Metoda proiectelor în învățământul școlar

AVANTAJE – DEZAVANTAJE

Consider că acest îndemn conţine principalele obiective pe care se bazează actualul

curriculum al învăţământului preşcolar, adică învăţarea prin descoperire, prin interacţiunea
directă cu mediul înconjurător. Iar principala strategie didactică, care răspunde tuturor aceste
cerinţe şi care totodată este şi cea mai recomandată de specialiştii din domeniu, este metoda
proiectelor tematice. Această metodă are la bază cercetarea, căutarea, descoperirea de către copii
a unor răspunsuri la multiplele întrebări care- i preocupă. De asemenea, această metodă se axează
pe investigarea unor teme propuse de copii, definite ca proiecte tematice, diferenţiindu- se de
strategiile didactice clasice, unde temele săptămânale abordate sunt planificate exclusiv de către
educatoare.
Datorită acestor aspecte şi datorită faptului că pentru noi această metodă este relativ nouă (
o aplicăm în munca la grupă de aproximativ un an, deşi s- a încercat introducerea acesteia în
cadrul Programei preşcolare încă din anul şcolar 2000- 2001 ), m- am hotărât să evidenţiez
avantajele acestei metode, dar să punctez şi câteva din dezavantajele acesteia, de care ne lovim zi
de zi multe dintre noi, dar pe care poate nu avem „curajul” să le spunem cu voce tare.
Pentru a- mi fi mai uşor să stabilesc ceea ce mi-am propus, voi exemplifica prin proiectul
tematic intitulat „ Cu ce călătorim?”. Iniţierea acestui proiect a pornit de la remarca unui băieţel,
care îmi spunea că este trist că el nu a zburat niciodată cu avionul. Plecând de la această dorinţă a
lui, am stabilit împreună cu copiii tema proiectului nostru. O caracteristică deosebită a acestei
metode este faptul că te determină pe tine, cadrul didactic, să- ţi planifici activitatea instructiv-
educativă în funcţie de nevoile de cunoaştere ale copilului,în special şi ale grupei, în general,
respectându- se astfel într- adevăr particularităţile individuale şi de vârstă ale copilului.
Implicându- i efectiv pe copii în activitatea de învăţare, de cercetare, de cunoaştere, educatoarei
nu îi mai revine rolul de „şef”, ci acela de îndrumător, de ghid, de coordonator.
Prima etapă este aceea de cercetare, documentare, alegerea subtemelor, a resurselor de
timp,a resurselor materiale şi a resurselor umane; stabilirea activităţilor pe domenii experienţiale
şi toate celelalte aspecte pe care le ştim prea bine. Fiind o temă de interes major pentru copii
( mijloacele de transport le stârnesc mereu curiozitatea), am căutat să atingem cât mai multe
subiecte atractive pentru ei. Pot spune că timp de aproximativ 2 săptămâni am lucrat la pregătirea
proiectului, binenţeles în afara orelor la grupă, când trebuie să recunoaştem că nu mai putem
lucra la ceva suplimentar. Faptul că suntem două educatoare la grupă ne uşurează munca, dar
chiar şi aşa este un volum foarte mare de lucru, de documente de întocmit, de materiale de
procurat, iar dacă eşti o educatoare competentă nu poţi să neglijezi nimic din tot ceea ce
presupune desfăşurarea unui proiect tematic. Nu ştiu cum fac faţă colegele noastre de la grupe
cu program normal, unde este doar o educatoare la grupă.
După ce am realizat toate documentele şi am întocmit planificarea pe cele 3 săptămâni am
trecut efectiv la desfăşurarea proiectului. Copiii sunt tare încântaţi de centrele tematice, de hărţile
proiectelor, de activităţile pe centre, pe arii de stimulare, dar derularea programului zilnic de
grădiniţă nu îţi permite, de multe ori sa- ţi desfăşori activitatea aşa cum ţi- ai propus. Un exemplu
elocvent în acest sens sunt activităţile de dimineţă, la libera alegere a copiilor, când educatoarea
deschide cele 2- 3 centre, le explică copiilor sarcinile, dar între timp sosesc alţi copii, ai căror
părinţi au poate ceva de comunicat( iar unele aspecte sunt într- adevăr necesar a fi ştiute de
educatoare), trebuie mereu repetate sarcinile celor noi sosiţi, alţi copii solocită ajutorul, alţii au
terminat de rezolvat sarcinile. Se creează situaţii în care educatoarea trebuie să aleagă între
grupurile de copii şi inevitabil îi ignoră pe alţii. (ce faci? îi ajuţi pe cei care întâmpină dificultăţi
sau dai sarcini noi celor care sunt mai descurcăreţi? – orice ai alege, parcă simţi că nu ţi-ai atins
scopul propus în activitatea respectivă.
O altă problemă majoră , de care cred că ne lovim 80- 90 % dintre noi, este lipsa spaţiului,
activitatea noastră didactică desfăşurându- se în săli de grupă care nu au fost proiectate pentru un
efectiv aşa de numeros de copii. Actuala programă prevede desfăşurarea a cel puţin 3 activităţi
integrate pe săptămână, iar pentru a putea realiza aceasta trebuie să ai spaţiul necesar pentru a
putea atinge domeniile experienţiale propuse iniţial. Un alt aspect de care ne lovim zi de zi este
asigurarea resurselor materiale necesare desfăşurării proiectului în condiţiile cerute. Deoarece
grădiniţele nu au un fond special alocat pentru asemenea scopuri, educatoarea apelează la
ajutorul părinţilor. Le cerem acestora să ne sprijine cu diferite materiale didactice sau din natură,
dar de cele mai multe ori acestea fie nu ajung( şi nu- i putem învinovăţi, pentru că nu e obligaţia
lor ), fie ajung prea târziu. De aceea , trebuie să recunoaştem că facem tot posibilul şi ori le
procurăm noi, ori cerem de la alte colege, sau din diferite alte surse. Am insistat puţin asupra
acestui aspect pentru că e important de reţinut faptul că pentru a se atinge principalele obiective
ale acestei metode copiii trebuie să cerceteze, să cunoască, să vadă, să guste, să simtă, adică să
acumuleze cât mai multe informaţii legate de tema propusă prin intermediul unui număr mare de
analizatori, iar acest lucru se poate realiza doar punându- la la dispoziţie cât mai multe materiale.
Punctul culminant al oricărui proiect tematic este întâlnirea cu părinţii sau vizitele,
plimbările, concursurile etc. Copiii sunt foarte încântaţi de orice ieşire din rutina zilnică a
programului de grădiniţă, iar în cazul proiectului nostru tematic am realizat o vizită la Aeroportul
Internaţional Cluj- Napoca. Vizita a fost o încântare atât pentru copii, cât şi pentru noi, adulţii,
deoarece le- am oferit acestora posibilitatea de a se urca la bordul unui avion adevărat ( pentru
majoritatea fiind prima dată). Pot spune că, deşi se realizează mai greu, aceste „evadări” din
cotidian sunt, poate partea cea mai plăcută din derularea unui proiect tematic.
Ceea ce am vrut eu să subliniez prin această lucrare este faptul că, deşi este o metodă foarte
atractivă şi cu rezultate deja recunoscute, metoda proiectelor poate fi eficientă în cazul în care o
singură educatoare lucrează cu o grupă de 10- 15 copii, are la dispoziţie fonduri special alocate
pentru desfăşurarea acestor proiecte tematice, are o sală de grupă spaţioasă şi are o bază
materială bine dotată.
BIBLIOGRAFIE :
 Preda, V. – Metode proiectelor la vârstele timpurii; Ed. Miniped, Bucureşti, 2002.
 Ghid pentru proiecte tematice, Ed. Didactica Publishing House, 2008.
 Culea, L. – Activitatea integrată din grădiniţă, Ed. Didactica Publishing House, 2008.
 Ciubotaru, M.;Popescu, M.;Antonovici, Ş.;Fenichiu, D. – Aplicaţii ale metodei
proiectelor, Ed.CD Press, Bucureşti, 2005.