1

O relație multiplă reprezintă momentul în care psihologul creează o altă relație

semnificativă cu clientul, pe lângă cea profesională, această altă relație apărând concomitent
cu desfășurarea activității profesionale sau după terminarea acesteia (Pope, 1991). Existența
acestor relații multiple poate afecta procesul cognitiv al clientului în timpul practicilor
profesionale săvârșite de psiholog (de exemplu în timpul terapiei), astfel impactând într-o
valență negativă rezultatul (Pope, 1991). Relațiile multiple pot apărea atât prin alegere, cât și
întâmplător. În eventualitatea în care psihologul alege să formeze o altă relație cu clientul, în
adaos celei profesionale,acesta trebuie să cântărească cu atenție situația și consecințele
propriilor acțiuni, putând afecta principala relație stabilită (cea profesională). Astfel, este de
așteptat ca psihologul să creeze alte relații cu clientul doar în cazul în care acestea îl pot ajuta
pe cel din urmă.

Deng et al. (2016) au realizat în lucrarea lor privitor la relațiile multiple dintre
psiholog și client în China, o clasificare a tipurilor de relații. Așadar autorii au menționat
categoria relațiilor sexuale sau romantice din care fac parte relațiile sexuale și relațiile
maritale. Cea de-a doua categorie este reprezentată de relațiile nonsexuale, din această
categorie făcând parte relațiile duale profesionale, relații duale colegiale, relații duale
financiare/legate de afaceri, relații duale sociale, depășirea ocazională a limitelor și furnizarea
de servicii în afara mediului profesional și formal. Ultima categorie este conturată de
situațiile complicate ce conțin diverse comportamente nonetice, ce nu pot fi așezate în
categoriile menționate anterior din cauza complexității lor. În aceeși lucrare, autorii Deng et
al. (2016) au relatat faptul că, în 2006, 3 categorii de relații multiple au ieșit în evidență din
relatările participanților, acestea fiind depășirea ocazională a limitelor, relații sexuale sau
romantice și relațiile duale profesionale. Anderson și Kitchener (1996) au evidențiat în
studiul lor 8 tipuri de relații nonsexuale dintre psihologi și foști clienți: relații personale sau
de prietenie unde relațiile deja au o valență intimă între cele două părți implicate, interacțiuni
sociale și evenimente, relații de afaceri, relații de supervizare, relații de afiliere religioasă,
relații colegiale sau profesionale, relații colegiale sau profesionale plus sociale și relații la
locul de muncă.

De asemenea, bazate pe studiul lui Nigro (2004), au fost evidențiate 11 tipuri de

dileme etice în ceea ce privește psihologii chinezi: experimentarea disconfortului de către
psiholog, apariția discrepanței dintre rolurile pe care acesta le are, impactarea vieții personale
 2

ale psihologului, afectarea confidențialității, impactarea relației terapeutice, resurse limitate,

impactarea relației nonterapeutice, experimentarea disconfortului de către client, afectarea
obiectivității psihologului, evaluarea colegilor și diferența de putere.

Totodată, trebuie menționate principiile morale relevante pentru tema dezbătută, astfel
regăsim în studiul lui Gladding (2000) acele principii importante pentru un proces decizional
etic: autonomie, fidelitate, veridicitate, justiție, non-maleficiența și binefacerea. Întrucât este
discutată dilema eticii în relațiile multiple dintre psiholog și client, principiile morale de
interes sunt autonomia și non-maleficiența. Deoarece autonomia clientului desemnează
puterea acestuia de alege ce cale este mai benefică pentru sine, diminuarea acestui principiu
afectează în mod direct eforturile a a ajunge la rezultatul dorit în procesul de consiliere sau
cel terapeutic. Non-maleficiența este și ea deosebit de importantă în conceptul unei relații
multiple între practicant și client prin simpla ei definire prin acțiuni de evitare a oricăror
comportamente ale psihologului ce pot dăuna clientului. Acest principiu este notabil și pentru
că psihologul ar trebui să ia în considerare dacă implicarea într-o relație duală sau multiplă cu
propriul client va fi dăunătoare celui din urmă. De asemenea, intervine și dilema dăunării
clientului în cazul în care psihologul nu consolidează relații multiple. Din acest motiv, cea
mai bună decizie de luat în ceea ce privește relațiile multiple, este cea în care este văzut
beneficiul clientului.

Domeniul apărării este unul dintre cele mai propice medii de dezvoltare a relațiilor
multiple dintre psiholog și client. Johnson (1995) afirmă faptul că scenariul militar ar
reprezenta chiar cel mai inerent mediu de apariție a acestei dileme etice. Fraternizarea
nepotrivită nu este văzută cu ochi buni în domeniul militar, din acest motiv, considerațiile
etice privind relațiile multiple dintre psiholog și client dețin o importanță covârșitoare.
Psihologii din cadrul militar pot fi puși adesea în situația în care ofițerii comandanți sau
reprezentanții acestora să îi contacteze în vederea aranjării unei evaluări pentru a clarifica
rezultatul dorit al unei trimiteri. De exemplu, în cazul unui membru al serviciului cu încălcări
repetate ale regulilor, un diagnostic de tulburare de personalitate ar facilita o comandă de
separare rapidă a individului. Existența plângerilor cu privire la membrul de serviciu și a
dorinței clară a ofițerului de comandă pentru o separare administrativă, poate fi o provocare
pentru un psiholog militar să rămână obiectiv în evaluarea sa (Johnson, 2008).

Pe de altă parte, psihologii militari pot întâmpina presiuni atât din partea conducerii,
cât și a membrilor militari înșiși pentru a minimiza sau ignora dovezile unei patologii
 3

autentice. Dacă, de exemplu, un aviator, un membru al Forțelor Speciale sau un submarinist

ar fi diagnosticat cu o tulburare majoră, acest lucru îl va descalifica temporar sau definitiv din
specialitate sau îi va împiedica semnificativ cariera. Psihologii militari trebuie să echilibreze
consultarea receptivă cu un mandat etic pentru a fi sinceri și obiectivi în a pune diagnostice și
a face recomandări (Johnson, 2008).

Conform Ethical Principles of Psychologists and Code of Conduct (APA, 2002)

psihologii au obligația de a lua măsuri de precauție rezonabile pentru a proteja informațiile
confidențiale obținute de la clienții acestora. Cu toate acestea, psihologii militari fac parte
dintr-o cultură organizațională care este adesea dezinteresată, dacă nu în mod evident ostilă,
față de conceptul de confidențialitate a membrilor serviciului (Jeffery et al., 1992; Johnson,
1995).

Pentru a gestiona dificultățile legate de etică întâmpinate de psihologii din cadrul

militar, Johnson (2008) a adus în vedere anumite recomandări. Printre acestea se numără, de
exemplu, oferirea de consimțământ informat riguros și protecție strictă a confidențialității.
Medicii militari ar trebui să fie conservatori și asertivi în examinarea cererilor de informații
sau înregistrări despre foști sau actuali clienții. De asemenea, aceștia ar trebui să încerce să
descopere și să abordeze preocuparea cheie fără a dezvălui prea multe informații despre
clienți. O altă recomandare care prezintă interes pentru tema relațiilor multiple dintre
psiholog și client, este ca psihologul din cadrul militar să presupună că fiecare membru al
armatei este un potențial client. Pentru a reduce riscul unor relații multiple potențial
dăunătoare sau tulburătoare cu clienții, este util ca psihologul să considere pe toată lumea din
cadrul armatei un potențial client (Johnson et al., 2005). Adoptarea acestei perspective poate
duce la o bună menținere a limitelor profesionale și a neutralității în relația psiholog - client.
Cu toate acestea, perspectiva menționată anterior poate spori, în mod paradoxal, stresul și
izolarea pentru psihologii din cadrul militar, aceștia având puține alternative de implicare
socială și emoțională.

Pe de altă parte, Schank și Skovholt (2006) dezbat în studiul lor ideea conform căreia
în comunitățile mici, mai exact rurale, psihologii practicanți au nevoie să promoveze atât
profesia, pentru ca oamenii să aibă încredere să apeleze la ajutor în caz de nevoie, cât și pe
sine ca practicant printr-o diversitate de metode și strategii. Tocmai din acest motiv, cea mai
ușoară metodă de promovare este chiar implicarea în comunitatea respectivă. Însă
antrenându-se în acțiuni de acest fel, există riscul ca psihologii să creeze relații multiple cu
 4

actualii sau viitorii clienți. Astfel, cadrul militar prezintă câteva asemănări cu situațiile unei
comunități mici, rurale, relațiile multiple regăsite în aceste contexte reprezentând un contact
între psiholog și client de tip social, ocupațional sau de supervizare. Prin urmare, există
exemple concrete prin care nu toate relațiile multiple pot fi evitate sau nocive, depinzând în
mod evident de anumite contexte speciale (Lazarus & Zur, 2002).
 5

Bibliografie

American Psychological Association. (2002). Ethical principles of psychologists and code of

conduct. American psychologist, 57(12), 1060-1073.

Anderson, S. K., & Kitchener, K. S. (1996). Nonromantic, nonsexual posttherapy

relationships between psychologists and former clients: An exploratory study of
critical incidents. Professional Psychology: Research and Practice, 27(1), 59.

Deng, J., Qian, M., Gan, Y., Hu, S., Gao, J., Huang, Z., & Zhang, L. (2016). Emerging
practices of counseling and psychotherapy in China: Ethical dilemmas in dual
relationships. Ethics & Behavior, 26(1), 63-86.

Gladding, S. T. (2000). Counseling: A comprehensive profession (4th ed.). Upper Saddle

River, NJ: Prentice Hall.

Jeffrey, T. B., Rankin, R. J., & Jeffrey, L. K. (1992). In service of two masters: The ethical-
legal dilemma faced by military psychologists. Professional Psychology: Research
and Practice, 23(2), 91.

Johnson, W. B, (1995). Perennial ethical quandaries in military psychology: Toward

American Psychological Association & Department of Defense collaboration.
Professional Psychology: Research and Practice, 26, 281-287.

Johnson, W. B. (1995). Perennial ethical quandaries in military psychology: Toward

American Psychological Association-Department of Defense collaboration.
Professional Psychology: Research and Practice, 26(3), 281.

Johnson, W. B. (2008). Top ethical challenges for military clinical psychologists. Military
Psychology, 20(1), 49-62.

Johnson, W. B., Ralph, J., & Johnson, S. J. (2005). Managing multiple roles in embedded
environments: The case of aircraft carrier psychology. Professional psychology:
Research and practice, 36(1), 73.
 6

Lazarus, A., & Zur, O. (2002). Multiple relationships and psychotherapy. New York, NY:
Springer.

Nigro, T. (2004). Counselors’ experiences with problematic dual relationships. Ethics &
Behavior, 14, 51–64. doi:10.1207/s15327019eb1401_4

Pope, K. S. (1991). Dual relationships in psychotherapy. Ethics & Behavior, 1, 21–34.

doi:10.1207/s15327019eb0101_3

Schank, J.A., & Skovholt, T.M. (2006). Ethical practice in small communities. Washington,
DC: American Psychological Association.