CONFERINŢA ȘTIINŢIFICĂ INTERNAŢIONALĂ

PATRIMONIUL CULTURAL: CERCETARE, VALORIFICARE, PROMOVARE (ediția a XI-a)

Condiția muzicii din RSS Moldovenească în primele decenii

postbelice. Privire retrospectivă
Victor GHILAȘ
Prin intermediul acestui demers intenționăm să schițăm retrospectiv iposta-
za socială a muzicii din RSSM în intervalul anilor 1944-1970, aflată în con-
textul unui climat ideologic coercitiv.
Sovietizarea, care a urmat după anexarea Basarabiei la Uniunea Sovietică, a
avut repercusiuni imediate asupra tuturor domeniilor vieții politice, econo-
mice, spirituale, cu trasarea, mai exact, cu impunerea obiectivelor corespun-
zătoare în domeniul creației artistice și culturale. Pentru a creiona starea
muzicii în perioada de referință, autorul își concentrează atenția asupra com-

142
 INTERNATIONAL SCIENTIFIC CONFERENCE
CULTURAL HERITAGE: RESEARCH, VALORIZATION, PROMOTION (Edition XI)

ponisticii, menționând faptul că, în momentul sovietizării Moldovei transpruti-

ce, cultura URSS-ului se afla în deplina desfășurare a modelelor, practicilor
și concepțiilor realismului socialist. Arta muzicală și purtătorii ei în RSS Mol-
dovenească erau constrânși să urmeze principiile acestuia, devenit doctrină
oficială a noului regim, care prevedea stilul și conținutul obligatoriu al culturii
artistice, precum și metoda de creație profund impregnată de ideologie.
Primii pași întreprinși, în acest sens, au fost crearea instituțiilor de speciali-
tate (așezăminte artistice de formare profesională, de creație, concertistice
etc.) care, fiind integrate în noua configurație a societăţii, erau chemate să
contribuie la susținerea și promovarea noii ideologii. Odată cu aceasta au
fost create mecanismele juridice, de natură să contribuie la transpunerea în
viață a ideologiei oficiale și de prevenire a abaterilor de la doctrina oficială.
În fapt, aceasta nu semnifica altceva decât instituirea patronajului statului
asupra artelor, recte, supravegherea domeniului de creație artistică.
În noua conjunctură, compozitorii sunt ofertați să creeze lucrări muzicale
(imnuri, ode, marșuri, poeme vocal-simfonice, lucrări corale ș.a.) cu texte de
elogiere a liderilor de stat și de partid, de proslăvire a rolului hegemonic al
clasei muncitoare în progresul societății, a noii vieți, a modului de producție
socialist, de oglindire a „eroului-etalon”, etc. În realitate, aceasta nu însemna
altceva decât un control al spațiului cultural. În conformitate cu hotărârile
autorităților de partid, având ca scop asigurarea purității ideologice a culturii
noii societăți, oamenii din domeniul creației artistice erau somați să se con-
formeze spiritului și cerințelor acelor decizii. Unii compozitori au pactizat cu
puterea, cei care nu s-au conformat doctrinar au căzut în dizgrație din cauza
„lipsei de atitudine civică” față de idealurile orânduirii sociale existente, impu-
tându-li-se ostilitatea față de regim.
La hotarul anilor ’50-’60 presiunea asupra muzicii academice scade din in-
tensitate, urmată de un relativ dezgheț în viața artistică. În politica de dirijare
a culturii se produc anumite elasticizări, fiind inițiate reconsiderări ale per-
sonalităților culturale și a creației acestora. Cu toate acestea, în sistemul
de valori artistice, elementele doctrinare definitorii ale realismului socialist,
precum și direcțiile strategice de dezvoltare a culturii, trasate anterior, nu
și-au pierdut nici din actualitate, nici din intransigență. Dar la aplicarea lor în
practică au început să apară anumite nuanţări, manifestate în expresii noi.
Se impune în forță și ia amploare portretizarea în imagini artistice a liderilor
comuniști, a partidului aflat la guvernare.
În consecință, ingerințele politicului și standardele impuse culturii de re-
gim prin aservire ideologică și-au lăsat amprenta asupra artei muzicale din
RSSM, afectându-i originalitatea, libertatea de expresie, creativitatea și dez-
voltarea ei pe făgașul firesc.

143