Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie și Ingineria Mediului

Domeniul: Inginerie Civilă
Anul de studii: 2
Anul universitar 2022-2023

Geologie
inginerească dr. ing. I.B. Teodoru
Conţinut

§ INTRODUCERE
» Syllabus
» Definiţii și cadru general de studiu

§ FORMA ȘI ALCĂTUIREA PĂMÂNTULUI

» Forma şi dimensiunile Pământului
» Alcătuirea Pământului

dr. ing. I.B. Teodoru | Geologie inginerească - note de curs (1) 2

Introducere
Syllabus

§ Titular disciplină: şef lucr. dr. ing. Iancu-Bogdan TEODORU

– Afiliere: Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi, Facultatea de Construcţii şi
Instalaţii, Departamentul de Căi de Comunicaţii şi Fundaţii
– Birou: clădirea departamentului, et. 3.
– Disponibilitate pentru discuţii legate de curs: în fiecare marţi, orele 14-16, la birou
– Contact:
0232-278680, int. 1451
https://edu.tuiasi.ro/
bteodoru@tuiasi.ro
§ Descrierea cursului: disciplină impusă (DI), cod GI, 3 credite, 14 ore/semestrul 4, forma de
evaluare: COLOCVIU (70% test pentru verificarea cunoștințelor teoretice + 30% activitatea
de laborator)
§ Obiective generale: Asimilarea de cunoştinţe asupra evenimentele geologice cu implicaţii
majore în formarea şi evoluţia rocilor; Cunoaşterea proceselor de geodinamică internă şi
externă ale globului terestru; Caracteristicile mediului geologic ca teren de fundare.
§ Bibliografie obligatorie:
– Muşat V., Boţu N., (2005) – Geologie, editura Societăţii Academice “Matei-Teiu Botez”,
Iaşi
– Teodoru I.B. – Note de curs

dr. ing. I.B. Teodoru | Geologie inginerească - note de curs (1) 3

Introducere
Definiţii și cadru general de studiu

» Construcţiile transmit părţii superficiale a

scoarţei terestre presiunile care se dezvoltă la
bază, în urma acţiunilor ce se exercită asupra
lor.
» Partea construcţiei care asigură transmiterea
acestor presiuni, în aşa fel încât să nu se pună
în pericol buna ei exploatare, poartă
denumirea de fundaţie.
» Terenul de fundare constituie suportul
construcţiei şi reprezintă volumul de rocă sau
de pământ care resimte influenţa construcţiei
respective sau în care pot avea loc fenomene
care să influenţeze construcţia.

dr. ing. I.B. Teodoru | Geologie inginerească - note de curs (1) 4

Introducere
Definiţii și cadru general de studiu

» Studierea mediului pe care reazemă construcţiile face parte, într-un sens mai larg,
din ştiinţele geologice.
» GEOLOGIA are ca obiectiv studiul evoluţiei şi structurii globului terestru şi cuprinde
o serie de ramuri de studiu care s-au dezvoltat din principalele ei capitole:
• Geofizica – studiază propietăţile fizice ale Pământului
• Geochimia – studiază propietăţile chimice
• Mineralogia – studiază mineralele din structura rocilor
• Petrografia – studiază rocile din care este alcătuită scoarţa terestră
• Geomorfologia – studiază formele de relief, geneza şi evoluţia lor
• Pedologia – are ca obiect de studiu solul (partea de la suprafaţa imediată a
scoarţei, care suportă vegetaţia)
• Hidrogeologia – studiază originea, condiţiile de zăcământ, propietăţile
fizice, chimice şi dinamice ale apelor subterane
• GEOLOGIA INGINEREASCĂ – studiază scoarţa terestră în legătură cu
lucrările inginereşti ce urmează a fi executate la suprafaţa şi în interiorul ei.
Cu alte cuvinte, Geologia inginerească este o aplicare a Geologiei în
practica inginerească şi are în vedere acei factori care influenţează
amplasamentul, proiectarea, execuţia şi exploatarea lucrărilor inginereşti.

dr. ing. I.B. Teodoru | Geologie inginerească - note de curs (1) 5

FORMA ȘI ALCĂTUIREA PĂMÂNTULUI
Forma şi dimensiunile Pământului

§ Forma globului terestru este destul de apropiată de a unei

sfere. Privită în detaliu, forma Pământului pare a fi foarte
neregulată şi care nu poate fi încadrată riguros în nici una
din formele geometrice.
§ În 1676, Newton şi Huyghens au formulat ipoteza,
confirmată mai târziu prin măsurători geodezice, conform
căreia, datorită forţei centrifuge rezultată în urma mişcării
de rotaţie în jurul propriei axe, Pământul a luat forma unui
ELIPSOID de rotaţie. Acest elipsoid a fost acceptat în
Geodezie ca suprafaţă de proiecţie. Semiaxele elipsoidului
(determinate cu ajutorul aparatelor de pe sateliţii
geodezici, adoptate în 1967) au următoarele valori:
» Raza ecuatorială = aproximativ 6.378 km
» Raza polară = aproximativ 6.357 km
» Raza medie = aproximativ 6366 km
» Aplatizarea 1/300.
§ S-a determinat că polul sud terestru este cu aproximativ
30 m mai aproape de ecuator decât polul nord.

dr. ing. I.B. Teodoru | Geologie inginerească - note de curs (1) 6

FORMA ȘI ALCĂTUIREA PĂMÂNTULUI
Forma şi dimensiunile Pământului

§ GEOIDUL reprezintă un corp geometric,

atribuit în exclusivitate Pământului, limitat
de o suprafaţă obţinută prin prelungirea pe
sub continente a suprafeţei mărilor şi
oceanelor şi la care vectorul acceleraţiei
gravitaţionale este normal. Neuniformitatea
distribuţiei maselor în interiorul Pământului
duce la variaţii ale acceleraţiei gravitaţionale
şi în consecinţă la o formă neregulată a
suprafeţei geoidului.
1. Ocean 2. Elipsoid 3. Fir cu plumb 4. Continent 5. Geoid

dr. ing. I.B. Teodoru | Geologie inginerească - note de curs (1) 7

FORMA ȘI ALCĂTUIREA PĂMÂNTULUI
Alcătuirea Pământului

Geosferă = Fiecare dintre învelișurile concentrice, cu formă aproximativ sferică, care,

după ipotezele actuale, ar intra în alcătuirea globului terestru.

§ Geosferele exterioare
» ATMOSFERA, cu subdiviziunile sale: troposfera, stratosfera şi ionosfera.
Densitatea atmosferică este redusă: 0,013 la suprafaţa globului terestru, la 0
la limita sa superioară. Masa atmosferei este însă considerabilă: 5,2xl02l g. În
straturile inferioare ale atmospherei, în vecinătatea suprafeţei globului
terestru, aerul are următoarea compoziţie: azot - 78%, oxigen - 20,9%, argon -
0,9%, gaz carbonic - 0,03%, hidrogen - 0,01%, gaze rare – urme şi vapori de
apă - proporţii variabile. Această compoziţie nu se modifică semnificativ până
la o altitudine de 20 km.
» HIDROSFERA reuneşte totalitatea apelor de pe suprafaţa globului terestru.
Are o grosime medie de 2,63 km.
» BIOSFERA care este domeniul vieţii, ansambul fiinţelor vii cuprins într-o sfera
a cărei grosime înglobează straturile inferioare ale atmosferei, hidrosferei şi
zona de superafaţă a scoarţei terestre. Biosfera prezintă în compoziţia sa
chimică carbonul.

dr. ing. I.B. Teodoru | Geologie inginerească - note de curs (1) 8

FORMA ȘI ALCĂTUIREA PĂMÂNTULUI
Alcătuirea Pământului

§ Geosferele interioare
» Cunoştinţele actuale asupra alcătuirii interne a globului terestru au la bază
deducţii, deoarece observaţiile directe sunt limitate la zone de grosime redusă
ale scoarţei globului terestru. Adâncime maximă atinsă prin foraj special
efectuat pentru investigarea scoarţei terestre este de 12 km. Ipotezele privind
alcătuirea internă se bazează, în principal, pe:
• concluziile desprinse din calculul masei şi densităţii globului terestru;
• precizările furnizate de analizele efectuate pe roci şi fragmente de
meteoriţi precum şi de studiile referitoare la magnetismul şi rigiditatea
globului terestru;
• precizările deduse din studiul cîmpului termic şi al proceselor de
vulcanism;
• starea materiei în zonele centrale ale globului;
• rezultatele cercetărilor geofizice prin metode gravimetrice, electrice şi în
special seismice.

dr. ing. I.B. Teodoru | Geologie inginerească - note de curs (1) 9

FORMA ȘI ALCĂTUIREA PĂMÂNTULUI
Alcătuirea Pământului

§ Geosferele interioare
» Cele mai valoroase informaţii privind alcătuirea internă a globului terestru sunt
furnizate de către studiul propagării undelor seismice (naturale sau
experimentale). Un seism se caracterizează printr-o eliberare de energie.
Această energie provoacă deformaţii elastice în mediul geologic, care se
propagă sub formă de unde. Fiecare cutremur de pământ se caracterizează
prin trei lanţuri de unde:
• primare (P) - longitudinale sau de compresiune a căror vibraţie are loc
după direcţia de propagare;
• secundare (S) – transversale sau de forfecare a căror vibraţie are loc
perpendicular pe direcţia de propagare;
• de suprafaţă (L) – Rayleigh (circulare) şi Love (de torsiune).
» Viteza de propagare a undelor seismice depinde de caracteristicile mediului
străbătut (stare de agregare, propietăţi elastice, densitate etc.)
» Mişcările mediului geologic, provocate de un seism, sunt înregistrate în diferite
puncte sau staţii seismice amplasate pe suprafaţa globului terestru. Aparatul
utilizat este numit seismograf. Inregistrarea mişcării terenului de către un
seismograf reprezintă o seismogramă.
dr. ing. I.B. Teodoru | Geologie inginerească - note de curs (1) 10
FORMA ȘI ALCĂTUIREA PĂMÂNTULUI
Alcătuirea Pământului

Unde primare Unde secundare

(P) (S)

Unde Rayleigh Unde Love

dr. ing. I.B. Teodoru | Geologie inginerească - note de curs (1) 11

FORMA ȘI ALCĂTUIREA PĂMÂNTULUI
Alcătuirea Pământului

§ Geosferele interioare
» Undele P se propagă până la 103° de epicentru după care nu mai sunt
înregistrate, reapărând la 143°, această regiune fiind denumită zona de
umbră.
» Undele T au o umbră mult mai mare. Acestea nu sunt înregistrate mai mult de
103° de epicentru, ceea ce înseamna ca ele nu traverseaza deloc nucleul.
Acest fapt a fost interpretat prin lichiditatea nucleului sau prin faptul că acesta
se comportă ca un lichid.

dr. ing. I.B. Teodoru | Geologie inginerească - note de curs (1) 12

FORMA ȘI ALCĂTUIREA PĂMÂNTULUI
Alcătuirea Pământului

§ Geosferele interioare
» Structura în zona superioară este evidenţiată de
analiza seismogramelor înregistrate pentru
seismele naturale apropiate de staţii sau a celor
provocate experimental. Din contra, structura în
adâncime a globului a fost dedusă prin analiza
seismogramelor înregistrate în cazul seismelor
naturale cu epicentrul situat la distanţe mari de
staţii. Studiul arată existenţa unor zone separate
prin discontinuităţi marcate de o bruscă variaţie a
vitezelor de propagare ale undelor seismice.
Zonele mari ce definesc structura internă,
identificate şi acceptate în prezent, de la suprafaţă
în adîncime, sunt următoarele:
• CRUSTA TERESTRĂ
• MANTAUA
• NUCLEUL

dr. ing. I.B. Teodoru | Geologie inginerească - note de curs (1) 13

FORMA ȘI ALCĂTUIREA PĂMÂNTULUI
Alcătuirea Pământului

§ Geosferele interioare
» CRUSTA SAU SCOARŢA TERESTRĂ
• partea din suprafaţă a globului terestru
• se extinde pe o adâncime de la 7 la 12 km sub oceane şi, în medie, de 30 la
40 km sub continente. În zonele cu munţi ea poate să se extindă până la 70
km.
• undele P se deplasează cu o viteză medie de 5,5 km/s
• se află pe o zonă mai densă în care undele se deplasează mult mai rapid (8,1
km/s), aceasta reprezentând mantaua superioară. Suprfaţa care le separă
este o discontinuitate de ordinul I care este cunoscută sub denumirea de
discontinuitatea Mohorovičic (sau Moho)
• analiza seismogramelor a stabilit că este formată din mai multe straturi având
densităţi ce cresc cu adîncimea
• este diferită ca structură în zona oceanelor şi a continentelor.

dr. ing. I.B. Teodoru | Geologie inginerească - note de curs (1) 14

FORMA ȘI ALCĂTUIREA PĂMÂNTULUI
Alcătuirea Pământului

§ Geosferele interioare
» CRUSTA SAU SCOARŢA TERESTRĂ oceanică
• un strat sedimentar, compus din sedimente, cu grosime de la 0 la câţiva kilometri –
aproape de continente, în medie de 300 m. Viteza undelo P este 2 km/s iar densitatea
are valori de la 1,93 g/cm3 la 2,3 g/cm3
• un strat subiacent, numit uneori soclu, alcătuit din bazalte, denumit strat bazaltic. El
prezintă o grosime de 0,9...2,5 km, o viteză de propagare a undelor P, de 4...6 km/s şi o
densitate de 2,55 g/cm3;
• un strat, numit şi strat oceanic, care se estimează a fi alcătuit din materia hidratată a
vîrfurilor mantalei superioare. El are o grosime de 4,8...1,4 km, o viteză a undelor P de
6,7 km/s şi o densitate medie de 2,95 g/cm3.

dr. ing. I.B. Teodoru | Geologie inginerească - note de curs (1) 15

FORMA ȘI ALCĂTUIREA PĂMÂNTULUI
Alcătuirea Pământului

§ Geosferele interioare
» CRUSTA SAU SCOARŢA TERESTRĂ continentală
• pătura sedimentară, groasă de câţiva kilometri, în care viteza de propagare a undelor P
este de 3,5 km/s, iar densitatea medie este de 2,5 g/cm3;
• strat complex, format în mare parte din roci acide, probabil dispuse pe diferite niveluri cu
o grosime de la 20 la 70 km; viteza undelor P, în medie 6,5 km/s. În cadrul stratului,
uneori, se poate face distincţie între o zona granitică – superioară, cu viteza undelor P
de 5,6 km/s şi densitate 2,7 g/cm3, separată de o discontinuitate de ordinul II, numită
discontinuitatea Conrad, de o zonă bazaltică - inferioară, cu viteza undelor P de 6,5
km/s.

dr. ing. I.B. Teodoru | Geologie inginerească - note de curs (1) 16

FORMA ȘI ALCĂTUIREA PĂMÂNTULUI
Alcătuirea Pământului

§ Geosferele interioare
» MANTAUA
• este limitată la partea superioară de discontinuitatea Moho, se extinde până la
adâncimea de 2900 km şi este alcătuită din două subzone numite mantaua superioară
şi inferioară.
» MANTAUA superioară
• se extinde până la adâncimea de 700 km şi are:
• un strat rigid, de grosime de la 60 la 100 km, viteza undelor P de 8,0 km/s şi densitatea
de 3,4 g/cm3, considerat baza lithosferei;
• un strat în care viteza undelor P se reduce la 7,8 km/s, considerat în stare plastică şi
care ar reprezenta extremitatea superioară a astenosferei, extinzându-se până la
adâncimea de 200 km şi de o densitate medie de 3,4 g/cm3;
• un strat cu viteza undelor P de 8,5 km/s şi densitatea de 3,5 g/cm3, de la 200 la 400 km
adâncime;
• un strat cu viteza undelor P de 10 km/s şi densitatea de 4,0 g/cm3, de la 400 la 700 km
adâncime.
» MANTAUA inferioară sau MEZOSFERA
• de la 700 la 2900 km adâncime,
• viteza undelor P de la 11 km/s la 14 km/s şi densitatea de la 4,5 la 6 g/cm3.

dr. ing. I.B. Teodoru | Geologie inginerească - note de curs (1) 17

FORMA ȘI ALCĂTUIREA PĂMÂNTULUI
Alcătuirea Pământului

§ Geosferele interioare
» NUCLEUL
• alcătuit predominant din fier şi se extinde de la adâncimea de 2900 la 5l00 km
• viteza undelor P de la 8 la 10,5 km/s şi densitatea 9,8...12 g/cm3.
• este separat de manta printr-o discontinuitatea de ordinul I, denumită Gutemberg.
• De remarcat că undele S nu traversează nucleul ceea ce atestă o stare fluidă a materiei
ce îl formează.
» MIEZUL
• este format din fier şi nichel
• se extinde sub adâncimea de 5100 km până la centrul globului terestru
• viteza undelor P de 10,5....11,3 km/s şi densitatea de 12...12,5g/cm3.
» De câteva decenii, se consideră, sub aspectul alcătuirii chimice, că Pământul este format din
următoarele trei zone concentrice:
• Zona SIAL – formată în special din roci bogate în SiO2 şi Al2O3 - granite în particular şi a
cărei grosime ar fi de circa 100 km.
• Zona SIMA - sau pirosfera, având în alcătuire roci bogate în SiO2 şi magneziu, extinsă
în adâncime de la 100 km până la 1400 km.
• Zona NIFE - alcătuită din materiale bogate în nichel şi fier şi are ca părţi, nucleul şi
miezul
dr. ing. I.B. Teodoru | Geologie inginerească - note de curs (1) 18
Mulțumesc!

dr. ing. Bogdan Teodoru

bteodoru@tuiasi.ro