Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ,,Nicolae Testemițeanu’’

din Republica Moldova

Sindrom Opitz G/BBB

Student: Petre Adriana, gr.M2020

Profesor: Sprîncean Mariana, conferențiar universitar
Cuprins
 Descrierea generală a bolii
 Gena responsabilă
 Proteina responsabilă
 Mutații (tipuri, corelație, mutație-fenotip)
 Consecințele mutațiilor
 Fenotip
 Fenomene genetice
 Tip de transmitere + sfat genetic
 Metode de diagnostic genetic, prevenire, terapie etiologică
 Bibliografie
 Descrierea generală a bolii
Aproape toată lumea cu sindrom Opitz G / BBB are ochii cu distanțe largi
( hipertelorism ocular). Persoanele afectate au în mod obișnuit defecte ale
laringelui, trahee sau esofag. Aceste anomalii ale gâtului pot cauza dificultăți de
înghițire sau respirație, în unele cazuri ducând la o pneumonie recurentă sau
probleme de respirație care pot pune viața în pericol. Un defect comun este un
decalaj dintre trahea și esofag (fanta laringelui) care permite alimentelor sau
fluidelor să intre în căile respiratorii. Fisura poate varia ca mărime, iar sugarii
pot risca să respire la hrănire. Majoritatea bărbaților cu sindrom Opitz G / BBB
prezintă anomalii genitale, cum ar fi deschiderea uretrei pe partea inferioară a
penisului (hipospadii), testicule nedescendente (criptorhidie), scrot subdezvoltat
sau scrot divizat în doi lobi (scrot bifid). Aceste anomalii genitale pot duce la
probleme la nivelul tractului
urinar.
Incapacitatea intelectuală ușoară și
întârzierea dezvoltării apar la
aproximativ 50 la sută dintre
persoanele cu sindrom Opitz G /
BBB . Persoanele afectate au
întârziat abilitățile motorii, cum ar
fi mersul, întârzierea vorbirii și
dificultățile de învățare. Unele
persoane cu sindrom Opitz G /
BBB prezintă caracteristici ale unor
tulburări ale spectrului autist, care
sunt caracterizate prin abilități de
comunicare și abilități de
socializare.

Nu se cunoaște incidența sindromului Opitz G /

BBB dominant autosomal . Face parte dintr-o
afecțiune mai mare cunoscută sub denumirea
de sindrom de ștergere 22q11.2 , care este
estimat să afecteze 1 din 4.000 de persoane.
 Gena și proteina responsabilă
SPECC1L Gena oferă instrucțiuni pentru efectuarea unei proteine numite
cytospin-A. Această proteină stabilizează componente ale cadrului
structural al celulei (citoschelet) numite microtubuli, care sunt fibre rigide,
goale, care ajută la menținerea formei celulei.
Locația citogenetică:
22q11.23, care este brațul
lung (q) al cromozomului 22
la poziția 11.23
• 146.924 baze
• Promotor netranscris cu boxele de interacțiune cu factorii de transcripție
• Situs +1 orientat in directia +
• Secvența lider cu ATG- secvența de inițiere a translației
• Secvență codantă cu 18 introni, 19 exoni și unul din codonii STOP al translației pe
ultimul exon, se întinde pe aproximativ 18 kb.
• Terminatorul cu situsul Poly(A)
• Secvența modulatoare (enhanceri și silenceri)
 Proprietățile genei

1.Specificitate
Codifică pentru proteina SPECC1L.
2.Discreție
Promotor/ enhanceri, silenceri/
secvența lider/ exoni, introni/
terminator/
situs Poly A
3. Integritate
4. Ereditate autosomală
5. Variabilitate mutațională
6. Recombinare
7. Polimorfism individual
8. Stabilitate
9. Pleiotropie primară
10. Interacțiune complementară cu
proteinele căii PI3K-AKT
SPECC1L
Mărimea:
1117 aminoacizi
Masa moleculara:
124602 Da
Structura cuaternară:
Poate interacționa atât cu
microtubulele cât și cu
citoscheletul de actină
Localizare: filamente de actina
Functia: Implicat în citokinezie
și organizarea fusului. Poate
juca un rol în organizarea
citoscheletului de actină și
în stabilizarea stabilizării
microtubulelor și, prin
urmare, este necesară
pentru aderența și migrarea
celulelor adecvate
În 4 membri ai unei familii de 3 generații cu GBBB2 s-a identificat o
mutație heterozigotă a misensei în gena SPECC1L (T397P). Mutația a fost
găsită prin secvențiere între exoni întregi și segregată cu tulburarea din
familie. Screeningul direct al genei SPECC1L la 19 pacienți cu un fenotip
similar a identificat o mutație a missensei heterozigote (G1083) la membrii
afectați ai unei familii. Studiile de expresie funcțională in vitro au arătat că
ambele proteine ​mutante aveau modele de exprimare punctuale anormale și
o capacitate redusă drastic de stabilizare a microtubulilor.
 Consecințele mutațiilor

La nivel molecular:
Proteina SPECC1L defectă

La nivel celular:
nu stabilizează componente ale
cadrului structural al celulei
(citoschelet) numite microtubuli,
care sunt fibre rigide, goale, care
ajută la menținerea formei celulei.

La nivel de organism:
migrarea anormală celulelor crestei
neuronale care se unesc pentru a
forma fruntea, puntea nazală și
maxilarul inferior.
 Fenotip
Sindromul Opitz este o afecțiune cu manifestări clinice heterogene între
diferitele familii afectate, dar și în cadrul aceleiași familii. Majoritatea
persoanelor afectate prezintă doar unele din semnele și simptomele legate de
această afecțiune, dar afectarea a multiple organe și sisteme este posibilă.
Principalele semne și simptome comune celor două tipuri de sindrom Opitz
sunt:
• Hipertelorismul (91%) – mărirea distanței dintre globii oculari, semn care
ridică suspiciunea diagnostică, în majoritatea cazurilor
• Hipospadiasul (93%) – deschiderea meatului urinar pe fața inferioară
(ventrală) a penisului
• Disfagie (81%) – înghițire cu dificultate, se datorează malformațiilor
faringiene, laringiene, esofagiene
• Retard al dezvoltării motorii sau cognitive (43%) – copii nu ating la timp
pragurile normale vârstei (de exemplu statul în șezut, mersul în picioare,
vorbirea)
• Scizură labială, palatină sau labio-palatină (32%) – lipsa de sutură a
structurilor orale simetrice, pe linia mediană (buzele, cerul gurii)
• Altele: malformații cardiace, agenezia corpului calos, anus imperforat,
testicule necoborâte
 Fenomene genetice
1) Pleiotropie primară- determinată de acţiunea multiplă a produsului
genei – proteine
Pleiotropie secundară- determinată de consecinţele secundare ale
acţiunii proteinei

2) Heterogenitate nealelică -mutaţii în gene diferite, nealele, produc

fenotipuri asemănătoare
Heterogenitate alelică- mutaţii diferite în acelaşi locus produc variante
fenotipice diferite

3) Expresivitate variabilă-are o manifestare în dependenţă de genotipul

persoanei, prezentând şi unele exceptii determinate de
interacţiuni cu alte gene sau cu factorii de mediu

4) Penetranța este caracteristică fiindcă tipul de transmitere este

autozomal dominant

5) Anticipația nu este caracteristică pentru că mutațiile în gena SPECC1L 

nu este dinamică.
 Tipul de transmitere

Această afecțiune este moștenită într-un model dominant autosomal, ceea ce

înseamnă că o copie a genei modificate din fiecare celulă este suficientă
pentru a provoca tulburarea.

În cele mai multe cazuri, o persoană afectată moștenește mutația de la un

părinte afectat. Un număr mic de cazuri rezultă din mutații noi în genă și
apar la persoane fără istoric de tulburare din familia lor.
 Metode de diagnostic genetic
prevenire
Teste de biochimie genetică
• Analiză enzimatică
Teste de genetică moleculară
• Analiza secvenței întregii regiuni de
codificare
• Analiza variantei vizate
• Analiza legăturii
• Analiza secvenței exonilor selectați
• Analiză de ștergere / duplicare

Prognosticul pacienților cu sindrom Opitz G/BBB depinde în mare măsură de

organele și sistemele afectate, întrucât este o boală cu manifestări heterogene.
Malformațiile cardiace severe și cele eso-traheale poartă un prognostic mai
rezervat. Pacienții evaluați minuțios, cât mai precoce și tratați corespunzător pot
avea o durată a vieții asemănătoare cu cea a populației generale.
Terapie etiologică
Fiind o afecțiune genetică, nu există terapie curativă pentru
sindromul Opitz.
De obicei, este necesară implicarea mai multor specialiști
pentru a corecta malformațiile asociate în cadrul acestui
sindrom.
În funcție de severitatea afectărilor, intervențiile chirurgicale
necesare pot include:
• Intervenție precoce pentru anus imperforat
• Corectarea hipospadiasului
• Corectarea malformațiilor cardiace
• Repararea defectului labio-palatin
• Traheostomie poate fi necesară inițial, până se asigură
patența căii aeriene
Pacienții cu sindrom Opitz G/BBB pot necesita o formă de
educație specializată, pentru a stimula dezvoltarea psiho-
afectivă și intelectuală. Se pot asocia simptome psihiatrice
precum boli din spectrul autismului, anxietate, deficit de
atenție, care necesită tratament de specialitate.
Bibliografie
https://ghr.nlm.nih.gov/condition/opitz-g-bbb-syndrome#diagnosis
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/gtr/conditions/C2936904/

https://ghr.nlm.nih.gov/gene/SPECC1L#conditions

https://omim.org/entry/614140#geneFunction

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4393015/
https://www.genecards.org/cgi-bin/carddisp.pl?gene=SPECC1L&keyword
s=SPECC1L#proteins

https://www.researchgate.net/figure/Model-of-SPECC1L-modulation-
of-PI3K-AKT-pathway-and-AJs-A-Schematic-summary-of_fig8_291
332014

https://www.proteinatlas.org/ENSG00000100014-SPECC1L/tissue/testis#i
mid_19121412

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4393015/figure/F1/
https://www.romedic.ro/sindromul-opitz-g-bbb#semne-i-simptome