Sistemul politic și regimul politic

V Sainsus, dr. conf univ. ASEM

Planul temei
• Sistemul politic, noțiuni și caracteristici de bază, funcții și tendințe

• Tipuri de sisteme politice, criterii de clasificare, caracteristici

• Regimul politic
• Sistemul politic include organizarea puterii politice, relaţiile dintre
societate şi stat, caracterizează procesele politice care includ
instituţionalizarea puterii, starea şi nivelul activităţii politice în societate,
caracterul participării politice, relaţiile politice neinstituţionale;
• Sistemul politic al societăţii reprezintă o totalitate integră, coordonată a
instituţiilor politice, a relaţiilor, proceselor, principiilor organiz ării politice
a societăţii supuse codului de norme politice, sociale, juridice, culturale,
tradiţiilor istorice şi regimului politic al unei societ ăţi concrete.
• Sistemul politic există in spaţiul politic al societăţii care are limite
teritoriale
Funcțiile sistemului politic
• direcționarea dezvoltării prin decizii ce privesc totalitatea vieții sociale

• asigurarea stabilității și integrității prin contracararea proceselor de dezintegrare și

haos social.

• adaptarea la modificările interne și externe ce au loc în stat

• integrarea societăţii în jurul scopurilor social-politice şi valorilor ideologice,

culturii politice;
Tendințe de evoluție a sistemelor politice
• tendinţa concentrării, centralizării şi descentralizării puterii;
• îmbinarea mai deplină a relaţiilor civile şi politice;
• dezvoltarea formelor asociative ale vieţii politice, adică formarea
diferitor grupuri de adepţi, uniuni, mişcări populare, fronturi;
• comunicativ, presupune totalitatea relaţiilor între subiecţii sistemului
politic referitor la putere, în legătură cu elaborarea şi realizarea
politicii;
• Dinamismul sistemului politic diferă de instabilitate
Legitați ale sistemului politic
• concentrării, centralizării şi descentralizării puterii;
• procesul democratizării;
• perfectarea lui juridică (exclude ilegalitați);
• extinderea participării politice, adică includerea mai deplină a
membrilor societăţii in viaţa politică;
• imbinarea mai deplină a relaţiilor civice şi politice;
• Reorganizarea relaţiilor dintre putere şi popor (trecerea de la relaţiile
de comandă la cele constituţionale, contractuale şi consensuale);
Tipuri de sisteme politice (raportate la
demograție)
• Sistem politic democratic - ce oferă posibilitatea partidismului;

• Sistem politic dictatorial (unipartidismul);

• Sistem politic rațional - legal unde legimitatea și consensul reise din gradul de concordanță al
naturii și concepția guvernanților.
• Sistemul politic autoritar se diferenţiază prin concentrarea întregii puteri politice într-un centru
unic de adoptare a deciziilor politice; extinderea maximă a competenţelor puterii executive;
participarea politică limitată a partidelor şi mişcărilor neguvernatoare, precum şi a deposedării
acestora de atribuţii pentru realizarea puterii; realizarea strictă a principiului nomenclaturist.
Centralizarea puterii, excluderea alegerii organelor reprezentative, limitarea activităţii partidelor
şi organizaţiilor de opoziţie, limitarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor ş.a. constitue atribute
nemijlocite a sistemului politic autoritar;
Tipologia sistemelor politice (Max Weber)
• Sisteme politice raţionale, in care puterea aparţine guvernului şi numai in
mod legitim. Exercitarea ei intră in sfera obiectivă, stabilită de lege
(republici).
• Sisteme politice tradiţionale, in cadrul cărora puterea se bazează pe caracterul
sacru al tradiţiilor. Legile şi legitimitatea puterii nu pot fi contestate de
populaţie. (monarhii)
• Sisteme politice carismatice, puterea este deţinută de un lider carismatic, care
convinge populaţia in calităţile sale excepţionale. El işi imaginează că i s-a
permis să indeplinească o misiune „de excepţie” in istorie şi că este indreptăţit
să impună cea mai bună dintre ordinele politice, de aceea cere de la mase
susţinere şi supunere absolută. (Hitler in Germania, Mussolini in Italia, Stalin
in URSS.)
Tipologia sistemelor politice (Gabriel
Almond axata pe valorile culturii politice)
• Sisteme politice anglo-americane. Sunt atribuite Marii Britanii,SUA,
Canadei, Australiei şi Noii Zeelande. Ele se axează pe principiile şi
valorile liberal-democratice. Există o cultură politică omogen ă
(valorile impărtăşite de elită şi mase sunt aceleaşi)
• Sisteme politice european-continentale. Includ state europene ca
Franţa, Germania, Italia, Spania, Portugalia etc. Incontestabil, sunt
sisteme democratice, insă evoluţia lor nu a fost rectilinie, inregistrand
devieri radicale (instaurarea regimului totalitar in Germania şi Italia, a
celui autoritar in Spania şi Portugalia).
Tipologia sistemelor politice (Gabriel
Almond axata pe valorile culturii politice)
• Sisteme politice preindustriale sau parţial industrializate. Pot fi atribuite unor
state din Asia, Africa, America Latină, precum şi din Europa de Est. In cadrul
sistemelor există un grad avansat de diferen ţiere a institu ţiilor şi valorilor
politice. Cultura politică este fragmentată şi deseori are o formă rudimentară.
Guvernarea este, de regulă, autocrată şi tinde spre autoritarism. Nu se respectă
drepturile şi libertăţile fundamentale, nici principiul separării puterilor in stat.
• Sisteme politice totalitare. Se caracterizează prin monopolizarea puterii de
către un partid politic, a cărui ideologie devine a statului. Statul exercit ă
controlul asupra tuturor sferelor vie ţii sociale: economie, cultur ă, religie,
familie etc. Cultura politică este una de subordonare şi nu se respect ă
drepturile şi libertăţile omului. Exemple: Germania nazistă, Italia fascistă,
URSS, Coreea de Nord, Cuba, China (pană in anii '90).
Sisteme politice conform criteriului politico-
național
• Sisteme politice liberal-democratice. Se referă la societăţile contemporane
care s-au realizat ca state naţionale. Drepturile cetăţeneşti sunt considerate
valoarea politică supremă. Problema naţională a fost soluţionată, societatea
nefiind divizată conform clivajelor etnolingvistice sau religioase. Sistemul
politic poartă un caracter pluralist şi ondiscriminatoriu, orice decizie
exprimand interesele tuturor categoriilor sociale. Acest sistem evoluează
spre un stat postnaţional.
• Sisteme politice naţional-democratice. Sunt atribuite societăţilor care
suferă de deficit identitar. Deşi există instituţii statale democratice, ele nu au
reuşit să integreze intreaga societate, care continuă să fie dispersată conform
criteriilor etnice, lingvistice sau religioase. Sunt puternice sentimentele
naţionaliste, statul prezentandu-se ca una dintre valorile politice supreme.
Tipuri de sisteme politice
• Sistemul politic Francez – regim republican cu președinte ales direct pentru o perioadă de 7ani. Puterea
legislativă este executată de parlamentul bicameral format din Adunarea Populară (491 deputați) și Senat (295
deputați) senatorii sunt aleșii locali de consiliile municipale, pentru o perioadă de 9 ani iar o treime pentru o
perioadă de 3 ani, deputații sunt aleși prin vot direct pentru o perioadă de 5 ani. Proiectul de lege poate deveni lege
dacă trece în aceiași formă prin ambele camere în caz de dezacord rolul principal revine Primului Ministru;
• Sistemul politic Britanic – monarhie constituțională, regat ereditar. Șeful statului Regina au doar îndatoriri
simbolice, puterea aparține primului ministru și guvernului, Monarhul urmează recomandările guvernului. Puterea
legislativă este exercitată de un parlament bicameral, constituit din camera comunelor (650 deputați aleși direct
pentru o perioadă de 5 ani), camera Lorzilor (compusă din membri ereditari) și membri numiți 314.
• Sistemul politic al SUA – republică federală, Președintele ales pe o perioadă de 4 ani care are și funcția de șef al
statului și șeful executivului funcția de prim ministru nu există, s-a verticalizat și centralizat puterea. În SUA
cetățeanul este subiect al două guvernări independente una la nivel unional alta la nivel local
Sistemul politic din R Moldova
• Este instituit la 9 aprilie 1918 prin declarația de unire un sistem politic de factură occidentală, în baza constituție de la 1923
cu principii și norme democratice. Constituția de la 1923 a menținut separarea puterii în stat. Puterea legislativă era
executată de rege și parlament.

• Perioada interbelică a fost una instabilă deoarece au avut loc 11 alegeri parlamentare, și au fost schimbate 33 de guverne.

• După 1940 se instalează un sistem politic dictatorial de tip sovietic. Sovietele de deputați ai norodului exercită puterea de
stat, toate organele se aflau sub controlul sovietelor, sistemul se baza pe centralismul democratic , alegerea de jos în sus,
organul suprem executiv Sovietul de Miniștri. Nucleul sistemului politic era PCUS. PCUS al Moldovei era o structură
combativă

• Adaptarea sistemului politic la rigorile democratice începe la 1989, Sovietul Suprem – Parlament. Sovietul Miniștrilor –
Guvern, Sovietele – consilii, primării
Problemele sistemului politic din Republica
Moldova
• 1991 -M. Snegur promovează un şir de acte normative, sprijinite de forţele moderate din Parlament (ce pledau pentru reforme moderate şi
rămânerea Republicii Moldova în spaţiul geopolitic post-sovietic), ce aveau drept scop fortificarea puterii prezidenţiale.
• Conflicte vizavi de controlul puterii executive (parlament sau Președenția). Conflictele respective au motivat Parlamentul să facă tot posibilul pentru
a limita prerogativele Preşedintelui, introducând modificări constituţionale privind alegerea acestuia de către Parlament, diminuând astfel
legitimitatea acestuia
• 2009 - 2016 rezidă în cea mai mare parte în criza constituțională interminabilă de alegere a șefului de stat, finalizată în anul 2012 prin alegerea unui
Președinte „formal”, care practic a conturat regimul parlamentar al statului. Trecerea treptată a sistemului politic moldovenesc de la prezidențialism,
semiprezidențialism la parlamentarism poate fi 6 apreciată ca o devoluție cu grave repercursiuni asupra democrației moldovenești, metaforic
vorbind democrația fiind „redefinită” din „puterea poporului pentru popor” în „puterea poporului în detrimentul poporului”, dar în favoarea
reprezentanților săi
• 2017 – 2020, au fost revigorate dispozițiile constituționale, abrogate în anul 2000 (art. 78), care prevăd alegerea șefului de stat prin sufragiu
universal direct. Este un moment important, care a marcat recunoașterea legitimității șefului de stat și egalarea acesteia cu legitimitatea
parlamentului. Astfel, Președintele Republicii Moldova nu are dreptul de a participa la ședințele de Guvern, are dreptul de a dizolva Parlamentul în
condiții extreme de restrictive, are dreptul de a nominaliza un candidat la funcția de Premier și nu de a numi Premierul, are dreptul de a solicita
referendum doar consultativ etc. Deci, prin simpla modificare a modului de alegere a șefului de stat, Republica Moldova nu și-a schimbat regimul de
guvernare, rămînând a fi și în continuare o republică parlamentară
• ultima perioadă a fost puternic marcată de o serie de conflicte politice și constituționale între șeful statului și forțele politice aflate la guvernare,
generate de culoarea politică diferită a acestora. Momentul dat a acutizat și mai mult problema conturării unui regim politic eficient pentru statul
nostru. Nucleul tensiunilor politice sunt de natură instituțională și se află în reglementările constituționale. În acest sens, chiar dacă președintele la
moment este ales direct de către popor, Constituția îi conferă acestuia foarte puține prerogative constituționale pentru a putea să-și îndeplinească
programul electoral pentru care a fost votat. În același timp, primul-ministru, care nu este ales de către corpul electoral, beneficiază de prerogative
și puteri executive sporite în raport cu președintele ales. Prin urmare, suntem în prezența unui conflict între legitimitatea democratică și
prerogativele constituționale ale președintelui ales
Regimul politic – definiții
• Modalitatea de a exercita puterea politică.
• Regimul politic ar putea desemna ansamblul metodelor şi mijloacelor
instituţionalizate cu ajutorul cărora guvernează cei care deţin puterea politică
• Marxismul defineşte regimul politic drept un ansamblu de instituţii şi raporturi
politice, prin intermediul cărora o clasă socială işi impune interesele şivoinţa intregii
societăţi.
• M.Duverger, in lucrarea sa „Institutions politique”, ia in seamă specificul organelor
puterii de stat şi modalităţile de realizare a actului de guvernare.
• G.Bouthoul, in „Sociologie de politique”, determină regimul politic prin gradele de
libertate a cetăţenilor.
• Politologul de formaţie marxistă T.B. Bottomore suprapune regimului politic
termenul de sistem politic.
 Criterii de examinare a regimului politic
• regimul politic (democratic, autoritar sau totalitar);
• forma de guvernare a statului (republică parlamentar ă; preziden ţial ă,
mixtă sau monarhie parlamentară, dualistă, absolută);
• organizarea teritorial-politică (stat unitar, regional sau federal);
• partidele şi sistemul de partide politice;
• sistemul economic;
• caracterul naţional sau multinaţional al statului.
Criterii de examinare a regimului politic
• Natura regimului politic, forma sa de exprimare in planul practicii
sociale este rezultatul raportului de forţe dintre clase, grupuri sociale,
partide, formaţiuni social-politice, intr-un cuvant – dintre cetăţeni,
organizaţii, dintre societatea civilă şi societatea politică;
• Natura regimului politic este determinată de raportul dintre regimul
respectiv şi cetăţeni.
Regimul politic raspunde la următoarele
intrebări:
• a) cum sunt alese organele guvernamentale?

• b) care este structura fiecărui organ guvernamental?

• c) cum sunt repartizate funcţiile organelor guvernamentale?

• d) există vreo limită a puterii lor faţă de cei guvernaţi?

Criterii de realizare a regimului politic
• Legitimitate
• Autoritar sau demogratic
• Tehnocratic
• Modul de exercitare a puterii de catre instituțiile statului,
funcționalitatea acestora
• Modul de organizare
• Eficienta realizarilor (efectele accestora in societate și pentru individ)
Tipuri de regime politice
• Regim democratic – organele de stat se constituie și acționează prin
consultarea cetățenilor prin respectarea voinței și intereselor acestora.
Primele au apărut în epoca modernă cu precădere în statele dezvoltate;
• Regim dictatorial – organe de stat constituite abuziv voinței
cetățenilor, împotriva voinței lor ce reprezintă interesul minoritar de
grup în contradicție cu interesele generale ale societății.
• Dictatura – formă de guvernare autocratică
Dictatura este patima nulitătilor (B P Hajdeu)
Totaltarism – definiție
• Totalitarismul (lat. totalis) reprezintă regimul care controlează şi
reglementează in totalitate sferele politică, socială, economică şi
culturală ale societăţii. Termenul a fost utilizat pentru prima dat ă de
Benitto Mussolini intre anii 1923-1925, pentru a denumi o stare a
societăţii considerată ideală pentru realizarea ţelurilor fascismului.
Caracteristici totalitariste
• existenţa unui partid revoluţionar de masă unic, care impunemonopolul la
conducerea societăţii;
• existenţa unei singure ideologii revoluţionare, imbrăţişată de majoritatea
populaţiei. In fascism, aceasta capătă forma unei ideologii na ţionaliste, mesianice,
iar in totalitarismul de tip comunist – forma mesianismului marxist-leninist;
• prezenţa unui lider carismatic care devine atat un „ap ăr ător” de lumea extern ă, cat
şi un idol, fetiş şi simbol, care unifică in sine mişcarea totalitar ă. Acest fapt ii
oferă, in viziunea maselor, o aură mistică;
• lichidarea partidelor şi grupurilor de interes rivale; dispari ţia societ ăţii civile;
• supunerea membrilor societăţii unui proces de transformare (crearea „omului de
tip nou”);
Caracteristici totalitariste
• fuziunea puterilor; centralizarea şi uniformizarea tuturor aspectelor
vieţii sociale;
• violenţa şi represaliile in masă organizate de organele de coerci ţie;
• realizarea unui consens total in randurile cetăţenilor, consens
echivalent unei supuneri necondiţionate faţă de putere;
• teatralizarea la scară naţională a vieţii politice (parade, venerarea
conducătorilor, reconstruirea trecutului glorios);
• planificarea proceselor economice de un singur centru, prezen ţa
proprietăţii de stat.
Metodele totalitarismului
• controlul total al maselor prin intermediul poliţiei politice;

• violenţă, represalii in masă, deportări ect;

• mobilizarea maselor la proiecte gigant: construirea socialismului

Tipurile de totalitarism
• totalitarism de dreapta – naţional-socialismul german;
• totalitarismul de stanga: stalinismul – in URSS, maoismul – in
China.
Autoritarismul
• Regimul in care funcţionarea puterii nu este in conformitate cu
principiile şi normele statului de drept, iar mecanismul formării
organelor de stat se bazează pe excluderea cetăţenilor de la alegerea
nemijlocită a reprezentanţilor puterii;
• Au venit la putere in urma falsificării masive a alegerilor
Trăsăturile autoritarismului
• preşedintele, şeful statului este ales pe viaţă;
• puterea nelimitată, absenţa controlului puterii din partea cetăţenilor;
• societatea civilă foarte slabă;
• suprimarea de către stat a disidenţei politice, etnice şi religioase;
• mass-media controlată;
• alegeri controlate sau falsificate.
• serviciile şi indicatorii sociali sunt in continuă decădere (foarte des statele autoritare
sunt ţări sărace);
• economia este organizată centralizat;
• utilizarea frecventă a violenţei;
• nu tolerează concurenţa in sfera politicii.
Cleptocrația și Ineptocrația
• Cleptocrația definește de obicei un regim corupt, cinic și imoral, caracterizat prin lăcomie și lipsă de
scrupule. Cleptocrații se închină banilor, banilor mulți și credinței că poți cumpăra cu ei tot ce vrei.
Dicționarul Cambridge definește ”cleptocrația” ca fiind ”o societate în care liderii aspiră să devină
tot mai bogați și mai influenți, furând de la restul oamenilor prin înșelăciune”.
• Ineptocrația este regimul care promovează incompetența, construită pe multă trufie, ignoranță și
autosuficiență, pe fundalul unui placid tranzacționalism moral. Altfel spus, cei pe care-i numim de
obicei ”ineptocrați” sunt persoane care nu pun mare preț pe principii morale și se cred mult ”peste
orice legi”, considerând că datorează pozițiile lor ”de conducere” exclusiv bunăvoinței șefilor, a
seniorilor, mandatul cărora îi face să se simtă aproape nemuritori. Iar legile - legile sunt ignorabile,
inutile, sau utile dacă acest lucru convine oportunist șefului.
• Ineptocrații nu au convingeri, nici principii pentru care ar muri, ci doar instincte de supraviețuire.
Tocmai din acest motiv ei sunt adeseori promovați și prețuiți pentru devotamentul lor orb, aproape
fanatic în favoarea unor șefi dogmatici, care nu le cer decât să servească acestui dogmatism cu cât
mai mult entusiasm și cât mai puțină creativitate. Ineptocrații nu pot fi nici eficienți și nici social
utili, ei sunt indispensabili unor regimuri fricoase și efemere.
Retrospectiva regimului democrat in R
Moldova
• 1) parlamentar (27 aprilie1990 - 3 septembrie 1990);
• 2) semiprezidenţial (3 septembrie 1990 - 5 martie 1991);
• 3) prezidenţial (5 martie1991-29 iulie 1994);
• 4) semiprezidenţial ( 29 iulie1994 - 5 iulie 2000);
• 5) parlamentar ( 5 iulie 2000 - prezent).
Problemele funcționării sistemului politic din
R Moldova
• Lipsa unei experienţe în ceea ce priveşte independenţa statală
• Instabilitatea partidelor politice ce rezidă în faptul că majoritatea din ele s-
au format de sus în jos, adică în jurul unui lider carismatic, ci nu de jos în
sus, membrii căruia sunt o parte din populaţie, care, de fapt, şi este puterea
într-un stat democrat.
• Sistemul politic din Republica Moldova nu se conformează parametrului de
ordine, deoarece cultura politică nu a atins nivelul necesar pentru a se
materializa această conlucrare dintre opinia publică, necesităţile populaţiei,
cererile ei, pe de o parte, şi sistemul politic, pe de altă parte.