MINISTERUL EDUCAȚIEI

Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova

ŞCOALA DOCTORALĂ

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

EFECTELE PLEIOTROPE ALE GENEI APOE ÎN BOLILE

CARDIOVASCULARE

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT:
Prof. univ. dr. FLORIN BURADA

STUDENT-DOCTORAND:
BUCUR (LIEHN) ELISA-ANAMARIA

CRAIOVA

2023
 CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT

ABREVIERI UTILIZATE IN TEXT ........................................................ 5

1. INTRODUCERE ................................................................................... 8
2. STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII ......................................... 11
3. CONTRIBUŢII PROPRII.................................................................... 23
3.1. IPOTEZA DE LUCRU SI OBIECTIVELE GENERALE ............ 23
3.2. METODOLOGIA CERCETĂRII ................................................. 24
3.2.1. ABORDAREA TEMEI .......................................................... 24
3.2.2 MATERIALE SI METODE .................................................... 26
3.3 REZULTATE ................................................................................. 51
3.3.1. Investigarea corelării alelelor apoE cu prezența
cardiomiopatiei dilatative la pacienți ................................................ 51
3.3.2. Analiza ecocardiografică a funcției cardiace la șoarecii în
vârstă cu deficiența genei apoE ........................................................ 54
3.3.3. Analiza tisulară a țesutului ventricular în condiții normale și
după o perioada prelungită de dieta cu conținut înalt de grăsimi ..... 63
4. DISCUŢII ............................................................................................ 74
4.1. Rolul apoE în inflamație ............................................................... 75
4.2. Rolul apoE în fibroză și remodelare tisulară ................................. 76
4.3. Rolul alelelor apoE în insuficiența ventriculului drept ................. 78
4.4. Rolul apoE în insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție păstrată . 79
4.5. Limitări ale studiului actual........................................................... 79
5. CONCLUZIILE ................................................................................... 81
6. SURSELE DE FINANŢARE .............................................................. 82
7. BIBLIOGRAFIE .................................................................................. 83
8. ANEXE ................................................................................................ 97
Anexa 8.1: Aprobarea studiului pe subiecți umani .............................. 98
Anexa 8.2: Aprobarea studiului pe animale ....................................... 101
Anexa 8.3: Articole în extenso ale căror rezultate sunt prezentate în
această lucrare .................................................................................... 102

CUVINTE CHEIE

Apolipoproteina E; Cardiomiopatie Dilatativă; Insuficiență cardiacă;

Modele patologice experimentale animale; Studiu comparativ genetic
 CONTEXT

Polimorfismele genetice ale genei Apolipoproteinei E (apoe) - 2

şi 4 - reprezintă un factor de risc bine cunoscut pentru bolile
cardiovasculare. Pe lângă rolul de proteină de transport a lipidelor,
implicarea sa în homeostazia lipidelor membranare şi în semnalizarea
intracelulară, precum şi ca factor de transcriere nucleară sugerează un rol
mult mai complex şi încă necunoscut al apoE.

Problema majoră: Până în prezent, 50% din cazurile

dovedite de cardiomiopatie dilatativă
ramân idiopatice (de cauze necunoscute).

Obiective: - Determinarea corelării prezenţei/

absenţei anumitor alele ale genei apoe la
pacienţii cu cardiomiopatie dilatativă

- Stabilirea mecanismelor celulare şi

moleculare ale alelelor apoe de inducere
a cardiomiopatiei dilatative

Ipotezele de lucru: - Prezența alelelor apoe 2 și 4

reprezintă un factor de risc pentru apariţia
cardiomiopatiei dilatative

- Absenţa genei apoe sau a alelei comune

3 induce disfuncţia fibroblastelor
cardiace şi imposibilitatea lor de a susţine
mecanic celulele cardiace, deteminând
aparţia cardiomiopatiei dilatative
 REZULTATE

La data depunerii acestei lucrări, toate rezultatele au fost publicate

în reviste ISI [113, 114] sau BDI [115].

Investigarea corelării alelelor apoE cu prezența cardiomiopatiei

dilatative la pacienți
In acest scop au fost incluși în total 111 pacienți caucazieni (85
bărbați) cu insuficiență cardiacă avansată (cu vârsta medie 66±8,68 ani).
Dintre aceștia 50 au fost diagnosticați cardiomiopatie ischemică (ICM) iar
au fost diagnosticați cu 61 cu cardiomiopatie dilatată (DCM). Diagnosticul
s-a bazat pe ecocardiografie și angiografie coronariană. Fracția medie de
ejecție a ventriculului stâng a fost de 28,3±6%, iar clasa medie NYHA a
fost de 2,93±1,2. Un total de 187 (131 de bărbați) martori (vârsta medie
57±10,3 ani) au fost selectați dintre voluntari sănătoși.
Comparând frecvența diferitelor genotipuri în cadrul grupului de
pacienți cu cardiomiopatie, nu au existat diferențe semnificative între
pacienții cu cardiomiopatie ischemica sau dilatativa cu excepția
genotipului ε2/ε3, care a fost cea mai frecventă în lotul de pacienți cu
cardimiopatie ischemică (p= 0,019). Prezența alelei ε4 a fost asociată cu
ventriculul drept disfuncțional în comparație cu pacienții fără alela ε4.

Analiza ecocardiografică a funcției cardiace la șoarecii în vârstă

cu deficiența genei apoE
In acest scop s-au folosi șoareci sălbatici și apoE-/- care au fost
monitorizați timp de 18 luni. Masa ventriculară nu se modifică în timp în
funcție de sexul șoarecilor. Cu toate acestea există o tendință de creștere la
șoarecii apoE-/- cu timpul. Daca se consideră toți șoarecii împreună,
aceasta diferență devine semnificativă.
Nu există nici o diferență între funcția exprimată prin fracția de
ejecție între grupe. Deși exista o tendință de scădere a fracției de ejecție la
masculi la vârstă foarte înaintata, aceasta nu este diferită semnificativ
statistic. Același rezultat l-am constatat si calculând viteza de scurtare a
ventriculului stâng (fractional shortening), ce caracterizează funcția
cardiacă.
Volumul diastolic calculat nu se modifică odată cu genotipul sau
cu vârsta. In schimb, cavitatea ventriculară se mărește odată cu vârsta, în
același mod și la masculi și la femele, și nu este influențată de prezența
genotipului apoE-/-.
In mod similar, grosimea peretelui ventricular tinde sa crească,
probabil ca adaptare pentru a menține funcția inimii constante. Nu s-au
găsit diferențe semnificative în disfuncția diastolică sau în parametrii
funcționali ai ventricului drept între grupe.

Analiza tisulară a țesutului ventricular în condiții normale și după

o perioada prelungită de dieta cu conținut înalt de grăsimi
In acest scop s-au analizat secțiunile existente ale diferitelor organe
din șobolanii apoE-/- hrăniți în condiții normale sau cu dieta cu conținut
ridicat de grăsimi timp de 20 de săptămâni [113]. S-au analizat 3-5 secțiuni
de 5 µm pe organ, în funcție de integritatea secțiunii, de la cel puțin 5
șobolani. Secțiunile neconcludente sau care nu au putut fi analizate au fost
eliminate din analiză.
 S-a constat că nu exista nici o influență a genotipului sau modul de
hrănire asupra dimensiunilor cavității ventricului stâng sau a grosimii
peretelui ventricular.
In ceea ce privește cavitatea ventricului drept, deși există o tendință
de lărgire la șobolanii apoE-/- cu dietă cu conținut ridicat de grăsimi, aceste
valori nu sunt signifiant diferite. Similar și grosimea peretelui ventricului
drept, care, deși prezintă o tendință de subțiere la șobolanii apoE-/- cu dietă
cu conținut ridicat de grăsimi, aceste valori nu sunt signifiant diferite.
In continuare s-au analizat probe de țesut din ventricului stâng și
ventriculul drept din punct de vedere al aspectului histologic:
• Gradul de lejeritate al structurii țesutului ca semn al deficitului
interstițial
• Vacuolizarea tisulară ca semn al distrugerii tisulare
• Aderențe subțiri ale țesutului interstițial ca tendința de îngroșare a
țesutului interstițial
• Edemul interstițial ca măsură a degradării tisulare
• Inflamație locală interstițial ca semn de stresului tisular
• Necroza focală tisulară un semn de distrugere tisulară mai avansată
Scorurile s-au acordat subiectiv, în felul următor:
1 – nu s-au observat modificări sau modificările au fost considerate
neglijabile
2 – modificări ușoare de la normal
3 – modificări moderate
4 – modificări moderate spre severe
5 – modificări severe
S-au observat modificări semnificative în mod particular în cazul
ventriculului drept, nu și în cazul ventriculului stâng.
 DISCUŢII

In acest studiu s-a încercat corelarea anomaliilor genei apoE sau

absența ei cu apariția cardiomiopatiei dilatative, precum și înțelegerea
mecanismelor ce poate duce la aceasta corelare. In cazul studiului realizat
în cadrul Laboratorul de genetică umană în cadrul UMF Craiova, s-a
observat la pacienții recrutați prezentând cardiomiopatie ischemică sau
dilatativă, o corelație între prezența alelei ε4 și cardiomiopatie, dar nu și
cu etiologia cardiomiopatiei (ischemică sau dilatativă). Deși a fost
raportată o corelare între prezența genotipului ε2/ε4 și prezența
cardiomiopatiei dilatative, de către Jurkovicova și colaboratorii [56], în
observațiile noastre am constatat că ε3/ε4 este genotipul predominant la
pacienții noștri români cu cardiomiopatie ischemică sau dilatativă. S-a
găsit totuși o corelare directă în prezența alelei ε4, indiferent de prezența
altei alele și inducerea formelor severe de cardiomiopatie, dar
mecanismele sunt încă necunoscute și trebuie bineînțeles investigate în
detaliu in studii multicentrice ce ar trebui să includă nu număr semnificant
mai mare de pacienți. Interesant, am găsit și o asociere semnificativă între
disfuncția ventriculului drept și prezența alelei ε4 la pacienți, care nu a fost
raportată până acum.
În cazul șoriceilor deficienți în apoE, s-a observat că lipsa acestei
gene ar putea induce insuficiență cardiacă cu menținerea funcției cardiace
prin dezvoltarea cardiomiopatiei hipertrofice în timpul îmbătrânirii. Nu
același lucru s-a observat în cazul țesutului cardiac recoltat de la șobolanii
deficienți în apoE și hrăniți cu dieta bogata în grăsimi mai multe săptămâni.
Deși țesutul cardiac a prezentat modificări morfologice semnificative, mai
ales după dieta bogată în grăsimi, cum ar fi țesutul interstițial relaxat,
necroza focală și edem, sau chiar aderente subțiri în țesutul interstițial și
infiltrație de celule inflamatoare, aceste modificări au fost mai accentuate
în ventriculul drept și nu ventriculul stâng al șobolanilor apoE-/-.
Dimensiunile ambilor ventricule nu au fost diferite; cu toate acestea,
conținutul de colagen a fost afectat în mod semnificativ doar de deficitul
de apoE în ventriculul drept, sugerând modificări semnificative în matricea
extracelulară din ventriculul drept, comparativ cu ventriculul stâng,
confirmând rezultatele obținute in cazul studiului pe pacienți. Interesant,
acest lucru nu s-a observat în cazul analizării funcției cardiace în timpul
îmbătrânirii la șoriceii deficitari în apoE, ceea ce sugerează ca dieta poate
avea totuși un rol important ca factor adițional pentru apariția modificărilor
la nivelul ventriculului drept.

CONCLUZII

Rezultatele noastre confirmă că prezența alelei ε4 este un factor de

risc independent pentru insuficiența cardiacă, ce nu depinde de etiologia
implicată și de metabolismul lipidic individual. Mecanismele de bază pot
fi speculate, dar rămân deocamdată neelucidate.
Interesant, în cazul asocierii cu alți factori de risc, cum ar fi dieta
bogată în grăsimi, am arătat în acest studiu o corelare clara și semnificativă
dintre prezența alelei ε4 și modificări structurale semnificative la nivelul
ventriculului drept, dar nu în ventriculul stâng, așa cum era de așteptat.