

Subiectul autorului, atat timp cat acesta nu isi dezvaluie identitatea (opera a
fost adusa la cunostinta publica sub forma anonima sau sub un
dreptului de pseudonim care nu permite identificarea autorului)

autor Co-autori
• persoane fizice care au realizat in colaborare o opera comuna,
intre care una poate fi autorul principal

• in lipsa unei conventii contrare, coautorii nu pot utiliza opera decat de

comun acord. Refuzul consimtamantului din partea oricaruia dintre
coautori trebuie sa fie temeinic justificat.
Operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific,oricare ar fi modalitatea de
creatie, modul sau forma de exprimare si independent de valoarea si destinatia lor, de exemplu:
• scrierile literare si publicistice, conferintele, predicile, pledoariile, prelegerile si orice alte opere scrise
sau orale, precum si programele pentru calculator;
• operele stiintifice, scrise sau orale: comunicarile, studiile, cursurile universitare, manualele scolare,
proiectele si documentatiile stiintifice;
• compozitiile muzicale cu sau fara text;
• operele cinematografice, precum si orice alte opere audiovizuale;
• operele fotografice, precum si orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;

Obiectul dreptului de autor

Opera comuna

▪ rezultatul activităţii coautorilor, dintre care unul poate fi autor principal

▪ in cazul in care contributia fiecarui coautor este distincta, aceasta poate fi utilizata separat, cu
conditia sa nu se prejudicieze utilizarea operei comune sau drepturile celorlalti coautori
Ex: o carte in care fiecare capitol este scris de un autor diferit, precizat

Opera colectiva

▪ contributiile personale ale coautorilor formeaza un tot, fara a fi posibil, sa se atribuie un drept distinct
vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create.

▪ in lipsa unei conventii contrare, dreptul de autor asupra operei colective apartine persoanei fizice sau
juridice din initiativa, sub responsabilitatea si sub numele careia a fost creata.
 EXCEPTII
textele oficiale de natura politica, legislativa, administrativa, judiciara si traducerile oficiale ale acestora;
Nu beneficiaza de
protectia legala a
simbolurile oficiale ale statului, ale autoritatilor publice si ale organizatiilor:
dreptului de autor
urmatoarele: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul si medalia;

mijloacele de plata;

stirile si informatiile de presa;

simplele fapte si date.

 Drepturi morale (de recunoastere a meritelor)
• dreptul de a decide daca, in ce mod si cand va fi adusa opera la
cunostiinta publica;
• dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor al operei;
• dreptul de a decide sub ce nume va fi adusa opera la cunostiinta
publica;
• dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se
opune oricarei modificari, precum si oricarei atingeri aduse
Continutul •
operei, daca prejudiciaza onoarea sau reputatia sa;
dreptul de a retracta opera, despagubind, daca este cazul, pe
dreptului de titularii drepturilor de utilizare, prejudiciati prin exercitarea
retractarii.
autor
Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renuntari sau
instrainari
Dupa moartea autorului, exercitiul drepturilor prevazute se
transmite prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe durata
nelimitata. Daca nu exista mostenitori, exercitiul acestor drepturi
revine organismului de gestiune colectiva care a administrat
drepturile autorului sau, dupa caz, organismului cu cel mai mare
numar de membri, din domeniul respectiv de creatie.
Drepturi patrimoniale

▪ dreptul patrimonial exclusiv de a decide daca, in ce mod si cand va fi utilizata opera sa, inclusiv de a consimti
la utilizarea operei de catre altii.
▪ autorul are dreptul de a autoriza sau de a interzice:
• reproducerea operei;
• distribuirea operei;
• inchirierea operei;
• imprumutul operei;
• comunicarea publica, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la
dispozitia publicului, astfel incat sa poata fi accesata in orice loc si in orice moment ales, in mod
individual, de catre public;
• radiodifuzarea operei;
• realizarea de opere derivate.

Ex: reproducerea figurilor din surse bibliografice, plasarea pe internet de materiale scrise fara
acceptul autorilor sau revistelor, etc.
 Sunt permise, fara consimtamantul autorului si fara plata vreunei
remuneratii:

• reproducerea unei opere in cadrul procedurilor

judiciare, parlamentare sau administrative ori pentru
scopuri de siguranta publica;

Limitele • utilizarea de scurte citate dintr-o opera, in scop de analiza,

comentariu sau critica ori cu titlu de exemplificare, in masura in care
exercitarii •
folosirea lor justifica intinderea citatului;
utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere in
dreptului de publicatii, in emisiuni de radio sau de televiziune ori in inregistrari
sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv invatamantului,
autor • reproducerea pentru informare si cercetare de scurte extrase din
opere, in cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor,
arhivelor institutiilor publice culturale sau stiintifice, care
functioneaza fara scop lucrativ;
• reproducerea integrala a exemplarului unei opere, pentru
inlocuirea acestuia, in cazul distrugerii, al deteriorarii grave sau al
pierderii exemplarului unic
Contract de editare

Prin contractul de editare, titularul dreptului de autor cedeaza editorului, in schimbul unei remuneratii,
dreptul de a reproduce si de a distribui opera.
ex: la publicarea unui articol a unei carti se semneaza un contract de editare

Nu constituie contract de editare conventia prin care titularul dreptului de autor il imputerniceste, pe
cheltuiala sa, pe un editor, pentru a reproduce si, eventual, a distribui opera.

Contractul de editare trebuie sa cuprinda clauze cu privire la:

a) durata cesiunii;
b) natura exclusiva sau neexclusiva si intinderea teritoriala a cesiunii;
c) numarul maxim si minim al exemplarelor;
d) remuneratia autorului, stabilita in conditiile prezentei legi;
e) numarul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit;
f) termenul pentru aparitia si difuzarea exemplarelor fiecarei editii sau, dupa caz, ale fiecarui tiraj;
g) termenul de predare a originalului operei de catre autor;
h) procedura de control al numarului de exemplare produse de catre editor.
Drepturi de proprietate industrială

Brevete de inventie
Drepturile asupra unei inventii sunt recunoscute si aparate pe teritoriul Romaniei prin
acordarea unui brevet de inventie de catre Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci OSIM)

Sunt recunoscute si aparate drepturile decurgand din brevetul european – acordat de Oficiul
European de Brevete, conform Convenţiei privind eliberarea brevetului european, care a fost
adoptată la München, la 5 octombrie 1973
Dreptul la brevet - aparţine inventatorului sau succesorului său în drepturi.

A. inventator - persoana care a creat invenţia;

B. succesor în drepturi poate fi orice persoană (fizică sau juridică) căreia i s-a transmis fie
dreptul la acordarea brevetului de invenţie, fie drepturile care decurg dintr-un brevet de
invenţie eliberat de autorităţile competente.
In cazul in care inventia a fost creata impreuna de mai multi inventatori, fiecare dintre acestia are
calitatea de coautor al inventiei, iar dreptul apartine in comun acestora.

Daca doua sau mai multe persoane au creat aceeasi inventie, independent una de alta, dreptul la
brevet apartine aceleia care a depus o cerere de brevet a carei data de depozit este cea mai veche.

Daca inventia rezulta dintr-un contract de cercetare, in lipsa unei clauze contrare, dreptul la brevet de
inventie apartine unitatii care a comandat cercetarea, inventatorul avand dreptul la o remuneratie
suplimentara stabilita prin act aditional la contract
Brevetul de inventie poate fi acordat pentru orice inventie avand ca obiect un produs sau un
procedeu, in toate domeniile tehnologice, cu conditia ca aceasta :
• să fie nouă - noutatea unei invenţii se evaluează în raport cu stadiul tehnicii
• să implice o activitate inventivă - O inventie este considerata ca implicand o activitate
inventiva daca, pentru o persoana de specialitate, ea nu rezulta in mod evident din
cunostintele cuprinse in stadiul tehnicii
• să fie susceptibilă de aplicare industrială- O inventie este considerata ca fiind susceptibila de
aplicare industriala daca obiectul sau poate fi fabricat sau utilizat intr-un domeniu industrial,
inclusiv in agricultura.

Durata brevetului de inventie este 20 de ani, cu incepere de la data de depozit

Solicitantul care depune o cerere de brevet, precum şi titularul unui brevet au obligaţia de a plăti
pentru procedurile efectuate de OSIM ( ex. taxe anuale de menţinere în vigoare a brevetului )
OBIECTUL INVENTIEI

Produsul reprezintă un obiect cu caracteristici determinate, definite tehnic prin părţile sale constructive şi,
după caz, constitutive, prin elementele de legătură dintre acestea, prin forma sa constructivă sau a părţilor
constitutive, prin materialele din care este realizat, prin relaţiile constructive, de poziţie şi funcţionare dintre
părţile constitutive sau prin rolul funcţional al acestora.

Produse pot fi:

• dispozitive, instalatii, echipamente, masini-unelte, aparate sau ansambluri de aparate care
functioneaza impreuna sau care se refera la mijloace de lucru pentru realizarea unui procedeu de
fabricatie ori de lucru;
• circuite electrice, pneumatice sau hidraulice;
• substante chimice, inclusiv produse intermediare, definite prin elementele componente si
legaturile dintre ele, simbolizate prin formule chimice, semnificatia radicalilor substituenti, structura
moleculara, izometrie sterica, greutate moleculara sau prin alte caracteristici care le
individualizeaza sau le identifica;
Procedeul este obiect al unei inventii, in masura in care constituie solutia tehnica a unei
probleme. Procedeul reprezinta o succesiune logica de etape, faze sau pasi, definite prin
ordinea de desfasurare, prin conditii initiale, cum ar fi materia prima aleasa, prin parametri,
prin conditii tehnice de desfasurare si/sau mijloace tehnice utilizate.
- o activitate tehnologica de natura mecanica, fizica, chimica, care are ca
efect obtinerea sau modificarea unui produs;
- o metoda de lucru caracterizata prin etape de operare; sau
- o noua utilizare a unui produs sau procedeu cunoscut.

Nu sunt considerate inventii, in special:

• descoperirile, teoriile stiintifice si metodele matematice;
• creatiile estetice;
• planurile, principiile si metodele in exercitarea de activitati mentale, in materie de jocuri
sau in domeniul activitatilor economice, precum si programele de calculator
• prezentarile de informatii.