Prin sistem de partide se intelege totalitatea partidelor existente in societate, nr,
formatiunilor prezente in Parlament si celor aflate la guvernare. Astfel se combina
dimensiunea cantitativa si cea calitativa. Pentru ca un sistem sa fie considerat realizat sunt necesare 3 perioade electorale: Cea mai ampla clasificare a sistemelor de partied a fost propusa de cercetatorul Italian Sartori identifica urmatoarele tipuri: 1) Sistemul monopartid propriu regimurilor totalitare, pe arena politica este prezenta o singura formatiune care interzice prin lege existent celorlalti ( fascist – Italia, national fascist - Germania, communist – URSS) 2) Sistemul de partid hegemon – e propriu regimurilor autoritare – puterea e detinuta de o singura formatiune care formal accepta existent altor partied de regula sateliti ai detinatorului puterii ( Uzbekistan, Turkmenistan). 3) Sistemul partidului predominant – este unul democratic in societate exista mai multe formatiuni, insa doar una castiga repetat alegerile detinind majoritatea absolota ( Suedia – partidul social-democrat, Rusia – Edinaea Rossia) 4) Sistemul bipartid – UK, SUA, Australia – mai multe formatiuni dintre care 2 sunt mai influente. Fiecare in anumite perioade castiga alegerile cu majoritate absoluta (SUA – republicani si democrati, UK – laburisti si conservatori) 5) Sistemul pluralismului moderat – in societate exista mai multe formatiuni iar in legislative sunt prezente de la 5 la 7, doua dintre ele sunt mai influente insa nici unul nu obtine majoritatea absoluta, fiind nevoite sa coalizeze cu al treilea partid in vederea formarii guvernului. (Germania pin ain 2005 Social Democratii si crestin democratii) 6) Sistemul pluralismului extrem – in legislative acced 10 – 15 formatiuni, nici una nu are predominare. Este necesara o coalitie mai larga incluzind pina la 5 formatiuni, dar de regula, este instabila (Franta – 1946-1958 s-au schimbat 25 guverne) 7) Sistemul pluralismului atomizat – in societate exista un numar exagerat de partied politice, in legislative sint prezente peste 20 de formatiuni, unele din ele fiind antagoniste si unele dintre ele fiind antisystem. Este propriu societatilor in tranzitie: de la totalitarism la democratie si care nu au adoptat un model functional.