4.

ACTIVITATEA ECONOMICA; AGENTI ECONOMICI; STIINTA ECONOMICA

Legatura dintre nevoi si resurse este realizata de actiunea umana prin activitatea economica
(obtinerea/producerea/creearea bunurilor si serviciilor).
Definitie: Activitatea economica este procesul complex ce reflecta faptele, actele, deciziile
si comportamentele oamenilor privitoare la atragerea si utilizarea resurselor
economice rare in vederea producerii, repartitiei, circulatiei si consumului de
bunuri si servicii in functie de nevoile si interesele lor economice.

Principalele corelatii care determina activitatea/viata aconomica sunt:

Nevoi – Resurse

Consum – Productie

Cerere – Oferta

Agenții economici:
CONSUMATORI PRODUCATORI

Știința economică
Termenul de economie politica vine de la termenii grecesti:
- oikos = casa, gospodarie;
- nomis = lege, norma, regula;
- polis = cetate, stat, societate (politeia = oranduire sociala)

Știinţa economică: studiaza comportamentul uman in legatura cu alocarea unor mijloace

limitate pentru atingerea unor obiective concurente; descrie, explică, prognozează
fenomenele economice; oferă soluţii de principiu raportului N2≠R2; fundamentează
comportamentul economic raţional.

IMPORTANT:
“Raritatea” resurselor este o stare ce poate fi redusa dar nu eliminata, iar inlocuirea ei cu
“abundenta” ramane un deziderat ca urmare a sporirii nelimitate a nevoilor umane.
Universul economic formeaza “masina economica” sau “mecanismul economic care
trebuie sa raspunda permanent si in mod cat mai adecvat la cateva intrebari-cheie:
Ce? Cat? Cum? Pentru cine? sa se produca.
In functie de modul in care oamenii au acces la bunurile economice destinate satisfacerii
trebuintelor/nevoilor, sistemele economice pot fi:
- economie naturala – acel mod de organizarea a activitatilor economice in care accesul la
bunurile economice necesare acoperirii nevoilor are loc direct, nemijlocit;
rezultatele activitatilor economice sunt destinate consumului direct
(personal) al producatorului = autoconsum; schimbul de bunuri - in
masura in care exista - are loc direct, fara nici un intermediar, si “in
natura”, adica produs contra produs = troc.
- economie de schimb/de marfa/marfara – acel mod de organizarea activitatilor economice
in care accesul la bunurile economice destinate
satisfacerii nevoilor are loc in mod indirect, prin
intermediul schimbului; bunurile economice trec

1
 de la producatorul la consumatorul lor printr-un
act de vanzare-cumparare; bunurile economice
care fac obiectul actelor de vanzare-cumparare
devin marfuri.
Forma maturizata a economiei de schimb este economia de piata.

5. ECONOMIA DE PIATA

Sistemul economiei de piata reprezinta acel tip de organizare a economiei in care raportul
dintre cerere si oferta determina
- principiile de prioritate in producerea bunurilor,
- metodele de organizare si de combinare a factorilor de productie,
iar persoanele și categoriile de persoane care au acces la aceste bunuri sunt stabilite de
nivelul si dinamica preturilor.

Trăsături:
→ agentii economici isi exercita liber atributele dreptului de proprietate;
→ relatiile dintre operatorii economici se realizeaza in cadrul unui sistem
generalizat de piete interdependente: piata bunurilor de consum si a bunurilor de
capital, piata resurselor naturale, piata muncii, piata monetara, piata financiara,
piata valutara.
→ toti agentii economici si toate categoriile de piete se afla intr-un sistem de
concurenta libera;
→ sistemul de concurenta si libertatea de actiune genereaza formarea libera a
preturilor;
→ pe baza preturilor libere, raportul dintre cerere si oferta asigura
autoreglarea economiei, fara interventia administrativa a statului.