Studiu de caz - Povestea lui Hassan

Un copil născut în Afganistan: Povestea lui Hassan

Hassan este un copil de patru ani, care trăieşte împreună cu părinţii şi sora mai mică în vârstă de 18
luni, într-o locuinţă cu o singură încăpere, închiriată într-o suburbie de la periferia Birmingham-ului.
În viitorul apropiat, familia ar putea să aibe posibilitatea să se mute într-un alt cartier al oraşului. În
urmă cu un an, ei au plecat din Babaji (oraşul lor natal) şi s-au stabilit în Anglia, unde au cerut azil
politic. Ambii părinţi au calificare superioară şi experienţă ca profesori. Familiei i s-a refuzat iniţial
dreptul de a rămâne in Marea Britanie însă, cu sprijin din partea Consiliului Refugiaţilor, au făcut
recurs, în speranţa obţinerii statutului de refugiat.

Familia a fost martoră la conflictele din Afganistan, experimentând persecuţia şi violenţa. O parte din
membrii familiei au fost ucişi iar alţii sunt daţi dispăruţi. Regiunea de unde provin a fost supusă
bombardamentelor timp de câteva luni și o mare parte a infrastructurii a fost distrusă.

De patru luni, Hassan urmează cursurile unei grădiniţe din cadrul unui Centru al Copiilor, unde este
singurul copil afghan. Acest centru valorizează într-o mare măsura parteneriatul cu părinţii și
implicarea acestora. Hassan vorbeşte fluent dialectul din regiunea de unde provine (limba Pushtu), iar
părinţii au comunicat educatorilor din centru, prin intermediul unui translator, că băieţelul vorbeşte
foarte bine limba maternă şi că are un nivel de dezvoltare bun pentru vârsta lui. De asemenea, are o
relaţie bună cu sora mai mică şi cu părinţii. În timpul pe care îl petrec cu Hassan, părinţii folosesc
cărţi cu ilustraţii si jocuri educative pe care le împrumută de la biblioteca Centrului. Ambii părinţi
doresc să fie acceptaţi ca voluntari in Centru, şi pentru aceasta asteaptă rezultatul verificării din partea
Biroului de Criminalistică (echivalentul cazierului la noi).

Lui Hassan îi plac activităţile creative, dar celelalte activităţi din programă i se par foarte dificile. El
refuză să participe la activităţile de grup și preferă să se joace singur. Se întâmplă uneori să deranjeze
clasa și chiar să fie violent cu ceilalţi copii. Personalul Centrului este din acest motiv îngrijorat că
băiatul începe să prezinte dificultăţi de comportament şi, împreună cu părinţii săi, a iniţiat un program
de recuperare adaptat nevoilor sale, numit Acţiune Timpurie ("Early Years Action") şi care face parte
din Codul de Practică destinat Copiilor cu Nevoi Speciale.

Recent, familia a avut parte de o serie de comentarii rasiste din partea comunităţii locale, în care
există o activitate intensă a Partidului Național Britanic.
(Karen Argent si Gill McGillivray, Colegiul Universitar Newman,
Birmingham, Marea
Britanie)

Întrebări pentru studiul de caz

1. Care sunt îngrijorările dvs. legate de copilul prezentat și de situația lui (factorii de
risc)?
● necunoașterea limbii engleze (posibilitatea unor erori de interpretare/reinterpretări din partea
translatorului);
● vârsta copilului;
○
● distanța față de grădiniță ar putea împiedica participarea zilnică la activități;
● raportul între activitățile creative și cele tradiționale (preferă activitățile creative, dar le refuză
pe celelalte)
● nu știm ce anume determină agresivitatea lui față de ceilalți copii;
● tendința lui de a se izola (de a refuza să participe la anumite activități);
● trauma emoțională cauzată de faptul că a asistat la evenimente tragice (scene de război,
pierderea unor membri ai familiei)

2. Puteți identifica aspecte ale cazului prezentat care indică posibile arii de dezvoltare
(factori protectivi) ce pot favoriza incluziunea și pot facilita reziliența copilului și a
familiei lui.
● calificarea superioară a părinților;
● disponibilitatea familiei de a colabora cu personalul centrului (și reciproc);
● nivelul foarte bun de dezvoltare intelectuală a lui Hassan raportat la vârsta cronologică a
copilului

3.Credeți că acești educatori/specialiști ar putea face mai mult în lucrul cu copilul

prezentat și familia acestuia?

● depinde de legislația în vigoare din UK

● să i se faciliteze accesul la cursuri de limbă engleză (atât pentru el cât și pentru familie)
● apropierea față de copil trebuie să se întâmple într-un mediu familial și familiar
● studierea comportamentului copilului în mediul său