Romanitatea romanilor in viziunea istoricilor

Romanitatea romanilor a reprezentat o componenta de baza a istoriei

Nationale si se refera la caracterul romanic al poporului roman, originea
latina a limbii Romane, unitatea de neam a romanilor. Aceasta
problema a fost abordata de mai multi istorici de-a lungul timpului.
Astfel in epoca moderna, romanitatea romanilor a reprezentat o
preocupare atat pentru istoricii din spatiul romanesc cat si pentru cei
straini.
Romanizarea mai este comparata ca insemnatate cu
indoeuropenizarea si cu migratia popoarelor din mileniul I.I.Hr. In urma
romanizarii s-au înregistrat modificari etnice,lingvistice si spirituale.
Etapele romanizarii spatiului carpato-danubiano-pontic au fost: in etapa
anterioara cuceririi romane au patruns elemente materiale romane si
au existat relatii economice.
Secolele XV SI XVI sunt reprezentate de preocuparea umanistilor
italieni fata de romani. Romanii se aflau în prima linie a cruciadei anti-
otomane, devenind o amenintare pentru europenii catolici. Acestia ii
aseamana romanilor cu italienii, preocuparea lor pentru antichitatea
greco-romana, iar romanii vorbeau limba Latina.
In secolul XV  Poggio Bracciolini afirma originea romana a poporului
roman sivcontinuitatea elementului roman in spatiul romanesc
argumentand latinitatea limbii romane cu probe culese din spatul
romanesc.
In secolul al XVIII-lea se afirma lupta de emancipare nationala a
romanilor din Transilvania. Prin argumente legate de romanitate şi
intaietate romanii au cerut recunoasterea natiunii romane alaturi de
celelalte natiuni privilegiate si inlaturarea denumirii jignitoare de
„tolerat”. Episcopul greco-catolic a declarat un memorium adresat
Dietei Transilvaniei numit “Supplix Libellus” prin care cerea drepturi
egale pentru romanii din Transilvania. Membrii Scolii Ardelene: George
Sincai, Petru Maior, Samuel Micu si Ion Budai Deleanu redacteaza
principalul Program National al romanilor din Transilvania numit “
Supplex Libellus Valachorum”. Datorita sustinerii cauzei romanilor prin
argumente precum romanitatea, intaietatea sau majoritatea se
declanseaza reactia adversa a unor istoriografi maghiari şi austrieci,
care vor vehicula ideile imigrationiste, care sustineau ca romanii nu se
trag din colonistii romani, ca Dacia a ramas pustie dupa retragerea
aureliana, ca romanii s-au format la sudul Dunarii de unde au migrat in
secolul al XII-lea la nord de Dunare.
In secolul al XIX-lea, teoria imigrationista este sistematizata de Robert
Roesler, in „Studii romanesti” in anul 1871  unde face urmatoarele
afirmati: dacii au fost exterminate dupa anul 106 disparitia toponimelor
si hidronimelor dacice din lumea romana imposibilitatea romanizarii în
cei 165 de ani de stapanire romana, Dacia a fost complet distrusa dupa
retragerea aureliana, romanii s-au format ca popor la sud de Dunare,
inexistenta izvoarelor istorice anterioare secolului al XIII-lea, care sa
ateste pe romani la nord de Dunare.  Istoricul roman A.D.Xenopol i-a
raspuns lui Roesler in „Toeria lui Roesler. Studiu asupra staruintei
romanilor în Dacia Traiana”, contestand teoria imigrationista si
dezvoltand teoria continuitatii unde atesta continuitatea dacilor in
provincial romana dupa anul 106 prin prezenta tinerilor daci in armata
romana, toponimia si hidronimia dacica.
Datorita instaurarii comunismului în Romania postbelica istoriografia a
preluat ideile staliniste, diminuandu-se contributia factorului roman
(deoarece romanii erau considerati imperialisti) si exacerbandu-se
elementul dacic şi cel slav. Un reprezentant al acestei istoriografii este
Mihai Roller, autor al lucrarii „Istoria romanilor”.
Romanitatea romanilor a fost abordata de catre istorici din diferite
considerente: pentru a se cunoaste originea poporului roman, pentru
emanciparea natiunii romane sau pentru a combate unele teorii
eronate.
Revenirea la democratie a adus noi lucrari ce valoroase ce au abordat
ideile stiintifie a romanitatii romanilor prin operele unor mari istori
precum Lucian Boia, Neagu Dyuvara, Ioan Aurel Pop.
Cu siguranta teoriile ce contesta apartenenta poporului roman au
diferite argumente fiecare cu un punct de vedere bine structurat dar
peste toate se poate atesta diferentierea si autenticitatea romanilor
prin credinte si traditii atat dacice cat si romanice.