Denumirea comercială: WELLBUTRIN SR, TABLETE FILMATE DCI: TRIPSINUM

Indicatii: Wellbutrin SR este indicat in Produs complementar recomandat

tratamentul bolilor depresive
Compozitie
Wellbutrin SR este disponibil sub forma:
tablete continand 150 mg bupropion
hydrochloride si tablete continand 100 mg
bupropion hydrochloride.

Actiune terapeutica
Proprietati farmacodinamice: Bupropion este
un inhibitor selectiv al reabsorbtiei neuronale
a catecolaminelor (noradrenalina si
dopamina) cu efect minim asupra
reabsorbtiei indolaminelor (serotonina), si nu
Depress Forte - Rotta Natura, 30
inhiba monoaminooxidaza. Avand in vedere
capsule
ca mecanismul de actiune al bupropionului, de la Rotta Natura
ca si al altor antidepresive este necunoscut, se Depresie
presupune ca aceasta actiune este mediata
prin mecanism noradrenergic si/sau 20.95lei
dopaminergic. Vezi detalii
Proprietati farmacocinetice:
Absorbtie: urmarind administrarea orala a tabletelor de bupropion la persoanele
sanatoase voluntare, varful concentratiei plasmatice a bupropion a fost atins in 3
ore. Bupropion si metabolitii sai prezinta o cinetica liniara, urmarind
administrarea cronica a 150-300 mg/zi. Absorbtia bupropion nu este influentata
semnificativ de ingerarea de alimente.
Distributie: Bupropion este larg distribuit cu un volum aparent de distributie de
aproximativ 2 000 l. Bupropion si hidroxibupropion sunt legati moderat de
proteinele plasmatice (84%, respectiv 77%). Legarea de proteine a metabolitului
treohidrobupropion este aproximativ jumatate din cea a bupropion.

Metabolism: Bupropion este intens metabolizat in organismul uman. Au fost

identificati in plasma trei metaboliti farmacologic activi: hidroxibupropion si
izomerii amino-alcool, treohidrobupropion si eritrohidrobupropion. Acestia pot
avea importanta clinica, avand in vedere concentratiile lor plasmatice care sunt la
fel sau mai mari ca ale bupropionului. Varful concentratiilor plasmatice ale
hidroxibupropion si treohidrobupropion sunt atinse la aproximativ 6 ore dupa
administrarea unei singure doze de Wellbutrin SR. Eritrohidrobupropion nu
poate fi masurat in plasma dupa doar o singura doza de Wellbutrin SR.
Metabolitii activi sunt metabolizati mai departe pana la metaboliti inactivi si
excretati prin urina. Studiile in vitro au indicat ca bupropion este metabolizat
pana la metabolitul activ principal hidroxibupropion mai ales prin CYP2B6, in
timp ce citocromul P450s nu este implicat in formarea treohidrobupropion (vezi
Interactiuni medicamentoase si alte forme de interactiune). Bupropion si
hidroxibupropion sunt relativ slabi inhibitori ai izoenzimei CYP2D6, avand valori
Ki de 21, respectiv 13,3 mol. La persoane voluntare cunoscute ca avand
metabolism intens al izoenzimei CYP2D6, administrarea concomitenta a
bupropion si desipramina a determinat cresterea de 2 si 5 ori a Cmax si respectiv
a AUC a desipraminei. Acest efect a persistat cel putin 7 zile dupa administrarea
ultimei doze de bupropion. Avand in vedere ca bupropion nu este metabolizat pe
calea CYP2D6, nu se poate anticipa ca desipramina influenteaza farmacocinetica
bupropion. Atentie in cazul administrarii Wellbutrin SR cu substraturi pentru
calea CYP2D6. (vezi Interactiuni medicamentoase si alte forme de interactiune).
S-a aratat ca bupropion induce propriul metabolism la animale in cazul
administrarii subcronice. La oameni, nu exista nici o evidenta a inducerii
enzimatice a bupropion si hidroxibupropion la voluntari sau la pacienti care au
primit dozele recomandate de bupropion timp de 10-45 zile.

Eliminare: urmarind administrarea orala a 200 mg de C-bupropion la oameni,

87% si respectiv 10% din doza radioactiva a fost observata in urina si respectiv
materii fecale. Numai 0,5% din doza de bupropion a fost eliminata nemodificata.
Mai putin de 10% din aceasta doza C a fost regasita in urina sub forma de
metaboliti activi.

Clearance-ul aparent urmarind administrarea orala a bupropion este de

aproximativ 200 l/ora si timpul de injumatatire al bupropion este de aproximativ
20 ore.
Timpul de injumatatire al hidroxibupropion este de aproximativ 20 ore iar aria
de sub concentratia plasmatica raportata la curba timpului (AUC) in stare de
echilibru este de aproximativ 17 ori mai mare ca a bupropion. Timpii de
injumatatire ai treohidrobupropion si eritro-hidrobupropion sunt mai mari (37 si
respectiv 33 ore) si valorile AUC in stare de echilibru sunt de 8 si respectiv 1,6 ori
mai mari ca ale bupropion. Starea de echilibru a bupropion si a metabolitilor sai
este atinsa in 8 zile.

Pacienti cu afectare renala: efectul afectiunii renale asupra farmacocineticii

bupropion nu a fost studiat. Eliminarea principalilor metaboliti ai bupropion
poate fi afectata prin reducerea functiei renale (vezi Precautii speciale pentru
utilizare).
Pacienti cu afectare hepatica: timpul de injumatatire al hidroxibupropion este
prelungit la indivizi cu afectiuni hepatice datorate alcoolului, raportat la subiecti
sanatosi de aceeasi varsta si greutate (32,2 13,5 raportat la 21,2 4,9 ore).
Diferentele in timpul de injumatatire al bupropion si al celorlalti metaboliti in
cele doua grupuri de pacienti au fost minime.
Pacienti in varsta: studiile farmacocinetice la pacientii in varsta au aratat
rezultate variabile. Un studiu clinic cu doza unica a aratat ca farmacocinetica
bupropion si a metabolitilor lui la pacientii in varsta, nu difera de cea la adultii
tineri. Alte studii farmacocinetice, cu doza unica sau multipla, au sugerat ca
acumularea bupropion si a metabolitilor lui poate fi mai mare la pacientii in
varsta. Experienta clinica nu a identificat diferente de tolerabilitate intre pacientii
in varsta si cei tineri, dar o sensibilitate mai mare la pacientii in varsta nu poate fi
ignorata.
Date preclinice de siguranta: studiile de oncogenitate pe soareci si sobolani
confirma absenta carcinogenitatii la aceste specii. In studiile pe animale au fost
observate modificari hepatice, dar acestea reflecta actiunea inducerii de enzime
hepatice. La doze clinice la oameni, nu exista evidenta inducerii enzimatice, ceea
ce sugereaza ca rezultatele analizelor hepatice pe animale de laborator au doar o
importanta limitata in evaluarea riscului bupropion.

Doze si mod de administrare

Adulti:
Tratament initial. Doza initiala este de 150 mg, administrata o singura data. Ca si
in cazul celorlalte antidepresive, efectul antidepresiv al Wellbutrin SR va fi
evident dupa cateva saptamani de tratament. Pacientii care nu raspund adecvat la
o doza de 150 mg/zi, pot beneficia de cresterea dozei pana la maxim 300 mg/zi.
Doza maxima unica nu trebuie sa depaseasca 150 mg. Dozele de Wellbutrin SR
mai mari de 150 mg/zi trebuie administrate in doua prize, cu un interval de
minim 8 ore intre dozele succesive. Pacientii trebuie sa urmeze tratamentul
minim 7 saptamani.
Tratament de intretinere: este recomandata doza minima care asigura
mentinerea remisiunii. Desi nu este cunoscut cat timp un pacient ar trebui sa
ramana sub tratament cu Wellbutrin SR tablete, este cunoscut faptul ca
episoadele acute de depresie necesita cateva luni sau mai mult de tratament cu
medicamente antidepresive.

Copii si adolescenti: siguranta si eficacitatea tabletelor de Wellbutrin SR la

pacienti sub 18 ani nu au fost stabilite.

Contraindicatii
Wellbutrin SR este contraindicat la pacientii cu hipersensibilitate la bupropion
sau la oricare din componentele preparatului. Wellbutrin SR este contraindicat la
pacientii cu crize convulsive. Wellbutrin SR Tablete contine bupropion si nu
trebuie administrat la pacienti tratati curent cu orice alt preparat continand
bupropion, avand in vedere ca incidenta crizelor convulsive este dependenta de
doza. Wellbutrin SR este contraindicat la pacientii cu diagnostic anterior sau
actual de bulimie sau anorexie nervoasa, avand in vedere incidenta crescuta a
crizelor convulsive observata la pacienti dupa administrarea bupropion.
Administrarea concomitenta a Wellbutrin SR cu inhibitori de monoaminooxidaza
(IMAO) este contraindicata. Trebuie sa treaca minim 14 zile intre intreruperea
tratamentului cu IMAO si initierea tratamentului cu Wellbutrin SR.
Masuri de precautie
Doza recomandata de Wellbutrin SR nu trebuie depasita, avand in vedere ca
bupropion este asociat cu un risc convulsivant in functie de doza. La doze pana la
valoarea maxima zilnica recomandata (150 mg Wellbutrin SR de doua ori pe zi),
incidenta crizelor convulsive este de aproximativ 0,1% (1/1 000). Riscul aparitiei
crizelor convulsive in timpul administrarii bupropion este strans legat de
prezenta factorilor predispozanti. Astfel, Wellbutrin SR trebuie administrat cu
maxima precautie la pacientii care prezinta una sau mai multe conditii
predispozante la praguri joase convulsivante. Acestea includ: istoric de
traumatisme craniene, tumori ale sistemului nervos central (SNC), istoric de crize
convulsive, administrarea concomitenta a altor medicamente cunoscute a scadea
pragul convulsivant. In plus, atentie la circumstantele clinice asociate unui risc
crescut convulsivant. Acestea includ abuzul de alcool, renuntarea brusca la alcool
si sedative, diabet tratat cu hipoglicemiante sau insulina, precum si utilizarea de
produse stimulante sau anorectice. Wellbutrin SR trebuie intrerupt la pacientii
care prezinta reactii de hipersensibilitate sau anafilactice (de ex. rash al fetei,
prurit, urticarie, dureri toracice, edem sau dispnee) in timpul tratamentului (vezi
Reactii adverse). Bupropion este intens metabolizat hepatic pana la metaboliti
activi, care sunt apoi metabolizati si excretati la nivel renal. Astfel, tratamentul
pacientilor cu afectiuni renale sau hepatice trebuie initiat cu o doza redusa, avand
in vedere posibilitatea acumularii metabolitilor intr-o cantitate mai mare decat
normal. Pacientul trebuie monitorizat datorita posibilitatii aparitiei efectelor
toxice ca urmare a nivelurilor crescute sanguine si tisulare de bupropion si
metaboliti. Experienta clinica nu a identificat diferente de tolerabilitate intre
pacientii adulti si cei in varsta. Oricum, nu poate fi exclusa o mai mare
sensibilitate a unora dintre pacientii in varsta. Este probabil ca acestia sa prezinte
o functionare renala scazuta, astfel fiind necesara o administrare cu frecventa
redusa. Ca si in cazul altor antidepresive, exista riscul ca Wellbutrin SR sa
precipite episoadele maniacale la pacientii cu afectare bipolara in timpul fazei de
depresie si poate activa o psihoza latenta la pacientii susceptibili.
Interactiuni medicamentoase si alte forme de interactiune: Cercetarile in vitro au
aratat ca bupropion este metabolizat pana la principalul metabolit activ
hidroxibupropion, in primul rand de catre citocrom P450 IIB6 (CYP2B6) (vezi
Proprietati farmacocinetice). Atentie, deci, la administrarea concomitenta a
Wellbutrin SR cu alte medicamente cunoscute a avea efect asupra izoenzimei
CYP2B6 (de ex. orfenadrina, ciclofosfamida, ifosfamida). Desi bupropion nu este
metabolizat de catre izoenzima CYP2D6, studiile in vitro realizate pe oameni au
aratat ca bupropion si hidroxibupropion sunt inhibitori ai caii CYP2D6. In
studiile farmacocinetice realizate pe oameni, administrarea bupropion a crescut
nivelul plasmatic al desipraminei. Acest efect a persistat minim 7 zile dupa
administrarea ultimei doze de bupropion. Utilizarea concomitenta a Wellbutrin
SR cu alte medicamente metabolizate prin izoenzima CYP2D6 nu a fost studiata.
Astfel, tratamentul concomitent cu aceste medicamente predominant
metabolizate de catre aceasta izoenzima (cum ar fi beta-blocante, antiaritmice,
SSRI, TCA, antipsihotice) trebuie initiat in doza scazuta. In cazul in care
Wellbutrin SR este introdus in schema de tratament a unui pacient caruia i se
administreaza medicamente metabolizate prin CYP2D6, trebuie luata in
considerare scaderea dozelor medicamentelor initiale, in special in cazul
medicamentelor cu un indice terapeutic limitat (vezi Proprietati farmacocinetice).
Avand in vedere ca bupropion este intens metabolizat, administrarea
concomitenta a unor medicamente ce induc metabolismul (de ex. carbamazepina,
fenobarbital, fenitoina) sau inhiba metabolismul ii pot afecta activitatea clinica.
Date clinice limitate sugereaza o incidenta crescuta a reactiilor adverse la pacienti
sub tratament cu levodopa. Administrarea Wellbutrin SR la pacientii ce primesc
levodopa trebuie supravegheata cu atentie. Utilizarea concomitenta a Wellbutrin
SR si Nicotine Transdermal System (NTS) poate determina cresterea presiunii
sanguine.

Sarcina si alaptare: Siguranta administrarii Wellbutrin SR in timpul sarcinii nu a

fost stabilita. Evaluarea studiilor experimentale pe animale nu indica efecte
nocive directe sau indirecte asupra dezvoltarii embrionare si fetale, asupra
cursului gestatiei si a dezvoltarii perinatale sau postnatale. Un studiu de
fertilitate pe sobolani nu a evidentiat afectarea fertilitatii. Oricum, studiile de
reproducere pe animale nu sunt intotdeauna predictibile pentru responsivitatea
umana, astfel incat Wellbutrin SR trebuie utilizat in timpul sarcinii numai in
cazul in care efectul benefic este mai mare decat riscurile potentiale. Avand in
vedere ca bupropion si metabolitii sai sunt excretati in laptele matern, trebuie
recomandat mamelor sa nu alapteze in timpul tratamentului cu Wellbutrin SR.
Efecte asupra capacitatii de a conduce si de a manipula utilaje: Ca si in cazul altor
medicamente cu actiune asupra SNC, bupropion poate afecta capacitatea de a
indeplini actiuni ce necesita discernamant sau aptitudini motorii sau cognitive.
Inainte de a conduce sau de a manipula utilaje, pacientii trebuie sa verifice cu
atentie daca Wellbutrin SR nu are efecte adverse asupra performantelor.

Supradozare: A fost raportata ingestia acuta a unor doze de 10 ori mai mari decat
doza maxima terapeutica. In plus fata de reactiile adverse prezentate, mai pot
aparea simptome ce includ somnolenta, halucinatii si pierderea cunostintei.
Tratament: In eventualitatea unei supradozari, spitalizarea este recomandata.
Asigurati o cale aeriana, o oxigenare si o ventilatie adecvate. Lavajul gastric poate
fi indicat daca este efectuat la scurt timp dupa ingestie. Utilizarea unui carbune
activ poate fi de asemenea recomandata. Nu se cunoaste un antidot specific
pentru bupropion.
Reactii adverse
Lista de mai jos furnizeaza informatii asupra reactiilor adverse identificate de-a
lungul experientei clinice, clasificate pe sisteme.
Corp (general). Febra, dureri toracice, astenie.
Cardiovascular. Tahicardie, vasodilatatie, hipotensiune posturala, cresterea
presiunii sanguine, inrosirea fetei, sincope.
SNC. Crize convulsive (vezi Precautii speciale pentru utilizare), insomnie, tremor,
perturbarea concentrarii, dureri de cap, ameteala, depresie, confuzie, agitatie,
anxietate.
Endocrin si metabolic. Anorexie, pierdere in greutate.
Gastrointestinal. Uscaciunea gurii, afectare gastrointestinala incluzand greata si
varsaturi, durere abdominala, constipatie.
Tegumente/ Hipersensibilitate. Rash, prurit, transpiratie.
Reactii de hipersensibilitate de la urticarie la angioedem, dispnee/bronhospasm
si rar soc anafilactic.
Artralgia, mialgia si febra au fost de asemenea raportate in asociere cu rash-ul si
alte simptome ce sugereaza hipersensibilitatea de tip intarziat.
Eritemul multiform si sindromul Stevens - Johnson au fost de asemenea rar
observate. Senzorial. Acufene, afectarea vederii, afectarea gustului