Lucrarea de laborator nr.

1
Construcția generală a motorului, mecanismelor
bielă-manivelă și de distribuție a gazelor,
instalațiilor de răcire și ungere.
Varianta № 3

LUCRAREA DE LABORATOR NR. 1

Construcția generală a motorului, mecanismelor bielă-manivelă
și de distribuție a gazelor, instalațiilor de răcire și ungere
Scopul lucrării: studierea destinației, clasificării, construcției și principiului de funcționare a motorului,
mecanismelor bielă-manivelă și de distribuție a gazelor, instalațiilor de răcire și ungere, precum și pieselor
componente. Analiza defectelor posibile și metodelor de înlăturare, reglajele și materialele utilizate la fabricarea
pieselor.
Utilajul: placarde, standuri, machete ale motoarelor auto, pieselor și ansamblurilor mecanismelor bielă-manivelă și
de distribuție a gazelor, instalațiilor de răcire și ungere, set de instrumente al lăcătușului-auto.
Metodica efectuării lucrării de laborator: lucrarea de laborator prevede studierea construcției generale și
principiului de funcționare a motorului, mecanismelor bielă-manivelă și de distribuție a gazelor, instalațiilor de
răcire și ungere, ordinii de demontare-montare, dezasamblare-asamblare a motorului, mecanismelor bielă-manivelă
și de distribuție a gazelor, instalațiilor de răcire și ungere, verificarea compresiei în cilindrii motorului, reglarea
jocurilor termice ale mecanismului de distribuție a gazelor, verificarea nivelului de lichid în instalația de răcire și a
uleiului în baia de ulei etc.
1.1. Construcția generală a motorului
3. Construcţia generală şi principiul de funcţionare a motoarelor cu ardere internă cu
piston.

Motorul cu ardere internă monocilindric, în patru timpi, cu aprindere prin scânteie

(fig.1) este format din cilindru 1 în interiorul căruia se deplasează pistonul 2, care
acționează manivela 3 a arborelui cotit prin intermediul bielei 4. În capul cilindrului se
găsește chiulasa 5 în care sunt amplasate supapa de admisie SA, supapa de evacuare SE și
bujia 8. La partea inferioară a cilindrului se găsește carterul superior 9, pe care se
montează lagărele arborelui cotit și carterul inferior 10 în care se găsește uleiul de ungere.
Amestecul aer-combustibil intră prin colectorul de admisie 6, iar gazele arse rezultate ies
în exterior prin colectorul de evacuare 7.
Motorul este alcătuit din mecanismul motor și sistemele şi instalațiile auxiliare
(mecanismul de distribuție, instalația de alimentare cu combustibil,
instalația de aprindere, instalația de răcire și instalația de ungere) necesare realizării
procesului de funcționare și sistemul de pornire.
Fig.1
Mecanismul motor, numit și mecanismul biela-manivelă, constituie principalul ansamblu al motorului cu
ardere internă, cu piston. El are rolul de a transforma mișcarea de translație rectilinie-alternativă a pistonului într-o
mișcare de rotație a arborelui cotit.
Organele componente ale mecanismului motor se împart în organe fixe și organe mobile.
Din grupa organelor fixe fac parte: blocul cilindrilor, chiulasa și carterul.
Grupa organelor mobile cuprinde: arborele cotit și volantul, bielele și pistoanele cu bolturile și segmentii.

1.2. Mecanismul bielă-manivelă

 18. Destinaţia, clasificarea, construcţia şi principiul de funcţionare a pieselor grupului
bielă-piston. Materialele utilizate la fabricarea pieselor.
Motorul cu ardere interna cu piston este un motor termic la care produsele arderii intra in compozitia fluidului
motor, iar transformarea acestuia in lucru mecanic se realizeaza prin intermediul unui piston, a carui miscare
alternativa in interiorul unui cilindru este transformata in miscare de rotatie de catre mecanismul biela-manivela.
Primul motor cu ardere interna cu piston a fost realizat de catre E. Lenoir si a fost perfectionat pe parcursul
timpului pentru a se obtine randamente si puteri superioare.
Clasificare:
Marea diversitate a motoarelor cu ardere interna cu piston a impus folosirea mai multor criterii de
clasificare a acestora dintre care cele mai importante sunt:
Dupa procedeul de aprindere a combustibilului (cel mai important procedeu care imparte motoarele in clase
cu mari deosebiri functionale) :
a - motoare cu aprindere prin scanteie (m.a.s) - motoare la care aprinderea se face de la o scateie electrica
produsa de o bujie;
b - motoare cu aprindere prin compresie (m.a.c) - motoare la care aprinderea se produce datorita temperaturii
rezultate prin comprimarea fluidului proaspat;
c - motoare convertibile, care prin unele modificari pot fi transformate din m.a.c. in m.a.s;
d - motoare cu aprindere prin suprafata calda - motoare la care aprinderea are loc atat datorita comprimarii
incarcaturii proaspete, cat si de la o suprafata locala calda.
2. Dupa numarul de timpi in care se realizeaza ciclul motor
a - motoare in doi timpi sau cu ciclul la o rotatie a arborelui cotit - motoare la care ciclul motor se realizeaza
la doua curse ale pistonului;
b - motoare in patru timpi sau cu ciclul la doua rotatii ale arborelui cotit - motoare la care ciclul motor se
realizeaza la patru curse ale pistonului;
3. Dupa starea de agregare a combustibililor folositi
a - motoare cu combustibili gazosi;
b - motoare cu combustibili lichizi;
c - motoare cu combustibili gazosi si lichizi.
4. Dupa numarul de combustibili utilizati
a- motoare monocarburant - utilizeaza un singur tip de combustibil;
b- motoare policarburant - utilizeaza mai multe tipuri de combustibil.
5. Dupa natura agentului de racire
a - motoare racite cu lichid - motoare la care partile fixe ale mecanismului motor sunt racite cu lichid (apa sau
antigel);
b - motoare racite cu aer - motoare la care partile fixe ale mecanismului motor sunt racite cu aer.
6. Dupa procedeul de admisie
a - motoare cu admisie normala - la care fluidul proaspat este trimis spre cilindri la presiune atmosferica;
b - motoare cu admisie fortata (supraalimentate) - la care fluidul proaspat este comprimat inainte de intrarea
in cilindri.
7. Dupa procedeul de formare a amestecului carburant
a - motoare cu carburator - la care amestecul aer-combustibil se realizeaza in afara cilindrului, intr-un
carburator;
b - motoare cu injectie de combustibil - la care combustibilul este injectat (la m.a.s. benzina este injectata in
galeria de admisie sau in cilindri iar la m.a.c. combustibilul lichid este injectat in cilindri, dupa comprimarea
aerului);
c - motoare cu amestecator - la motoarele cu combustibili gazosi, amestecul aer-gaz efectuandu-se intr-un
amestecator in exteriorul cilindrului.
8. Dupa locul de formare a amestecului carburant:
a - motoare cu formarea amestecului in exteriorul cilindrului;
b - motoare cu formarea amestecului in cilindru.
9. Dupa numarul compartimentelor camerei de ardere
a - motoare cu camera de ardere unitara;
b - motoare cu camera de ardere divizata.
 10. Dupa viteza medie a pistonului:
a - motoare lente - cu viteza pistonului wp = 4.6,5 m/s;
b - motoare semirapide - cu viteza pistonului wp = 6,5.10 m/s;
c - motoare rapide - cu viteza pistonului peste 10 m/s.
11. Dupa numarul de cilindri
a - motoare monocilindrice;
b - motoare policilindrice - cu 2, 3 sau mai multi cilindri.
12. Dupa dispunerea relativa a cilindrilor
a - motoare in linie -motoare cu un singur rand de cilindri;
b - motoare in V - motoare cu doua randuri de cilindri si un singur arbore cotit;
c - motoare in evantai - cu mai multi cilindri dispusi in evantai;
d - motoare in X - motoare cu patru randuri de cilindri si un singur arbore cotit;
e - motoare in stea simpla - motoare cu un numar impar de cilindri, dispusi uniform decalat in jurul arborelui
cotit;
f - motoare in stea multipla - motoare cu mai multe grupuri de cilindri in stea;
g - motoare in H - motoare cu cilindrii dispusi in doua plane paralele intre ele, cuprinzand cate doua randuri
de cilindri opusi;
h - motoare cu pistoane opuse (motoare boxer) - motoare cu doua randuri paralele de cilindri situate in acelasi
plan si dispuse de o parte si de alta a arborelui cotit.

13. Dupa pozitia axelor cilindrilor fata de verticala

a - motoare verticale - cu axa cilindrilor in plan vertical;
b - motoare orizontale - cu axa cilindrilor in plan orizontal;
c - motoare inclinate - cu axele cilindrilor inclinate fata de un plan vertical.
14. Dupa destinatie
a - motoare pentru autovehicule rutiere;
b - motoare pentru tractoare agricole;
c - motoare pentru tractiune feroviara;
d - motoare navale;
e - motoare pentru aviatie;
f - motoare industriale (stationare sau transportabile).

PARTILE COMPONENTE ALE MOTORULUI CU ARDERE INTERNA

Motoarele cu ardere interna cu piston se compun din mecanismul motor (mecanismul biela-manivela) si din
sisteme auxiliare.
La randul lui, mecanismul motor are parti fixe (blocul motor, chiulasa, cilindrii, baia de ulei) si parti mobile
(grupurile piston, bielele, arborele cotit si roata volanta) asa cum se prezinta in figura 1.
Sistemele auxiliare sunt actionate de catre arborele motor si contribuie activ la buna functionare a motorului.
De regula aceste sisteme sunt pentru: distributie, alimentare cu aer si combustibil, aprindere, pornire, ungere, racire,
supraalimentare,etc.

1-cilindru;
2-piston;
3-arbore cotit;
4-biela;
5-chiulasa;
6-galerie de admisie;
7-galerie de evacuare;
8-bujie;
9-carter superior;
10-reazeme;
11-carter inferior;
SA-supapa de admisie;
SE-supapa de evacuare; AD-arbore de distribuție
Fig 1 Schema de principiu a unui motor in patru timpi

Mecanismul motor (mecanismul biela-manivela)

Are rolul de a asigura spatiul necesar arderii amestecului aer-combustibil, preia forta de presiune a gazelor
rezultate in urma procesului de ardere si o transforma in energie mecanica pe care o transmite utilizatorului.
Blocul motor (carcasa motorului)
Carcasa motorului reprezinta partea mecanismului motor in care se amplaseaza partile mobile si, partial sau
integral, unele sisteme auxiliare. Carcasa se fixeaza pe un suport (sasiu) si pe el se fixeaza chiulasa. La unele
motoare racite cu lichid, in blocul motor se confectioneaza si cilindrii de lucru (cilindri monobloc).
In peretii transversali sunt prevazute locasurile lagarelor de sprijin ale arborelui cotit si ale arborelui cu came.
La partea superioara sunt prevazute orificii filetate pentru imbinarea cu chiulasa, orificii pentru trecerea lichidului
de racire spre chiulasa si locase pentru montarea cilindrilor (la motoarele cu cilindri amovibili). La motoarele
racite cu lichid, in blocul motor se gasesc cavitati pentru circulatia lichidului de racire in zonele camerelor de ardere
(fig 2).

1-orificiu pentru cilindru;

2-camasi de racire;
3-cilindru amovibil;
4-carter superior

Fig. 2. Circulatia lichidului de racire in

zonele camerelor de ardere

Deoarece preia toate fortele si momentele care iau nastere pe timpul functionarii motorului, carterul trebuie sa
aiba o rigiditate ridicata. Deformarile carterului conduc la inrautatirea conditiilor de ungere si uzarea lagarelor.
Acest lucru poate fi evitat prin: nervurarea peretilor transversali, coborarea planului de separare a carterului sub cel
de separare a lagarului, marirea numarului de lagare paliere ale arborelui cotit si turnarea comuna cu cilindrii de
lucru.
Lagarele arborelui pot fi suspendate, cu capacul in carterul superior, sau rezemate, cu capacul in carterul
inferior. In primul caz, solutia permite asamblarea pe banda a motorului, schimbarea usoara a cuzinetilor, strangerea
si controlul independent al fiecarui cuzinet si realizarea unui carter inferior usor si simplu (fig 3).

Fig. 3 Carter motor

Datorita formei complexe si masei mari (24.36% din masa totala a motorului), blocurile motoare se fabrica de
regula prin turnare din fonta iar la motoarele de putere mai mica, se confectioneaza din aliaj de aluminiu turnat sub
presiune. Grosimea minima de 5.8 mm este impusa de conditiile de turnare. Principalele materiale utilizate sunt:
fonta perlitica cu grafit lamelar fin sau nodular, care are o rezistenta inalta la uzare, proprietati antifrictiune,
rezistenta satisfacatoare la solicitari mecanice si se toarna usor; fonta cenusie, utilizata pentru motoarele cu cilindri
amovibili; aliajele de aluminiu care au densitate redusa, conductibilitate termica ridicata, rezistenta la uzare
coroziva si prelucrabilitate buna. Pentru cilindrii monobloc, in acest caz, oglinda cilindrilor se cromeaza sau se
metalizeaza cu otel si molibden.

b) Chiulasa motorului

1-camera de ardere;
2-locasul bujiei (injectorului);
3-canale de admisie si evacuare;
4-locasurile supapelor;
5,6-locas pentru lagarele axului culbutorilor (axului cu came);
7-spatii pentru circulatia lichidului de racire

Fig. 4 Sectiuni prin chiulasele unor motoare

Este piesa care inchide cilindrii la partea superioara si contine o parte din camera de ardere, locasuri pentru
bujii sau injectoare, canale de admisie si evacuare, locasuri pentru supape si la unele tipuri de motoare si locasurile
lagarelor de sprijin ale axului cu came. La partea superioara are un capac cu garnitura de etansare, iar la partea
inferioara o suprafata plana pentru imbinarea cu blocul motor (fig 4).
Chiulasele se confectioneaza prin turnare, de regula din acelasi material ca si blocul motor si pot sa fie
independente, pentru fiecare cilindru, sau monobloc pentru un grup de cilindri sau pentru toti cilindrii.
La motoarele cu aprindere prin scanteie, de regula chiulasa se confectioneaza din aliaj de aluminiu deoarece
micsoreaza masa motorului, previne detonatia si imbunatateste umplerea cilindrilor.
La fel ca si blocul motor, la motoarele racite cu lichid, in chiulasa se gasesc cavitati pentru circulatia
lichidului de racire in zonele camerelor de ardere care au orificii de comunicatie cu cavitatile din bloc

Fig.5 Elementele garniturii de etansare

Etansarea dintre chiulasa si blocul de cilindri se realizeaza folosind o garnitura speciala, termorezistenta,
numita garnitura de chiulasa. De regula aceasta se fabrica comuna pentru toti cilindrii si are prevazute orificii pentru
trecerea prezoanelor, lichidului de racire, tijele culbutorilor,etc. Garnitura de chiulasa trebuie sa reziste la
temperaturi inalte si sa detina un anumit grad de plasticitate, pentru a putea asigura o etansare perfecta. Pentru
aceasta, de regula pentru motoarele de autovehicule se confectioneaza garnituri din azbest placate cu tabla subtire
de cupru. Pentru protectia impotriva gazelor fierbinti, in zona camerelor de ardere, garniturile de chiulasa se
protejeaza cu o camase de nichel (figura 5).
c) Cilindrul de lucru
Cilindrul de lucru este organul in interiorul caruia se deplaseaza pistonul si evolueaza fluidul motor. Cilindrii
pot fi nedemontabili sau demontabili (amovibili). Cilindrii nedemontabili (monobloc) reduc lungimea si masa
motorului, costul de fabricatie si maresc rigiditatea motorului. Se utilizeaza la motoarele de puteri mici si mijlocii.
Cilindrii amovibili se utilizeaza la motoarele cu alezajul peste 120 mm deoarece prezinta urmatoarele avantaje: se
pot confectiona din materiale superioare, rezistente la uzare, se simplifica turnarea blocului de cilindri, permite
inlocuirea usoara a cilindrilor uzati si asigura supravietuirea blocului motor in caz de distrugere sau uzura excesiva
a unui cilindru. Suprafata exterioara a cilindrului este udata de fluidul de racire (apa sau aer), exceptie facand
cilindrii demontabili uscati care se monteaza cu strangere in locasurile din bloc. La cilindrii demontabili umezi,
etansarea se face cu ajutorul unor inele de cauciuc. Pentru asigurarea strangerea etanse a chiulasei pe conturul
cilindrilor umezi este necesar ca la montare sa se prevada un joc de 0,05.0,15 mm.
Cilindrii se confectioneaza prin turnare din fonta sau otel cu rezistenta mare la uzare la temperaturi inalte.
d) Grupul piston
Parte mobila a mecanismului biela-manivela, grupul piston are urmatoarele roluri: asigura evolutia fluidului
motor in cilindru; inchide camera de ardere la partea inferioara; dirijeaza miscarea gazelor in cilindru; ghideaza
piciorul bielei in cilindru; transmite bielei forta de presiune a gazelor; transmite cilindrului reactiunea normala
produsa de biela; etanseaza cilindrul in ambele sensuri si evacueaza o parte din caldura dezvoltata prin arderea
combustibilului.
Grupul piston se compune din urmatoarele piese: piston, bolt si segmenti.
Pistonul este o piesa in miscare, puternic solicitata mecanic si termic. Din aceasta cauza el trebuie sa
indeplineasca o serie de cerinte functionale si de durabilitate: rezistenta mecanica ridicata la temperaturi inalte si
sarcini variabile; densitate redusa; conductibilitate termica ridicata; rezistenta la uzare, etc. Din aceste considerente,
in functie de tipul si marimea solicitarilor, pistoanele se confectioneaza: din aliaje de aluminiu (siluminiu sau
duraluminiu) prin turnare in cochilie sau prin matritare; din fonta prin turnare in nisip; din otel prin turnare sau
matritare, sau mixte cu capul din fonta sau otel si mantaua din aluminiu.
Pistonul se compune din urmatoarele parti: capul pistonului, regiunea portsegmenti si mantaua (fig. 6).
a) Capul pistonului are urmatoarele roluri: asigura evolutia fluidului motor in cilindru; preia presiunea
gazelor de ardere; inchide camera de ardere si dirijeaza miscarea gazelor in cilindru. Pentru a realiza aceasta ultima
cerinta, un rol deosebit il joaca arhitectura capului pistonului care depinde in mare masura de tipul camerei de
ardere.
In cazul motoarelor cu aprindere prin scanteie, capul pistonului poate avea una din urmatoarele forme: disc,
concava sau bombata. La motoarele cu aprindere prin compresie forma capului pistonului poate fi: plana, tip cupa,
mulata dupa forma jetului sau cu evaziuni in dreptul pistoanelor (fig. 7).

Fig. 7 Forme constructive pentru capul de piston

a-disc plan; b-concav; c-bombat;

d,e-cupa; f-mulat dupa forma jetului; g-evazat in
dreptul supapelor

Fig. 6 Partile componente ale pistonului

Pentru marirea rigiditatii, la interior capul pistonului se nervureaza in planul de oscilatie al bielei.
b) Regiunea portsegmenti este formata din canale pentru montarea segmentilor. Canalele pentru montarea
segmentilor de ungere sunt prevazute cu niste fante pentru scurgerea uleiului raclat de pe oglinda cilindrului.
c) Mantaua are rolul de a ghida piciorul bielei in cilindru si de a evacua o parte din caldura degajata pe
timpul arderii.
Datorita incalzirii, se produce o dilatare a pistonului in urma careia pistonul primeste o forma tronconica, iar
intr-o sectiune perpendiculara pe axa pistonului, in dreptul umerilor, pistonul ia o forma eliptica (figura 9).
Pentru compensarea acestor dilatari, pistonul in stare rece trebuie sa aiba un profil longitudinal tronconic in
zona portsegmenti (cu diametrul mare in dreptul ultimului segment de ungere), iar in sectiune transversala sa aiba
un profil eliptic, cu axa mare a elipsei perpendiculara pe axa boltului.
Compensarea dilatarii umerilor mantalei, care apare pe directia axei lor ca urmare a preluarii fortei portante,
se poate face prin adoptarea mai multor solutii:
 confectionarea pistoanelor de forma eliptica, cu axa mare pe directie normala la axa boltului (la motoarele cu
aprindere prin compresie si la motoarele in doi timpi);
executarea unei taieturi sub canalele segmentilor de ungere pentru a impiedica caldura sa se deplaseze spre
manta (manta rece) (fig. 8); - la mantaua cu pereti subtiri, taierea ei in lung (manta eliptica). Pentru a se preveni
aparitia deformatiilor permanente, uneori se practica o taietura oblica incompleta prevazuta la un capat cu un
orificiu care impiedica concentrarea tensiunilor; utilizarea de placute de otel fixate in zona umerilor.

a- manta cu taietura in lung;

b- manta cu taietura oblica incompleta;
c- manta cu taietura in forma de II

Fig.8 Solutii de piston cu manta rece si elastica

Fig. 9 Deformarea pistonului datorita incalzirii

1.4.Instalația de ungere a motorului
35. Destinaţia, clasificarea, construcţia şi principiul de funcţionare a ventilatorului și pompei de lichid.
Materialele utilizate la fabricarea pieselor.
Construcţia generală şi funcţionarea instalaţiei de răcire cu lichid

Destinaţia şi clasificarea instalaţiilor de răcire. Instalaţia de răcire asigura un regim termic corespunzător unei
bune funcţionări a motorului. Instalaţia forţat evacuă excesul de căldură în mediul ambiant. Excesul de căldură este
evacuat prin două metode: cu lichide de răcire şi cu aer. Prin instalaţia de răcire se elimină în mediul ambiant
25...35% din căldură asigurând o temperatură optimă de 80...95oC. Acest regim termic asigură funcţionarea
normală a motorului şi nu trebuie să se modifice în funcție de anotimp sau sarcina lui. Pe parcursul ciclului de
funcționare a motorului temperatura se schimbă de la 80...120˚C la sfârșitul timpului de admisie şi până la
2000...2200˚ C la sfârșitul aprinderii.
Dacă motorul nu este răcit, gazele cu temperatura înaltă încălzesc piesele care se dilată. Are loc arderea
uleiului în cilindri, se majorează gradul de uzare şi forţele de frecare, iar supraîncălzirea organelor mecanismului
bielă- manivelă, este urmată de griparea lor sau chiar de deteriorare. Urmări negative au loc şi la suprarăcirea
motorului. Pe pereţii cilindrilor reci amestecul carburant se condensează, spală uleiul şi pătrunzând în baie îl
alterează.
În aceste condiţii intensiv se uzează segmenţii pistonului şi alezajul cilindrilor. Majoritatea motoarelor sunt
răcite cu lichid. Instalaţia de răcire cu lichid şi circulaţie forţată presurizată permite ridicarea temperaturii de
fierbere pînă la 110 oC.
În fig. 5.1 este reprezentată instalaţia de răcire cu lichid.
Instalaţia de răcire constă din radiatorul cu vasul de expansiune, racordurile la pompa centrifugală şi de
returarea lichidului în radiator, cămăşile de răcire ale blocului cilindrilor şi chiulasei, termostatul. Instalaţia asigură
încălzirea sobei, a aerului care pătrunde în carburator pentru prepararea amestecului carburant. Regimul termic al
instalaţiei de răcire este controlat de termometrul de pe panoul aparaturii de bord şi de lampa de avertizare a
supraîncălzirii lichidului de răcire. Robinetele asigură golirea lichidului din instalaţie. Instalaţia are două circuite:
circuitul mic şi circuitul mare. Circuitul mic asigură încălzirea motorului sub 70 oC, iar când temperatura depăşeşte
70oC prin termostatul deschis lichidul nimereşte în radiator unde este expus răcirii. Prin cureaua dinţată 17 de la
arborele cotit este acţionată pompa lichidului de răcire 16. Prin furtunul 5 lichidul este aspirat de la radiator în
pompa şi trimis în cămăşile de răcire ale blocului şi chiulasei. Dacă temperatura este sub 70 oC supapa termostatului
este închisă şi lichidul este returat prin conducta 19 la pompă. Când temperatura lichidului depăşeşte 70 oC se
deschide supapa termostatului şi prin furtunul 3 este returat în radiator. Concomitent prin traductorul 8 se
conectează ventilatorul electric care aspiră aerul prin celula radiatorului şi răceşte lichidul. Vasul de expansiune prin
furtunul 4 este racordat la partea superioară din stânga radiatorului, iar prin furtunul 26 la termostatul 25. Vasul de
expansiune compensează lichidul de răcire în radiator.

Construcţia părţilor componente ale instalaţiei de răcire

Radiatorul şi vasul de expansiune. Radiatorul dispensează lichidul de răcire venit de la motor în fâşii subţiri
pentru a fi răcite de către aerul aspirat de ventilator. Radiatoarele pot fi cu ţevile de răcire dispuse vertical sau
orizontal. Radiatorul cu ţevile dispuse vertical (fig. 5.2,b) se
compune din bazinul superior 8 şi inferior 9 şi celula radiatorului 12. Bazinul superior este prevăzut cu o gură
de umplere închisă cu un capac ermetic cu două supape: de admisie şi de evacuare a vaporilor la supraîncălzire. Prin
furtun se racordează la vasul de expansiune. Bazinele prin racorduri au legătură cu pompa lichidului de răcire (cel
inferior) şi de retur al lichidului încălzit (cel superior). Celula 12 are ţevi cu aripioare de răcire.
În fig. 5.2a este reprezentat radiatorul cu ţevi orizontale în două rânduri. Are două bazine stânga şi dreapta:
Bazinul stâng are racorduri; inferior pentru furtunul la pompa de lichid (aspirare) şi superior de retur al lichidului
din motor.

Fig.5.1 Instalaţia de răcire:

1-capacul vasului de expansiune;
2-vas de expansiune;
3-furtun de retur în radiator;
4-furtun spre vasul de expansiune;
5-furtun aspirare;
6-bazinul stâng radiatorului;
7-ţevele orizontale ale celulei
radiatorului;
8-traductorul ventilatorului electric;
9-bazinul dreapta radiatorului;
10-dop de golire;
11-celula radiatorului;
12-mantaua ventilatorului;
13-paletele ventilatorului;
14-motor electric;
16-paletele pompei răcire;
17-curea dinţată de antrenare a arborelui cu came;
18-racordul de la soba de încălzire;
19-conducta din cămăşile de răcire spre pompă;
20-conducta de la colectorului de admisie la blocul de
încălzire al carburatorului;
21-blocul de încălzire a carburatorului;
22-conducta de evacuare;
23-conducta spre soba de încălzire;
24-furtunul de ieşire a lichidului de încălzire a
colectorului de admisie şi a carburatorului;
25-termostat;
26-furtunul de la vasul de expansiune spre termostat.
 15-roata dinţată a pompei,

În capacul vasului de expansiune 2 (fig.5.1) este o supapă de comunicare a instalaţiei cu mediul ambiant.
Bazinul din dreapta are dopul de golire 10 şi traductorul 8 conectării ventilatorului electric.
Pompa lichidului de răcire (fig. 5.3) de tip centrifugal asigură circulaţia forţată a lichidului în instalaţia de
răcire. Constă din corp 2 şi capac turnate din aliaj de aluminiu; rotorul cu palete 4 la un capăt şi butucul pentru roata
de curea trapezoidală la alt capăt. Pentru a evita scurgerile de lichid pe axă se prevede un simering 6 nedetaşabil
format din manşetă de cauciuc şi inel grafitat, arc într-o carcasă din alamă. Inelul este apăsat prin manşetă de rotorul
cu palete. Corpul are o flanşă de fixare la blocul cilindrilor.
La acţionarea pompei lichidul pătrunde în centrul pompei sub depresiune şi sub acţiunea forţei centrifugale
este refulată la periferie sub presiune la cămăşile de răcire.

Fig. 5.2 Radiatoare şi ventilatorul electric:

a-cu ţevi orizontale; b-cu ţevi verticale;
1-radiatorul ţevi orizontale; 2-traductorul cuplării ventilatorului; 3-motorul electric;
4-mantaua; 5-palete; 6-pernă din cauciuc; 7-dop de golire; 8-bazinul superior; 9- bazinul inferior;
10-racord de returare a apei; 11- capacul gurii de alimentare; 12 - celula radiatorului; 13-racord de
aspirare.

Fig. 5.3 Pompa lichidului de răcire.

1-şurub de stopare a rulmentului; 2-corpul pompei (statorul); 3-blocul cilindrilor;
4- rotor cu palete; 5-axul rotorului; 6-simering; 7-manşeta din cauciuc;8- bucşa rulmentul;
9-roata dinţată de curea.
Ventilatorul 5 (fig. 5.2,a) are rolul de a aspira aerul prin celula radiatorului şi răcirea lichidului. El este format
din 4...6 palete metalice sau masă plastică de formă specială pentru a micşora forţa de acţionare. Ca regulă
ventilatorul este montat pe aceiaşi axă cu pompa de lichid şi este acţionat prin roata de curea trapezoidală. La unele
automobile se utilizează ventilatorul electric acţionat prin intermediul unui releu care îl cuplează când lichidul de
răcire atinge temperatură de 75....85oC. Ventilatorul este amplasat în mantaua fixată la radiator. El poate fi acţionat
de la arborul cotit prin cuplaje electromagnetice sau hidraulice. Cuplajul hidraulic asigură o transmisie mai lentă a
ventilatorului. Frecvenţa ventilatorului depinde de cantitatea de ulei din instalaţia de ungere care este reglat de
sertarul de cuplare.

Fig.5.4 Termostatul:
1-racord de intrare de la radiator; 2-intercalare din cauciuc; 3-umplutură solidă volatilă; 4-arcul supapei mici; 5-
racord de intrare de la cămăşile de răcire; 6-supapa mică; 7-racordul spre pompă; 8-arcul supapei mari; 9-supapa
mare; 10-racord de la vasul de expansiune; 11-piston.

Termostatul (fig. 5.4) realizează automat regimul termic al motorului prin dirijarea lichidului spre radiator sau
pompă. Constă din corpul şi capacul capsate cu racordul 1 de la radiator, racordul 5 din cămăşile de răcire, racordul
7 spre pompă şi racordul 10 spre vasul de expansiune. La paharul presat în supapa principală mare 9 este capsată o
intercalare din cauciuc 2, cu pistonul lustruit 11 fixat la un suport cu şurub. Între pahar şi intercalarea din cauciuc
este capsată o umplutură solidă volatilă. Supapa mare este apăsată la lăcaşul ei de arcul 8. Prin două suporturi ale
supapei mari se prinde supapa mică 6 apăsată de arc.
La temperatura lichidului sub 80oC supapa mare este închisă iar cea mică deschisă. Lichidul circulă de la racordul 5
din cămăşile de răcire spre pompă prin racordul 7 (circuitul mic) asigurând încălzirea rapidă a motorului.
Când temperatura lichidului de răcire depăşeşte 94oC, umplutura solidă volatilă se dilată strânge intercalarea din
cauciuc, deplasează pistonul până la deschiderea supapei principale mari şi închiderea supapei mici. În acest caz
lichidul din cămăşile de răcire nimereşte în radiator. În intervalul de temperaturi de la 80...94 oC lichidul parţial
circulă spre pompă şi spre radiator.

1.6.Partea practică a lucrării de laborator

Partea practică a lucrării de laborator include executarea lucrărilor de montare-demontare, asamblare-
dezasamblare și control-reglare a mecanismelor bielă-manivelă și de distribuție a gazelor, a pieselor instalațiilor de
răcire și ungere a motorului. La efectuarea părții practice a lucrării de laborator trebuie executate următoarele:
3.Demontarea și montarea grupului supapei.
Pentru a dezasambla chiulasa, vor fi necesare o serie de instrumente speciale, reparația este asociată cu
proceduri complexe, prin urmare, atunci când începeți să reparați, evaluați-vă corect capacitățile.
Comanda de demontare: scoateți chiulasa și instalați-l pe un banc de lucru cu un capac din lemn;
scoateți injectoarele de combustibil;
 Fig 1. Comprimarea arcului supapei și extragerea crackers
Folosind un dispozitiv special, comprimați fiecare arc de supapă și, după ce ați deplasat o distanță suficientă în jos
pe tija supapei, placa superioară a arcului, îndepărtați cracarele (fig.1). Dacă biscuiți «blocat», bateți ușor partea de
capăt a supapei cu un ciocan cu fața de cupru;

Fig 2. Scoaterea plăcii superioare și a arcului supapei

Fig 3. Kit de instalare a supapei în pungă

 Fig 4. Scoaterea supapei din manșonul de ghidare

Scoateți placa de sus, arcul și scoateți supapa din manșonul de ghidare (fig. 2, fig. 3). Puneți setul de piese într-o
pungă de plastic separată, marcând locul instalării lor (fig. 4);

Fig. 5. Scoaterea simeringului de ulei

Îndepărtați garniturile tijei supapei, care servesc simultan ca plăci inferioare ale arcurilor, de la toate bucșele de
ghidare (fig.5).

Inspecția pieselor
Curățați bine părțile îndepărtate de murdărie și depuneri de carbon. Îndepărtați resturile garniturii vechi de pe
suprafața de îmbinare a chiulasei numai prin mijloace chimice. Pentru a îndepărta depunerile de carbon din
camerele de ardere, utilizați numai raclete din aluminiu. Clătiți bine capul blocului cu kerosen sau alcool alb.
Utilizați o perie de sârmă în mandrina pentru a îndepărta depunerile de carbon de pe supape. Când inspectați și
măsurați piesele, luați în considerare datele tehnice prezentate în tabel. 3.2. Inspectați cu atenție chiulasa pentru
fisuri. Dacă se găsesc fisuri, capul trebuie înlocuit. Verificați dacă planeitatea suprafeței de împerechere a capului
este ruptă folosind o riglă metalică, aplicând-o de-a lungul, transversal și în diagonală și măsurând decalajul cu un
calibre. Spațiul permis în toate dimensiunile nu este mai mare de 0,05 mm. Dacă distanța depășește 0,05 mm, capul
trebuie înlocuit.
Inspectați suprafața supapelor pentru a nu exista spărturi și arsuri, acordând o atenție deosebită supapelor de
evacuare. Dacă se găsesc daune semnificative pe teșiturile de lucru, înlocuiți supapa. Defectele minore ale
suprafeței sunt eliminate prin leparea supapei. Leuirea supapei se realizează după cum urmează. Aplicați o cantitate
mică de pastă abrazivă grosieră pe suprafața de contact a supapei sau a scaunului și introduceți supapa în ghidajul
supapei. Așezați unealta de lepăt supapă cu ventuză pe capul supapei și împletiți supapa într-o mișcare semi-
rotativă. Schimbați din când în când poziția supapei în raport cu scaunul și continuați să lepădați până când scaunul
și suprafețele supapei au o culoare gri uniformă. Apoi repetați lepuirea cu o pastă fină. După ce ați terminat de
șlefuit, îndepărtați orice pastă de șlefuit rămasă, având grijă să nu lăsați pasta de leuit să intre în bucșa de ghidare.
Ștergeți supapa și scaunul cu o cârpă înmuiată în kerosen și apoi cu o cârpă uscată. Asigurați-vă, prin rotirea
supapei, că nu există nicio îndoire în tija acesteia. Fața de capăt a supapei trebuie să fie fără așchii și urme de uzură.
Înlocuiți supapele deteriorate. Măsurați diametrul tijei supapei cu un micrometru și comparați rezultatele
măsurătorii cu datele din tabel. 3.2. Măsurați și diametrul interior al bucșei de ghidare respective. Calculați decalajul
și comparați rezultatul cu datele din tabelul menționat. Dacă jocul este în afara specificațiilor, înlocuiți bucșa de
ghidare sau supapa. Este mai bine să încredințați specialiștilor înlocuirea bucșelor. Pentru auto-reparare, utilizați un
dorn cu umeri și scoateți bucșa de ghidare spre camera de ardere. Puneți noua bucșă în congelator timp de o oră
înainte de instalare, apoi apăsați-o în cap cu un dorn de pe partea laterală a arborelui cu came până la înălțimea de
proeminență prescrisă deasupra suprafeței. Extindeți diametrul interior al bucșei de ghidare la dimensiunea
necesară. Scaunele supapelor de control. În prezența unor deteriorări semnificative ale suprafeței, teșiturile șeii sunt
supuse șlefuirii pe o mașină specială. Imperfecțiunile minore ale suprafeței pot fi îndepărtate prin șlefuire așa cum
este descris mai sus. Dacă este necesară șlefuirea scaunelor supapelor, trebuie clarificată adâncimea maximă
posibilă de șlefuire, deoarece dacă metalul este îndepărtat excesiv, funcționarea corectă a ridicătorului supapei nu
este asigurată. Soluția acestei probleme ar trebui să fie încredințată specialiștilor. Inspectați arcurile supapei pentru
bobine rupte sau crăpate. Dimensiunile arcurilor trebuie să corespundă cu datele din tabel. 3.2. Geometria arcului nu
trebuie modificată. Înlocuiți arcurile deteriorate. Inspectați tachetele hidraulice pentru uzură și fisuri. Sunt permise
abraziuni minore pe suprafața de lucru.
Toate garniturile tijei supapelor trebuie înlocuite fără greșeală.

Orez. 3.34. Măsurarea jocului axial al arborelui cu came

Verificați jocul axial al arborilor cu came folosind un indicator (orez. 3.34) și comparați rezultatul cu tabelul.
Verificați arborii cu came. Suprafața gâturilor și a camelor trebuie să fie netedă, cu un finisaj mat.
Culoarea albăstruie a suprafețelor indică supraîncălzirea motorului sau lubrifierea insuficientă a acestuia, iar
zgârieturile, ciobirea, strălucirea strălucitoare indică uzura. Uzura accelerată începe imediat după deteriorarea
stratului exterior al arborelui cu came, astfel încât piesele deteriorate trebuie întotdeauna înlocuite. Pe un stand
special, verificați arborii cu came pentru deformare radială. Valoarea sa maximă admisă nu este specificată de
producător, dar o valoare de 0,1 mm poate fi folosită ca ghid. Dacă rezultatul măsurării depășește această valoare,
atunci problema înlocuirii arborelui cu came trebuie decisă. Ordine de asamblare:
- ungeți tijele supapelor cu ulei de motor și introduceți-le în bucșele de ghidare ale chiulasei;
- puneți pe tija supapei vârful de instalare furnizat împreună cu garniturile tijei supapei. Nu lubrifiați
garniturile de ulei înainte de instalare;
- în timp ce țineți supapa apăsată pe scaun, puneți cu grijă garnitura tijei supapei pe vârf, fără denaturare;
- împingeți capacul de-a lungul axului până la manșonul de ghidare și scoateți vârful;
- asigurați-vă că capacul este instalat fără deformare și instalați un împingător pentru a-l apăsa;
- lovind partea superioară a împingătorului cu palma, mișcați capacul până când intră în contact cu
chiulasa;
- instalați arcul și placa superioară a arcului;
- folosind unealta, comprimați arcul și instalați biscuiți în canelura de pe tija supapei. Pentru a facilita
asamblarea, ungeți ușor biscuiții cu unsoare;
- asamblați ansamblurile de supape rămase în același mod;
- printr-un distanțier din lemn, bateți ușor pe capetele proeminente ale supapelor pentru potrivirea corectă a
pieselor;
- instalați injectoare de combustibil.