Stefanescu Bianca Cristiana

Clasa a 12 a C

Romanitatea romanilor
Romanizarea populatiilor autohtone constitue un proces istoric de mari proportii si cu
consecinte uriase, comparabil ca insemnatate cu indo-europenizarea si cu migratia popoarelor din
mileniul I d.Hr. Romanizarea ca fenomen istoric, pe langa trasaturile sale generale, prezinta si o
serie de particularitati legate de locul, timpul si baza etnica pe care s-a construit.

Romanitatea romanilor, mai exact originea romana a poporului roman, este o realitate istorica pe
care o accepta aproape toti cercetatorii romani. Aceasta ipoteza a fost afirmata din crepusculul
evului mediu de catre cronicari, oameni politici, sau oameni de cultura.

Teoria imigrationista, in epoca moderna, a condus la numeroase controverse, in randul istoricilor

maghiari si austrieci care au contestat, din motive politice ,originea latina a poporului roman si
formarea lui in nordul Dunarii. Ea sustinea ca romanii sunt un popor de origine slava care s-a
format la sudul Dunarii de unde au emigrat apoi la nordul Dunarii. Disputa continuandu-se si pe
planul istografiei romane si austrica dar mai ales maghiara cu privire la originea romanilor si
formarea poporului roman, care s-a prelungit pana astazi.

Primul roman care a sustinut unitatea de neam, limba si obiceiuri si religie a fost Nicolaus
Olahus , el fiind un umanist recunoscut la nivel European. Contributia sa la afirmarea romanitatii
romanilor trebuie apreciata la adevarata ei valoare, deoarece a avut inalte demnitati religioase si
laice in Regatul ungar.

In secolul al XVII-lea el a pus amprenta in istoria culturii medievale romanesti, prin anticiparea
definitiva a slavonismului si desprinderea de tiparele bizantine, fapt care a condus la o schimbare
radicala in viata spirituala a romanilor dar si in evolutia ideii de romanitate.

Pe baza acestei idei mai multi cronicari umanisti si-au exercitat o inraurire decisiva.

Primul reprezentant al culturii umaniste in mediul romanesc a fost cronicarul Grigore Ureche.
Afirmarea si demonstrarea romanitatii romanilor si latinitatii limbii acestora a avut la baza
serioasa sa educatie din colegiile din Polonia, unde a invatat limba latina.

“In tara Ardealului nu lacuiesc numai unguri, ce si sasi peste sama de multi si romani peste tot
locul, de mai multu-i tara latita de romani decatu de unguri… Rumanii, cati se afla locuitori in
Tara Ungureasca si la Ardeal si la Maramorosu, de la loc sintu cu moldovanii si toti de la Rim
sat rag.” (“Letopisetul Tarii Moldovei”)

Miron Costin a acordat, la randul lui, o deosebita atentie origini romanilor. El, afirma ca istoria
romanilor incepea cu cea a dacilor antici, cuceriti si supusi de romanii lui Traian (ce era
considerat “descalecatorul cel dintai”).

La retragerea romanilor din Dacia nu au plecat toti romanii, multi ramanand pe loc si tinand
piept navalirilor barbare. Asadar din elementele romane s-a nascut poporul roman. Originea sa
Stefanescu Bianca Cristiana
Clasa a 12 a C

este atestata, dupa cronicarul moldovean, atat de numele pe care si l-au dat insusi romanii din
toate tinuturile romanesti, cat si de numele dat romanilor de catre straini. Romanitatea romanilor
era dovedita de stratul latin al limbii din care reproducea o lista impresionanta de cuvinte, dar si
urmele lasate de romani in fosta Dacie.

Miron Costin a scris lucrarea “De neamul moldovenilor” ce constitue primul tratat savant
consacrat exclusiv care analizeaza originea romana a poporului roman.

“Fost-au in gandul mieu, iubite cititorule, sa fac letopisetul tarii noastre Moldavei din
descalecatul ei cel dintai, carele au fost Traian imparatul, si urzisem si incepatura letopisetului;
ce sosira asupra noastra cumplite aceste vremi de acmu, de nu stam de scrisori, ce de grije si
suspinuri. Si la acest fel de scrisoare gand slobod si fara valuri trebueste, iara noiprivim
cumplite vremi si cumpana mare pamatului nostrum si noua. Deci priimeste aceast adata atata
din truda noastra, casa nu se uite lucrurile si cursul tarii, de unde au parasit a scrie raposatul
Ureche vornicul… c aceasta fagaduinta, ca si letopisetul intreg sa astepti de la noi, de vom avea
zile si nu va fi pus prea vesnicul sfat a puternicului Dumnezeu tarii acestia tenchiu si soroc de
savarsire.”

Opera istografica a lui Miron Costin cu preocuparile sale pentru trecutul antic si obarsia
romanilor nu este izolata in marea si ampla productie literara ce marcheaza epoca de aur a
culturii medievale romanesti. Miron Costin sustine ca romanii sunt urmasi ai romanilor si se
mandresc cu aceasta descendenta glorioasa.

Al doilea cronicar important al acelei vremi este Dimitrie Cantemir, in lucrarea sa, care era
destinata exclusiv problemei romanitatii romanilor (“Hronicul romano-moldovo-vlahilor”). El
inaugureaza prestiginosul efort al istografiei romane de a determina si fixa locul romanilor in
istoria universala.

Cronicarii sasi din Transilvania, au inceput sa-si expuna contra argumentele cu privire la
scrierile cronicarilor romani, in care adoptau o teorie umanista germana, cu scopul de a arata
originea lor daca. Cronicarii sasi au confundat dacii cu gotii

In opinea mea, romanitatea romanilor este unul dintre cele mai importante subiecte pe care
trebuie sa le avem in vedere. Un popor care nu-si cunoaste originile este un popor fara de trecut,
viitor sau prezent, este un popor lipsit de idealuri menit sa traiasca fara un scop anume pentru
care sa lupte. Consider ca constientizarea straturilor limbii si a stramosilor ce au dus la nasterea
acestei limbi pe care astazi o numim “romana”, tine de definirea noastra ca natie ca popor.