Antichitatea, Rzeczpospolita (Republica) celor două Națiuni şi „Rzeczpospolita”

Moldovei. „Influenţe”, receptări şi condiţionări reciproce 1595-1616.

Cristian Antim Bobicescu

Intenţionez ca pe parcursul bursei să mă apropii de finalizarea ultimului capitol al unei

lucrări care priveşte raporturile interpersonale şi interstatale polono-lituaniano-moldoveneşti
de la începutul domniei lui Ieremia Movilă până la încercările eşuate de a-l îndepărta pe
Ştefan Tomşa, întreprinse de Samuel Korecki şi Michał Wiśniowiecki.

Moldova a fost în epoca premodernă un spaţiu în care s-au întâlnit influenţa politică şi
culturală otomană, a Republicii şi a Principatului Transilvaniei caracteristică menţinută şi pe
parcursul perioadei studiate de noi.
Ieremia Movilă care a fost perceput în istoriografie drept un ”om” - client al lui Jan
Zamoyski, de fapt a navigat între rege şi marele cancelar și hatman al Coroanei, încercând să-l
opună pe primul celuilalt, pentru a-şi păstra o oarecare independenţă.
Încercarea a fost parţial nereuşită, Sigismund al III-lea şi Zamoyski colaborând în
creionarea politicii faţă de Moldova, şi parţial reuşită domnul reuşind să păstreze identitatea
”statului” său în bună măsură neatinsă. Totuşi, ar trebui să vedem în el un ”client”/”om” al
celor doi patroni, sau ceva foarte apropiat de acest lucru, cel puțin până la un anumit punct.
Între aceștia doi, domnul Moldovei a trebuit să facă o alegere între fidelitatea
personală și informală, datorată cancelarului și cea formală și informală în același timp,
datorată regelui. Preferința pentru monarh se datorează pe de o parte tradiției, pe de alta
faptului că autoritatea apropiată (cancelarul și hatmanul) era percepută de domn ca restrictivă,
iar perspectiva apropierii de rege părea a deschide un ”spațiu al libertății”. Cercetările prof.
Natalia Starchenko, facute pe un spațiu apropiat Moldovei, dar și observațiile noastre mai
vechi, sugerează că în aceste teritorii, aspectul formal prima asupra celui informal, în
fidelizarea unui nobil nou numit într-o demnitate sau într-un ”oficiu”.
Pe parcursul confruntărilor şi colaborării dintre ”Republică şi Moldova” am observat,
pornind de la un număr în esenţă redus de izvoare că Sigismund al III-lea şi Zamoyski s-au
adresat în raporturile cu Moldova domnului, în timp ce Moldova se adresa polonilor din
partea domnului, ”starilor consensuale” ale Moldovei, al ”cetăţenilor” moldoveni şi al
”şleahtei” moldoveneşti.
 Parţial, acest lucru se datorează faptului că Moldova era percepută de poloni ca fiind
teritoriul tiraniei/despotismului în care contează doar puterea domnului, precum şi faptului
care rezulta de aici, şi anume încercărilor polone de a limita puterea domnilor (fapt vizibil nu
doar în privinţa Moldovei, ci şi în privinţa politicii cancelarului şi regelui faţa de Ţara
Românească pe parcursul anului 1600 şi în anii următori, când i-a îndemnat pe boieri să-i facă
propuneri vizând garantarea ”legilor”, ”libertăţilor” şi ”siguranţei” lor faţă de domn).
În general, se schițează tendința relativ conservatoare a domnilor din familia
Movileștilor față de pătrunderea elementelor instituționale ale Republicii și mai deschisă a
membrilor elitei boierești în momentele amenințării vieții sau a situației lor. În consecință
întâlnim cereri boierești adresate regelui cu scopul asigurării vieții și averii, numirii unui
protector și, de asemenea, cu cererea deținerii viagere a ”oficiilor” moldovenești.
La intersecţia acestor tendinţe, apare în perioada analizată, într-un proces de
hibridizare instituţională şi a culturii politice a elitei puterii și averii din Moldova – pentru o
clipă – mai pregnantă, prezenţa instituţiilor şi culturii politice polono-lituaniene, ca parte a
celei europene: neminem captivabimus, cetăţenia, acordul, acordul celor trei stări (ale sfatului
Moldovei, ca reflectare a acordului celor trei stări ale seimului polon), maiestatea, demnitatea,
norocul şi gloria regelui polon, deținerea pe viață a demnităţilor, ideea de tiranie precum şi a
luptei cu ea, ideea de corp politic, distincția public/privat, arbitrar, ideea abstractă de ”stat” în
sensul utilizat de Quentin Skinner (”statul este o creație abstractă, distinctă atât de rege, cât și
de cei guvernați”) etc.

Bursa şi stagiul de documentare îmi vor servi la discutarea acestei problematici în

cadrul unui seminar al unul profesor din Cracovia, pentru completarea cercetării de arhivă
precum şi a celei din biblioteci cu fonduri de arhivă şi lucrări care nu îmi sunt cunoscute
(foarte importantă pentru perioada 1606-1612, cel mai puţin acoperit), precum şi pentru
achiziţionarea copierea şi fotografierea celor mai noi şi mai rare cărţi şi articole care privesc
subiectul tratat.

Cu mulțumiri alese adresate domnilor profesori Andrei Pippidi și Bogusław Dybaś.