GRUPA 1

APLICAȚIA 4. M3.

Un copil născut în Afganistan: Povestea lui Hassan

Studiu de caz - Povestea lui Hassan

Hassan este un copil de patru ani, care trăieşte împreună cu părinţii şi sora mai mică în vârstă
de 18 luni, într-o locuinţă cu o singură încăpere, închiriată într-o suburbie de la periferia
Birmingham-ului. În viitorul apropiat, familia ar putea să aibe posibilitatea să se mute într-un
alt cartier al oraşului. În urmă cu un an, ei au plecat din Babaji (oraşul lor natal) şi s-au
stabilit în Anglia, unde au cerut azil politic. Ambii părinţi au calificare superioară şi
experienţă ca profesori. Familiei i s-a refuzat iniţial dreptul de a rămâne in Marea Britanie
însă, cu sprijin din partea Consiliului Refugiaţilor, au făcut recurs, în speranţa obţinerii
statutului de refugiat.

Familia a fost martoră la conflictele din Afganistan, experimentând persecuţia şi violenţa. O

parte din membrii familiei au fost ucişi iar alţii sunt daţi dispăruţi. Regiunea de unde provin a
fost supusă bombardamentelor timp de câteva luni și o mare parte a infrastructurii a fost
distrusă.

De patru luni, Hassan urmează cursurile unei grădiniţe din cadrul unui Centru al Copiilor,
unde este singurul copil afghan. Acest centru valorizează într-o mare măsura parteneriatul cu
părinţii și implicarea acestora. Hassan vorbeşte fluent dialectul din regiunea de unde provine
(limba Pushtu), iar părinţii au comunicat educatorilor din centru, prin intermediul unui
translator, că băieţelul vorbeşte foarte bine limba maternă şi că are un nivel de dezvoltare bun
pentru vârsta lui. De asemenea, are o relaţie bună cu sora mai mică şi cu părinţii. În timpul pe
care îl petrec cu Hassan, părinţii folosesc cărţi cu ilustraţii si jocuri educative pe care le
împrumută de la biblioteca Centrului. Ambii părinţi doresc să fie acceptaţi ca voluntari in
Centru, şi pentru aceasta asteaptă rezultatul verificării din partea Biroului de Criminalistică
(echivalentul cazierului la noi).

Lui Hassan îi plac activităţile creative, dar celelalte activităţi din programă i se par foarte
dificile. El refuză să participe la activităţile de grup și preferă să se joace singur. Se întâmplă
uneori să deranjeze clasa și chiar să fie violent cu ceilalţi copii. Personalul Centrului este din
acest motiv îngrijorat că băiatul începe să prezinte dificultăţi de comportament şi, împreună
cu părinţii săi, a iniţiat un program de recuperare adaptat nevoilor sale, numit Acţiune
Timpurie ("Early Years Action") şi care face parte din Codul de Practică destinat Copiilor cu
Nevoi Speciale.

Recent, familia a avut parte de o serie de comentarii rasiste din partea comunităţii locale, în
care există o activitate intensă a Partidului Național Britanic.

(Karen Argent si Gill McGillivray, Colegiul Universitar Newman, Birmingham, Marea

Britanie)

Întrebări pentru studiul de caz

Care sunt îngrijorările dvs. legate de copilul prezentat și de situația lui (factorii de risc)?

Puteți identifica aspecte ale cazului prezentat care indică posibile arii de dezvoltare (factori
protectivi) ce pot favoriza incluziunea și pot facilita reziliența copilului și a familiei lui?

Credeți că acești educatori/specialiști ar putea face mai mult în lucrul cu copilul prezentat și
familia acestuia?

GRUPA 2

APLICAȚIA 4. M3.

Un copil născut în Afganistan: Povestea lui Hassan

Studiu de caz - Povestea lui Hassan

Hassan este un copil de patru ani, care trăieşte împreună cu părinţii şi sora mai mică în vârstă de 18 luni, într-o
locuinţă cu o singură încăpere, închiriată într-o suburbie de la periferia Birmingham-ului. În viitorul apropiat,
familia ar putea să aibe posibilitatea să se mute într-un alt cartier al oraşului. În urmă cu un an, ei au plecat din
Babaji (oraşul lor natal) şi s-au stabilit în Anglia, unde au cerut azil politic. Ambii părinţi au calificare
superioară şi experienţă ca profesori. Familiei i s-a refuzat iniţial dreptul de a rămâne in Marea Britanie însă, cu
sprijin din partea Consiliului Refugiaţilor, au făcut recurs, în speranţa obţinerii statutului de refugiat.

Familia a fost martoră la conflictele din Afganistan, experimentând persecuţia şi violenţa. O parte din membrii
familiei au fost ucişi iar alţii sunt daţi dispăruţi. Regiunea de unde provin a fost supusă bombardamentelor timp
de câteva luni și o mare parte a infrastructurii a fost distrusă.

De patru luni, Hassan urmează cursurile unei grădiniţe din cadrul unui Centru al Copiilor, unde este singurul
copil afghan. Acest centru valorizează într-o mare măsura parteneriatul cu părinţii și implicarea acestora. Hassan
vorbeşte fluent dialectul din regiunea de unde provine (limba Pushtu), iar părinţii au comunicat educatorilor din
centru, prin intermediul unui translator, că băieţelul vorbeşte foarte bine limba maternă şi că are un nivel de
dezvoltare bun pentru vârsta lui. De asemenea, are o relaţie bună cu sora mai mică şi cu părinţii. În timpul pe
care îl petrec cu Hassan, părinţii folosesc cărţi cu ilustraţii si jocuri educative pe care le împrumută de la
biblioteca Centrului. Ambii părinţi doresc să fie acceptaţi ca voluntari in Centru, şi pentru aceasta asteaptă
rezultatul verificării din partea Biroului de Criminalistică (echivalentul cazierului la noi).

Lui Hassan îi plac activităţile creative, dar celelalte activităţi din programă i se par foarte dificile. El refuză să
participe la activităţile de grup și preferă să se joace singur. Se întâmplă uneori să deranjeze clasa și chiar să fie
violent cu ceilalţi copii. Personalul Centrului este din acest motiv îngrijorat că băiatul începe să prezinte
dificultăţi de comportament şi, împreună cu părinţii săi, a iniţiat un program de recuperare adaptat nevoilor sale,
numit Acţiune Timpurie ("Early Years Action") şi care face parte din Codul de Practică destinat Copiilor cu
Nevoi Speciale.

Recent, familia a avut parte de o serie de comentarii rasiste din partea comunităţii locale, în care există o
activitate intensă a Partidului Național Britanic.

(Karen Argent si Gill McGillivray, Colegiul Universitar Newman, Birmingham, Marea Britanie)

Întrebări pentru studiul de caz

Care sunt îngrijorările dvs. legate de copilul prezentat și de situația lui (factorii de risc)?
Puteți identifica aspecte ale cazului prezentat care indică posibile arii de dezvoltare (factori protectivi) ce pot
favoriza incluziunea și pot facilita reziliența copilului și a familiei lui?

Credeți că acești educatori/specialiști ar putea face mai mult în lucrul cu copilul prezentat și familia acestuia?

GRUPA 3

APLICAȚIA 4. M3.

Un copil născut în Afganistan: Povestea lui Hassan

Studiu de caz - Povestea lui Hassan

Hassan este un copil de patru ani, care trăieşte împreună cu părinţii şi sora mai mică în vârstă de 18 luni, într-o
locuinţă cu o singură încăpere, închiriată într-o suburbie de la periferia Birmingham-ului. În viitorul apropiat,
familia ar putea să aibe posibilitatea să se mute într-un alt cartier al oraşului. În urmă cu un an, ei au plecat din
Babaji (oraşul lor natal) şi s-au stabilit în Anglia, unde au cerut azil politic. Ambii părinţi au calificare
superioară şi experienţă ca profesori. Familiei i s-a refuzat iniţial dreptul de a rămâne in Marea Britanie însă, cu
sprijin din partea Consiliului Refugiaţilor, au făcut recurs, în speranţa obţinerii statutului de refugiat.

Familia a fost martoră la conflictele din Afganistan, experimentând persecuţia şi violenţa. O parte din membrii
familiei au fost ucişi iar alţii sunt daţi dispăruţi. Regiunea de unde provin a fost supusă bombardamentelor timp
de câteva luni și o mare parte a infrastructurii a fost distrusă.

De patru luni, Hassan urmează cursurile unei grădiniţe din cadrul unui Centru al Copiilor, unde este singurul
copil afghan. Acest centru valorizează într-o mare măsura parteneriatul cu părinţii și implicarea acestora. Hassan
vorbeşte fluent dialectul din regiunea de unde provine (limba Pushtu), iar părinţii au comunicat educatorilor din
centru, prin intermediul unui translator, că băieţelul vorbeşte foarte bine limba maternă şi că are un nivel de
dezvoltare bun pentru vârsta lui. De asemenea, are o relaţie bună cu sora mai mică şi cu părinţii. În timpul pe
care îl petrec cu Hassan, părinţii folosesc cărţi cu ilustraţii si jocuri educative pe care le împrumută de la
biblioteca Centrului. Ambii părinţi doresc să fie acceptaţi ca voluntari in Centru, şi pentru aceasta asteaptă
rezultatul verificării din partea Biroului de Criminalistică (echivalentul cazierului la noi).

Lui Hassan îi plac activităţile creative, dar celelalte activităţi din programă i se par foarte dificile. El refuză să
participe la activităţile de grup și preferă să se joace singur. Se întâmplă uneori să deranjeze clasa și chiar să fie
violent cu ceilalţi copii. Personalul Centrului este din acest motiv îngrijorat că băiatul începe să prezinte
dificultăţi de comportament şi, împreună cu părinţii săi, a iniţiat un program de recuperare adaptat nevoilor sale,
numit Acţiune Timpurie ("Early Years Action") şi care face parte din Codul de Practică destinat Copiilor cu
Nevoi Speciale.

Recent, familia a avut parte de o serie de comentarii rasiste din partea comunităţii locale, în care există o
activitate intensă a Partidului Național Britanic.

(Karen Argent si Gill McGillivray, Colegiul Universitar Newman, Birmingham, Marea Britanie)

Întrebări pentru studiul de caz

Care sunt îngrijorările dvs. legate de copilul prezentat și de situația lui (factorii de risc)?

Puteți identifica aspecte ale cazului prezentat care indică posibile arii de dezvoltare (factori protectivi) ce pot
favoriza incluziunea și pot facilita reziliența copilului și a familiei lui?

Credeți că acești educatori/specialiști ar putea face mai mult în lucrul cu copilul prezentat și familia acestuia?
 GRUPA 4

APLICAȚIA 4. M3.

Un copil născut în Afganistan: Povestea lui Hassan

Studiu de caz - Povestea lui Hassan

Hassan este un copil de patru ani, care trăieşte împreună cu părinţii şi sora mai mică în vârstă de 18 luni, într-o
locuinţă cu o singură încăpere, închiriată într-o suburbie de la periferia Birmingham-ului. În viitorul apropiat,
familia ar putea să aibe posibilitatea să se mute într-un alt cartier al oraşului. În urmă cu un an, ei au plecat din
Babaji (oraşul lor natal) şi s-au stabilit în Anglia, unde au cerut azil politic. Ambii părinţi au calificare
superioară şi experienţă ca profesori. Familiei i s-a refuzat iniţial dreptul de a rămâne in Marea Britanie însă, cu
sprijin din partea Consiliului Refugiaţilor, au făcut recurs, în speranţa obţinerii statutului de refugiat.

Familia a fost martoră la conflictele din Afganistan, experimentând persecuţia şi violenţa. O parte din membrii
familiei au fost ucişi iar alţii sunt daţi dispăruţi. Regiunea de unde provin a fost supusă bombardamentelor timp
de câteva luni și o mare parte a infrastructurii a fost distrusă.

De patru luni, Hassan urmează cursurile unei grădiniţe din cadrul unui Centru al Copiilor, unde este singurul
copil afghan. Acest centru valorizează într-o mare măsura parteneriatul cu părinţii și implicarea acestora. Hassan
vorbeşte fluent dialectul din regiunea de unde provine (limba Pushtu), iar părinţii au comunicat educatorilor din
centru, prin intermediul unui translator, că băieţelul vorbeşte foarte bine limba maternă şi că are un nivel de
dezvoltare bun pentru vârsta lui. De asemenea, are o relaţie bună cu sora mai mică şi cu părinţii. În timpul pe
care îl petrec cu Hassan, părinţii folosesc cărţi cu ilustraţii si jocuri educative pe care le împrumută de la
biblioteca Centrului. Ambii părinţi doresc să fie acceptaţi ca voluntari in Centru, şi pentru aceasta asteaptă
rezultatul verificării din partea Biroului de Criminalistică (echivalentul cazierului la noi).

Lui Hassan îi plac activităţile creative, dar celelalte activităţi din programă i se par foarte dificile. El refuză să
participe la activităţile de grup și preferă să se joace singur. Se întâmplă uneori să deranjeze clasa și chiar să fie
violent cu ceilalţi copii. Personalul Centrului este din acest motiv îngrijorat că băiatul începe să prezinte
dificultăţi de comportament şi, împreună cu părinţii săi, a iniţiat un program de recuperare adaptat nevoilor sale,
numit Acţiune Timpurie ("Early Years Action") şi care face parte din Codul de Practică destinat Copiilor cu
Nevoi Speciale.

Recent, familia a avut parte de o serie de comentarii rasiste din partea comunităţii locale, în care există o
activitate intensă a Partidului Național Britanic.

(Karen Argent si Gill McGillivray, Colegiul Universitar Newman, Birmingham, Marea Britanie)

Întrebări pentru studiul de caz

Care sunt îngrijorările dvs. legate de copilul prezentat și de situația lui (factorii de risc)?

Puteți identifica aspecte ale cazului prezentat care indică posibile arii de dezvoltare (factori protectivi) ce pot
favoriza incluziunea și pot facilita reziliența copilului și a familiei lui?

Credeți că acești educatori/specialiști ar putea face mai mult în lucrul cu copilul prezentat și familia acestuia?