MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE LICEUL TEHNOLOGIC FELDRU

Str. Principală; Nr. 939

Tel / fax : 0263374315
E-mail: gsfeldru@yahoo.com

Comisia metodică a învățătorilor, noiembrie 2018

Realizator al materialului: Gavrilă Ana

ROLUL JOCULUI DIDACTIC ÎN ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE

Conceptul de joc didactic

Jocul didactic - "un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă de

joc la cea de învățare"
o (Bache H., Mateias A., Popescu E., Șerban F. - "Pedagogie preșcolară.Manual pentru
școlile normale", Edit. Didactică și Pedagogică, București, 1994)
Termenul "didactic" asociat jocului accentuează componenta instructivă a activității și
evidențiază că acesta este organizat în vederea obținerii unor finalități de natură informativă și
formativă specifice procesului de învățământ.
Jocul didactic prezintă ca notă definitorie îmbinarea armonioasă a elementului instructiv cu
elementul distractiv, asigurând o unitate deplină între sarcina didactică și acțiunea de joc.
Această îmbinare a elementului instructiv-educativ cu cel distractiv face ca, pe parcursul
desfășurării sale, copiii să trăiască stări afective complexe care declanșează, stimulează, intensifică
participarea la activitate, cresc eficiența acesteia și contribuie la dezvoltarea diferitelor
componente ale personalității celor antrenați în joc.
Jocul didactic, încadrându-se în categoria jocurilor cu reguli, este definit prin obligativitatea
respectării regulilor care precizează căile ce trebuie urmate de copii în desfășurarea acțiunii ludice.
Jocurile didactice pot contribui la realizarea unor obiective educaționale variate și complexe.
Acestea pot viza dezvoltarea fizică a copilului, în cazul jocurilor motrice, sportive, sau dezvoltarea
unor subsisteme ale vieții psihice (procesele psihice senzoriale, intelectuale, volitive, trăsături de
personalitate, s.a.). De asemenea, jocurile didactice pot contribui la rezolvarea unor sarcini
specifice educației morale, estetice.
Prin jocul didactic se precizează, se consolidează, se sintetizează și se îmbogățesc
cunoștințele copiilor, acestea fiind valorificate în contexte noi, inedite.
1
 Spre deosebire de alte tipuri de jocuri, jocul didactic are o structură aparte. Elementele
componente ale acestuia sunt:
 scopul jocului
 conținutul jocului
 sarcina didactică
 regulile jocului
 elementele de joc

Scopul jocului - reprezintă o finalitate generală spre care tinde jocul respectiv și se
formulează pe baza obiectivelor de referință din programa activităților instructiv-educative.

Scopurile jocului didactic pot fi diverse: consolidarea unor cunoștințe teoretice sau
deprinderi, dezvoltarea capacității de exprimare, de orientare în spațiu și timp, de discriminare a
formelor, mărimilor, culorilor, de relaționare cu cei din jur, formarea unor trăsături morale, etc.

Conținutul jocului - include totalitatea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor cu care

copiii operează în joc. Acestea au fost însușite în activitățile anterioare. Continutul poate fi extrem
de divers: cunoștinte despre plante, animale, anotimpuri, viața și activitatea oamenilor, cunoștințe
matematice, istorice, geografice, conținutul unor basme, povești, s.a.

Conținutul jocului trebuie să fie bine dozat, în funcție de particularitățile de vârstă ale co-
piilor, să fie accesibil și atractiv.

Sarcina didactică indică ce anume trebuie să realizeze efectiv copiii pe parcursul jocului pentru a
realiza scopul propus. Se recomandă ca sarcina didactică să fie formulată sub forma unui obiectiv
operațional, ajutându-l pe copil să conștientizeze ce anume operații trebuie să efectueze. De
asemenea, se recomandă ca sarcina didactică să nu solicite doar sau în primul rând, procese
numerice, ci să implice în rezolvarea sa și gândirea , imaginația, creativitatea copiilor.

Sarcina didactică trebuie să fie în concordanță cu nivelul de dezvoltare a copilului,

accesibilă și, în același timp, să fie atractivă.

Regulile jocului concretizează sarcina didactică și realizează legătura dintre aceasta și

acțiunea jocului. Precizează care sunt căile pe care trebuie să le urmeze copiii în desfășurarea
acțiunii ludice pentru realizarea sarcinii didactice.

Sunt prestabilite și obligatorii pentru toți participanții la joc și reglementează conduita și

acțiunile acestora în funcție de structura particulară a jocului didactic.

Regulile jocului prezintă o mare varietate:

 indică acțiunile de joc;
 precizează ordinea, succesiunea acestora;
 reglementează acțiunile dintre copii;
2
  stimulează sau înhibă anumite manifestări comportamentale.

Cu cât regulile sunt mai precise și mai bine însușite, cu atât sarcinile didactice sunt mai ușor
de realizat, iar jocul este mai interesant și mai distractiv.

Regulile trebuie să fie simple, ușor de reținut prin formulare, posibil de respectat de către
toți copiii și accesibile.

Elementele de joc - includ căile, mijloacele folosite pentru a da o coloratură plăcută,

atractivă, distractivă activității desfășurate.

Conceperea lor depinde în mare măsură de ingeniozitatea cadrului didactic. Literatura de

specialitate oferă o serie de sugestii în acest sens: folosirea unor elemente surpriză, de așteptare,
întrecerea individuală sau pe echipe, mișcarea, ghicirea, recompensarea rezultatelor bune,
penalizarea greșelilor comise, s.a.

Sarcina cadrului didactic este de a găsi pentru fiecare joc, elemente de joc cât mai variate,
deosebite de cele folosite în activitățile anterioare, în caz contrar existând riscul ca acestea să nu
mai prezinte atractivitate pentru copii, esența jocului fiind, în acest caz, compromisă.

Reușita unui joc didactic depinde și de materialele didactice utilizate în joc. Acestea trebuie
să fie adecvate conținutului, variate și atractive, ușor de manevrat și să provină din mediul
apropiat, familiar copiilor (planșe, jetoane, jucării, figuri geometrice, etc).

Atractivitatea și eficiența jocului depind de ingeniozitatea educatoarei de a îmbina o sarcină

educativă acceptabilă de către copii, nici prea grea, nici prea ușoară, cu un joc simbolic sau cu
reguli atrăgătoare. Elementele de joc artificiale, nestimulative, îngreunează învățarea și plictisesc
pe copii. Plăcerea cu care participă copiii la joc este singura justificare a recurgerii la jocul
didactic.

CLASIFICAREA JOCURILOR DIDACTICE

Marea varietate a jocurilor didactice practicate în grădiniță și școală a impus necesitatea

clasificării lor.Există mai multe criterii de clasificare a jocurilor didactice:

1. După scopul educațional urmărit:

a) jocuri de miscare (jocuri motrice) - care urmăresc dezvoltarea calităților, priceperilor și

deprinderilor motrice

b) jocuri ce vizează dezvoltarea psihică - acestea se pot clasifică în:

3
 jocuri senzoriale ce vizează, în principal dezvoltarea sensibilității. Se pot organiza
jocuri diferite pentru:

* dezvoltarea sensibilității auditive;

* dezvoltarea sensibilității tactile și chinestezice;

* dezvoltarea sensibilității vizuale;

* dezvoltarea sensibilității gustativ - olfactive.

 jocuri intelectuale care, la rândul lor, se pot diferenția în:

* jocuri vizând precizarea, îmbogățirea cunoștințelor (jocuri cognitive);

* jocuri de dezvoltare a capacității de comunicare orală sau scrisă;

* jocuri de exersare a pronunției corecte;

* jocuri de atenție și orientare spațială;

* jocuri de dezvoltare a memoriei;

* jocuri de dezvoltare a gândirii;

* jocuri de dezvoltare a perspicacității;

* jocuri pentru dezvoltarea imaginației și creativității;

* jocuri pentru stimularea inhibiției voluntare și a capacității de autocontrol;

* jocuri de expresie afectivă.

2. După sarcina didactică urmarită cu prioritate, jocurile didactice se împart în:

. jocuri pentru fixarea și sistematizarea cunoștințelor;

. jocuri de verificare și evaluare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor;

. jocuri de transmitere și însușire de noi cunoștințe, care se folosesc numai în cazuri deosebite.

4
3. Dupa conținut, jocurile didactice se pot grupa în:

. jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător;

. jocuri didactice pentru educarea limbajului - ce pot fi jocuri fonetice, lexical - semantice,
gramaticale;

. jocuri didactice cu conținut matematic, jocuri logico - matematice;

. jocuri pentru însușirea unor norme de comportament civilizat, formarea unor deprinderi și
obișnuințe de conduită morală, de circulație rutieră.

4. După prezența sau absența materialului didactic, deosebim:

. jocuri cu material didactic natural sau confecționat: jucării, jocuri de masă, imagini, diafilme,
diapozitive, obiecte de uz casnic sau personal, mozaicuri, materiale din natură (conuri de brad,
ghinde, castane, frunze, flori, scoici) s.a.

. jocuri fără material didactic.

5. După locul pe care-l ocupa în activitate, jocurile didactice pot fi:

. jocuri organizate ca activitate de sine stătătoare;

. jocuri integrate în activitate, ca momente ale acesteia sau în completarea ei.

CONSIDERAȚII METODICE PRIVIND ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA

JOCURILOR DIDACTICE MATEMATICE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

Reușita jocului didactic matematic este condiționată de proiectarea, organizarea și

desfășurarea lui metodică, de modul în care cadrul didactic știe să asigure o concordanță deplină
între toate elementele ce-l definesc.

Pentru aceasta, cadrul didactic va avea în vedere urmîtoarele cerințe de bază:

 pregătirea jocului didactic;
 organizarea judicioasă a acestuia;
 respectarea momentelor jocului didactic;
 ritmul și strategia conducerii lui;
 stimularea elevilor în vederea participării active la joc;
 asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;
5
 varietatea elementelor de joc (complicarea jocului, introducerea altor variante etc.).

Pregatirea jocului didactic presupune studierea atentă a conținutului acestuia, a

structurii sale, pregătirea materialului și elaborarea planului jocului didactic.

Organizarea jocului didactic matematic necesită o serie de măsuri. Astfel, trebuie să se

asigure o împărțire corespunzătoare a elevilor clasei în funcție de acțiunea jocului și, uneori, chiar
o reorganizare a mobilierului sălii de clasă pentru buna desfășurare a jocului, pentru reușita lui în
sensul rezolvării pozitive a sarcinii didactice.

O altă problemă organizatorică este aceea a distribuirii materialului necesar

desfășurării jocului. În general, materialul se distribuie la începutul activității de joc, și aceasta
pentru următorul motiv: elevii cunoscând în prealabil materialele didactice necesare jocului
respectiv, vor înțelege mult mai ușor explicația cadrului didactic referitoare la desfășurarea jocului.
Acest procedeu nu trebuie aplicat în mod mecanic. Există jocuri didactice matematice în care
materialul poate fi împărțit elevilor după explicarea jocului.

Organizarea judicioasă a jocului didactic are o influența favorabilă asupra ritmului de

desfășurare a acestuia, asupra realizării cu succes a scopului propus.

Desfășurarea jocului cuprinde, de regulă, următoarele momente:

 introducerea în joc (discuții pregătitoare);
 anunțarea titlului jocului și a scopului acestuia;
 prezentarea materialului;
 explicarea și demonstrarea regulilor jocului;
 fixarea regulilor;
 executarea jocului de către elevi;
 complicarea jocului; introducerea unor noi variante;
 încheierea jocului (evaluarea conduitei de grup sau individuale).

Introducerea in joc , ca etapă, îmbracă forme variate în funcție de tema jocului. Uneori,
atunci când este necesar să familiarizăm elevii cu continutul jocului, activitatea poate să înceapă
printr-o scurtă discuție cu efect motivator. Alteori, introducerea în joc se poate face printr-o scurtă
expunere care să stârnească interesul și atenția elevilor. În alte jocuri, introducerea se poate face
prin prezentarea materialului, mai ales atunci când de logica materialului este legată întreaga
acțiune a elevilor. Introducerea în jocul matematic nu este un moment totdeauna obligatoriu.
Învățătorul poate începe jocul anunțând direct titlul acestuia.

Anunțarea jocului trebuie făcută sintetic, în termeni preciși, fără cuvinte de prisos, spre nu a lungi
inutil începutul acestei activități.
6
 Explicarea jocului este un moment hotărâtor pentru succesul jocului didactic, este
demonstrarea acestuia. Cadrului didactic îi revin următoarele sarcini:
 să-i facă pe elevi să înțeleagă sarcinile ce le revin;
 să precizeze regulile jocului, asigurând însușirea lor rapidă și corectă de către elevi;
 să prezinte conținutul jocului și principalele lui etape, în funcție de regulile jocului;
 să dea indicații cu privire la modul de folosire a materialului didactic;
 să scoată în evidență sarcinile conducătorului de joc și cerințele pentru a deveni câștigători.

Fixarea regulilor. Uneori, în timpul explicației sau după explicație, se obișnuiește să se

fixeze regulile transmise. Acest lucru se recomandă, de regulă, atunci când jocul are o acțiune mai
complicată, impunându-se, astfel, o subliniere specială a acestor reguli.

Executarea jocului . Jocul începe la semnalul conducătorului jocului. La început, acesta

intervine mai des în joc, reamintind regulile, dând unele indicații organizatorice. Pe măsură ce se
înaintează în joc sau elevii capată experiența jocurilor matematice, propunătorul acordă
independență elevilor, îi lasă să acționeze liber.

Se desprind, în general, două moduri de a conduce jocul elevilor:

 conducerea directă (învățătorul având rolul de conducător al jocului);
 conducerea indirectă (conducătorul ia parte activă la joc, fără să interpreteze rolul de
conducător).

Pe parcursul desfășurării unui joc didactic matematic, cadrul didactic poate trece de la
conducerea directă la cea indirectă sau le poate alterna.

ROLUL ȘI IMPORTANȚA JOCULUI DIDACTIC

,,Copilul râde:
Iubirea și înțelepciunea mea e jocul . . . “
Lucian Blaga
A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil. Nu ne putem
imagina copilăria fără râsetele și jocurile sale .Pedagogul Jean Chateau ne îndeamnă la o reflecție:
,, Să presupunem că, dintr-o dată , copiii noștri ar înceta să se joace , că în școală lecțiile s-ar
desfășura în liniște perfectă și n-am fi distrași de strigătele și râsul lor.Atunci n-am avea în preajma
noastră această lume a copiilor , care ne aduce griji și bucurii , ci un popor trist de pigmei stângaci
și tăcuți , lipsiți de inteligență și suflet . “ Tocmai această cumințenie , această tăcere , de care
părinții greșit se bucură uneori , anuntă adesea la copilul mic grave deficiențe mintale. Un copil
care nu știe să se joace va deveni un adult care nu va ști să gândească. Copilăria este ucenicia
7
vârstei mature.

Ținând seama de particularitățile de vârstă - învățarea prin acțiune reprezintă un mod mai
accesibil de învățare pentru școlarii mici . Prin acțiunea prin care copilul manipulează
obiectele ,imaginile, simbolurile , realizează achizitii pe care le sistematizează, le organizează în
elemente operaționale , care vor permite desprinderea treptată de concret. Jocul reprezintă o ,,
exersare artificială a energiilor , este o formă de socializare , în care individul se construiește pe
sine din interior , dar fiind o ființă socială “ .
Jocurile didactice cuprind sarcini didactice care contribuie la valorificarea creatoare a
deprinderilor și cunostințelor achiziționate , la dobândirea , prin mijloace proprii , a unor
cunostințe .
Ele angajează întreaga personalitate a copilului , constituind adevarate mijloace de evidențiere a
capacităților creatoare , dar angajează și metode de stimulare a potențialului creativ al copilului ,
referindu-ne la creativitatea de tip școlar , manifestată de elevi în procesul de învățare .
Recunoașterea jocului didactic ca pe o metodă de stimulare și dezvoltare a creativității o
argumentăm prin capacitățile de antrenare în joc a factorilor intelectuali și nonintelectuali
evidențiați de cercetările științifice oglindite în literatura didactică .
Activitățile organizate sub formă de joc didactic trebuie să se adreseze spontaneitătii mentale fără
de care nu poate fi concepută creativitatea.
Pentru a justifica denumirea de joc didactic , activitatea trebuie să permită tuturor copiilor să se
joace , să se întreacă , să se bucure de reușită, să rezolve sarcini .
Jocul didactic este un tip specific de activitate, prin care învățătorul consolidează , precizează sau
chiar verifică volumul de cunoștințe al elevilor , le îmbogățește activitatea didactică , le pune în
valoare și le antrenează capacitățile creatoare ale acestora. Folosirea jocului didactic în procesul
insructiv – educativ face ca elevul să învețe cu plăcere, să devină interesat de activitatea ce se
desfășoară , face ca timizii să devină mai volubili , mai activi , mai curajoși , să capete mai multă
încredere în forțele proprii , mai multă siguranță în răspunsuri .
Începând cu primul an de școală , copilul se integrează într-o nouă activitate de învățare ,
care devine o preocupare majoră . Jocul permite o mai bună sudură între proiectul și rezultatul
acțiunii , între aspirație și realizare , lucru care nu se poate realiza atât de bine în activitățile
impuse .
Jocul contribuie și la educarea emoțiilor , a sentimentelor morale și a trăsăturilor pozitive de voință
și caracter .Multe jocuri stimulează cinstea , răbdarea , spiritul critic și autocritic ,stăpânirea de
sine .Jocul mai are un aport deosebit în închegarea colectivului de elevi și la formarea disciplinei
conștiente Folosind materiale artistic realizate , frumos colorate, jocul contribuie la educatia
estetică , elevii învățând să aprecieze frumosul .
Jocurile didactice sunt antrenante pentru toți elevii și acționează favorabil și la elevii cu rezultate
slabe la învățătură , crescându-le performanțele și făcându-i să capete încredere în capacitățile lor ,
siguranță și promptitudine în răspunsuri , deblocând astfel potențialul creator al acestora .
Abordând problema jocurilor didactice din punct de vedere psihologic , se consideră ca ele pot
servi la educarea creativității la nivelul claselor I – IV , în strictă dependență de cunoaștere de către
8
învățător a valențelor acestora , de capacitatea de selecție , de structurare a cadrelor didactice .
Jocurile didactice desfășurate într-un climat educațional cu largi deschideri la nou , organizate pe
grupe de elevi , pot prefigura metode de stimulare a creativității .
Prin joc, copiii și-au lărgit sfera de cunoaștere a realităților și valorilor spirituale , s-au deprins cu o
vorbire corectă nuanțata , însușindu-și structura gramaticală și topica limbii române. Jocurile
didactice nu reprezintă un scop în sine , ci o modalitate de lucru , alături de celelalte , la care
învățătorul apelează în diverse etape ale lectiei și în afara orelor de clasă .
Așa cum arată Jean Chateau, ,, Scoala nu este nici joc, nici muncă reală . Este mai puțin decât atât
și altceva .Să nu încercăm să o identificăm total cu jocul sau cu munca. Școlarul trebuie să fie mai
mult decât un copil și mai puțin decât un adult .Munca scolară trebuie să fie o punte între joc și
muncă.”

Jocurile didactice organizate în lumina cerințelor psihologiei învățării reprezintă un mijloc

activ și eficace de instruire a preșcolarilor. Acest tip de activitate, cu un aparent aspect de
divertisment, este, în fond, o activitate aptă să răspundă unor importante obiective ale procesului
instructiv-educativ.

Prin jocul didactic, copilul își angajează întreg potențialul psihic, își dezvoltă spiritul de
cooperare, de echipă, își cultivă inițiativa, voința, inventivitatea, flexibilitatea gândirii.

Asimilarea cunoștințelor matematice de la cea mai fragedă vârstă are o importanță

deosebită, stimulând dezvoltarea intelectuală generală a copilului și influențând pozitiv dinamica
vieții sale spirituale.

Prin jocul didactic se facilitează asimilarea cunoștințelor matematice, formarea unor

deprinderi de calcul matematic, realizând îmbinarea armonioasă între învățare și joc.

Folosirea jocului didactic are numeroase avantaje pedagogice:

 constituie o tehnică atractivă de explicare a unor noțiuni abstracte, dificil de predat pe alte
căi;
 angajează la lecție și copiii timizi și pe cei slabi și dezvoltă spiritul de cooperare, ceea ce
duce la creșterea gradului de coeziune a grupei de elevi;
 constituie o admirabilă modalitate de a-i determina pe copii sa participe activ la lecție;
 permite urmărirea progresului înregistrat de copil, permite observații prognostice privind
ritmurile individuale de maturizare intelectuală si afectivă.
Jocul didactic are un rol deosebit în amplificarea acțiunii formative a grădiniței, în primul rând
prin faptul că poate fi inclus în structura activității comune, realizând astfel o continuitate între
activitatea de învățare și cea de joc.
Jocul didactic are o eficiență formativă crescută în situația consolidării și verificării cunoștințelor,
în etapa predării procesului de învățare a unui joc nou,constituind o sarcină complexă pentru copii.
Jocul didactic este și un mijloc eficient de evaluare, arătând în ce măsură copiii și-au
însușit cunoștințele necesare, gradul de formare a reprezentărilor, a priceperilor și deprinderilor de
9
a realiza sarcinile în succesiunea dată, de a se integra în ritmul cerut, de a da răspunsuri corecte și
prompte.
Jocul didactic exercită o influență deosebită asupra dezvoltării intelectuale a copiilor,
asupra formării priceperilor (de grupare, comparare, ordonare a multimilor), ajută la educarea
spiritului de observație, la exersarea operațiilor gândirii (analiza, sinteza, comparația, clasificarea),
la dezvoltarea limbajului , a imaginației și atenției voluntare.
Numeroase jocuri organizează procesul perceperii analitico-sintetice a însușirilor
caracteristice ale obiectelor (constituirea grupelor și găsirea asemănărilor dintre obiecte). Prin joc
didactic se dezvoltă percepția spațiului ("Unde au așezat jucăria").
De asemenea, jocul didactic contribuie la realizarea sarcinilor educației morale: dezvoltarea
stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de independență, a disciplinei conștiente, a
perseverenței, a unor calități de voință și caracter, aspecte atât de necesare în activitatea de
învățare a viitorului școlar.
Restabilind un echilibru în activitatea copiilor, jocul didactic fortifică energiile intelectuale
și fizice ale acestora, constituind o prezență indispensabilă în ritmul accentuat al activităților.
Jocul este conceput ca mijloc de instruire și educare a copilului , ca procedeu
metodic de realizare a sarcinilor concrete pe care le propune procesul de învățământ, ca formă de
organizare , de cunoaștere și dezvoltare a trăsăturilor psihice.

10