Epoci si metode de sem nat şi plantat

Epoca de sem nat şi plantat este condi ionat de preten iile fiec rei specii fa de temperatur , de condi iile climatice ale
zonei de cultur , de modul de eşalonare a produc iei în cursul anului. Unele specii de legume rezistente la temperaturi
sc zute , pentru a folosi cât mai bine umezeala acumulat în sol se seam n prim vara cât mai devreme „în mustul
z pezii” (maz rea, morcovul, ceapa, spanacul). Alte legume ca : fasolea, castrave ii, pepenii, preten ioase la c ldur , se
seam n prim vara târziu, dup ce pericolul brumelor târzii de prim var a trecut. Pentru satisfacerea nevoilor de consum
dar şi pentru aprovizionarea ritmic a fabricilor de conserve cu materie prim , sem natul şi plantatul la unele culturi se face
eşalonat, în mai multe epoci (salata, ceapa, tomatele, varza, morcovul etc).
Epoca de infiintare a culturilor de legume in camp

Perioada Temperaturi minime

Speciile
calendaristica necesare in sol
Mazare, ceapa, usturoi, salata, spanac,
1-15 martie 2-40C
pastarnac, patrunjel, morcov, ridichi
15-30 martie 4-60C Varzoase timpurii, sfecla
Tomate semanate direct si timpurii, varza de
15-30 aprilie 8-100C
vara, fasole, dovlecei
Ardei, vinete, tomate de vara-toamna,
1-10 mai 10-120C
castraveti
15-25 mai 14-150C Pepeni, ceapa de apa, praz, telina, bame

Adancimea de semanat depinde de marimea semintelor, textura solului, umiditatea solului, epoca de semanat. Cu cat
semintele sunt mai mici cu atat adancimea de semanat este mai mica, semintele mici (salata, patrunjel) se seamana la 1-2
cm adancime, cele mijlocii (ardei, castraveti etc.) la 2-3 cm, iar cele mari (pepeni, fasole etc.) la 3-5 cm; pe solurile grele,
semintele se seamana mai la suprafata. Toamna semintele se seamana mai adanc decat primavara.
Metode de sem nat şi plantat
La stabilirea metodelor de sem nat şi plantat se ine seama de asigurarea densit ii optime de plante la unitatea
de suprafa cât şi de spa iul necesar efectu rii lucr rilor de ntre inere şi recoltare.
Corespunz tor cerin elor plantelor se folosesc mai multe metode de sem nat şi plantat:
•sem natul prin împr ştiere ( se practic numai pe suprafe e mici );
•sem natul şi plantatul în rânduri ( echidistante, duble sau în benzi);
•sem natul în cuiburi (pepene, dovlecei, cstrave i ).
 Verificarea calit ii lucr rilor de înfiin are a culturilor legumicole

 Variaz în func ie de:m rimea semin ei,

puterea de str batere a solului, însuşirile
fizice ale solului,epoca de sem nat.
Adâncimea de  Adâncimea de sem nat:
sem nat - semin e mici : 1-2cm.(morcov)
- semin e mijlocii : 2-3cm.(spanac)
- semin e mari : 4-5cm.(maz re, fasole)
 Verificarea adâncimii de sem nat:
- se face cu ajutorul riglei gradate, inând
cont de m rimea semin ei, textura solului,
umiditatea solului.

 -La majoritatea plantelor legumicole este

aceeaşi la care au fost
produse ca r sad.
Adâncimea de plantare - speciile care emit uşor r d cini
adventive pot fi plantate mai adânc
(tomate şi v rzoase).
 Verificarea lucr rii de plantat:
- un r sad bine plantat nu trebuie s
ias uşor din p mânt când este tras de
frunz .

 Num rul de plante de pe suprafa a

de un metru p trat sau un hectar.
- este dat de distan a dintre rândurile
Densitatea la unitatea de plante şi dintre
de suprafa plante pe acelaşi rand.
 Verificarea densit ii :
-const prin num rarea plantelor dup
r s rire pe o suprafa de un metru p trat.
 Producerea r sadurilor de specii legumicole
 Substratul nutritiv are rolul de a asigura ob inerea unui r sad de bun calitate.

 Afânat
 Permeabil
Calitatea substratului
 Bogat în substan e nutritive
 Capacitate de re inere a apei
 pH adecvat speciei de sem nat

 Mrani
 Turb
P mânturi ce intr in
 P mânt de elin
amestec
 Diferite composturi
 Nisip

 Stabilirea componentelor in
func ie de specie si mod de
folosire
Opera ii de preg tire  Stabilirea cantitativ a
a substratului nutritiv propor iilor ce intr în amestec
 M run irea şi cernirea
 Dezinfectarea
 Amestecarea(omogenizarea
manual sau mecanizat)

 În locuri ad postite
P strarea amestecului
 În locuri f r umezeal
 În locuri f r posibilit i de
infestare

 Grosime de 5-7 cm în sere si

Introducerea solarii
amestecului în spa iul  8-10 cm în r sadni e
de cultur  15-18 cm pentru sem nat rar
sau pentru repicat
Supravegherea sem natului pentru producerea r sadurilor.

•În sere înmul itor-pentru culturile de ser ,

Locul producerii r sadului
din solarii şi timpurii în câmp
- este în func ie de specie şi
•În solarii şi r sadni e-pentru culturile de
perioada optim de plantare
var
•Afar pe brazde reci-pentru culturile de
toamn

•Specia cultivat
Epoca de sem nat •Vârsta optim a r sadului la plantare
- este în func ie de: •Modul de plantare a r sadului
•Sistemul de cultur

•Manual:
Metode de sem nat -prin împr ştiere(r sadul se repic )
-în rânduri(r sadul nu se repic )
•Semimecanizat
-cu MSS-70-14 cu deplasare m anual
•Mecanizat
- cu SRS-12,SUP-21+V445
 Organizarea lucr rilor de îngrijire a r sadurilor.

pat nutritiv amestecul de p mânt are grosimea

de 14-16 cm şi se aşeaz pe folie
• Repicatul strat nutritiv se face în strat de amestec aşezat
r sadului pe nisip în r sadni e
nutritive
-este lucrarea de
transplantare de p mânt ars
provizorie a
r sadurilor din de turb
sem n turi dese la
distan e mai mari , ghivece
pentru a le asigura
un spa iu adecvat de din hârtie(paper pot)
dezvoltare a
aparatului foliar şi a
sistemului radicular. cuburi de elin
Repicatul se face
în: material plastic
  Dirijarea factorilor de vegetaţie - lumina
- temperatura
- umiditatea
- aerul
- regimul de nutriţie

 Combaterea bolilor şi dăunătorilor - măsuri preventive-dezinfecţia seminţelor

-dezinfecţia substratului
-dezinfecţia scheletului etc.

-măsuri curative-tratamente cu substanţe chimice

specifice agentului patogen şi
speciei de cultură

-măsuri preventive-dezinfecţia materialelor

organice folosite
 Combaterea buruienilor
-măsuri curative-erbicide şi plivitul manual

 Rărirea ghivecelor-pentru a evita umbrirea plantelor intre ele

 Călirea răsadurilor-cu 6-10 zile înainte de plantare
 Tratamente cu Cycocel-pentru a evita alungirea răsadurilor când lumina este scăzută.

Preg tirea unui amestec de p mânt folosit la producerea r sadurilor de tomate.

AMESTECURI DE P MÂNT FOLOSITE LA PRODUCEREA R SADURILOR
Denumi- Destina ia amestecurilor şi propor ia componentelor
rea culturii Substrat pentru sem nat Substrat pentru repicat sau Substrat pentru cuburi
umplere ghivece nutritive
Tomate Mrani- eli- Tur- Ni- Mrani- eli- Turb Nisip Mrani- eli- Tur- Ni-
pH- t % n b sip % n % % % n b sip
substrat % % % % % % %
6.5- 7 50 25 - 25 50 40 - 10 30 20 40 10
Asigurarea materialelor,uneltelor şi echipamentelor pentru producţia răsadurilor.

În vederea semănatului se vor asigura:

 Seminţe de calitate în cantităţi

suficiente
 Pământuri pentru amestecuri
nutritive(turbă,mraniţă,pământ de
ţelină,nisip,diferite composturi)
 Pământ pentru acoperirea
semănăturilor
Materiale  Folie de polietilenă
 Rogojini
 Ghivece(nutritive,pământ ars,
turbă,hârtie,material plastic)
 Cuburi
 Insecticide
 Fungicide
 Sfoară
 Furtun

 Tăvălugi
 Greble
 Marcatoare
 Stropitori
Unelte  Lopeţi
 Vermorel
 Roabă
 Plantator mic pentru repicat
 Presă de mână pentru confecţionat
ghivece nutritive
 In vederea producerii rasadurilor, trebuie sa dispunem de spatii speciale care pot fi sere, solarii sau rasadnite .
Calculul suprafetelor pentru semanat si pentru repicat se face pornind de la necesarul de rasaduri pe care
trebuie sa le producem. Pentru a sti de cate rasaduri avem nevoie, trebuie sa cunoastem densitatea plantelor la
hectar. Aceasta densitate se calculeaza cu urmatoarea formula:

Densitatea = 10.000 m2/(D x d),

in care
D - reprezinta distanta intre randuri, iar
d – reprezinta distanta intre plante pe rand.

La densitatile rezultate din calcul se adauga o rezerva de 10-15% necesara pentru completarea golurilor.
De exemplu pentru tomate timpurii densitatea este urmatoarea :
- 10.000 m2/(0,7 m x 0,3m) = 47.619 plante/ha;
- 47.619 +4.762(10%) = 52.381 plante/ha.
Pentru a calcula suprafata necesara pentru semanat trebuie sa stim cate rasaduri se pot obtine pe metrul
patrat de semanatura. Astfel, daca se seamana des, urmat de repicat, densitatea va fi de 1.300- 1.500 fire/
metru patrat. Daca se seamana rar, fara repicat, densitatea va fi de 400-600 m2. Impartind numarul de rasaduri
la aceste cifre, putem obtine suprafata necesara pentru semanat .
De exemplu:
- Pentru tomate timpurii:52.381 plante/ha : 1.300 = 40,3 metri patrati;
- Pentru varza de toamna: 39.285 plante/ha : 500 = 78,6 metri patrati;
- Pentru a afla suprafata necesara repicatului trebuie sa stim cate rasaduri se pot repica pe metru patrat .
Acest lucru se poate afla tinand cont de distanta la care se face repicatul sau de marimea cuburilor nutritive.
De exemplu:
Pentru tomate timpurii, ghivecele au dimensiunea de 5x5 cm, iar pentru tomatele destinate culturii in solar
de 7x7cm .
Astfel, avem in cazul tomatelor timpurii 10.000 cm 2 : 25 cm2 = 400 fire/m2
Impartind numarul de rasaduri la aceste cifre, aflam suprafata necesara pentru repicat.
De exemplu,la tomate timpurii 52.381 plante/ha : 400plante/m 2 = 131 m2.
Fertilizarea plantelor legumicole
Helicoverpa
armigera
Tratamente ardei
Tratamente castraveți
 CULTURA CIUPERCILOR COMESTIBILE
Particularit i botanice şi biologice
Corpul vegetativ al ciupercilor este alc tuit dintr-un ansamblu de filamente sub iri (hifele miceliene), care se g sesc puternic
ramificate în substratul nutritiv şi bazidiofructul sau carpoforul, cu forme şi dimensiuni variabile, denumit impropriu ciuperca propriu-
zis . Acest “organ” se formeaz prin diferen ierea miceliului secundar (vegetativ) şi reprezint echivalentul fructului de la plantele
superioare.
Carpoforul este alc tuit din p l rie sau pileus, partea c rnoas a ciupercii şi piciorul sau stipes .
La p l rie, de la exterior spre interior, se disting urm toarele p r i: cuticula (membrana), pulpa (partea c rnoas ) şi stratul himenial
(bazidial), care este format din lame aşezate în form de rozet pe partea inferioar a p l riei, pe care se formeaz sporii ciupercii.
Între partea inferioar a p l riei şi picior se g seşte o membran cu rol protector a lamelelor bazidiale, denumit velum sau v l.
Când
p l ria creşte peste un anumit diametru, velumul se rupe, o parte r mânând sub form de franjuri pe marginea p l riei, iar alta sub
forma unui inel în jurul piciorului.
Ciupercile trebuie s se recolteze înainte de ruperea velumului. Partea de creştere a ciupercii se afl la limita dintre partea
inferioar a pulpei p l riei şi partea superioar a piciorului.
 Înmul irea ciupercilor.
Cunoaşterea modului de înmul ire caracteristic întregii clase de ciuperci Basidiomycetes condi ioneaz m surile tehnologice
ce trebuie aplicate în cele dou compartimente de produc ie:
-producerea miceliului în laboratoare speciale, folosind metode şi tehnici de microbiologie;
-producerea ciupercilor pentru consum în sistem clasic, semiintensiv sau intensiv.
Înmul irea ciupercilor prezint trei faze:
-faza primar (înmul irea sexuat ): germinarea sporilor şi formarea
miceliului;
-faza secundar (înmul irea vegetativ ): divizarea miceliului şi pornirea în
vegeta ie, în condi ii favorabile de mediu, pentru a se dezvolta şi forma organe de
fructificare;
-faza ter iar : formarea corpului ciupercii şi a sporilor.
Ciclul evolutiv la ciupercile comestibile cultivate prezint unele
particularit i, în func ie de specie, dup cum urmeaz :
La majoritatea ciupercilor cultivate (Pleurotus sp., Lentinus edodes,
Coprinus comatus, Agaricus edulis, Flammulina velutipes etc.) în bazidii (formate
pe lamelele carpoforului) se g sesc câte patru bazidiospori haploizi uninuclea i,
câte doi de fiecare tip sexual parental (+ şi -). Prin germinarea acestor spori se
formeaz miceliul primar. Acesta, rezultat prin germinarea unui spor haploid (cu
n cromozomi), nu poate fructifica şi de aceea trebuie s fuzioneze în scurt timp cu
altu, care posed nucleu de polaritate sexual diferit de a lui (cele dou micelii
primare trebuie s fie compatibile). În urma acestui proces, care poart numele de
plasmogamie, rezult un miceliu dicariotic, ce con ine în fiecare celul câte dou
nuclee compatibile, acesta este miceliu secundar (fertil), care împânzeşte
substratul de cultur , iar la schimbarea condi iilor de mediu diferen iaz primordii
de fructificare, care în urma creşterii formeaz carpoforul cu spori (fig. 18.2).
La ciuperca Agaricus bisporus, ciclul evolutiv prezint o excep ie de la
aceast schem , în sensul c , la aceasta, bazidiile formeaz , de regul , câte doi
spori în loc de patru. În fiecare spor p trund câte dou nuclee postmeiotice
compatibile, iar miceliul care se formeaz prin germinarea unui spor este fertil,
f r a fi necesar fuzionarea cu un alt miceliu (fig.18.3).
 Metodele de cultur
Metodele şi sistemele de cultură
Extensivă la toate speciile de pomi
Intensivă la toate speciile de pomi
(garduri pomicole sau fructifere)
Superintensivă la speciile măr, păr, piersic, vişin
(cu pomi pitici)
Caracteristici agroeconomice
Producţia – 10 t/ha; fructe extra – 50%,
calitatea I-a, 35%, calitatea a II-a 15%
număr pomi la ha – până la 350;
portaltoi generativi de vigoare mare;
pomi viguroşi cu coroana globuloasă;
înălţimea 5-12 m; distanţe mari de
plantare 7x7, 8x8 m; mecanizare medie
intrarea pe rod la 8-10 ani; rodire
economică până la 30-35 ani; consum
muncă manuală 810 ore-om;
productivitatea muncii – 88 ore/t.
Producţia – 20 t/ha; fructe extra – 70%,
calitatea I-a 25%; calitatea a II-a, 5%;
număr de pomi la ha, 700-1650;
portaltoi vegetativi de vigoare mijloc
pomi cu coroana aplatizată sau
globuloasă; înălţime medie, 3-4 m;
distanţă medie de plantare 4x5m;
mecanizare bună; intrarea pe rod la 4
ani; rodire economică până la 15-2 ani;
consum muncă manuală – 916 ore-om;
productivitatea muncii – 37 ore/t.
Producţia – 30t/ha; fructe extra – 80%,
calitatea I a 15%; calitatea a II-a 5%;
număr pomi la ha 1900-8000; portalt
vegetativi, vigoare slabă; pomi vigoare
slabă, coroane globuloase şi aplatizate;
mecanizare bună; intrarea pe rod la 2
ani; rodire economică 12-15 ani;
distanţe de plantare mici;
productivitatea muncii – 24 ore/t;
consum forţă de muncă – 900 ore-
om/ha.
 Producerea materialului s ditor pomicol
Producerea materialului s ditor pomicol este o problem de interes na ional, de aceea este expus unui regim special de
circula ie, folosire şi control al calit ii.
Se poate afirma c materialul s ditor constituie fundamentul produc iei pomicole şi este reprezentat prin: altoi, portaltoi, butaşi
lemnifica i, butaşi verzi, drajoni, marcote, stoloni, pomi altoi i
 Plantarea pomilor

Pomii trebuie planta i la adâncimea la care au crescut în pepinier . Dac se planteaz mai la suprafa vor suferi din cauza
usc ciunii, iar dac se planteaz prea adânc, pornesc greu în vegeta ie şi cresc slab.

Preg tirea pomilor pentru plantare — Pomii scosi de la stratificare, si adusi la locul de plantare, sau adusi direct de la
pepinier , se supun unui control riguros, urm rindu-se ca fiecare pom s aib r d cina s n toas s nu fie r nit , rupt sau
despicat . Tulpina de asemenea s fie s n toas si f r r ni. Pomii care n-au fost fasonati, la r d cin cu o-cazia stratific rii
se fasoneaz la plantare.
Operatiunea const în scurtarea r d cinilor principale la 15—20 cm iar a celor secundare la 2 - 3 cm. Tot cu aceast ocazie
se îndep rteaz , r d cinile rupte. T ierea se face cu o foarfec bine ascutit , perpendicular pe axul r d cinii.
Mocirlirea asigur un contact strans cu p mantul si stimuleaz calusarea si formarea de r d cini noi. Dup mocirlire pomii se
repartizeaz la gropi în momentul plant rii.
a – pintenul simplu are
1-7 cm, cu mugure vegetativ
b – pinten alungit are 7-8 cm
c – pinten inelat are un num r
de inele corespunz toare cu
vârsta sa,
d – spinul,
e – smiceaua are 15-30 cm şi
Ф 3-5 mm cu mugur vegetativ
în vârf, care se transform în
mugur florifer
f- epuşa se formeaz prin
transformarea mugurelui vegetativ al pintenului în mugur
florifer
g – nueluşa, rezult dintr-o
smicea a c rui mugur s-a transformat în florifer
h – ml di a care are pe lâng
mugurele terminat înc 2-3
muguri floriferi
i – bursa – este locul de pe
ramur pe care a fost prins
fructul în cursul verii
J – vatra de rod – este format din mai multe burse
reunite,
k – m ciulia – ramur de rod a gutuiului
a – buchetul de mai are o lungime de 1-10 cm. Are un mugur
vegetativ şi 3-7 muguri floriferi
1-7 cm, cu mugure vegetativ
b – ramura mijlocie are 5-30 cm cu muguri axilari întotdeauna
floriferi iar cel din vârf vegetativ
c – ramura lung la care mugurii mugurii de rod alterneaz cu ci
vegetativi
d –ramura pleat are 15-60 cm cu un mugur vegetativ în vârf şi
floriferi d-a lungul s u, degarnisindu-se în anul urm tor,
e – ramura mixt este de 30-60 cm şi are la baz 1-3 muguri
vegetativi dup care urmeaz grupuri de muguri vegetativi şi
floriferi, iar la vârf unul vegetativ
f- ramura salb este de 15-30 cm, are lateral numi muguri floriferi,
iar în vârf unul vegetativ
 T ierea
T ierile, dup scopul şi perioada din via a pomilor în care se aplic , sunt de trei feluri: de formare, de produc ie şi de regenerare.

T ierile de formare.
Se aplic în primii 4-5 ani de via ai pomilor şi urm resc realizarea formei de coroan dorit şi mai pu in ob inerea fructelor.
T ierile sunt specifice fiec rei forme de coroan în parte, în func ie de structura permanent care se va forma (scheletul
pomului). Se recomand ca în perioada de tinere e s se reduc pe cât posibil t ierile în uscat, formarea pomilor f cându-se
prin interven ii în verde sau dirij ri ale ramurilor.

Dirijarea creşterii ramurilor şi l starilor se face prin: dresare,

înclinare, arcuire şi mai pu in prin alte interven ii: frângere,
inelare, crestare, etc.
Dresarea se refer la modificarea unghiului de inser ie, prin
apropierea de ax a unei ramuri de vigoare slab , pentru a
favoriza ritmul de creştere. Se realizeaz prin legarea de ax
în pozi ia dorit .
Înclinarea se refer la îndep rtarea fa de ax a unei ramuri
viguroase, cu scopul de a-i reduce ritmul de creştere , iar
arcuirea const în legarea unei ramuri aproape de
orizontal sau sub orizontal în vederea diferen ierii
mugurilor de rod. Arcuirea se aplic numai ramurilor care nu
intereseaz în formarea scheletului, iar dup o perioad de
fructificare, se epuizeaz şi se înl tur din coroan .
 T ierea de produc ie.
Din ultimii ani ai perioadei de formare, (anul 4-5) paralel cu t ierile de formare se fac şi t ierile de produc ie, care continu pe
toat perioada de exploatare a livezii. Aceste t ieri au ca scop dou aspecte:
- între inerea coroanelor;
- normarea înc rc turii de rod;
Prin t ierea de între inere a coroanelor se urm reşte men inerea dimensiunilor coroanei în func ie de spa iul l sat prin
distan a de plantare, prin t ierea de plafonare a în l imii şi limitarea extinderii laterale pe rând şi între rânduri. De asemenea,
se asigur r rirea coroanei pentru o bun p trundere a luminii, se înl tur ramurile lacome, rupte, uscate, bolnave, etc.
Concomitent cu t ierea de între inere, se execut şi normarea înc rc turii, înl turând surplusul de muguri de rod, l sând pe
fiecare ramur şi pom un num r de muguri direct corelat cu vigoarea, deci fiec rei ramuri îi va reveni o cantitate de fructe pe
care o poate hr ni şi sus ine în condi ii optime. Din aceast cauz , la noi în ar , se practic o t iere în detaliu la principalele
specii pomicole (m r, p r, prun, piersic, cais), nemaifiind, de obicei, nevoie de norm ri ulterioare a rodului prin r rirea
fructelor.
Cireș
M

R
Piersic
 Indicatori climatici cu caracter sintetic
Pentru aprecierea resurselor heliotermice şi hidrice ale unei podgorii, se folosesc o serie de indicatori cu caracter sintetic
integrând ac iunea combinat a doi sau trei factori ecoclimatici.
indicele heliotermic real (IHr),

În regiunile viticole ale rii noastre, indicele heliotermic real variaz între 1,35-2,70
valorile cele mai mari fiind întâlnite în podgoriile sudice cu disponibilit i heliotermice sporite.

coeficientului hidrotermic (CH), reprezentat de interac iunea binar dintre precipita ii şi bilan ul termic activ, dup rela ia:
indicele bioclimatic al vi ei-de-vie (Ibcv), integreaz ac iunea temperaturii, insola iei şi umidit ii, potrivit formulei:

În podgoriile rii noastre valorile Ibcv variaz între 4 şi 15.

indicele biopedoclimatic (Ibpc), prin care s-a urm rit optimizarea consumului de ap al vi ei-de-vie, are urm toarea formul :
indicele aptitudinii oenoclimatice (IAOe) stabileşte gradul de favorabilitate climatic de care dispune o regiune în vederea
ob inerii vinurilor roşii, respectiv posibilitatea de a sintetiza antociani în strugure:
IAOe = T + I – (P - 250)
în care:
T = suma gradelor de temperatur activ în intervalul 1.IV – 30.IX;
I = suma orelor de insola ie în acelaşi interval;
P = suma precipita iilor din aceeaşi perioad .
În ara noastr , valorile acestui indice sunt cuprinse între 3700 şi 5200. În zonele în cu valori mai mici de 4300 se pot ob ine
numai vinuri albe; când indicele aptitudinii oenoclimatice este cuprins între 4300 şi 4600, arealul respectiv prezint o
favorabilitate mijlocie pentru ob inerea vinurilor roşii, iar la valori de peste 4600 exist condi ii favorabile pentru ob inerea
vinurilor roşii.
inând cont de valorile preluate de IAOe, în România au fost stabilite 5 zone oenoclimatice (Teodorescu Şt. şi colab.,1987):
1. Zona A0 se caracterizeaz printr-un climat r coros cu valori ale indicelui aptitudinii climatice cuprinse între 3802 şi 4089.
Principalele direc ii de produc ie sunt reprezentate de vinuri spumante, vinuri de mas , vinuri albe seci de calitate
superioar .
2. Zona oenoclimatic A1 cuprinde o serie de centre viticole din Podişul Transilvaniei şi din partea de nord a Moldovei,
produc toare de vinuri albe de mas , dar şi albe superioare cu denumire de origine. Indicele aptitudinii oenoclimatice este
cuprins între 4113 şi 4290.
3. Zona oenoclimatic A2 include centre şi regiuni situate între 44º44' şi 47º48' latitudine nordic (Târgu Jiu, Ştef neşti,
Odobeşti, Panciu, Huşi, Bucium, Copou, Cotnari, Diosig etc), cu valori ale indicelui de aptitudine oenoclimatic , cuprinse
între 4318 şi 4598. Principalele direc ii de produc ie sunt vinurile albe şi roşii de mas , albe şi roşii cu denumire de origine.
4. Zona A3 cuprinde centre viticole produc toare de vinuri roşii cu denumire de origine, dar şi albe, cu valori ale indicelui de
aptitudine oenoclimatic cuprinse între 4606 şi 4830 (Miniş, Dr g şani, Dealu Mare, Nicoreşti, Segarcea, Sarica Niculi el,
Murfatlar etc).
5. Zona oenoclimatic A4 include centre viticole produc toare de vinuri de mas sau vinuri speciale, situate de-a lungul sau
în apropierea cursului Dun rii, cu indice de aptitudine cuprins între 4770 şi 5024.
 ASPECTE PRIVIND PRODUCEREA MATERIALULUI S DITOR VITICOL

ÎNMUL IREA PRIN MARCOTAJ

Acest mod de înmul ire se utilizeaz la refacerea desimii ini iale a planta iilor viticole roditoare, care dep şesc vârsta de 15 ani
(în special a celor de pe nisipuri) şi la portaltoi.
Prin marcot se în elege o por iune viabil de coard sau l star, care în condi ii favorabile de mediu înr d cineaz pe
por iunea îngropat în sol, înainte de a fi separat de planta mam . Aceasta poate fi realizat prin arcuire sau dirijarea
orizontal a coardei (l starului) la diferite adâncimi în sol sau prin muşuroire la suprafa .
 ÎNMUL IREA PRIN PR BUŞIRE
În practic , pr buşirea reprezint , în primul rând, o m sur de reîngropare a butucilor dezgoli i în urma procesului de
eroziune, specific terenurilor în pant neamenajate antierozional, apoi de refacere a poten ialului vegetativ şi de produc ie a
celor intra i în declin şi, în ultim instan , de completare a golurilor din imediata apropiere a butucilor pr buşi i de pe acelaşi
rând sau de pe rânduri învecinate.
Principiile fiziologice, mecanismul form rii r d cinilor şi factorii de influen sunt relativ asem n tori, dac nu chiar identici cu
cei de la înmul irea prin marcotaj. Sub aspect tehnic pr buşirea se realizeaz prin s parea unei gropi pân la adâncimea
nivelului r d cinilor bazale, în care se pr buşeşte butucul în pozi ie orizontal .
 Înmul irea prin butaşi
Numele vine de la butaş care reprezint un fragment viabil de coard de un an sau de l star, cu cel pu in un mugure, care,
detaşat de planta mam şi plasat în anumite condi ii de mediu, emite atât r d cini cât şi l stari, reproducând întreaga plant din
care provine.
Aceast metod era folosit în viticultura prefiloxeric în mod curent, iar în prezent este larg folosit pe terenurile nisipoase
unde filoxera nu întâlneşte condi ii favorabile de dezvoltare, la înmul irea portaltoilor, a hibrizilor direct produc tori, la înmul irea
rapid a soiurilor şi clonelor noi, valoroase. 154

Ca metod de înmul ire, but şirea se sprijin pe dou principii fiziologice:

principiul restitu iei organelor - o parte vegetativ detaşat de planta-mam , care posed cel pu in un mugure, îşi reface
organele care îi lipsesc;
principiul independen ei fiziologice limitate a organelor - organele detaşate de planta–mam pot s -şi desf şoare func iile
vitale în mod independent, pe timpul cât ac ioneaz principiul precedent.

Preg tirea butaşilor:

a- m sur etalon; b- t ierea coardelor
în butaşi;
c,d-butaşi de o lungime; e,f-butaşi cu
ochii extirpa i în afara celui de la polul
apical
 Înmul irea prin altoire

Altoirea vi ei-de-vie este cunoscut de peste 5000 ani, primele înscrisuri datând de cca 2000 ani. Romanii foloseau aceast
metod înc din antichitate, cu scopul înobil rii vi elor din planta ii, înlocuind soiurile mai pu in valoroase cu altele noi, la
înmul irea unor soiuri rare şi pentru m rirea productivit ii.
Dup apari ia filoxerei în Europa (1863), altoirea a fost folosit ca mijloc eficient de lupt împotriva acestui d un tor,
devenind metod de baz pentru înmul irea vi ei-de-vie. S-a trecut la aceast m sur indirect deoarece m surile directe
(m suri chimice, injectarea cu sulfur de carbon în sol, folosirea unor insecticide, inundarea solului, apoi înlocuirea soiurilor
vinifera cu hibrizi direct produc tori) n-au dat rezultate.
Introducerea altoirii în practica viticol ca metod de lupt împotriva filoxerei şi-a f cut loc foarte greu; pe de o parte exista
prejudecata c vi ele americane folosite ca portaltoi ar putea transmite prin altoire gustul foxat al strugurilor la vi ele
europene, iar pe de alt parte, altoirea necesit cunoştin e tehnice noi, fiind o metod mult mai costisitoare de înmul ire a
vi ei-de-vie.
Altoirea ca metod de înmul ire, const în îmbinarea dup o anumit tehnic a dou por iuni viabile de coard sau l star
una denumit altoi, destinat ob inerii p r ii aeriene a plantei, şi alta denumit portaltoi, care d naştere sistemului
radicular. Aceste p r i sunt obligate s concreasc şi s convie uiasc împreun .
 Baza teoretic pe care se sprijin altoirea
Altoirea se bazeaz pe principiul sud rii suprafe elor sec ionate, prin formarea unui esut intermediar denumit calus, diferen ierea
calusului în esuturi specializate şi realizarea concreşterii dintre cei doi simbion i.
La altoirea în uscat, concreşterea sau unirea altoiului cu portaltoiul se realizeaz în trei etape: formarea calusului, sudarea şi
vascularizarea.
Formarea calusului (calusarea). La altoirea în uscat, îndat ce se creeaz condi ii de temperatur şi umiditate, cambiul intr în
activitate, atât la altoi cât şi la portaltoi, dând naştere unui esut albicios, amorf, alc tuit din celule parenchimatice nediferen iate,
denumit calus sau „ esut de ran ”
Calusul se formeaz ( inând cont de polaritate) mai întâi şi în cantitate mai mare la polul morfologic inferior al sec iunilor; el apare
mai târziu şi în propor ie mai redus , la polul morfologic superior al sec iunilor
În func ie de asimetria coardei, calusul se formeaz în primul rând şi în cantitatea cea mai mare pe partea ventral ; aproximativ
în acelaşi timp se formeaz şi pe partea dorsal , iar mai târziu şi în cantitate mai mic se formeaz pe partea plan şi cea cu
jgheab a coardei

Sudarea. La altoirea în uscat sudarea se realizeaz prin intermediul calusului emis simultan de cei doi parteneri. Celulele tinere
ale calusului încep s se diferen ieze şi s formeze celule noi cambiale. Aceste esuturi umplu spa iul dintre altoi şi portaltoi şi
creeaz un suport prin care circul apa şi substan ele nutritive.
Vascularizarea reprezint a treia etap a prinderii la altoire şi const în stabilirea leg turilor între vasele libero-lemnoase ale
altoiului, cu cele ale portaltoiului. Vascularizarea trebuie s se realizeze înainte de formarea l starului la altoi, în caz contrar
frunzele care apar nu sunt aprovizionate cu ap şi altoiul se poate usca.
PLANTAREA VI EI-DE-VIE
Ob inerea unor planta ii încheiate cu plante viguroase, capabile s intre repede pe rod şi s dea recolte mari de struguri, chiar
de la început, depinde în mare m sur de condi iile de mediu, soi, calitatea materialului s ditor, de metoda şi epoca plant rii şi
de agrotehnica aplicat .
Epoca de plantare. În condi iile ecopedoclimatice ale rii noastre vi a-de-vie se poate planta în trei momente: toamna,
prim vara şi vara.
Plantarea de toamnă se execut numai pe terenuri bine drenate şi se încheie înainte de înregistrarea temperaturilor negative
(luna noiembrie). Ea constituie cea mai bun perioad de plantare, întrucât pân în prim var se cicatrizeaz r nile, vi ele
intr mai devreme în perioada de vegeta ie şi se înl tur pericolul deprecierii vi elor stratificate peste iarn . Plantarea de
toamn este îns , pu in practicat deoarece vi ele se scot cu întârziere din şcoal .
Obişnuit, vi a-de-vie se plantează primăvara, cât mai devreme (martie – începutul lunii aprilie) cu condi ia ca temperatura
solului, la adâncimea de 40-50 cm, s înregistreze 8-10ºC. La plantarea de prim var , pornirea în vegeta ie are loc mai târziu,
deoarece dureaz mai întâi plantarea, apoi aproximativ trei s pt mâni are loc prinderea şi abia dup aceea are loc pornirea în
vegeta ie.
Pe soluri grele, reci, cu exces de umiditate, pentru a evita pierderea plantelor prin asfixiere, plantarea se execut mai târziu
(începutul lunii mai), cu folosirea unor vi e mai scurte (25-30 cm) sau prin plantarea oblic în groap .
Plantarea de vară se realizeaz în iulie-august, cu vi e fortificate în pungi de folie de polietilen , cuburi sau ghivece nutritive.
Avantajul acestei metode const în faptul c se planteaz în acelaşi an cu altoirea, eliminându-se şcoala de vi e.
Plantarea vi ei-de-vie cuprinde în fapt trei etape:
● s patul gropilor;
● preg tirea vi elor pentru plantare;
● plantarea propriu-zis . Fasonarea vi elor – este o etap important care
const în:
scurtarea r d cinilor şi cordi ei:
- cordi a se scurteaz la 3-4 ochi adic 8-10 cm;
- r d cinile bazale se scurteaz la 8-10 cm -
fasonatul se face scurt: cordi a la 2 ochi şi r d cinile
bazale la 1 cm, în cazul plant rii cu hidroburul sau
cu plantatorul;
suprimarea ciotului de la altoi;
eliminarea r d cinilor de la nodurile intermediare
ale portaltoiului (dac sunt).
 Plantarea propriu-zis
-se aşaz vi a altoit în pozi ie vertical , rezemat de peretele dinspre pichet, cu r d cinile repartizate de jur
împrejur pe movili a de p mânt;
- punctul de altoire se plaseaz cu câ iva centimetri mai sus de nivelul solului pentru a preveni creşterea r d cinilor
din altoi;
- cordi a se orienteaz spre pichet;
- se introduce p mânt m run it şi reav n peste r d cini, pân la 1/3, într-un strat gros de 15-20 cm;
- se taseaz bine cu piciorul, din exteriorul gropii spre interior, având grij ca vi a s r mân în pozi ia ini ial ;
- se introduce apoi în groap o cantitate de 2-6 kg mrani ;
-se ud cu câte 5-10 l la fiecare groap ;
- dup infiltrarea apei, groapa se umple pân la nivelul solului şi se presar în jurul vi ei un insecticid (5-6 g/vi ) dar
f r a atinge planta;
- muşuroirea vi elor cu p mânt reav n şi foarte bine m run it, grosimea stratului de deasupra cordi ei fiind de circa 5
cm.
 T IERILE APLICATE VI EI DE VIE

T ierile dateaz de mai bine de 8-10 mii de ani î.e.n., odat cu intrarea în cultur a vi ei-de-vie, sau la scurt timp dup aceast
perioad . Printre primele popoare care au aplicat t ieri, au fost: cele arabice, caldeenii, vechi egipteni, babilonienii.
T ierea reprezint una din cele mai importante lucr ri aplicate în cursul perioadei de repaus, prin care se înl tur anual o
mare parte din coardele de pe butuc (circa 80-85 %); elementelor r mase li se reduc dimensiunile şi li se schimb pozi ia
relativ , în scopul regl rii proceselor de creştere şi fructificare.
Scopul şi obiectivele t ierilor
Necesitatea t ierilor este fireasc , inând cont de faptul c vi a-de-vie este o lian , deoarece l sat s creasc liber , f r a se
interveni prin t ieri, s-ar manifesta tendin a acesteia de a-şi ridica, în timp, vegeta ia c tre vârf, degarnisindu-se la baz . S-ar
forma struguri de dimensiuni mici, în num r mare, care acumuleaz pu ine zaharuri (must pu in şi acru), iar masa vegetativ s-
ar dezvolta excesiv, în detrimentul rodirii.
T ierea de formare tip Teremia (forma de conducere joas , sistemul de t iere scurt). Este specific podgoriei Teremia din Banat
şi se preteaz la soiurile cu vigoare mic şi mijlocie (Crea , Majarc , Steinschiller roz), care au ochii fertili c tre baza coardei.
Aceast t iere se practic în planta ii cu distan e mici de plantare (1,0/1,0 m), cu un num r mare de butuci la hectar (10 000), iar
produc ia se realizeaz pe elemente de rod scurte, cepi de rod, forma de conducere a tulpinii fiind joas
T ierea de formare Guyot multiplu
Formarea cordonului speronat
T ierea de formare cordon Cazenave
 COMBATEREA BOLILOR ŞI D UN TORILOR LA VI A-DE-VIE
Prevenirea şi combaterea manei. Mana (Plasmopara viticola) r mâne boala cea mai periculoas la vi a-de-vie, care
atac toate organele verzi în formare ale plantei: l starii tineri, inflorescen ele, strugurii în formare, cârceii. Atacul de
man trebuie prevenit, deoarece dup ce infec ia s-a produs, ciuperca nu mai poate fi comb tut decât foarte greu,
prin fungicide sistemice (care p trund şi circul în plante).
Prevenirea şi combaterea f in rii sau oidiumului. Aceast boal a devenit tot mai p gubitoare, pe m sur ce s-a restrâns
folosirea fungicidelor cuprice în combaterea manei. Ciuperca Uncinula necator atac toate organele verzi ale vi ei
Prevenirea şi combaterea putregaiului cenuşiu al strugurilor. Ciuperca Botryotinia fuckeliana este polifag (atac diferite
specii), distrugând toamna o bun parte din recolt , îndeosebi în anii cu precipita ii abundente.
Vegeta ia luxuriant a butucilor, densitatea mare a frunzişului, care rezult în urma atribuirii unei înc rc turi de ochi exagerate
la t iere, precum şi dezvoltarea peste m sur a buruienilor sunt factori care favorizeaz atacul de putregai.
Infec ia este uşurat când esuturile sunt r nite de insecte, grindin , p s ri şi alte boli şi d un tori.
Moliile strugurilor. În climatul nostru temperat, moliile strugurilor sunt reprezentate prin dou specii: Lobesia botrana (eudemisul),
frecvent în podgoriile din sudul rii, şi Eupoecilia ambiguella sau Clysia ambiguella (cochilisul), r spândit în regiunile mai nordice.
Cochilisul dezvolt dou genera ii pe an, în timp ce eudemisul – trei.
Larvele rod butonii florali şi inflorescen ele, boabele verzi şi cele mature. Organele atacate sunt înf şurate cu o re ea de fire
m t soase albe.
Acarianul (p ianjenul) roşu comun (Tetranycus urticae) în eap esuturile frunzei, formându-se pete mari caracteristice, la
început de culoare cenuşie lucioas , apoi roşietice-brune şi se curbeaz . Ca urmare frunzele se usuc şi cad treptat, încât la un
atac puternic are loc defolierea timpurie a butucilor.