Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
De Ion Barbu
CONTEXT
Ion Barbu este un poet modernist, aparținând perioadei interbelice a literaturii.
Numele său este un pseudonim literar pentru Dan Barbilian, un matematician de
reputație europeană, care inițial cochetează cu literatura pentru a demonstra că o
minte luminată poate transpune liric produsele propriei imaginații.
TITLUL
Titlul este analitic, construit în maniera altor opere din literatura universală
care relatează o poveste de dragoste neîmplinită. Denumirea arahaică pentru rege,
“riga”, este însoțită de apelativul “Crypto” provenit din grecescul “cryptos” ce se
traduce prin “ascuns”, “tăinuit”. Enigel, nume propriu provenit din cuvântul suedez
pentru “înger”, iar “lapona”, releva originea sa, si anume țările nordice, spațiul
barbian al ideii. Elementul paratextual desemnează deci membrii cuplului
nedesăvârșit: el întruchipează geniul vegetal, stadiul steril de increat, intelectul pur,
iar ea aparține umanului, caracterizat prin aspirație către absolutul reprezentat de
soare.
La nivel formal, balada este organizată în două părți, tehnica utilizată fiind
povestirea în povestire. Rama, primele patru strofe ale poeziei, prezintă o nuntă
implinită, aparținând planului real,, în timp ce povestirea propriu-zisă relevă o
nuntă inițiatică ce face parte din planul imaginarului.
RAMA
PARTEA A DOUA
Partea a doua a textului, balada propriu-zisa, este construita prin alternanta a
doua planuri : unul narativ (al faptelor), altul simbolic (al alegoriei) .Faptele sunt
putine : intr-un timp nedefinit , regele ciupercilor, Crypto, o indrageste pe Enigel,
fiinta din tara gheturilor.
ENIGEL
Apartinand unor regnuri diferite, cei doi comunica in spatiul oniric, la fel ca
in “Luceafarul” eminescian. Visul devine liantul dintre cele două lumi și facilitează
comunicarea altfel imposibilă.
4. CONCLUZIE
În esenta, balada “Riga Crypto și lapona Enigel” reliefează oscilația permanentă
între instinctual și rațional, între dionisiac și apolinic, accentul căzând pe
antagonismul slab – puternic, înlocuind ideea impusă în literatură că dragostea este
un miracol în sine.