*Scrie niste nume romanesti in alfaletul chirilic care iti sunt familiare,

cum ar fi Andrei, Simona, Nicolae, apoi incearca sa recunosti numele

fiecaruia si sa il citesti.
Asa poti sa inveti mai usor, sunt doar cateva litere care difera in
aflabetul chirilic, nu trebuie sa il inveti pe tot.

Аа Аа 1 a Aa /a/ Az

ББ ББ b ББ /b/ Buke

Вв Вв 2 v Вв /v/ Vede

Гг Гг 3 g, gh Gg /g/ Glagol

Дд Дд 4 d Dd /d/ Dobru

Єє Е e[5] 5 e Ee /e/ Est

Жж Жж j Жж /ʒ/ Juvete

Ѕѕ Dz dz 6 dz Ḑḑ /dz/ Zalu

Ӡӡ Зз 7 z Zz /z/ Zemle

Ии Іі 8 i Ii /i/ Ije

Ïï І і[6] 10 i Ii /i/ Ii

Йй Ĭĭ i Ĭĭ /ʲ/ I
 Кк Кк 20 c, ch Kk /k/ Kaku

Λʌ Лл 30 l Ll /l/ Liude

Мм Мм 40 m Mm /m/ Mislete

Nɴ Hн 50 n Nn /n/ Naș

О o[5] Оo 70 o Oo /o̯ / On

Пп Пп 80 p Пп /p/ Pokoi

10
Рр Рр r Рр /r/ Râță
0

20
Сс Сс s Ss /s/ Slovă
0

30
Тт Тт t Tt /t/ Tferdu
0

40
Ѹ ѹ[5] Ꙋꙋ u УȢ /u/ Uc
0

50
Фф Фф f Ff /f/ Fertă
0

60
Хх Хх h Хх /h/ Heru
0

80
Ѡ ѡ[7] Оo o Oo /o/ Omega
0
 90
Цц Цц ț Цц /ts/ Ți
0

Чч Чч 90 c (înainte de e, i) Чч /tʃ/ Cervu

Шш Шш ș Шш /ʃ/ Șa

Ш̩ ш̩ Щщ șt Щщ /ʃt/ Ștea

Ъъ Ъъ ă, ŭ[8] Ъъ /ə/ Ier

Ьь - ă, ŭ, ĭ[8] — — Ieri

Ѣѣ Ea ea ea Ea ea /æ/ Iati

Юю Юю iu Iɣ iɣ Ĭɣ ĭɣ /ju/ Iu

Ѩ ѩ[5] Ѩѩ ia Ia ia /ja/ Iaco

Ѥ ѥ[5] Ie ie ie Ie ie /je/

Ѧѧ ia ĭa, ea[8] Ia ia, Ea ea /ja/, /æ/ Ia

Ѫѫ Ъъ â Ââ /ɨ/ Ius

Ѯ ѯ[9] Ѯѯ 60 x Ks ks /ks/ Csi

70
Ѱ ѱ[9] Пс пс ps Пs пs /ps/ Psi
0

Ѳ ѳ[9] Th th 9 th, ft T t, Ft ft /t/ și aprox. Thita

 /θ/

40
Ѵ ѵ[9] Yy i, u I i; У ɣ /i/, /y/, /v/ Ijița
0

Ꙟ ꙟ (↑ ↑ Ꙟн/Ꙟм
în, îm În în Îm îm /ɨn/, /ɨm/ În
) ꙟн/ꙟм

g (înainte de e,
Џџ Џџ Џџ /dʒ/ Gea
i)

Scris cu alfabetul chirilic românesc:

Привѣ́ ꙟ̃ зáрє кꙋ́м пє мъ́рй
Ръсáрє шѝ стръʌꙋ́чє,
Пє мишкътѡáрєʌє къръ́рй
Кѡръ́Бïй нє́грє дꙋ́чє.
Ꙟʌ вє́дє áзй, ꙟʌ вє́дє мѫ́ни,
Áстфєʌ дори́ нца-й гáта;
Єʌ ѩ́р, приви́ нд дє съптъмѫ́нй,
Ꙟй кáдє дрáгъ фáта.
Кꙋ́м ѣ́ пє кѡáтє- шй ръзимà
Висѫ́нд áʌє єй тѫ́мпʌє,
Дє дѡ́рꙋʌ ʌꙋ́й шѝ и́ нимa
Шѝ сꙋ́фʌєтꙋ-й сє ꙟ̃пʌє.
(Mihai Eminescu, Luceafărul)
Scris cu alfabetul latin românesc:

Privea în zare cum pe mări

Răsare și străluce,

Pe mișcătoarele cărări

Corăbii negre duce.

Îl vede azi, îl vede mâni,

Astfel dorința-i gata;

El iar, privind de săptămâni,

Îi cade dragă fata.

Cum ea pe coate-și răzima

Visând ale ei tâmple,

De dorul lui și inima

Și sufletu-i se împle.
(Mihai Eminescu, Luceafărul)
 Alfabetul chirilic (pronunție românească: /cɪrɪlik/; кирилица,
кириллица: chirilița, sau ћирилица cirilița), zis Azbuche (aзбука azbuka)
după denumirea tradițională a primelor două litere (az și buche), este un
alfabet creat de frații Chiril și Metodiu pe baza unei variante a alfabetului
grecesc de odinioară.

Alfabetul chirilic a fost folosit la scrierea textelor redactate în limba

slavă veche (paleoslavă), începând din secolul al IX-lea, apoi în medioslavă,
precum și în limba română, începând din secolul al XVI-lea până în secolul
al XIX-lea. Are 43 de semne slave, din care 27 au și valoare numerică
(slavo-cifre).

Începuturile literaturii slavilor ortodocși sunt legate de numele a doi

greci, frații Chiril (827-869) și Metodiu (d. în 885). Originea lor din Salonic
a dat naștere la ipoteza că acești apostoli ai slavonismului "ar fi putut" să se
tragă din românii macedoneni. Ei și-au consacrat viața misionariatului de
evanghelizare a popoarelor slave (convertirea la creștinism). Chiril și
Metodiu au conceput în acest scop alfabetul slavonesc, supranumit chiliric,
pe care l-au folosit și românii până în secolul al XIX-lea.

Unii învățați consideră că de fapt Chiril și Metodiu au creat alt sistem,

alfabetul glagolitic (urmele lui se găsesc și în Psaltirea Scheiană și în
Codicele Voronețean), și că abia continuatorii misionariatului lor au fost cei
care au inventat în secolul al X-lea alfabetul chirilic. Slava veche (slavona
sau paleoslava) a devenit limba de redactare a textelor bisericești (traducere
a scrierilor religioase grecești) și s-a răspândit la popoarele slave ortodoxe,
ca dialect slav cult, și la români, ca limbă (străină) liturgică și de cancelarie
(în administrația de stat). Inițial, bulgarii și slavii de sud aveau ca limbă
oficială, limba greacă.

Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii

române, au existat multe păreri contradictorii. Potrivit unora, limba
slavonă și caracterele chirilice au înlocuit limba latină și alfabetul latin în
Biserica românească în secolul al X-lea și s-au consolidat în secolele
următoare, ca urmare a impunerii acestora de către Imperiul Bulgar și ca
reacție la propaganda catolică.

Însă Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae (redactată în 1716 în

latină), afirma că s-a scris cu litere latine până la Conciliul de la Florența
(1432), adică timp de 400 de ani după schisma din 1054. Domnitorul
Alexandru cel Bun, sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea
cărților și textelor cu caractere latine, și înlocuirea cu alfabetul chirilic și
slavona, cu scopul de a împiedica răspândirea catolicismului în principatul
Moldova. Mihail Kogălniceanu a susținut aceeași teză (în revista Alăuta
românească, 1838).

Cărțile bisericești răspândite la români, începând cu secolele X-XV,

au fost scrise în paleoslava în care au scris Chiril și Metodiu, iar grafia a
rămas aproape neschimbată timp de mai multe secole. Redactarea a ținut
cont de regulile stabilite prin reforma patriarhului de Târnovo, Eftimie, un
cărturar de seamă din secolul al XIV-lea.
 În 1860, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în scrierea limbii
române a avut loc adoptarea oficială a alfabetului latin în locul celui chirilic
(după o perioadă de tranziție care a durat câteva decenii).

А Б В Г Ґ Д Ђ Ѓ Е Ѐ Ё
A Be Ve Ghe Ghe De Dje Gje Ie le Io
răsuc
it

Є Ж З З́ Ѕ И І Ї Й Ј К
Ie ucrainean Je Ze Zje Dze I I Ii I Je Ka
decim scurt
al

Л Љ М Н Њ О П Р С С́ Т
El Lje Em En Nje O Pe Er Es Sje Te

Ћ Ќ У Ў Ф Х Ц Ч Џ Ш Щ
Ce Kje U U Ef Ha Țe Ce Ge Șa Șt/Șci
scurt

Ъ Ы Ь Ѣ Э Ю Я
Ă Î/Â semn Iat Ă Iu Ia
moal ruses
e c