Fișa de lectură

Focalizarea pe educaţia timpurie şi anii preşcolarităţii este importantă deoarece aceasta este
perioada când copiii se dezvoltă rapid şi, dacă procesul de dezvoltare este neglijat în acest
stadiu, este mult mai dificil şi mai costisitor să compensezi aceste pierderi mai târziu.
Așadar, această materie pe care am parcurs-o timp de un semestru a însemnat mult mai mult
decât un simplu seminar, a fost o lecție care îmi va fi utilă nu numai în profesia pe care am ales-o
ci și în viața viitoare de părinte. La fel ca și acest seminar, utilă și interesantă mai consider și
cartea ce-i aparține lui Dorothy Law Nolte și colaboratoarei sale Rachel Harris, intitulată “Copii
învăță ceea ce trăiesc”.
După aproape jumătate de secol, Dorothy Law Nolte și Rachel Harris au dezvoltat într-o carte
perceptele poemului, învățându-i pe părinți cum să le pună în practică. Cartea este una foarte
accesibilă ca limbaj, fiind unul simplu, scrisă cu nesfârșită iubire și înțelegere pentru copii.
Dorothy Law Nolte( 1924-2005) este specialistă în consilierea familiilor și a avut cele mai
diverse ocupații după ce a scris, în 1954 pentru rubrica ei săptămânală din revista californiană
Torrance Herald, poemul care urma să o facă celebră Children Learn What they live. A ținut
cursuri de de educație copiilor, adresate părinților, a înființat o grădiniță, a lucrat ca instructor
pentru gravide în vederea nașterii, a promovat o tehnică de reducere a stresului. A fost căsătorită
de două ori și a avut patru copii.
Nu a prețuit niciodată pe deplin impactul poemului său:” Pur și simplu l-am scris și i-am dat
drumul în lume, unde s-a mișcat, după cât se pare, în virtutea propriului impuls.”
A scris cateva carti care s-au bucurat de mare succes in Statele Unite si au fost traduse in peste
zece limbi, precum și Children Learn What They Live: Parenting to Inspire Values – un titlu
care nu a lipsit din librarii in cele cinci decenii care au trecut de la aparitia primei editii, A trăi cu
copiii: o colecție de poezii inspiraționale care să ghideze pe calea părinților, Adolescenții învață
ce trăiesc: părinți pentru a inspira integritate și independență.
Poemul care a inspirat atâtea generații cuprinde următoarele:
„Dacă trăiesc în cicăleală- copiii învață să condamne
Dacă trăiesc în ostilitate- copiii învață să fie agresivi
Dacă trăiesc în teama- copii învață să fie anxioși
Dacă trăiesc în milă- copiii învață autocompătimirea
Dacă trăiesc înconjurați de ridicol- copiii învață să fie timizi
Dacă trăiesc în gelozie- copiii învață să simtă invidia
Dacă trăiesc în rușine- copiii invață să se simtă vinovați
Dacă trăiesc în încurajare – copiii învață să fie încrezători.
Dacă trăiesc în îngăduință – copiii învață răbdarea.
Dacă trăiesc în laudă – copiii învață prețuirea
Dacă trăiesc în acceptare- copiii învată să iubească.
Dacă trăiesc în aprobare- copiii învață să se placă pe sine.
Dacă trăiesc înconjurați de recunoaștere- copiii învață că este bine să ai un țel.
Dacă trăiesc în onestitate- copii învață respectul pentru adevăr
Dacă trăiesc împărțin cu ceilalți- copii învață generozitatea.
Dacă trăiesc în corectitudine- copii învață să fie drepți.
Dacă trăiesc în bunăvoință și considerație- copiii învață respectul.
Dacă trăiesc în siguranță copiii învață să aibă încredere în el și în ceilalți
Dacă trăiesc în prietenie copiii –învață că e plăcut să trăiești pe lume.”
Fiecare capitol al cărții detaliază fiecare certitudine enumerată anterior.
Dacă trăiesc în cicăleală – copiii învață să condamne, primul capitol constă în corectarea
comportamentului părinților în ceea ce privește atitudinea critică, astfel putem învăța ca atunci
când ne plângem de ei, de alții, de lumea ce ne înconjoară, le arătăm copiilor cum să-i condamne
pe ceilalți, sau să se autocondamne, îi învățăm să vadă mai curând ce este rău în lume, decât ce
este bun.
În acest ritm , parcurge fiecare capitol surprizând numeroase metode și tehnici specifice de
interacțiune, comunicare și disciplină, apte să genereze o atitudine părintească înțelegătoare,
protectoare onestă și corectă.
Cartea se încheie cu cel mai vast capitol intitulat:” Dacă trăiesc în prietenie, copiii învață că e
plăcut să trăiești pe lume”și face referire la mediul familial prietenos în care eforturile
copiilor sunt încurajate, recunoscute și prețuite, în care greșelile, defectele și diferențele
individuale sunt înțelese (tolerate – cuvântul la modă), în care ei sunt tratați corect și cu
răbdare, înțelegere, bunăvoință și considerație. Astfel putem crea un mediu familial
protector, putem nutri așteptări pozitive în privința copiilor noștri, fără a renunța la
stabilirea limitelor.
În concluzie, această lucrare mi-a fost utilă, nu doar ca material de studiu pentru elaborarea
prezentării de seminar, dar și pentru faptul că mi-a oferit o lecție valoroasă despre meseria de a fi
părinte, soție, profesor. Această lucrare mi-a arătat cum să nu mai fiu critică ci mai îngăduitoare,
mai tolerantă cu ceilalți și chiar și cu mine însămi, să știu cum să abordez relațiile interumane
prin pozitivitate și respect.