Student – Șerban Alina Stefania

Tema 4
Realizați un eseu de maxim 2 pagini pentru a răspunde la întrebarea cum
stabilim câtă informație ar fi necesar să vizeze Curriculumul național, respectiv cât să
transmitem si să solicităm copiilor (de ex. in domeniul științelor), din perspectiva
”culturii generale”? Răspunsul vostru va contura ”CE”- ul invățării, din perspectiva
educației incluzive. Ca punct de plecare, aveti in vedere DE CE-ul invățării (din ce
motiv si cu ce scop învață copiii).
O nouă dimensiune care începe să se contureze în peisajul învăţământului românesc
este aceea de democratizare şi egalizare a şanselor fiecărui copil în parte. În acest scop a fost
înfiinţată şi şcoala incluzivă – un răspuns la redimensionarea educaţiei. Scopul acestei şcoli
este de a crea pentru toţi copiii un cadru prielnic învăţării, pornind de la premiza că
diferenţele dintre oameni sunt normale şi ele trebuie acceptate. Un rol important în cadrul
şcolii incluzive îl are pedagogia şi învăţarea centrată pe elev. Acest lucru implică automat
adaptarea curriculumului şi metodelor de predare la capacitatea şi nevoia fiecărui elev în
parte.
În contextul școlii românești, aș vrea să subliniez că partea de noutate și inovare
generată de neuroștiințe a pătruns prea puțin în pedagogii și programele școlare.
Şcoala incluzivă presupune îmbunătăţirea sistemului educaţional pentru toţi elevii.
Implică schimbări în curriculum, în modul de predare al profesorilor, în modul de învăţare al
elevilor, precum şi schimbări în modul cum interacţionează copiii cu CES cu colegii lor şi
viceversa.
Una dintre tristețile școlii, care are legătură și cu nivelul mare de anxietate și stres,
este cea că elevii ajung să urască școala pentru că materiile sunt supraîncărcate cu conținuturi
monotone, care se succed cu o viteză copleșitoare și care sunt cea dintâi sursă a eșecului
școlar.
După trecerea prin comunism, școala românească integrează greu realitatea că fiecare
dintre noi sîntem o combinație personalizată de minte, corp și suflet. Că nevoile noastre sînt
la fel de combinate.
Copiii vin la școală ca să fie văzuți, apreciați și să socializeze. Este măiestria și știința
profesorului să producă învățarea în copil, învățarea vizibilă, acea învățare care rămîne pentru
toată viața. Așteptările elevilor sînt despre relație. În absența unei relații nu se poate produce
învățarea.
 De exemplu, toate învățătoarele pot confima că elevii lor sînt în competiție pentru a fi
văzuți de „Doamna“. Târziu am înțeles că focul cu care agitam degetele sus, pentru a
răspunde, avea legătură cu dezamăgirea de a nu fi aleasă, „preferată“ de Doamna. Dacă
relația oferă suficientă siguranță, copilul poate să se concentrez pe lecție, pe cerință, pe
învățare.
Elevii au prea multe discipline în trunchiul comun. Indiferent de atuurile profesorului,
în multe momente, o materie indezirabilă, nemotivantă, irelevantă pentru un copil de 11 ani
sau un tânăr de 17 ani va rămâne aproape la fel de indezirabilă, nemotivantă și irelevantă
nouă luni mai târziu. Soluția e simplă. Trunchiul comun ar putea fi constituit din mai puține
discipline, extinzând numaidecât curriculum la decizia școlii.
Astfel, consider ar trebui să stabileasca câtă informație ar fi necesar să vizeze
Curriculumul național, respectiv cât să se transmită si cât să se solicite copiilor ținându-se
cont de starea psihică, emoțională pe care școala o imprimă în mintea și sufletul copiilor. Ne
dorim copii fericiti, solidari, cu o bună conduită morală și buni cetățeni înainte de copii “doxă
de carte.”