Ca am învățat în acest semestru în cadrul practicii pedagogice susținute în înv. preșcolar?

Există multe profesii interesante, toate fiind necesare și interesante penru societatea în care trăim.
Pentru a realiza acest eseu am inceput de la următoarea întrebare " Ce este un educator? Un
profesor bun este un actor, scenarist, artist. Stă în puterea lui să transforme orice activitate în plăcere.
Creativitatea este cel mai bun profesor! A crește o persoană în sensul deplin al cuvântului înseamnă a face
un miracol, iar astfel de minuni sunt săvârșite zilnic, din oră, în fiecare minut de către oameni obișnuiți -
profesorii de grădiniță. De ce fel de profesor are nevoie astăzi o grădiniță? Cred că este la fel ca în orice
moment - amabil, prietenos, atent, răbdător, curios, interesat de viață, capabil să-și lase toate problemele
personale în afara ușii grădiniței.

Fiind primul an în învățământ ca educatoare, practica pentru învăță. Am intâlnit diferite

situații. Unul mai diferit decât celalalt. Copiii sunt ca niște flori, firavi și unici in felul său.
Întotdeauna trebuie să fim foarte atenți la ei și la modul în care interacționeaza cu cei din jur.
Motivația pentru această meserie e de cele mai multe ori intrinsecă, deoarece simți că vrei să fii
pentru alții ceea ce au fost și profesorii tăi pentru tine. Un dascăl bun este acea persoană care
dovedește, în egală măsură, umanism și dragoste de copii (în special), spirit de obiectivitate,
dreptate, principialitate, cinste, corectitudine, răbdare, optimism, modestie, stăpânire de sine. La
acestea se adaugă și calitățile aptitudinale (empatie, organizare). Un dascăl bun este cel care are
conștiința responsabilității și a misiunii sale, care înseamnă să arzi ca o lumânare pentru a-i
lumina pe alții, adică să te dăruiești în totalitate, în mod dezinteresat, să fii oaza de verdeață într-
un deșert nesfârșit sau sarea în bucate.

În relația educator–părinte–copil, e necesar să primeze copilul. El este puntea dintre

părinte și educator. Relația educator–părinte depinde de legătura pe care o încheagă copilul cu
adultul care-l îngrijește în grădiniță. Atât timp cât copilul se simte în siguranță la grădiniță,
părintele este fericit. Zâmbetul părintelui este același cu zâmbetul copilului său.

„Părinții le dau aripi copiilor, iar educatorii îi învață să zboare“ este gândul cu care eu pornesc în
fiece zi spre grădiniță – și este identic cu cel al părinților. Doar împreună, comunicând eficient,
ei pot oferi garanția dezvoltării armonioase a copilului (centrul atenției lor).

Dacă un educator și-a ales cariera didactică simțindu-se chemat pentru aceasta, dacă iubește
copiii și se simte autorealizat atunci când îi ajută să se dezvolte, dacă își prețuiește propria muncă
și pe sine, dacă aspiră la perfecționare didactică și la măiestrie în relația cu elevii, dacă este
satisfăcut de propria activitate, atunci nu va fi doar fericit, ci va fi educatorul viitorului, de care
societatea are nevoie.

Și dacă la sfârșitul fiecărei zile te privești în oglindă și vezi portretul unui dascăl prezentat mai
sus, poți spune cu mândrie: Misiune îndeplinită! Continuă!