Probleme de Algebra Purdea - Pelea

IOAN PURDEA COSMIN PELEA
PROBLEME DE ALGEBRĂ
Ediţia a II-a revăzută şi completată
2007
Cuprins
Prefaţă i
I ENUNŢURI 1
1 Relaţii. Funcţii 3
2 Grupoizi. Semigrupuri. Grupuri 29
3 Inele şi corpuri 55
4 Semigrupuri şi inele de fracţii 69
5 Divizibilitatea ı̂n monoizi comutativi cu simplificare şi

ı̂n domenii de integritate 73
6 Spaţii vectoriale 79
7 Corpuri comutative. Teoria lui Galois 99
II SOLUŢII, INDICAŢII şi RĂSPUNSURI 103

1 Relaţii. Funcţii 105
2 Grupoizi. Semigrupuri. Grupuri 149
3 Inele şi corpuri 189
4 Semigrupuri şi inele de fracţii 223
5 Divizibilitatea ı̂n monoizi comutativi cu simplificare şi

ı̂n domenii de integritate 229
6 Spaţii vectoriale 243
7 Corpuri comutative. Teoria lui Galois 279
Bibliografie 293
CUPRINS
Index 297
Prefaţă
Această culegere de probleme urmează structura cursului ,,Algebră” de Ioan Pur-

dea şi Ioana Pop ([34]), apărut ı̂n 2003 la Editura GIL, Zalău, şi are la bază activ-
itatea şi experienţa celor doi autori, a unuia de peste 45 de ani, iar a celuilalt de
aproape 10 ani, ı̂n predarea algebrei la Facultatea de Matematică şi Informatică a
Universităţii ,,Babeş-Bolyai” din Cluj Napoca, precum şi lecţiile ţinute de aceştia
pentru profesorii de matematică din gimnaziu şi liceu la cursurile de perfecţionare
ı̂n specialitate.
Lucrarea de faţă se adresează studenţilor de la secţiile de matematică, infor-
matică, matematică şi informatică. matematică şi fizică, fizică, precum şi studenţilor
din ı̂nvăţământul tehnic şi economic. De asemenea, se adresează profesorilor de
matematică pentru pregătirea examenului de definitivat ı̂n ı̂nvăţământ, a examenu-
lui de gradul II şi a concursului de ocupare a catedrelor vacante. În bogatul material
din această carte se găsesc probleme care pot fi abordate cu succes şi de către elevii
de liceu.
Lucrarea are două părţi: prima cuprinde enunţurile problemelor şi, acolo unde
este necesar, unele precizări de natură teoretică, iar partea a doua cuprinde soluţii,
indicaţii şi răspunsuri. Cele peste 830 de probleme sunt distribuite ı̂n 7 capitole,
aceleaşi capitole ca cele din cursul menţionat, şi este urmărită succesiunea para-
grafelor din fiecare capitol al cursului. Pentru toate problemele cu grad mediu sau
sporit de dificultate am prezentat ı̂n cea de a doua parte fie soluţia completă, fie am
furnizat indicaţii amănunţite pentru rezolvarea lor.
Mulţumim colegilor Rodica Covaci, Septimiu Crivei şi Simion Breaz pentru aju-
torul acordat la pregătirea manuscrisului pentru tipar.
Autorii
i
ii PREFAŢĂ
Partea I
ENUNŢURI
1
Capitolul 1
Relaţii. Funcţii
1.1. Fie A o mulţime cu m elemente şi B o mulţime cu n elemente. Să se determine

numărul:
a) elementelor lui A × B;
b) submulţimilor lui A × B;
c) relaţiilor ı̂ntre elementele lui A şi B.
1.2. Fie mulţimile A = {1, 2}, B = {1, 2, 3}, C = {1, 2, 3, 4} şi relaţiile binare
(A, B, R1 ), (B, C, R2), (B, C, R3 ) cu graficele R1 = {(1, 3), (2, 3), (1, 2)}, R2 =
{(3, 1), (1, 4), (3, 4)} şi R3 = {(1, 2), (1, 4), (2, 2), (2, 3)}. Să se determine:
a) relaţia universală ı̂ntre elementele mulţimilor A şi B, complementara ei şi com-
plementara relaţiei (A, B, R1 );
b) reuniunea si intersecţia relaţiilor (B, C, R2 ) şi (B, C, R3);
c) relaţiile (A, C, R2 ◦ R1 ) şi (B, B, R1 ◦ R2 );
−1 −1 −1
d) relaţiile (B, A, R1 ), (C, B, R2 ), (C, A, R2 ◦ R1 ).
1.3. Fie ≤ relaţia de inegalitate ı̂n R şi ≥ inversa sa. Să se reprezinte ı̂ntr-un sistem
de coordonate ortogonal graficul:
a) relaţiei ≤ ;
b) relaţiei ≥ ;
c) intersecţiei relaţiilor ≤ şi ≥ ;
d) reuniunii relaţiilor ≤ şi ≥ ;
e) complementarei relaţiei ≤ .
1.4. Fie < relaţia de inegalitate strictă ı̂n N. Să se determine relaţiile <2 , <3 şi
produsele (compusele) < ◦ > , > ◦ < .
Dacă A şi B sunt mulţimi fixate atunci, adesea, o relaţie (binară) ρ = (A, B, R) ı̂ntre
elementele mulţimilor A şi B se identifică cu graficul său R.
1.5. Fie ρ graficul unei relaţii ı̂ntre numere reale. Să se indice transformarea geo-
−1 −1
metrică ce ne conduce de la ρ la ρ . Să se construiască ρ0 ı̂n cazul ı̂n care
√
ρ0 = {(x, y) ∈ R2 | y = 3 x}.
1.6. Fie R1 , R2 ⊆ A × B. Să se arate că
−1 −1
R1 = R2 ⇔ R1 = R2 .
3
4 CAPITOLUL 1. RELAŢII. FUNCŢII (ENUNŢURI)
1.7. Fie ρij ⊆ Rn × Rn (i, j = 1, . . . , n) relaţiile definite astfel:
(a1 , . . . , an )ρij (b1 , . . . , bn ) ⇔ a1 + · · · + ai = b1 + · · · + bj .

n
\ n
\ n
\
′
Să se determine relaţiile ρi = ρij (i = 1, . . . , n), ρ = ρii şi ρ = ρij .
j=1 i=1 i,j=1
1.8. Fie R, S, T şi Rk (k ∈ N∗ ) relaţiile definite ı̂n N astfel:
mRn ⇔ m|n (m divide pe n);
mSn ⇔ m < n;
mRk n ⇔ |m − n| = k.
Să se determine R2 , S ◦ R, T 2 , R ◦ Rk , Rk ◦ R, Rk ◦ S, S ◦ Rk , Rk ◦ R1 .
1.9. Fie C[a, b] = {f : [a, b] → R | f este continuă} şi ρ1 , ρ2 , ρ3 relaţiile definite pe

C[a, b] prin:
f ρ1 g ⇔ ∀x ∈ [a, b], f (x) ≤ g(x);
f ρ2 g ⇔ f (a) = g(a), f (b) = g(b);
f ρ3 g ⇔ ∀x ∈ [a, b], f (x) 6= g(x).
Să se determine ρ21 , ρ22 , ρ23 , ρ2 ◦ ρ1 , ρ3 ◦ ρ2 , ρ2 ◦ ρ3 .
1.10. Fie A = {1, 2, 3, 4} şi fie pe A relaţiile R = {(1, 2), (1, 4), (2, 3), (4, 4), (4, 3)},
S = {(2, 4), (3, 4), (1, 1)}, S ′ = {(4, 4), (1, 4)}. Să se determine relaţiile (S ∩ S ′ ) ◦ R,
(S ◦ R) ∩ (S ′ ◦ R), R ◦ (S ∩ S ′ ), (R ◦ S) ∩ (R ◦ S ′ ).
1.11. Fie mulţimile A = {a1 , a2 , a3 , a4 }, B = {b1 , b2 , b3 , b4 , b5 }, X = {a2 , a4 }, Y =

{b1 , b2 , b4 , b5 } şi R = {(a1 , b2 ), (a3 , b5 ), (a1 , b3 ), (a2 , b4 )} ⊆ A × B. Să se determine
−1 −1
R(X), Rha2 i, R(Y ), Rhb5 i, pr1 R, pr2 R.
1.12. Fie ρ relaţia binară definită ı̂n N astfel:
mρn ⇔ m divide pe n.
−1
Să se determine ρh1i, ρ ({4, 9}), pr1 ρ, pr2 ρ.
1.13. Fie ρ = {(x, y) ∈ R × R | x2 + y 2 ≤ 1}. Să se determine ρh−1i, ρh0i, ρh1i,

ρh2i, ρ([0, 1]), pr1 ρ, pr2 ρ.
1.14. Fie A, B ⊆ R, X ⊆ A, Y ⊆ B, ρ ⊆ A × B. Să se dea interpretarea geometrică

−1
pentru fiecare dintre mulţimile ρ(X), ρ (Y ), pr1 ρ, pr2 ρ. Să se analizeze cazurile
particulare X = {x}, Y = {y}.
1.15. Fie A, B două mulţimi, R ⊆ A × B şi X ⊆ A. Să se arate că

[
R(X) = Rhxi.
x∈X
5
1.16. Fie A, B mulţimi, R1 , R2 ⊆ A × B. Să se arate că

−1 −1
R1 = R2 ⇔ ∀x ∈ A, R1 hxi = R2 hxi ⇔ ∀y ∈ B, R1 hyi = R2 hyi.
1.17. Fie A, B mulţimi, R ⊆ A × B, a ∈ A şi X ⊆ A. Să se arate că:

6 ∅ ⇔ a ∈ pr1 R;
a) Rhai =
b) R(X) = R(X ∩ pr1 R);
c) R(X) = ∅ ⇔ X ∩ pr1 R = ∅.

2 2 1 1
1.18. Fie ρ = {(x, y) ∈ R × R | x + y = 1}, X = −2, şi Y = − , 1 . Să se
2 2
determine ρ(X ∩ Y ) şi ρ(X) ∩ ρ(Y ).
1.19. Fie ρ = {(x, y) ∈ R × R | x2 + y 2 = 1}, ρ′ = {(x, y) ∈ R × R | x > 2} şi
X = [0, 3]. Să se determine (ρ ∩ ρ′ )(X) şi ρ(X) ∩ ρ′ (X).
1.20. Fie X = {z ∈ C | |z| = 1} şi ρ1 , ρ2 , ρ3 relaţiile binare definite ı̂n C astfel:
z1 ρ1 z2 ⇔ |z1 | = |z2 |;
z1 ρ2 z2 ⇔ arg z1 = arg z2 sau z1 = 0 = z2 ;

z1 ρ3 z2 ⇔ z1 = z2 ,
(unde arg zi şi zi sunt argumentul redus, respectiv, conjugatul numărului complex
zi (i = 1, 2)). Să se determine ρk (R), ρk (X) şi ρk hii (k = 1, 2, 3).
1.21. Fie A, B două mulţimi, X, X ′ ⊆ A şi Y ⊆ B. Să se arate că:
−1
a) X × Y = Y × X;
b) Y 6= ∅ ⇒ pr1 (X × Y ) = X;
c) X 6= ∅ ⇒ pr2 (X × Y ) = Y ;
d) x ∈ X ⇒ (X × Y )hxi = Y ;
e) x ∈
/ X ⇒ (X × Y )hxi = ∅;
f) X ∩ X ′ 6= ∅ ⇒ (X × Y )(X ′ ) = Y ;
g) X ∩ X ′ = ∅ ⇒ (X × Y )(X ′ ) = ∅.
1.22. Fie A, B, C trei mulţimi, R ⊆ A × B, S ⊆ B × C, X ⊆ A, Y, Y ′ ⊆ B şi
Z ⊆ C. Să se arate că:
a) S ◦ (X × Y ) = X × S(Y );
−1
b) (Y × Z) ◦ R = R(Y ) × Z;
c) Y ∩ Y ′ 6= ∅ ⇒ (Y ′ × Z) ◦ (X × Y ) = X × Z;
d) Y ∩ Y ′ = ∅ ⇒ (Y ′ × Z) ◦ (X × Y ) = ∅.
1.23. Fie A o mulţime. Să se determine o relaţie omogenă ρ pe A astfel ı̂ncât să fie
ı̂ndeplinită condiţia:
a) ρ ◦ (A × A) = A × A;
b) (A × A) ◦ ρ = A × A;
c) ρ ◦ (A × A) ◦ ρ = A × A;
d) (A × A) ◦ ρ ◦ (A × A) = A × A;
−1
e) ρ ◦ ρ = A × A.
1.24. Fie A, B, C trei mulţimi, R ⊆ A × B şi S ⊆ B × C. Să se arate că:

−1
a) S ◦ R = {(a, c) ∈ A × C | Rhai ∩ S hci =
6 ∅};
[ −1
b) S ◦ R = Rhbi × Shbi.
b∈B
1.25. Fie A, B, C mulţimi, R ⊆ A × B şi S ⊆ B × C. Să se arate că:

−1
a) pr1 (S ◦ R) = R(pr1 S) ⊆ pr1 R;
b) pr2 (S ◦ R) = S(pr2 R) ⊆ pr2 S;
c) S ◦ R = ∅ ⇔ pr2 R ∩ pr1 S = ∅;
d) S ◦ R ⊆ pr1 R × pr2 S.
1.26. Fie A, B mulţimi şi R ⊆ A × B. Să se arate că următoarele condiţii sunt
echivalente:
a) pentru orice x ∈ A, Rhxi =6 ∅;
−1
b) ∆A ⊆ R ◦ R;
c) pr1 R = A;
d) dacă A′ este o mulţime şi P1 , P2 ⊆ A′ × A atunci
(R ◦ P1 ) ∩ (R ◦ P2 ) = ∅ ⇔ P1 ∩ P2 = ∅;
e) dacă A′ este o mulţime şi P ⊆ A′ × A atunci
R ◦ P = ∅ ⇔ P = ∅;
f) dacă X1 , X2 ⊆ A atunci
R(X1 ) ∩ R(X2 ) = ∅ ⇔ X1 ∩ X2 = ∅;
g) dacă X ⊆ A atunci
R(X) = ∅ ⇔ X = ∅;
h) dacă Y1 , Y2 ⊆ B atunci
−1 −1
Y1 ∪ Y2 = B ⇔ R(Y1 ) ∪ R(Y2 ) = A;
i) dacă Y ⊆ B atunci
−1 −1
R(Y ) ∪ R(CB (Y )) = A.
1.27. Fie A, B mulţimi şi R ⊆ A × B. Să se arate că următoarele condiţii sunt
echivalente:
a) pentru orice x ∈ A, Rhxi conţine cel mult un element;
−1
b) R ◦ R ⊆ ∆B ;
c) dacă B ′ este o mulţime şi S1 , S2 ⊆ B × B ′ atunci
(S1 ∩ S2 ) ◦ R = (S1 ◦ R) ∩ (S2 ◦ R);
d) dacă B ′ este o mulţime şi S1 , S2 ⊆ B × B ′ atunci
S1 ∩ S2 = ∅ ⇒ (S1 ◦ R) ∩ (S2 ◦ R) = ∅;
7
e) dacă B ′ este o mulţime şi S ⊆ B × B ′ atunci
(S ◦ R) ∩ (CB×B′ (S) ◦ R) = ∅;
f) dacă Y1 , Y2 ⊆ B atunci
−1 −1
Y1 ∩ Y2 = ∅ ⇒ R(Y1 ) ∩ R(Y2 ) = ∅;
g) dacă Y ⊆ B atunci
−1 −1
R(Y ) ∩ R(CB (Y )) = ∅;
h) dacă Y ⊆ B atunci
−1 −1 −1
R(Y ) ∩ CA ( R(Y )) = R(CB (Y )).
1.28. Fie A, B mulţimi, R ⊆ A × B şi X, X ′ ⊆ A. Să se arate că dacă pentru orice
−1
y ∈ B secţiunea Rhyi are cel mult un element atunci
R(CA (X)) = pr2 R \ R(X) şi R(X ∩ X ′ ) = R(X) ∩ R(X ′ ).
1.29. Fie A, B, C mulţimi, R1 , R2 ⊆ A × B şi S ⊆ B × C. Să se arate că dacă

−1
pentru orice z ∈ C secţiunea S hzi are cel mult un element atunci
S ◦ (R1 ∩ R2 ) = (S ◦ R1 ) ∩ (S ◦ R2 ).
1.30. Fie R ⊆ B × C. Să se arate că următoarele afirmaţii sunt echivalente:

a) X1 , X2 ⊆ B, X1 6= X2 ⇒ R(X1 ) 6= R(X2 ) ;
b) pentru orice mulţime A şi orice relaţii binare R1 , R2 ⊆ A × B avem
R ◦ R1 = R ◦ R2 ⇒ R1 = R2 .
1.31. Fie R ⊆ A × B. Să se arate că următoarele afirmaţii sunt echivalente:

−1 −1
a) Y1 , Y2 ⊆ B, Y1 6= Y2 ⇒ R(Y1 ) 6= R(Y2 );
b) pentru orice mulţime C şi orice relaţii binare R1 , R2 ⊆ B × C avem
R1 ◦ R = R2 ◦ R ⇒ R1 = R2 .
1.32. Să se arate că dacă f = (A, B, F ) este o funcţie atunci pr1 F = A.
1.33. Să se precizeze dacă sunt sau nu egale funcţiile:
a) f : R → R, f (x) = x2 şi g : R → (0, ∞), g(x) = x2 ;
b) f : R → R, f (x) = x2 şi g : (−∞, 0] → R, g(x) = x2 ;
c) f : R → R, f (x) = x2 şi g : R → R, g(t) = t2 .
1.34. Fie f : R → R, f (x) = x2 şi X1 = (−1, 0], X2 = [0, 1]. Să se determine
f (X1 ∩ X2 ) şi f (X1 ) ∩ f (X2 ).
1.35. a) Fie A, B ⊆ R şi F o mulţime de puncte din plan. Ce condiţii trebuie să
ı̂ndeplinească F pentru a fi graficul unei funcţii cu domeniul A şi codomeniul B?
b) Fie A = [1, 4], B = [1, 3]. Sunt mulţimile F şi G indicate ı̂n figurile următoare
graficele unor funcţii cu domeniul A şi codomeniul B?
y y
3 3
G
F
1 1
O 1 4 x O 1 4
1.36. Fie F, G ⊆ A × B graficul unor funcţii definite pe A cu valori ı̂n B. Sunt

−1
F ∪ G, F ∩ G, CA×B (F ) grafice de funcţii definite pe A cu valori ı̂n B? Dar F este
graficul unei funcţii cu domeniul B şi codomeniul A?
1.37. Fie F şi G cu semnificaţia din problema precedentă. Să se dea condiţii necesare
şi suficiente pentru ca F ∪ G (F ∩ G, respectiv CA×B (F )) să fie grafice de funcţii
−1
cu domeniul A şi codomeniul B, iar F să fie graficul unei funcţii cu domeniul B şi
codomeniul A.
1.38. Fie f : A → B o funcţie şi F graficul său. Să se arate că următoarele afirmaţii
sunt echivalente:
a) f este injectivă;
−1
b) pentru orice y ∈ B, F hyi conţine cel mult un element;
c) pentru orice y ∈ B, ecuaţia f (x) = y (cu necunoscuta x) are cel mult o soluţie ı̂n
mulţimea A.
1.39. Fie A, B ⊆ R, f : A → B o funcţie şi F graficul său.

a) Să se arate că f este injectivă dacă şi numai dacă orice paralelă la Ox, dusă
printr-un punct din B, conţine cel mult un punct din F .
b) Să se arate că dacă f este strict monotonă atunci f este injectivă. Este adevărată
reciproca acestei afirmaţii?
1.40. Fie f : A → B o funcţie şi F graficul său. Să se arate că următoarele afirmaţii
sunt echivalente:
a) f este surjectivă;
b) pr2 F = B;
−1 −1
c) pentru orice y ∈ B, F hyi conţine cel puţin un element, adică F hyi =
6 ∅;
d) pentru orice y ∈ B, ecuaţia f (x) = y (cu necunoscuta x) are cel puţin o soluţie
ı̂n A.
1.41. Fie A, B ⊆ R, f : A → B o funcţie şi F graficul său. Să se arate că f este
surjectivă dacă şi numai dacă orice paralelă la Ox, dusă printr-un punct din B,
conţine cel puţin un punct din F .
9
1.42. Să se dea câte un exemplu de funcţie care are:

a) exact două retracte (diferite) ;
b) o infinitate de retracte (diferite).
1.43. Să se dea câte un exemplu de funcţie care are :

a) exact două secţiuni (diferite) ;
b) o infinitate de secţiuni (diferite).
1.44. Să se dea un exemplu de funcţie injectivă a cărei inversă (considerată ca şi
relaţie) nu este o funcţie.
1.45. Să se dea un exemplu de funcţie surjectivă a cărei inversă (considerată ca şi
relaţie) nu este o funcţie.
1.46. Fie A şi B mulţimi finite cu m, respectiv n elemente. Cum trebuie să fie m
şi n pentru ca să existe cel puţin
a) o funcţie injectivă f : A → B ;
b) o funcţie surjectivă f : A → B ;
c) o funcţie bijectivă f : A → B ?
1.47. Fie A o mulţime finită şi f : A → A. Să se arate că următoarele afirmaţii
sunt echivalente:
a) f este injectivă ;
b) f este surjectivă ;
c) f este bijectivă.
1.48. Fie n ∈ N, n ≥ 2 şi f : R → R, f (x) = xn . Este f bijectivă? În caz afirmativ

să se determine f −1 .
1.49. Pentru o funcţie f : A → B se consideră funcţiile

−1
f∗ : P(A) → P(B), f∗ (X) = f (X) şi f ∗ : P(B) → P(A), f ∗ (Y ) = f (Y )
(unde P(A) este mulţimea submulţimilor lui A). Să se arate că sunt echivalente
afirmaţiile:
b) f∗ este injectivă;
c) f ∗ ◦ f∗ = 1P(A) ;
d) f ∗ este surjectivă;
e) f (X1 ∩ X2 ) = f (X1 ) ∩ f (X2 ), pentru orice X1 , X2 ⊆ A;
f) f (C(X)) ⊆ C(f (X)), pentru orice X ⊆ A.
1.50. Cu notaţiile din problema anterioară, să se arate că următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
b) f∗ este surjectivă;
c) f∗ ◦ f ∗ = 1P(B) ;
d) f ∗ este injectivă;
e) C(f (X)) ⊆ f (C(X)), pentru orice X ⊆ A.
1.51. Fie f : A → N. Cu ajutorul lui f , definim funcţia f de la mulţimea

submulţimilor finite X ale mulţimii A la N astfel:
 X
 f (x) , dacă X 6= ∅
f(X) = x∈X

0 , dacă X = ∅.
a) Să se arate că dacă Xi (i = 1, . . . , n) sunt mulţimi finite atunci

n
! n
[ X X X
f Xi = f (Xi ) − f (Xi ∩ Xj ) + f(Xi ∩ Xj ∩ Xk )
i=1 i=1 1≤i<j≤n 1≤i<j<k≤n
n
!
\
− · · · + (−1)n+1 f Xi .
i=1
b) Notăm cu |X| numărul de elemente ale unei mulţimi finite X. Să se arate, folosind
pe a), că dacă Xi (i = 1, . . . , n) sunt mulţimi finite atunci
n
[ n
X X X
Xi = |Xi| − |Xi ∩ Xj | + |Xi ∩ Xj ∩ Xk |
i=1 i=1 1≤i<j≤n 1≤i<j<k≤n
n
\
− · · · + (−1)n+1 Xi .
i=1
1.52. Fie A şi B două mulţimi finite cu m, respectiv n elemente. Să se determine
numărul :
a) funcţiilor care au domeniul A şi codomeniul B;
b) funcţiilor injective care au domeniul A şi codomeniul B;
c) funcţiilor bijective care au domeniul A şi codomeniul B;
d) funcţiilor surjective care au domeniul A şi codomeniul B.
1.53. Fie n un ı̂ntreg pozitiv. Există o funcţie f : R → R care verifică una dintre
condiţiile:
a) f (xn ) = x pentru orice x ∈ R?
b) [f (x)]n = x pentru orice x ∈ R?
1.54. Fie g : R → R o funcţie pară sau periodică. Există o funcţie f : R → R astfel

ca f (g(x)) = x pentru orice x ∈ R?
1.55. Să se arate că o funcţie f : A → B are o secţiune (inversă la dreapta) unică
dacă şi numai dacă f este bijectivă.
1.56. a) Să se dea un exemplu de funcţie injectivă care nu are nici o retractă (inversă
la stânga).
b) Să se dea un exemplu de funcţie injectivă care deşi are o retractă unică, totuşi
nu este bijectivă.
c) Fie f : A → B şi |A| > 1. Să se arate că f are o retractă unică dacă şi numai
dacă f este bijectivă.
11
1.57. Să se arate că pentru orice funcţie f : A → B cu A 6= ∅ există o funcţie

g : B → A astfel ı̂ncât f ◦ g ◦ f = f. Esta g unică?
1.58. Fie A şi B două mulţimi. Să se arate că există o bijecţie ı̂ntre mulţimea
relaţiilor cu domeniul A şi codomeniul B şi mulţimea funcţiilor cu domeniul A şi
codomeniul P(B).
1.59. Fie A şi B două mulţimi. Să se arate că există o funcţie bijectivă ı̂ntre
mulţimea R a relaţiilor binare cu domeniul A şi codomeniul B şi mulţimea F a
funcţiilor F : P(A) → P(B) care au proprietatea
! că pentru orice familie (Xi )i∈I de
[ [
submulţimi ale mulţimii A, F Xi = F (Xi ).
i∈I i∈I
1.60. Fie f : R → R, f (x) = cos x şi g : R → R+ = [0, +∞), g(x) = x2 . Să se

determine o funcţie h : R+ → R astfel ı̂ncât f = h ◦ g. Este funcţia h unică?
1.61. Fie f : R → R, f (x) = sin x şi g : R → R+ , g(x) = x2 . Există o funcţie
h : R+ → R astfel ı̂ncât f = h ◦ g?
1.62. Fie f : R → R, f (x) = cos x, A = [−2, +∞) şi g : A → R, g(x) = 2x + 1. Să
se determine o funcţie h : R → A astfel ı̂ncât f = g ◦ h. Este funcţia h unică?
1.63. Fie f : R → R, f (x) = sin x, A = [0, +∞) şi g : A → R, g(x) = 2x + 1. Există
o funcţie h : R → A astfel ı̂ncât f = g ◦ h?
1.64. Să se arate că pentru orice două mulţimi A şi B există o funcţie bijectivă
ϕA,B : A × B → B × A cu proprietatea că oricare ar fi funcţiile f : A → A′ şi
g : B → B ′ următoarea diagramă este comutativă
ϕA,B
A×B / B×A
f ×g g×f .
ϕA′ ,B′
A′ × B ′ / B ′ × A′
1.65. Să se arate că pentru orice mulţimi A, B şi C există o funcţie bijectivă
ϕA,B,C : (A × B) × C → A × (B × C) cu proprietate că oricare ar fi funcţiile
f : A → A′ , g : B → B ′ şi h : C → C ′ următoarea diagramă este comutativă
ϕA,B,C
(A × B) × C / A × (B × C)
(f ×g)×h f ×(g×h) .
ϕA′ ,B′ ,C ′
(A′ × B ′ ) × C ′ / A′ × (B ′ × C ′ )
1.66. Fie f : A → B, g : A′ → B ′ , X ⊆ A, X ′ ⊆ A′ , Y ⊆ B, Y ′ ⊆ B ′ . Să se arate

că:
−1 −1 −1
(f × g)(X × X ) = f (X) × g(X ) şi f × g(Y × Y ′ ) = f (Y ) × g (Y ′ ).
′ ′
Să se generalizeze aceste rezultate, luând ı̂n locul perechilor (f, g), (X, X ′) şi (Y, Y ′ )
familii indexate cu aceeaşi mulţime de indici.
1.67. Fie f : A → B, g : A → B ′ , Y ⊆ B, Y ′ ⊆ B ′ . Se consideră funcţia

h : A → B × B ′ , h(x) = (f (x), g(x)). Să se arate că
−1 −1 −1
h (Y × Y ′ ) = f (Y ) ∩ g (Y ′ ).
Să se generalizeze acest rezultat, luând ı̂n locul perechilor (f, g) şi (Y, Y ′ ) familii
indexate cu aceeaşi mulţime de indici.
1.68. Fie f : A → B şi g : A′ → B ′ cu A 6= ∅ = 6 A′ . Să se arate că:
a) f × g este injectivă dacă şi numai dacă f şi g sunt injective;
b) f × g este surjectivă dacă şi numai dacă f şi g sunt surjective.
1.69. Să se arate că există funcţii F : A × B → A′ × B ′ care nu sunt de forma
F = f × g, unde f : A → A′ şi g : B → B ′ .
1.70. Fie A1 şi A2 două mulţimi. Reuniunea a două mulţimi disjuncte de acelaşi
cardinal cu A1 şi A2 se numeşte reuniune disjunctă a lui A1 cu A2 . De exemplu
◦
A1 ∪ A2 = ({1} × A1 ) ∪ ({2} × A2 )
este o reuniune disjunctă a lui A1 cu A2 . Funcţiile

◦ ◦
q1 : A1 → A1 ∪ A2 , q1 (a1 ) = (1, a1 ) şi q2 : A2 → A1 ∪ A2 , q2 (a2 ) = (2, a2 )
se numesc injecţiile canonice. Să se arate că:

◦
a) A1 ∪ A2 ı̂mpreună cu injecţiile sale canonice are următoarea proprietate de uni-
versalitate: pentru orice mulţime B şi orice funcţii u1 : A1 → B, u2 : A2 → B există
◦
o singură funcţie u : A1 ∪ A2 → B astfel ı̂ncât diagrama
; B cG
ww O GGG
u1 www GGu2
ww u GG
w GG
ww q1 ◦ q 2
A1 /
A1 ∪ A2
o A
2
să fie comutativă, adică u ◦ q1 = u1 şi u ◦ q2 = u2 .

◦
b) Pentru orice mulţime B şi orice funcţii u′ , u′′ : A1 ∪ A2 → B avem
u′ ◦ q1 = u′′ ◦ q1 şi u′ ◦ q2 = u′′ ◦ q2 ⇒ u′ = u′′ .
c) Proprietatea de universalitate a reuniunii disjuncte determină reuniunea disjunctă

până la o bijecţie.
1.71. Fie mulţimile A = {1, 2}, B = {1, 2, 3} şi fie f : A → B, g : B → A funcţiile
definite prin
x 1 2 x 1 2 3
f (x) 2 3 g(x) 1 1 2
Să se determine funcţia f g : AA → B B .
1.72. Să se arate că funcţia f : A1 → A2 este injectivă dacă şi numai dacă pentru
orice mulţime B funcţia f 1B : AB B
1 → A2 este injectivă.
13
1.73. Să se arate că funcţia g : B2 → B1 este surjectivă dacă şi numai dacă pentru
orice mulţime A funcţia 1gA : AB1 → AB2 este injectivă.
1.74. Fie f : A1 → A2 şi g : B2 → B1 două funcţii. Să se arate că:

a) dacă f este injectivă şi g este surjectivă atunci f g este injectivă ;
b) dacă f este surjectivă şi g este injectivă, iar B2 6= ∅ atunci f g este surjectivă.
1.75. Să se arate că pentru orice mulţimi A1 , A2 , B funcţia
ϕ : (A1 × A2 )B → AB B
1 × A2 , ϕ(u) = (p1 ◦ u, p2 ◦ u)
(unde p1 , p2 sunt proiecţiile canonice ale produsului) este bijectivă, iar dacă
f1 : A1 → A′1 , f2 : A2 → A′2 şi g : B ′ → B
sunt funcţii atunci diagrama

ϕ
(A1 × A2 )B / AB B
1 × A2
(f1 ×f2 )g f1g ×f2g

ϕ′ ′ ′
A′1 B × A′2 B
′
(A′1 × A′2 )B /
(unde ϕ′ se defineşte analog cu ϕ) este comutativă.
1.76. Fie A, B1 , B2 trei mulţimi. Dacă f : B1 × B2 → A şi y ∈ B2 atunci fie

fy : B1 → A funcţia definită prin fy (x) = f (x, y), iar F : B2 → AB1 funcţia definită
prin F (y) = fy . Să se arate că funcţia
ϕ : AB1 ×B2 → (AB1 )B2 , ϕ(f ) = F
este bijectivă, iar dacă h : A → A′ , g1 : B1′ → B1 , g2 : B2′ → B2 sunt funcţii atunci

diagrama
ϕ
AB1 ×B2 / (AB1 )B2
hg1 ×g2 (hg1 )g2

ϕ′ ′
(A′ B1 )B2
′ ′ ′
A′ B1 ×B2 /
(unde ϕ′ se defineşte analog cu ϕ) este comutativă.
1.77. Fie R ⊆ A × A. Să se arate că :

a) R este reflexivă dacă şi numai dacă pentru orice x ∈ A, x ∈ Rhxi;
b) dacă R este simetrică atunci pr1 R = pr2 R;
c) dacă R este simetrică şi tranzitivă atunci pentru x ∈ pr1 R avem xRx;
d) R este o relaţie de echivalenţă dacă şi numai dacă R este simetrică, tranzitivă şi
pr1 R = A.
1.78. Să se găsească greşeala ı̂n următoarea ,,demonstraţie” a afirmaţiei: o relaţie

simetrică şi tranzitivă este o relaţie reflexivă (adică este o relaţie de echivalenţă):
,,Dacă R ⊆ A × A este simetrică atunci xRy implică yRx, iar din xRy şi yRx
(ı̂ntrucât R este tranzitivă) urmează xRx”.
1.79. Să se arate că axiomele care definesc noţiunea de relaţie de echivalenţă sunt
independente, adică nici una dintre ele nu este o consecinţă a celorlalte două.
1.80. Să se arate că dacă relaţiile R, S ⊆ A × A sunt reflexive atunci R ◦ S şi S ◦ R
sunt reflexive.
1.81. Fie R, S ⊆ A × A două relaţii simetrice. Să se arate că R ◦ S este simetrică
dacă şi numai dacă R ◦ S = S ◦ R.
1.82. Fie R, S ⊆ A × A două relaţii binare omogene tranzitive. Să se arate că dacă
R ◦ S = S ◦ R atunci R ◦ S este tranzitivă.
1.83. O relaţie R ⊆ A × A se numeşte circulară dacă
xRy şi yRz ⇒ zRx.
Să se arate că R este o relaţie de echivalenţă dacă şi numai dacă R este reflexivă şi
circulară.
1.84. Fie R ⊆ A × A, A′ ⊆ A şi R′ restricţia lui R la A′ , adică R′ = R ∩ (A′ × A′ ).
Să se arate că dacă R este o relaţie de echivalenţă atunci R′ ⊆ A′ × A′ este o relaţie
de echivalenţă.
1.85. Fie A = {1, 2, 3, 4}, ρ1 = {(1, 1), (2, 2), (3, 3), (4, 4), (1, 2), (2, 1), (2, 3), (1, 3),
(3, 2), (3, 1)}, ρ2 = {(1, 1), (2, 2), (3, 3), (4, 4), (2, 4)}, π1 = {{1, 2}, {3}, {4}} şi π2 =
{{1, 2}, {1, 3, 4}}.
a) Sunt ρ1 şi ρ2 relaţii de echivalenţă pe A? În caz afirmativ, să se determine
mulţimea cât corespunzătoare.
b) Sunt π1 şi π2 partiţii ale lui A? În caz afirmativ, să se determine relaţia de
echivalenţă corespunzătoare.
1.86. Să se determine partiţiile şi relaţiile de echivalenţă ale mulţimii A = {1, 2, 3}.
1.87. Fie A o mulţime. Să se arate că diagonala ∆A (relaţia de egalitate pe A) şi
relaţia universală A × A sunt relaţii de echivalenţă pe A şi să se determine mulţimile
cât corespunzătoare.
1.88. Fie ρ1 , ρ2 relaţiile definite pe C astfel:
z1 ρ1 z2 ⇔ |z1 | = |z2 |;
z1 ρ2 z2 ⇔ arg z1 = arg z2 sau z1 = 0 = z2 .
Să se arate că ρ1 şi ρ2 sunt relaţii de echivalenţă şi să se determine mulţimile cât
C/ρi (i = 1, 2). Să se reprezinte geometric clasele de echivalenţă determinate de
relaţiile ρi .
1.89. Fie ρ1 , ρ2 relaţiile definite pe C prin
zρ1 t ⇔ z şi t au aceeaşi parte reală;

zρ2 t ⇔ z şi t au aceeaşi parte imaginară.
Să se arate că ρ1 şi ρ2 sunt relaţii de echivalenţă şi să se determine mulţimile cât
C/ρi (i = 1, 2). Să se reprezinte geometric clasele de echivalenţă.
15
1.90. Fie ρ1 , ρ2 relaţiile definite pe R prin
xρ1 y ⇔ [x] = [y] (x şi y au aceeaşi parte ı̂ntreagă);

xρ2 y ⇔ {x} = {y} (x şi y au aceeaşi parte fracţionară).
Să se arate că ρ1 şi ρ2 sunt relaţii de echivalenţă şi că există o bijecţie ı̂ntre R/ρ1 şi
Z, precum şi ı̂ntre R/ρ2 şi [0, 1).
1.91. Fie n ∈ N∗ şi Mn (R) mulţimea matricelor pătrate de ordinul n cu elemente

din R. Să se arate că relaţia definită ı̂n Mn (R) prin
AρB ⇔ det A = det B
este o relaţie de echivalenţă şi că există o bijecţie ı̂ntre Mn (R)/ρ şi R .
1.92. Fie A 6= ∅ şi R ⊆ A × A. Să se arate că R este o relaţie de echivalenţă pe

A dacă şi numai dacă pr1 R = A şi există o familie (Ai )i∈I de submulţimi nevide
disjuncte ale mulţimii A astfel ı̂ncât
[
R= Ai × Ai .
i∈I
1.93. În raport cu care dintre operaţiile de: reuniune, intersecţie, inversare şi com-
plementare este ı̂nchisă mulţimea E(A) a relaţiilor de echivalenţă pe o mulţime A?
1.94. Fie Ri ⊆ Ai × Ai (i = 1, 2) relaţii de echivalenţă. Să se arate că relaţia

R ⊆ A1 × A2 , definită prin
(a1 , a2 )R(a′1 , a′2 ) ⇔ a1 R1 a′1 şi a2 R2 a′2
este o relaţie de echivalenţă şi că există o bijecţie ı̂ntre mulţimile (A1 × A2 )/R şi
(A1 /R1 ) × (A2 /R2 ).
1.95. Fie f, g : R → R, f (x) = x2 , g(x) = x4 . Să se arate că ker f = ker g şi să se
stabilească o bijecţie ı̂ntre R/ ker f şi R+ = [0, +∞).
1.96. Fie f, g : C → C, f (z) = z 2 , g(z) = z 4 . Să se arate că ker f 6= ker g şi că
există bijecţii ı̂ntre mulţimile C/ ker f , C/ ker g şi C.
1.97. Fie A o mulţime finită cu m elemente (m ∈ N∗ ) şi E(A) mulţimea relaţiilor

de echivalenţă ı̂ntre elementele mulţimii A. Să se determine numărul elementelor
mulţimii E(A).
−1
1.98. O relaţie R ⊆ A × B se numeşte difuncţională dacă R ◦ R ◦ R = R. Să se
arate că inversa unei relaţii difuncţionale este o relaţie difuncţională.
1.99. Fie D mulţimea dreptelor din plan şi
R = {(d1, d2 ) ∈ D × D | d1 este perpendiculară pe d2 }.
Să se arate că relaţia (D, D, R) este difuncţională.

1.100. Fie f : A → B o funcţie şi F graficul său. Să se arate că relaţia f = (A, B, F )
−1 −1
şi inversa sa f = (B, A, F ) sunt relaţii difuncţionale.
1.101. Fie R ⊆ A × B. Să se arate că următoarele afirmaţii sunt echivalente:

a) relaţia (A, B, R) este difuncţională;
b) dacă a1 , a2 ∈ A şi Rha1 i ∩ Rha2 i =
6 ∅ atunci Rha1 i = Rha2 i;
−1 −1 −1 −1
c) dacă b1 , b2 ∈ A şi Rhb1 i ∩ Rhb2 i =6 ∅ atunci Rhb1 i = Rhb2 i;
d) există familiile (Ai )i∈I , (Bi )i∈I de submulţimi disjuncte ale mulţimii A, respectiv
ale mulţimii B, astfel ı̂ncât [
R= Ai × Bi .
i∈I
1.102. Fie R ⊆ A × A. Să se arate că R este o relaţie de echivalenţă dacă şi numai
dacă R este o relaţie difuncţională reflexivă.
1.103. Să se arate că dacă R ⊆ A × B este o relaţie difuncţională atunci:

−1
a) R ◦ R este o relaţie de echivalenţă pe pr1 R;
−1
b) R ◦ R este o relaţie de echivalenţă pe pr2 R;
−1 −1
c) există o bijecţie ı̂ntre mulţimile cât pr1 R/ R ◦ R şi pr2 R/R ◦ R.
Să se deducă de aici că pentru orice funcţie f : A → B există o bijecţie ı̂ntre
mulţimile A/ ker f şi f (A).
1.104. Fie A, B două mulţimi, A′ ⊆ A, B ′ ⊆ B, ρ1 o relaţie de echivalenţă pe A′

şi ρ2 o relaţie de echivalenţă pe B ′ . Să se arate că dacă F este graficul unei bijecţii
−1
f : A′ /ρ1 → B ′ /ρ2 atunci R = F2 ◦ F ◦ F1 ⊆ A × B (unde F1 , F2 sunt graficele
funcţiilor canonice pρ1 : A′ → A′ /ρ1 , respectiv pρ2 : B ′ → B ′ /ρ2 ) este o relaţie
difuncţională pentru care pr1 R = A′ şi pr2 R = B ′ .
1.105. Să se arate că axiomele ce definesc noţiunea de relaţie de ordine (parţială)
sunt independente, adică nici una dintre ele nu este o consecinţă a celorlalte două.
1.106. Fie A o mulţime. Să se arate că intersecţia dintre mulţimea relaţiilor de
echivalenţă pe A şi mulţimea relaţiilor de ordine pe A este formată numai din relaţia
de egalitate.
1.107. Să se dea câte un exemplu de mulţime:

a) ordonată care nu este total ordonată;
b) total ordonată care nu este bine ordonată;
c) bine ordonată;
d) ordonată care nu este dirijată;
e) dirijată care nu este total ordonată.
1.108. Fie A o mulţime, A′ ⊆ A şi ρ ⊆ A × A. Să se arate că:

a) dacă ρ este o relaţie de ordine pe A atunci restricţia ρ′ a lui ρ la A′ , adică
ρ′ = ρ ∩ (A′ × A′ ), este o relaţie de ordine pe A′ ;
−1
b) ρ este o relaţie de ordine (totală) pe A dacă şi numai dacă ρ este o relaţie de
ordine (totală) pe A.
17
1.109. Să se arate că relaţia de divizibilitate ı̂n Z este o relaţie de preordine, dar
nu este nici relaţie de ordine şi nici relaţie de echivalenţă. Să se determine relaţia
de echivalenţă indusă de această preordine şi relaţia de ordine ı̂n mulţimea cât. Să
se găsească o bijecţie ı̂ntre mulţimea cât şi N.
1.110. a) Să se determine toate relaţiile de ordine pe mulţimile A = {a}, B = {a, b}
şi C = {a, b, c}.
b) Câte mulţimi ordonate neizomorfe cu 1, 2 şi 3 elemente există?
c) Să se determine relaţiile de ordine totală de la punctul a).
d) În fiecare mulţime ordonată de la punctul a) să se determine elementele minimale,
elementele maximale, cel mai mic element şi cel mai mare element.
1.111. Fie (A, ≤) o mulţime ordonată. Să se arate că (A, ≤) este izomorfă cu o
submulţime a mulţimii ordonate (P(A), ⊆).
1.112. Fie A şi B două mulţimi. Să se arate că funcţia
−1
f : P(A × B) → P(B × A), f (ρ) = ρ
este un izomorfism de ordine pentru relaţia de incluziune.

1.113. Să se arate că :
a) dacă ı̂ntr-o mulţime ordonată există cel mai mic (cel mai mare) element atunci
acesta este singurul element minimal (maximal);
b) unicitatea elementului minimal (maximal) nu implică faptul că acesta este cel
mai mic (cel mai mare) element.
1.114. Fie R mulţimea relaţiilor de ordine pe o mulţime A. Să se arate că relaţiile
de ordine totală pe A coincid cu elementele maximale din (R, ⊆).
1.115. Să se arate că dacă ρ este o relaţie de ordine pe A atunci există o relaţie de
ordine totală ρ′ pe A astfel ı̂ncât ρ ⊆ ρ′ , adică orice ordonare poate fi extinsă la o
ordonare totală.
1.116. Să se arate că orice mulţime ordonată finită verifică condiţia minimalităţii
şi condiţia maximalităţii.
1.117. Să se arate că orice mulţime total ordonată finită este bine ordonată.
1.118. Să se arate că orice mulţime total ordonată (A, ≤) care verifică condiţia
minimalităţii şi condiţia maximalităţii este finită.
1.119. Să se arate că dacă (A, ≤) este o mulţime bine ordonată şi f : A → A este
o funcţie injectivă crescătoare atunci nu există nici un a ∈ A astfel ı̂ncât a > f (a).
1.120. Să se arate că ı̂ntre două mulţimi bine ordonate există cel mult un izomorfism.
1.121. Să se demonstreze că o mulţime total ordonată A este bine ordonată dacă
şi numai dacă A nu are nici o submulţime izomorfă cu mulţimea ı̂ntregilor negativi
ordonată de relaţia ≤ obişnuită.
1.122. Să se arate că orice două mulţimi finite total ordonate care au acelaşi număr
de elemente sunt izomorfe.
1.123. Fie (Ai , ρi ) (i = 1, 2) două mulţimi ordonate. Să se arate că :

a) A1 × A2 este ordonată de relaţia ρ definită astfel:
(a1 , a2 )ρ(a′1 , a′2 ) ⇔ a1 ρ1 a′1 şi a2 ρ2 a′2 .
Din faptul că ρ1 , ρ2 sunt ordonări totale rezultă că ρ este o ordonare totală?
b) ρ este cea mai mare relaţie de ordine pe A1 × A2 pentru care proiecţiile canonice
sunt crescătoare.
c) (A1 × A2 , ρ) are următoarea proprietate de universalitate: pentru orice mulţime
ordonată (A, R) şi orice funcţii crescătoare u1 : A → A1 , u2 : A → A2 există o
singură funcţie crescătoare u : A → A1 × A2 astfel ı̂ncât triunghiurile următoarei
diagrame să fie comutative
A KKK
u2 uuu
uu KK u1
u KK
uuu KK
K%
zuu p1 p2
A1 o A1 × A2 / A2 .
d) Proprietatea de universalitate a lui (A1 × A2 , ρ) determină pe (A1 × A2 , ρ) până

la un izomorfism (de ordine).
1.124. Să se generalizeze problema precedentă pentru o familie oarecare de mulţimi
ordonate. Să se deducă din generalizarea punctului a) al problemei anterioare că
dacă (A, ≤) este o mulţime ordonată şi I este o mulţime oarecare atunci relaţia ≤
definită prin
f ≤ g ⇔ ∀i ∈ I, f (i) ≤ g(i)
este o relaţie de ordine pe mulţimea de funcţii AI . Să se examineze cazul particular
când I = R = A.
1.125. Fie (A, ρ1 ), (B, ρ2 ), (C, ρ3 ) mulţimi ordonate, f : A → B şi g : B → C. Să
se arate că:
a) dacă f şi g sunt crescătoare atunci g ◦ f este crescătoare;
b) dacă f şi g sunt descrescătoare atunci g ◦ f este crescătoare;
c) dacă una dintre funcţiile f şi g este crescătoare şi cealaltă descrescătoare atunci
g ◦ f este descrescătoare.
1.126. Să se dea un exemplu de funcţie bijectivă şi crescătoare care nu este un
izomorfism de ordine. Să se arate că orice funcţie bijectivă şi crescătoare al cărei
domeniu este o mulţime total ordonată este un izomorfism de ordine.
1.127. Fie (A, ≤) o mulţime ordonată şi a, b ∈ B. Vom spune că b este un succesor
imediat sau un element imediat următor al lui a dacă a < b şi nu există nici un x ∈ A
astfel ı̂ncât a < x < b. Dual se defineşte noţiunea de predecesor imediat sau element
imediat anterior al lui a. Să se arate că ı̂ntr-o mulţime bine ordonată orice element,
diferit de cel mai mare element (dacă acesta există), are un succesor imediat. Este
adevărată afirmaţia duală?
1.128. Fie (A, ≤) o mulţime ordonată şi X ⊆ B ⊆ A. Să se arate că:
a) dacă există inf A X şi inf B X atunci inf B X ≤ inf A X;
b) dacă există supA X şi supB X atunci supB X ≥ supA X.
19
1.129. Câte latici se pot defini pe o mulţime formată dintr-un element, din două
elemente, din trei elemente?
1.130. Să se arate că:
a) o mulţime ordonată (L, ≤) este o latice dacă şi numai dacă pentru orice submulţime
finită nevidă X ⊆ L, există inf X şi sup X.
b) orice latice finită (L, ≤) este o latice completă şi să se determine inf ∅ şi sup ∅.
1.131. Să se arate, folosind teorema de caracterizare a laticilor complete ([34, Teo-
rema 1.6.8]), că (N, ≤) nu este o latice completă.
a) orice lanţ (mulţime total ordonată) (A, ≤) este o latice şi orice submulţime a lui
A este o sublatice. Este (A, ≤) o latice completă?
b) o latice (A, ≤) este un lanţ dacă şi numai dacă orice submulţime a lui A este o
sublatice.
1.133. Să se dea câte un exemplu de latice:
a) care are cel mai mic element, dar nu are cel mai mare element;
b) care are cel mai mare element, dar nu are cel mai mic element;
c) care nu are nici cel mai mic element şi nici cel mai mare element;
d) care are cel mai mic şi cel mai mare element.
1.134. Să se arate că (N, |) (mulţimea N ordonată de relaţia de divizibilitate) este
o latice şi că N∗ şi submulţimea {2k | k ∈ N} sunt sublatici. Este (N, |) o latice
completă? Dar (N∗ , |)?
1.135. Să se arate că orice sublatice completă L′ a unei latici complete (L, ≤) conţine
pe cel mai mic element al lui L şi pe cel mai mare element al lui L.
1.136. Fie A o mulţime şi B ⊆ A. Să se arate că (P(A), ⊆) este o latice completă
şi că P(B) este o sublatice a laticii (P(A), ⊆) care este sublatice completă dacă şi
numai dacă A = B.
1.137. Să se arate că (RR , ≤), unde ≤ este relaţia definită astfel:
f ≤ g ⇔ ∀x ∈ R, f (x) ≤ g(x),
este o latice, iar submulţimea D(R, R) ⊆ RR formată din funcţiile derivabile pe R
este o mulţime dirijată, dar nu este o sublatice a lui RR . Este D(R, R) o latice?
1.138. a) Fie (A1 , ρ1 ) şi (A2 , ρ2 ) două mulţimi ordonate. Să se arate că dacă (A1 , ρ1 )
şi (A2 , ρ2 ) sunt latici (complete) atunci A1 × A2 este latice (completă) ı̂n raport cu
relaţia ρ definită prin
(a1 , a2 )ρ(a′1 , a′2 ) ⇔ a1 ρ1 a′1 şi a2 ρ2 a′2 .
b) Examinaţi cazul particular (A1 , ρ1 ) = (N, ≤), (A2 , ρ2 ) = (N, |).
c) Să se generalizeze punctul a) pentru o familie oarecare de latici şi să se deducă
din această generalizare că dacă (L, ≤) este o latice (completă) atunci pentru orice
mulţime I, mulţimea LI este o latice (completă) ı̂n raport cu relaţia ≤ definită prin
f ≤ g ⇔ ∀i ∈ I, f (i) ≤ g(i).
d) Să se deducă din c) prima parte a problemei anterioare.
1.139. Să se arate că există funcţii crescătoare ı̂ntre latici, care nu sunt omomorfisme
de latici.
1.140. Fie f : A → B o funcţie. Să se arate că:

−1
a) funcţia f ∗ : P(B) → P(A), f ∗ (Y ) = f (Y ) este un omomorfism de latici;
b) funcţia f∗ : P(A) → P(B), f∗ (X) = f (X) este un omomorfism de latici dacă şi
numai dacă f este injectivă.
1.141. Fie A = {1, 2, 3} şi B = {n ∈ N | n|30}. Să se găsească:

a) un izomorfism ı̂ntre mulţimile ordonate (P(A), ⊆) şi (B, |);
b) toate izomorfismele lui (P(A), ⊆) pe (B, |).
1.142. Să se arate că ı̂n orice latice (L, ≤) sunt verificate următoarele proprietăţi:
(a ∨ b) ∧ c ≥ (a ∧ c) ∨ (b ∧ c), ∀a, b, c ∈ L (subdistributivitate);

a, b, c ∈L, a ≤ c ⇒ a ∨ (b ∧ c) ≤ (a ∨ b) ∧ c (submodularitate).
1.143. O latice (L, ≤) se numeşte modulară dacă pentru orice a, b, c ∈ L
a ≤ c ⇒ a ∨ (b ∧ c) = (a ∨ b) ∧ c.
Să se arate că pentru o latice (L, ≤) următoarele afirmaţii sunt echivalente:
a) L este modulară;
b) pentru orice a, b, c ∈ L avem
a ∨ [b ∧ (a ∨ c)] = (a ∧ b) ∨ (a ∧ c);
c) pentru orice a, b, c ∈ L,
a ≤ b, a ∨ c = b ∨ c, a ∧ c = b ∧ c ⇒ a = b;
d) L nu conţine nici o sublatice izomorfă cu laticea
numită (laticea) pentagon.
1.144. Fie L o latice modulară şi a, b ∈ L. Să se arate că funcţiile:
ϕa : [b, a ∨ b] → [a ∧ b, a], ϕa (x) = a ∧ x ,

ϕb : [a ∧ b, a] → [b, a ∨ b], ϕb (y) = y ∨ b
sunt izomorfisme de latici şi ϕ−1

a = ϕb .
21
1.145. O latice (L, ≤) se numeşte distributivă dacă pentru orice a, b, c ∈ L avem
(a ∨ b) ∧ c = (a ∧ c) ∨ (b ∧ c).
Să se arate că pentru o latice (L, ≤) următoarele afirmaţii sunt echivalente:
a) L este distributivă;
b) pentru orice a, b, c ∈ L avem
(a ∧ b) ∨ c = (a ∨ c) ∧ (b ∨ c);
c) pentru orice a, b, c ∈ L
a ∨ c = b ∨ c, a ∧ c = b ∧ c ⇒ a = b;
d) L este modulară şi nu conţine nici o sublatice izomorfă cu laticea
numită (laticea) diamant.
1.146. Să se arate că orice lanţ este o latice distributivă.
1.147. Să se arate că laticea (N, |) este distributivă.
1.148. Să se arate că orice sublatice a unei latici modulare (respectiv distributive)
este o latice modulară (respectiv distributivă) şi că orice imagine omomorfă a unei
latici modulare (respectiv distributive) este o latice modulară (respectiv distribu-
tivă).
1.149. Să se determine toate laticile neizomorfe cu cel mult 5 elemente. Care dintre
acestea sunt modulare? Dar distributive?
1.150. O latice (L, ≤) se numeşte latice (algebră) Boole dacă este distributivă, are
cel mai mic şi cel mai mare element (notate cu 0, respectiv 1) şi pentru orice x ∈ L
există x′ ∈ L astfel ı̂ncât x ∧ x′ = 0 şi x ∨ x′ = 1 (numit complement al lui x). Să se
arate că ı̂ntr-o latice Boole fiecare element are complement unic.
1.151. Fie M o mulţime. Să se arate că mulţimea P(M) a submulţimilor mulţimii
M, ordonată cu incluziunea, formează o latice Boole.
1.152. Fie P mulţimea formulelor (expresiilor) calculului propoziţional şi p, q ∈ P.

Să se arate că relaţia ρ definită ı̂n P prin p ρ q dacă şi numai dacă p → q este identic
adevărată (tautologie) este o relaţie de preordine. Fie ≡ echivalenţa determinată de ρ
şi ≤ relaţia de ordine indusă de ρ pe mulţimea cât P/ ≡ (vezi [34, Teorema 1.8.16]).
Să se arate că (P/ ≡, ≤) este o latice Boole.
1.153. Fie B o latice (algebră) Boole, ai ∈ B (i ∈ I) şi a′i complementul lui ai . Să
se arate că: _ ^
a) dacă unul dintre elementele ai , a′i există atunci există şi celălalt şi
i∈I i∈I
!′
_ ^
ai = a′i ;
i∈I i∈I
^ _
b) dacă unul dintre elementele ai , a′i există atunci există şi celălalt şi
i∈I i∈I
!′
^ _
ai = a′i .
i∈I i∈I
1.154. Fie A o mulţime şi P(A) mulţimea părţilor sale. O submulţime C ⊆ P(A)
se numeşte sistem de ı̂nchidere pe A dacă pentru orice submulţime D ⊆ C avem
\
X ∈ C.
X∈D
Să se arate că:

a) orice sistem de ı̂nchidere pe A conţine pe A;
b) dacă C este sistem de ı̂nchidere pe A atunci (C, ⊆) este latice completă.
1.155. Fie A o mulţime infinită, Pf (A) mulţimea submulţimilor finite şi Pi (A)
mulţimea submulţimilor infinite ale lui A. Sunt Pf (A) şi Pi (A) sisteme de ı̂nchidere
pe A?
1.156. Fie A o mulţime. O funcţie J : P(A) → P(A) se numeşte operator de
ı̂nchidere pe A dacă verifică următoarele condiţii:
i) pentru orice X ⊆ A avem X ⊆ J(X), adică J este extensiv;
ii) pentru orice X, Y ⊆ A cu X ⊆ Y avem J(X) ⊆ J(Y ), adică J este crescător;
iii) pentru orice X ⊆ A avem J(J(X)) = J(X) (ceea ce este echivalent cu faptul că
J ◦ J = J), adică J este idempotent.
O submulţime X ⊆ A se numeşte ı̂nchisă relativ la J dacă J(X) = X, iar J(X) se
numeşte ı̂nchiderea lui X relativ la J. Să se arate că:
a) X ⊆ A este ı̂nchisă dacă şi numai dacă există X ′ ⊆ A astfel ı̂ncât X = J(X ′ );
b) condiţia iii) din definiţia operatorului de ı̂nchidere poate fi ı̂nlocuită cu
iii’) J(J(X)) ⊆ J(X), ∀X ⊆ A.
1.157. Fie A mulţime şi R ⊆ A × A o relaţie de preordine. Să se arate că funcţia
J : P(A) → P(A), J(X) = R(X)
este un operator de ı̂nchidere pe A.
1.158. Fie A o mulţime şi J, J ′ doi operatori de ı̂nchidere pe A. Să se arate că:
a) J ′ ◦ J este un operator de ı̂nchidere dacă şi numai dacă
J ◦ J ′ ◦ J = J ′ ◦ J;
b) dacă J ′ ◦ J = J ◦ J ′ atunci J ′ ◦ J este un operator de ı̂nchidere.
23
Fie A o mulţime. Spunem că un operator de ı̂nchidere J este algebric dacă pentru orice
X ⊆ A şi orice a ∈ J(X) există o submulţime finită X ′ ⊆ X astfel ı̂ncât a ∈ J(X ′ ). Au
loc următoarele afirmaţii:
i) Dacă C este un sistem de ı̂nchidere pe A atunci
\
JC : P(A) → P(A), JC (X) = {Y ∈ C | X ⊆ Y }
este un operator de ı̂nchidere pe A (vezi [33, Teorema 1.5.6]).

ii) Dacă J este un operator de ı̂nchidere pe A atunci
CJ = {X ⊆ A | J(X) = X}
este un sistem de ı̂nchidere pe A(vezi [33, Teorema 1.5.7]).

iii) Corespondenţa C 7→ JC realizează o bijecţie ı̂ntre mulţimea sistemelor de ı̂nchidere pe
A şi mulţimea operatorilor de ı̂nchidere pe A şi inversa sa este dată de corespondenţa
J 7→ CJ (vezi [33, Teorema 1.5.8]).
Spunem că un sistem de ı̂nchidere C este algebric dacă operatorul de ı̂nchidere JC este
algebric. Un sistem de ı̂nchidere \ C este algebric dacă şi numai dacă pentru orice D ⊆ C
nevidă şi dirijată superior avem X ∈ C (vezi [33, Teorema 1.5.13]).
X∈D
1.159. Fie Rr mulţimea relaţiilor reflexive ı̂ntre elementele unei mulţimi nevide A.
Să se arate că:
a) Rr este un sistem de ı̂nchidere algebric pe A × A;
b) Rr este o sublatice a laticii (P(A × A), ⊆), dar nu este o sublatice completă;
c) dacă Fr este operatorul de ı̂nchidere definit de Rr şi ρ ⊆ A × A atunci
Fr (ρ) = ρ ∪ ∆A .
1.160. Fie Rt mulţimea relaţiilor tranzitive ı̂ntre elementele unei mulţimi A. Să se
arate că :
a) Rt este un sistem de ı̂nchidere algebric pe A × A;
b) Rt nu este, ı̂n general, o sublatice a laticii (P(A × A), ⊆);
c) dacă Ft este operatorul de ı̂nchidere definit de Rt şi ρ ⊆ A × A atunci
[
Ft (ρ) = ρn .
n∈N∗
1.161. Fie Rs mulţimea relaţiilor simetrice ı̂ntre elementele unei mulţimi A. Să se
arate că:
a) Rs este o sublatice completă a laticii complete (P(A × A), ⊆);
b) dacă Fs este operatorul de ı̂nchidere definit de Rs şi ρ ⊆ A × A atunci
−1
Fs (ρ) = ρ ∪ ρ .
1.162. Fie Ra mulţimea relaţiilor antisimetrice ı̂ntre

\ elementele unei mulţimi A. Să
se arate că dacă ρi ∈ Ra , i ∈ I şi I 6= ∅ atunci ρi ∈ Ra , dar (ı̂n general) Ra nu
[ i∈I
este un sistem de ı̂nchidere şi ρi ∈
/ Ra .
i∈I
1.163. Fie Rp mulţimea relaţiilor de preordine ı̂ntre elementele unei mulţimi A. Să
se arate că:
a) Rp este un sistem de ı̂nchidere algebric pe A × A, dar (ı̂n general) nu este o
sublatice a laticii (P(A × A), ⊆);
b) dacă Fp este operatorul de ı̂nchidere definit de Rp şi ρ ⊆ A × A atunci
!
[
Fp (ρ) = ρn ∪ ∆A .
n∈N∗
1.164. Fie A o mulţime şi E(A) mulţimea relaţiilor de echivalenţă pe A. Să se arate
că:
a) E(A) este un sistem de ı̂nchidere algebric pe A × A, dar (ı̂n general) nu este o
sublatice a laticii (P(A × A), ⊆);
b) dacă Fe este operatorul de ı̂nchidere definit de E(A) şi ρ ⊆ A × A atunci
" #
[ −1
n
Fe (ρ) = ρ∪ ρ ∪ ∆A .
n∈N∗
1.165. Fie Fr , Fs , Ft , Fp şi Fe operatorii de ı̂nchidere din problemele 1.159, 1.160,

1.161, 1.163 şi 1.164. Să se arate că:
a) Fr ◦ Ft , Ft ◦ Fs , Fr ◦ Fs şi Fr ◦ (Ft ◦ Fs ) sunt operatori de ı̂nchidere;
b) Fr ◦ Ft = Fp şi Fr ◦ (Ft ◦ Fs ) = Fe .
1.166. Să se arate că mulţimea sistemelor de ı̂nchidere pe o mulţime A este un
sistem de ı̂nchidere pe P(A). Este acest sistem de ı̂nchidere algebric?
1.167. Fie A o mulţime, O(A) mulţimea operatorilor de ı̂nchidere pe mulţimea A
şi J, J ′ ∈ O(A). Să se arate că:
a) mulţimea O(A) este ordonată de relaţia ≤ definită prin
J ′ ≤ J ⇔ ∀X ⊆ A, J ′ (X) ⊆ J(X);
b) (O(A)), ≤) este o latice completă;
c) dacă J ′ ◦ J este un operator de ı̂nchidere atunci
sup(J ′ , J) = J ′ ◦ J.
1.168. Fie O(A), respectiv S(A) mulţimea operatorilor, respectiv sistemelor de
ı̂nchidere pe o mulţime A. Să se arate că funcţia
ϕ : O(A) → S(A), ϕ(J) = J(P(A))
este un antiizomorfism ı̂ntre (O(A), ≤) şi (S(A), ⊆).
1.169. Fie (A, ≤) şi (B ≤) două mulţimi ordonate. Se spune că o pereche de funcţii
ϕ : A → B, ψ : B → A este o corespondenţă Galois dacă verifică următoarele
condiţii: pentru x, x1 , x2 ∈ A şi y, y1, y2 ∈ B
x1 ≤ x2 ⇒ ϕ(x1 ) ≥ ϕ(x2 );
y1 ≤ y2 ⇒ ψ(y1 ) ≥ ψ(y2 );
x ≤ ψ(ϕ(x)), y ≤ ϕ(ψ(y)).
Să se arate că dacă (ϕ, ψ) este o corespondenţă Galois atunci
ϕ ◦ ψ ◦ ϕ = ϕ şi ψ ◦ ϕ ◦ ψ = ψ.
25
1.170. Fie A şi B două mulţimi, iar ϕ : P(A) → P(B), ψ : P(B) → P(A) o
corespondenţă Galois ı̂ntre (P(A), ⊆) şi (P(B), ⊆). Să se arate că:
a) funcţia J : P(A) → P(A), J(X) = ψ(ϕ(X)) este operator de ı̂nchidere pe A;
b) funcţia J ′ : P(B) → P(B), J ′ (Y ) = ϕ(ψ(Y )) este operator de ı̂nchidere pe B;
c) egalitatea f (X) = ϕ(X) defineşte o funcţie
f : {X ⊆ A | J(X) = X} → {Y ⊆ B | J ′ (Y ) = Y }
care este un antiizomorfism de ordine şi f −1 (Y ) = ψ(Y ).
1.171. Fie R ⊆ A × B o relaţie binară, ϕ : P(A) → P(B), ψ : P(B) → P(A)

funcţiile definite prin
ϕ(X) = {y ∈ B | ∀x ∈ X, xRy} şi ψ(Y ) = {x ∈ A | ∀y ∈ Y, xRy},
pentru orice X ⊆ A şi Y ⊆ B. Să se arate că:

\ \ −1
ϕ(X) = Rhxi şi ψ(Y ) = Rhyi,
x∈X y∈Y
iar ϕ şi ψ formează o corespondenţă Galois ı̂ntre (P(A), ⊆) şi (P(B), ⊆).
1.172. Dacă ı̂n problema anterioară se ia A = R = B şi ı̂n locul lui R relaţia ≤, să
se găsească sistemele de ı̂nchidere definite de operatorii de ı̂nchidere ϕ ◦ ψ şi ψ ◦ ϕ
(vezi problema 1.170).
1.173. Spunem că două mulţimi X şi Y sunt echivalente (şi scriem X ∼ Y ) dacă
există o funcţie bijectivă f : X → Y . O mulţime echivalentă cu N se numeşte
mulţime numărabilă. Să se arate că mulţimile N∗ , Z, N × N, Q+ = {x ∈ Q | x > 0}
şi Q sunt numărabile.
1.174. Să se arate că dacă X este o mulţime infinită şi x0 ∈ X atunci
X ∼ X \ {x0 }.
1.175. Să se arate că mulţimile R, [a, b], (a, b], [a, b), (a, b) (a, b ∈ R, a < b), [0, 1]
sunt echivalente.
1.176. Fie f : I → J o funcţie bijectivă şi fie (Ai )i∈I , (Bj )j∈J două familii de
◦
[ ◦
[
mulţimi astfel ı̂ncât Ai ∼ Bf (i) pentru orice i ∈ I. Să se arate că: a) Ai ∼ Bj ,
i∈I j∈J
Y Y
b) Ai ∼ Bj .
i∈I j∈J
1.177. Fie mulţimile A1 , A2 , B1 , B2 astfel ı̂ncât A1 ∼ A2 şi B1 ∼ B2 . Să se arate că

AB B2
1 ∼ A2 .
1
1.178. Fie (Xi )i∈N o familie de mulţimi numărabile indexată după mulţimea nu-
◦
[
merelor naturale. Să se arate că mulţimea Xi este numărabilă.
i∈N
Relaţia ∼ este reflexivă, simetrică şi tranzitivă. Asociem fiecărei mulţimi X un simbol |X|
numit cardinalul mulţimii X, caracterizat prin proprietatea
|X| = |Y | ⇔ X ∼ Y.
Cardinalul mulţimii ∅ se notează cu 0, cardinalul submulţimii {0, 1, . . . , n − 1} a mulţimii

N se notează cu n, iar cardinalul mulţimii N se notează cu ℵ0 . Din problemele anterioare
rezultă că egalităţile
X ◦
[ Y Y
|Ai | = Ai , |Ai | = Ai , |B||A| = B A
i∈I i∈I i∈I i∈I
nu depind de alegerea reprezentanţilor Ai , A, B ai cardinalelor |Ai |, |A|, |B| (i ∈ I), fapt

care permite definirea ca mai sus a sumei, produsului, respectiv, ridicării la putere a
cardinalelor. Amintim aici faptul că adunarea şi ı̂nmulţirea cardinalelor sunt asociative,
comutative, ı̂nmulţirea este distributivă faţă de adunare (vezi [7, Cap.3]) şi produsul a
două cardinale poate fi exprimat cu ajutorul sumei astfel:
m·n = m {z+ · ·}· = n

| +m | + n{z+ · ·}· .
n m
De asemenea, amintim că ridicarea la putere a cardinalelor satisface următoarele pro-

prietăţi: dacă m, n, p, (mi )i∈I , (mi )i∈I sunt cardinale atunci
0 1
!n BX ni CA
Y Y Y
mi = (mni ) , (mni ) = m i∈I , (mn)p = mn·p.
i∈I i∈I i∈I
1.179. Fie m = |X|, n = |Y | două numere cardinale. Scriem m ≤ n dacă există o

funcţie injectivă f : X → Y . Să se arate că:
a) relaţia ≤ nu depinde de alegerea reprezentanţilor;
b) dacă pentru cardinalele m1 , m2 , n1 , n2 avem m1 ≤ n1 şi m2 ≤ n2 atunci
m1 + m2 ≤ n1 + n2 .
1.180. Fie m şi n două cardinale. Scriem m < n dacă m ≤ n şi m 6= n. Să se arate
că:
a) dacă m < n atunci există un cardinal p > 0 astfel ı̂ncât n = m + p;
b) m ≤ n dacă şi numai dacă există un cardinal p astfel ı̂ncât n = m + p.
1.181. Dacă m şi n sunt două cardinale cu 1 < m, 1 < n atunci
m + n ≤ m · n.
1.182. Cardinalul 2ℵ0 se notează cu c şi se numeşte puterea continuului. Să se arate
că au loc următoarele egalităţi: 1) ℵ0 + ℵ0 = ℵ0 ; 2) ℵ0 + ℵ0 + · · · = ℵ0 · ℵ0 = ℵ0 ;
| {z }
ℵ0
2
3) c = c ; 4) c ℵ0
= c ; 5) c + c = c ; 6) ℵℵ0 0 = c ; 7) ℵ0 · c = c .
1.183. Să se arate că mulţimile R, R2 , . . . , Rn (n ∈ N∗ ) şi C sunt de puterea
continuului.
27
1.184. Cardinalul unei mulţimi infinite se numeşte cardinal infinit. Să se arate că
dacă m este un cardinal infinit atunci:
a) m2 = m ;
b) m + m = m ;
c) pentru orice cardinal n cu proprietatea că 1 ≤ n ≤ m avem
m + n = m şi m · n = m.
Reamintim că două mulţimi bine ordonate (X, ≤) şi (Y, ≤) sunt izomorfe dacă există
f : X → Y o funcţie bijectivă pentru care f şi f −1 sunt crescătoare. În acest caz
scriem (X, ≤) ≈ (Y, ≤). Relaţia ≈ astfel obţinută este reflexivă, simetrică şi tranzitivă.
Asociem fiecărei mulţimi bine ordonate (X, ≤) un simbol o(X, ≤), numit ordinalul mulţimii
bineordonate (X, ≤), caracterizat de proprietatea
o(X, ≤) = o(Y, ≤) ⇔ (X, ≤) ≈ (Y, ≤) .
Cardinalul unei mulţimi bine ordonate de ordinal α se notează cu α şi se numeşte cardinalul
ordinalului α. Elementele mulţimii {α | α = m} se numesc ordinale corespunzătoare
cardinalului m.
1.185. a) Să se arate că toate ordinalele corespunzătoare unui cardinal finit sunt
egale.
b) Să se arate că (pentru cardinale infinite) există mai multe ordinale corespunzătoare
aceluiaşi cardinal.
Ordinalul mulţimii vide se notează cu 0, ordinalul mulţimii {1, 2, . . . , n} (n ∈ N∗ ) se
notează cu n, iar ordinalul lui (N, ≤) se notează cu ω.
1.186. Fie (A, ≤), (B, ≤) două mulţimi bine ordonate de ordinale α, respectiv β şi
fie relaţia ≤ definită pe produsul cartezian A × B prin
(a1 , b1 ) ≤ (a2 , b2 ) ⇔ a1 < a2 sau (a1 = a2 şi b1 ≤ b2 )
(numită ordonare lexicografică). Să se arate că:

a) mulţimea (A × B, ≤) este bine ordonată;
b) dacă mulţimile bine ordonate (A′ , ≤) şi (B ′ , ≤) sunt izomorfe cu (A, ≤), respectiv
(B, ≤) atunci mulţimile bine ordonate (A × B, ≤) şi (A′ × B ′ , ≤) sunt izomorfe —
ceea ce permite definirea produsului β · α al ordinalelor β şi α astfel: β · α este
ordinalul mulţimii bine ordonate (A × B, ≤).
1.187. Fie (I, ≤) o mulţime bine ordonată, pentru fiecare i ∈ I, (Ai , ≤) o mulţime
◦
[
bineordonată de ordinal αi şi relaţia ≤ definită pe Ai prin
i∈I
(i1 , a′ ) ≤ (i2 , a′′ ) ⇔ (i1 = i2 şi a′ ≤ a′′ ı̂n Ai1 ) sau i1 ≤ i2 .
Să se arate că: !

◦
[
a) mulţimea Ai , ≤ este bine ordonată;
i∈I
b) dacă f este un izomorfism de ordine ı̂ntre mulţimile bine ordonate (J, ≤) şi (I, ≤)
şi pentru fiecare i ∈ I mulţimile bine ordonate (Ai , ≤) şi (Bf (i) , ≤) sunt izomorfe
!  
◦
[ ◦
[
atunci mulţimile bine ordonate Ai , ≤ şi  Bj , ≤ au acelaşi ordinal —
i∈I j∈I
X X
ceea ce permite definirea sumei αi a familiei de ordinale (αi )i∈I astfel: αi este
i∈I ! i∈I
◦
[
ordinalul mulţimii bine ordonate Ai , ≤ ;
i∈I
c) dacă α şi β sunt două ordinale atunci ordinalul α + β nu este ı̂ntotdeauna egal
cu ordinalul β + α.
Capitolul 2
Grupoizi. Semigrupuri. Grupuri
2.1. Să se dea două exemple de grupoizi care nu sunt semigrupuri şi să se cerceteze
dacă au elemente neutre.
2.2. Să se dea un exemplu de grupoid care are două elemente neutre la stânga
(dreapta). Există grupoizi care au două elemente neutre la stânga diferite şi un
element neutru la dreapta? Există grupoizi care au două elemente neutre?
2.3. Să se dea exemplu de grupoid cu element neutru ı̂n care există un element cu
două simetrice diferite. Există semigrupuri cu această proprietate?
2.4. Să se dea un exemplu de grupoid cu element neutru ı̂n care există un element
simetrizabil cu care nu se poate simplifica. Există semigrupuri cu această proprie-
tate?
2.5. Fie ∗ operaţia definită pe R prin
x ∗ y = x + y + xy.
Să se arate că (R, ∗) este un monoid comutativ şi că intervalul [−1, +∞) este o parte
stabilă a lui (R, ∗).
2.6. Fie λ ∈ R şi ∗ operaţia definită pe R prin
x ∗ y = xy − 2x − 2y + λ.
Să se determine valorile parametrului real λ pentru care intervalul (2, +∞) este o
parte stabilă ı̂n (R, ∗).
2.7. Pe R se defineşte operaţia ∗ astfel
x ∗ y = xy + 2ax + by, ∀x, y ∈ R.
Să se determine a, b ∈ R astfel ı̂ncât (R, ∗) să fie un semigrup comutativ.
2.8. Fie m, n, p trei numere ı̂ntregi şi ∗ operaţia definită ı̂n Z prin
x ∗ y = mxy + n(x + y) + p.
i) Să se determine o condiţie necesară şi suficientă pentru ca operaţia ∗ să fie aso-
ciativă.
ii) Să se determine condiţii necesare şi suficiente pentru existenţa elementului neutru
ı̂n (Z, ∗).
iii) Să se determine m, n şi p astfel ı̂ncât (Z, ∗) să fie grup.
29
30 CAPITOLUL 2. GRUPOIZI. SEMIGRUPURI. GRUPURI (ENUNŢURI)
2.9. Fie M o mulţime şi ◦ compunerea funcţiilor.

i) Să se determine ı̂n (M M , ◦) elementele inversabile la stânga (dreapta), elementele
inversabile, elementele cu care se poate simplifica la stânga (dreapta) şi elementele
cu care se poate simplifica.
ii) Cum trebuie să fie M pentru ca elementele inversabile la stânga să coincidă cu
cele inversabile la dreapta şi cu cele inversabile?
iii) Să se ı̂ntocmească tabla operaţiei ◦ ı̂n cazul M = {0, 1} şi să se găsească ı̂n acest
caz elementele cerute la punctul i).
2.10. Fie A o mulţime finită cu n elemente. Să se determine:
i) numărul operaţiilor (binare) pe A;
ii) numărul operaţiilor (binare) comutative pe A;
iii) numărul operaţiilor (binare) pe A care admit element neutru;
iv) numărul operaţiilor comutative şi cu element neutru ce se pot defini pe A.
2.11. Fie ϕ o operaţie pe mulţimea A şi B ⊆ A o parte stabilă ı̂n (A, ϕ). Operaţia
ϕ′ : B × B → B definită prin
(∗) ϕ′ (b1 , b2 ) = ϕ(b1 , b2 ), ∀b1 , b2 ∈ B
se numeşte operaţia indusă de ϕ pe B. Să se arate că:

i) dacă ϕ este asociativă, respectiv comutativă, atunci ϕ′ este asociativă, respectiv
comutativă;
ii) dacă B nu este stabilă atunci formula (∗) nu defineşte o operaţie ı̂n B.
2.12. Să se dea un exemplu de submulţime a lui Z care nu este stabilă relativ la +
şi să se arate că + nu induce o operaţie pe această mulţime. Să se determine părţile
stabile finite ale lui (Z, +).
2.13. Să se determine părţile stabile finite ale semigrupului (Z, ·).
2.14. Fie (A, ·) un grupoid. Să se arate că mulţimile
B1 = {a ∈ A | (ax)y = a(xy), ∀x, y ∈ A},

B2 = {a ∈ A | (xa)y = x(ay), ∀x, y ∈ A},
B3 = {a ∈ A | (xy)a = x(ya), ∀x, y ∈ A}
sunt părţi stabile ı̂n (A, ·) şi că (A, ·) este un semigrup dacă şi numai dacă A coincide
cu una dintre mulţimile B1 , B2 , B3 .
2.15. Să se arate, folosind problema anterioară, că operaţia · definită pe mulţimea
A = {a, b, c, d, f } prin tabla
· a b c d f
a a a a d d
b a b c d d
c a c b d d
d d d d a a
f a f f a a
este asociativă.
31
2.16. Fie M o mulţime şi P(M) mulţimea părţilor sale. Să se determine un izomor-
fism ı̂ntre grupoizii (P(M), ∪) şi (P(M), ∩). Sunt (P(M), ∪) şi (P(M), ∩) grupuri?
2.17. Fie (A, ·) un grupoid şi X, Y ⊆ A. Definim X · Y = {x · y | x ∈ X, y ∈ Y }.

Să se arate că:
i) (P(A), ·) are un subgrupoid izomorf cu (A, ·);
ii) X · Y = Y · X dacă şi numai dacă pentru orice x ∈ X şi y ∈ Y există x′ , x′′ ∈ X
şi y ′, y ′′ ∈ Y astfel ı̂ncât xy = y ′ x′ şi yx = x′′ y ′′ . Deduceţi de aici că (A, ·) comutativ
implică (P(A), ·) comutativ.
iii) B este un subgrupoid ı̂n (A, ·) dacă şi numai dacă B · B ⊆ B;
iv) dacă B1 , B2 ⊆ A sunt părţi stabile şi B1 · B2 = B2 · B1 atunci B1 · B2 este parte
stabilă;
v) dacă Y1 , Y2 ⊆ A atunci
X · (Y1 ∪ Y2 ) = (X · Y1 ) ∪ (X · Y2 ), (Y1 ∪ Y2 ) · X = (Y1 · X) ∪ (Y2 · X),

X · (Y1 ∩ Y2 ) ⊆ (X · Y1 ) ∩ (X · Y2 ), (Y1 ∩ Y2 ) · X ⊆ (Y1 · X) ∩ (Y2 · X),
iar dacă x ∈ A este un element cu care se poate simplifica şi X = {x} atunci ultimele
două incluziuni devin egalităţi;
vi) dacă (A, ·) este un semigrup, respectiv un monoid, atunci (P(A), ·) este un
semigrup, respectiv un monoid;
vii) dacă A 6= ∅ atunci (P(A), ·) nu este grup, chiar dacă (A, ·) este un grup.
2.18. Să se arate că mulţimea S(N, +) a subgrupoizilor lui (N, +) formează, ı̂n
raport cu incluziunea mulţimilor, o latice completă. Să se verifice că pentru orice
n ∈ N, nN = {nk | k ∈ N} este parte stabilă ı̂n (N, +) şi să se determine 2N ∧ 3N şi
2N ∨ 3N ı̂n laticea (S(N, +), ⊆). Este S(N, +) sublatice ı̂n (P(N), ⊆)?
2.19. Fie (A, ·) un grupoid. Un element x ∈ A se numeşte idempotent dacă x2 = x.

Să se arate că dacă (A, ·) este un semigrup comutativ şi orice element din A este
idempotent atunci funcţia f : A → P(A), f (x) = xA (unde xA = {x} · A) este un
omomorfism al lui (A, ·) ı̂n (P(A), ∩) şi ı̂n (P(A), ·).
2.20. O mulţime ordonată (L, ≤) se numeşte semilatice ı̂n raport cu ∨ dacă pentru
orice a, b ∈ L există a ∨ b = sup(a, b).
a) Dacă (L, ≤) este o semilatice ı̂n raport cu ∨ atunci (L, ∨) este un semigrup
comutativ ı̂n care toate elementele sunt idempotente.
b) Dacă (L, ∨) este un semigrup comutativ ı̂n care toate elementele sunt idempotente
atunci relaţia ≤ definită pe L prin
a≤b⇔ a∨b=b
este o relaţie de ordine şi (L, ≤) este o semilatice ı̂n care
sup(a, b) = a ∨ b, ∀a, b ∈ L.
c) Corespondenţa (A, ·) 7→ (A, ≤) (unde x ≤ y ⇔ xy = y) realizează o bijecţie ı̂ntre

clasa semigrupurilor comutative cu toate elementele idempotente şi clasa semilati-
cilor ı̂n raport cu ∨.
2.21. O mulţime ordonată (L, ≤) se numeşte semilatice ı̂n raport cu ∧ dacă pentru
orice a, b ∈ L există a ∧ b = inf(a, b).
a) Dacă (L, ≤) este o semilatice ı̂n raport cu ∧ atunci (L, ∧) este un semigrup
comutativ ı̂n care toate elementele sunt idempotente.
b) Dacă (L, ∧) este un semigrup comutativ ı̂n care toate elementele sunt idempotente
atunci relaţia ≤ definită pe L prin
a≤b⇔a∧b= a
este o relaţie de ordine şi (L, ≤) este o semilatice ı̂n care
inf(a, b) = a ∧ b, ∀a, b ∈ L.
c) Corespondenţa (A, ·) 7→ (A, ≤) (unde x ≤ y ⇔ xy = x) realizează o bijecţie ı̂ntre

clasa semigrupurilor comutative cu toate elementele idempotente şi clasa semilati-
cilor ı̂n raport cu ∧.
2.22. a) Dacă (L, ≤) este o latice atunci egalităţile
a ∨ b = sup(a, b), a ∧ b = inf(a, b)
definesc pe L două operaţii (binare) ∨, ∧ care sunt asociative, comutative şi verifică
legile de absorbţie, adică
a ∨ (a ∧ b) = a, a ∧ (a ∨ b) = a.
b) Dacă (L, ∨, ∧) este o structură algebrică cu două operaţii (binare) asociative,

comutative care verifică legile de absorbţie atunci
a∨b =b⇔ a∧b=a
pentru orice a, b ∈ L, relaţia ≤ definită prin
a≤b ⇔a∨b=b ⇔a∧b=a
este o relaţie de ordine şi (L, ≤) este o latice ı̂n care
sup(a, b) = a ∨ b, inf(a, b) = a ∧ b, ∀a, b ∈ L.
c) Corespondenţa (L, ∨, ∧) 7→ (L, ≤) (unde x ≤ y ⇔ x ∨ y = y) realizează o bijecţie

ı̂ntre clasa structurilor algebrice cu două operaţii (binare) asociative, comutative
care verifică legile de absorbţie şi clasa laticilor.
2.23. Fie a, b ∈ R şi f : C → R, f (z) = a|z| + b. Să se determine a şi b astfel ı̂ncât
f să fie un omomorfism al lui (C, ·) ı̂n (R, ·).
2.24. Fie (A, ·), (B, ·) grupoizi şi y0 ∈ B.
i) Ce proprietate trebuie să aibă y0 pentru ca funcţia constantă f : A → B, f (x) = y0
să fie un omomorfism?
ii) Ce condiţii trebuie să verifice B pentru ca oricare ar fi grupoidul (A, ·) să existe
un omomorfism de la (A, ·) la (B, ·)?
33
2.25. Fie (A, ·), (B, ·) grupoizi, 1 ∈ A element neutru ı̂n (A, ·) şi f : A → B un
omomorfism. Să se arate că:
i) f (1) este un element neutru ı̂n (f (A), ·);
ii) dacă (B, ·) are un element neutru şi acesta aparţine lui f (A) atunci f este unital
(adică f (1) este unitatea lui (B, ·));
iii) dacă f este surjectiv atunci (B, ·) are element neutru şi f este unital.
2.26. Fie (A, ·), (B, ∗) grupoizi şi f : A → B omomorfism. Să se arate că:
i) dacă A′ este un subgrupoid al lui (A, ·) atunci f (A′ ) este un subgrupoid al lui
(B, ·), iar dacă grupoidul (A, ·) este comutativ, respectiv semigrup, monoid, grup
atunci grupoidul (f (A′ ), ·) este comutativ, respectiv semigrup, monoid, grup;
−1
ii) dacă B ′ este un subgrupoid al lui (B, ·) atunci f (B ′ ) este un subgrupoid al lui
(A, ·).
2.27. Să se arate că există grupoizi care nu sunt semigrupuri, dar se aplică omomorf
pe semigrupuri şi chiar pe grupuri.
2.28. Fie (A, ·), (B, ·) grupoizi şi f : A → B un omomorfism.
i) Dacă un element x ∈ A este regulat (adică cu x se poate simplifica) rezultă oare
că f (x) este regulat?
ii) Dacă cei doi grupoizi au unitate şi x ∈ A este inversabil atunci cum trebuie să
fie f pentru ca f (x−1 ) = [f (x)]−1 ?

1 1 1 0 2 0 2 0
2.29. Fie A = , B = , C = , D = .
0 1 0 2 0 1 0 0
Să se determine subsemigrupurile hAi, hA, Di, hB, Ci şi hB, Di ale semigrupului
(M2 (Z), ·).
2.30. a) Fie (A, ·) un grupoid şi X ⊆ A. Să se arate că subgrupoidul lui (A, ·)
generat de X este reuniunea tuturor submulţimilor Xk ⊆ A (k ∈ N) obţinute astfel
X0 = X, Xk+1 = Xk ∪ {x1 · x2 | x1 , x2 ∈ Xk }.
b) Fie (A, ·), (B, ·) doi grupoizi şi X ⊆ A. Să se arate că dacă f : A → B este un
omomorfism atunci f (hXi) = hf (X)i.
2.31. Fie (A, ·), (B, ·) grupoizi şi fie X un sistem de generatori pentru (A, ·). Să se
arate că o funcţie a lui X ı̂n B se extinde cel mult ı̂ntr-un mod la un omomorfism
al lui (A, ·) ı̂n (B, ·).
2.32. a) Fie (A, ·) un semigrup, respectiv un monoid. Să se arate că orice funcţie
f : {1} → A se poate prelungi ı̂n mod unic la un omomorfism, respectiv omomorfism
unital al lui (N∗ , +), respectiv (N, +) ı̂n (A, ·).
b) Se poate prelungi funcţia g : {1, 2} → N, g(1) = 1 = g(2) la un endomorfism al
lui (N∗ , +)?
c) Să se determine subsemigrupul h2i generat de 2 ı̂n (N, ·) şi să se găsească toate
omomorfismele lui (N∗ , +) ı̂n h2i.
2.33. Fie m, n ∈ Z, m < −1, n > 1. Să se determine endomorfismele f : Q → Q
ale lui (Q, ·) pentru care avem f (Q) ⊆ {m, m + 1, . . . , n}.
2.34. Fie n ∈ N∗ , Mn (C) mulţimea matricelor pătrate de ordinul n cu elemente

din C şi A = (aij ) ∈ Mn (C). Care dintre funcţiile fk : Mn (C) → C (k = 1, 2, 3)
n
X
definite prin f1 (A) = det A, f2 (A) = aii şi f3 (A) = 1 sunt omomorfisme ale lui
i=1
(Mn (C), ·) ı̂n (C, ·)? Dar ale lui (Mn (C), +) ı̂n (C, +)?
2.35. Fie f, g : C → C, f (z) = |z|, iar g(0) = 0 şi g(z) = arg z pentru z 6= 0. Sunt
f şi g endomorfisme ale lui (C, +)? Dar ale lui (C, ·)?
a) Fie (Ai , · )i∈I o familie de grupoizi. Să se arate că pe produsul cartezian
2.36.Y
P = Ai există o singură structură de grupoid (P, ·) pentru care proiecţiile ca-
i∈I
nonice pj : P → Aj , pj ((ai )i∈I ) = aj sunt omomorfisme. Mai mult, dacă fiecare
(Ai , ·) este semigrup, respectiv grupoid comutativ, monoid, grup, atunci (P, ·) este,
de asemenea, semigrup, respectiv grupoid comutativ, monoid, grup.
b) Să se arate că grupoidul (P, ·) de mai sus are următoarea proprietate de univer-
salitate: pentru orice grupoid (B, ·) şi orice familie de omomorfisme ui : B → Ai ,
i ∈ I există un singur omomorfism u : B → P astfel ı̂ncât diagrama
B@
@@ u
u
@@ j
@@
pj
P / Aj
să fie comutativă pentru orice j ∈ I.

c) Dacă grupoidul (P ′ , ·) şi omomorfismele p′i : P ′ → A′i , i ∈ I au aceeaşi proprietate
de universalitate ca şi (P, ·) şi omomorfismele pi , i ∈ I atunci grupoizii (P, ·) şi
(P ′ , ·) sunt izomorfi, adică proprietatea de universalitate a lui (P, ·) determină pe
(P, ·) până la un izomorfism.
d) Fie (A, ·) un grupoid şi (Ai , ·) = (A, ·) pentru orice i ∈ I. Să se arate că grupoidul
(P, ·) = (AI , ·) are un subgrupoid izomorf cu (A, ·).
2.37. Fie A1 , A2 , A trei grupoizi, respectiv grupuri şi f1 : A1 → A, f2 : A2 → A

două omomorfisme. Să se arate că:
a) submulţimea S = {(a1 , a2 ) ∈ A1 × A2 | f1 (a1 ) = f2 (a2 )} este un subgrupoid,
respectiv subgrup al produsului (A1 × A2 , ·), funcţiile g1 : S → A1 , g1 (a1 , a2 ) = a1 ,
g2 : S → A2 , g2 (a1 , a2 ) = a2 sunt omomorfisme şi diagrama
g1
S / A1
g2 f1
f2
A2 / A
este comutativă;
b) tripletul (S, g1 , g2 ) are următoarea proprietate de universalitate: pentru orice
grupoid S ′ şi orice omomorfisme g1′ : S ′ → A1 , g2′ : S ′ → A2 care fac comutativ
35
pătratul diagramei
g1′
′ /A
S > 1
g ~~
~~
~~ g1
~~
g2′ S f1
~
~~
~~~g2
~~ ~ f2
A2 / A
există un omomorfism unic g : S ′ → S astfel ı̂ncât g1′ = g1 ◦ g şi g2′ = g2 ◦ g ;
c) proprietatea de universalitate a tripletului (S, g1 , g2 ) determină pe S până la un
izomorfism.
2.38. Fie (A, ·), (B, ·) grupoizi, respectiv grupuri şi f, g : A → B omomorfisme. Să
se arate că:
a) submulţimea E = {a ∈ A | f (a) = g(a)} este un subgrupoid, respectiv subgrup
al lui (A, ·) şi f ◦ i = g ◦ i , unde i : E → A este omomorfismul de incluziune;
b) perechea (E, i) are următoarea proprietate de universalitate: pentru orice grupoid
(C, ·) şi orice omomorfism h : C → A care verifică egalitatea f ◦ h = g ◦ h există un
omomorfism unic γ : C → E astfel ı̂ncât h = i ◦ γ;
c) proprietatea de universalitate a perechii (E, i) determină pe E până la un izomor-
fism.
2.39. Fie (A, ·) un grupoid. Să se arate că ∆A şi A × A sunt congruenţe pe (A, ·) şi
grupoidul cât (A/∆A , ·) este izomorf cu (A, ·). Câte elemente are mulţimea suport
a grupoidului cât (A/A × A, ·)?
2.40. Fie ρ1 şi ρ2 relaţiile binare definite ı̂n C astfel:
z1 ρ1 z2 ⇔ arg z1 = arg z2 sau z1 = 0 = z2 ;

z1 ρ2 z2 ⇔ |z1 | = |z2 |.
Sunt ρ1 şi ρ2 congruenţe pe (C, +)? Dar pe (C, ·)? În caz afirmativ să se determine
grupoidul cât.
2.41. a) Fie (G, ·), (G′ , ·) doi grupoizi şi f : G → G′ un omomorfism. Să se arate
că nucleul ker f al funcţiei f este o congruenţă pe (G, ·) şi că grupoizii (G/ ker f, ·)
şi (f (G), ·) sunt izomorfi.
b) Să se arate că funcţia f : C → R, f (z) = |z| este un omomorfism de la (C, ·) la
(R, ·) şi să se aplice punctul a) acestui omomorfism.
c) Să se arate că f : Mn (C) → C, f (A) = det A este un omomorfism de la (Mn (C), ·)
la (C, ·) şi să se aplice punctul a) acestui omomorfism.
2.42. a) Fie (A, ·) un grupoid, B un subgrupoid ı̂n (A, ·) şi ρ o congruenţă pe

(A, ·). Să se arate că ρ(B) este subgrupoid ı̂n (A, ·), că relaţiile ρ′ = ρ ∩ (B × B) şi
ρ′′ = ρ ∩ (ρ(B) × ρ(B)) sunt congruenţe pe B, respectiv pe ρ(B) şi că grupoizii cât
B/ρ′ şi ρ(B)/ρ′′ sunt izomorfi.
b) Să se arate că B = {x ∈ R | |x| > 1} este un subgrupoid al lui (C, ·) şi să se
aplice punctul a) lui A şi congruenţei ρ2 din problema 2.40.
2.43. Fie n ∈ N şi ρn relaţia binară definită ı̂n Z prin
xρn y ⇔ ∃k ∈ Z : x − y = kn.
Menţionăm că ı̂n locul notaţiei xρn y se foloseşte, ı̂n general, notaţia x ≡ y(mod n),
iar ρn se numeşte congruenţa modulo n. Să se arate că:
a) ρn este o congruenţă pe (Z, +) şi să se determine grupoidul cât (Z/ρn , +);
b) m|n ⇔ ρn ⊆ ρm .
2.44. Este congruenţa modulo n (n ∈ N) o congruenţă pe (Z, ·)? În caz afirmativ
să se determine grupoidul cât.
2.45. Fie (A, ·) un grupoid şi ρ o congruenţă pe (A, ·). Să se arate că grupoidul
cât (A/ρ, ·) nu este, ı̂n general, un subgrupoid al grupoidului (P(A), ·) introdus ı̂n
problema 2.17.
2.46. a) Fie (A, ·) un grupoid şi ρ1 ⊆ ρ2 două congruenţe pe (A, ·). Să se arate că
există un unic omomorfism de grupoizi f : A/ρ1 → A/ρ2 astfel ı̂ncât pρ2 = f ◦ pρ1 ,
iar dacă notăm nucleul lui f cu ρ2 /ρ1 atunci grupoizii cât (A/ρ1 )/(ρ2 /ρ1 ) şi A/ρ2
sunt izomorfi.
b) Să se aplice punctul a) lui (Z, +) şi congruenţelor modulo 2 şi modulo 6.
2.47. Fie (A, ·) un grupoid. Un element a ∈ A se numeşte nongenerator al lui A

dacă pentru orice X ⊆ A,
hX ∪ {a}i = A ⇒ hXi = A.
Un subgrupoid M 6= A al lui (A, ·) se numeşte maximal dacă pentru orice subgrupoid

B al lui (A, ·),
M ⊆ B ⇒ B = M sau B = A.
Să se arate că:
a) mulţimea F (A) a nongeneratorilor lui A formează un subgrupoid al lui (A, ·),
numit subgrupoidul lui Frattini;
b) pentru orice automorfism f : A → A avem f (F (A)) ⊆ F (A);
c) F (A) coincide cu intersecţia subgrupoizilor maximali ai lui (A, ·) (dacă nu există
subgrupoizi maximali atunci această intersecţie este A).
2.48. Fie (A, ·) un semigrup ciclic (adică un semigrup generat de un element al lui
A). Dacă există k1 , k2 ∈ N∗ diferite astfel ı̂ncât ak1 = ak2 şi n este cel mai mic ı̂ntreg
pozitiv pentru care există un m ∈ N∗ , m < n astfel ı̂ncât am = an , atunci perechea
(m, n) se numeşte tipul lui (A, ·). Să se arate că dacă (A, ·) este de tipul (m, n)
atunci:
i) am+q(n−m) = am pentru orice q ∈ N;
ii) ak ∈ Kn−m = {am , am+1 , . . . , an−1 } pentru k ≥ n; Kn−m se numeşte partea
periodică a lui A;
iii) A = {a, a2 , . . . , am , am+1 , . . . , an−1 };
iv) Kn−m este parte stabilă ı̂n (A, ·) şi (Kn−m , ·) este grup.
37
2.49. Să se arate că

i) pentru orice m, n ∈ N∗ , m < n, există un semigrup ciclic de tipul (m, n);
ii) toate semigrupurile ciclice de tipul (m, n) sunt izomorfe;
iii) orice semigrup ciclic infinit este izomorf cu (N∗ , +).
2.50. Să se ı̂ntocmească tabla de operaţie a semigrupului ciclic de tipul (3, 7) şi să
se arate că partea sa periodică este un grup.
2.51. Fie (A, ·) un semigrup. Un element x ∈ A se numeşte regular dacă există

x′ ∈ A astfel ı̂ncât xx′ x = x. Dacă orice x ∈ A este regular atunci (A, ·) se numeşte
semigrup regular. Să se arate că:
i) dacă x este regular atunci există x ∈ A astfel ı̂ncât xxx = x şi xxx = x;
ii) un semigrup regular cu mulţimea suport nevidă are elemente idempotente;
iii) dacă M este o mulţime atunci semigrupul (M M , ◦) al transformărilor lui M
(adică al funcţiilor f : M → M) este regular.
2.52. Fie (A, ·) un semigrup. Să se arate că:

i) dacă (A, ·) este grup atunci există ı̂n A un singur element idempotent;
ii) dacă (A, ·) este regular şi A 6= ∅ atunci A are un singur element idempotent dacă
şi numai dacă (A, ·) este grup.
2.53. Fie G = (−1, 1), x, y ∈ G şi

x+y
(1) x∗y = .
1 + xy
Să se arate că:
i) egalitatea (1) defineşte o operaţie ∗ pe G şi (G, ∗) este un grup abelian;
ii) ı̂ntre grupul multiplicativ al numerelor reale pozitive (R∗+ , ·) şi (G, ∗) există un
αx − 1
izomorfism f : R∗+ → G de forma f (x) = .
x+1
2.54. Fie x, y ∈ R şi x ∗ y = xy − 5x − 5y + 30. Este (R, ∗) grup? Dar (R \ {5}, ∗)?
2.55. Fie X o mulţime nevidă şi (G, ·) un grup. Dacă f, g ∈ GX atunci definim
funcţia f · g : X → G prin (f · g)(x) = f (x) · g(x). Să se arate că (GX , ·) este grup
şi că (GX , ·) are un subgrup izomorf cu (G, ·).
2.56. Să se arate că un grupoid (G, +) este grup abelian dacă şi numai dacă verifică
condiţiile:
i) (x + y) + z = x + (z + y), ∀x, y, z ∈ G ;
ii) ∃0 ∈ G : ∀x ∈ G, 0 + x = x ;
iii) ∀x ∈ G, ∃x′ ∈ G : x′ + x = 0 .
2.57. Să se arate că un semigrup (G, ·) este grup dacă şi numai dacă G 6= ∅ şi
a · G = G = G · a pentru orice a ∈ G.
2.58. Fie (G, ·) un grup şi x, y ∈ G. Să se arate că:

a) (x · y)−1 = x−1 · y −1 ⇔ x · y = y · x ⇔ (x · y)2 = x2 · y 2 ;
b) x · y = y · x ⇒ (x · y)n = xn · y n , ∀n ∈ Z;
c) x · y = y · x ⇒ xm · y n = y n · xm , ∀m, n ∈ Z.
2.59. Fie (G, ·) un grup şi f, g : G → G, f (x) = x−1 , g(x) = x2 . Să se arate că:
i) f este o bijecţie;
ii) f este automorfism dacă şi numai dacă (G, ·) este abelian;
iii) g este omomorfism dacă şi numai dacă (G, ·) este abelian.
2.60. Să se arate că un semigrup finit este grup dacă şi numai dacă mulţimea
suport este nevidă şi toate elementele sale sunt regulate. Grupurile infinite se pot
caracteriza analog?
2.61. Fie R∗+ = {x ∈ R | x > 0}. Să se arate că grupurile (R∗+ , ·) şi (R, +) sunt
izomorfe.
2.62. Fie n > 1 ı̂ntreg impar şi fie ∗ operaţia definită pe R prin
√
x∗y = n
xn + y n .
Să se arate că (R, ∗) este un grup izomorf cu (R, +).
2.63. Să se arate că grupul (C, +) este izomorf cu (R × R, +), dar (C∗ , ·) nu este
izomorf cu (R∗ × R∗ , ·).
2.64. Fie (G, ·), (G′ , ·) şi (G′′ , ·) trei grupuri. Să se arate că au loc următoarele
izomorfisme de grupuri:
i) (G × G′ , ·) ≃ (G′ × G, ·);
ii) ((G × G′ ) × G′′ , ·) ≃ (G × (G′ × G′′ ), ·) ≃ (G × G′ × G′′ , ·).
2.65. Fie (G, ·) un semigrup cu G 6= ∅ şi fie ta , t′a : G → G, ta (x) = ax, t′a (x) = xa
(a ∈ G). Să se arate că:
i) dacă (G, ·) este grup atunci pentru orice a ∈ G funcţiile ta , t′a sunt bijecţii;
ii) dacă pentru orice a ∈ G, ta şi t′a sunt surjecţii atunci (G, ·) este grup.
2.66. Fie (G, ·) un semigrup, G 6= ∅, g ∈ G şi tg , t′g : G → G funcţiile definite prin

tg (x) = gx, t′g (x) = xg, iar
T (G) = {tg | g ∈ G}, T ′ (G) = {t′g | g ∈ G}.
Să se arate că:

i) T (G) şi T ′ (G) sunt subsemigrupuri ale lui (GG , ◦);
ii) dacă (G, ·) este un monoid atunci (G, ·) este izomorf cu (T (G), ◦), iar funcţia
f : G → T ′ (G), f (g) = t′g este o bijecţie şi f (g1 · g2 ) = f (g2 ) ◦ f (g1 ), adică f este
antiizomorfism;
iii) dacă (G, ·) este un grup atunci T (G) şi T ′ (G) sunt subgrupuri ale lui (SG , ◦)
izomorfe cu (G, ·).
2.67. Fie (G, ·) un grupoid, End(G, ·) mulţimea endomorfismelor grupoidului (G, ·)

şi Aut(G, ·) mulţimea automorfismelor lui (G, ·). Să se arate că:
a) End(G, ·) este un subsemigrup al semigrupului (GG , ◦);
b) Aut(G, ·) este un subgrup al grupului simetric (SG , ◦).
39
2.68. Fie (G, +) şi (G′ , +) doi grupoizi şi f, g : G → G′ omomorfisme. Să se arate
că:
a) funcţia f + g : G → G′ , (f + g)(x) = f (x) + g(x) este un omomorfism dacă şi
numai dacă f (x) + g(x) = g(x) + f (x) pentru orice x ∈ G;
b) dacă (G′ , +) este grup abelian atunci mulţimea Hom(G, G′ ) a omomorfismelor
lui (G, +) ı̂n (G′ , +) este un grup abelian ı̂n raport cu operaţia definită mai sus.
2.69. Pe Q = {a1 + a2 i + a3 j + a4 k | a1 , a2 , a3 , a4 ∈ R} se defineşte ı̂nmulţirea astfel:

dacă q = a1 + a2 i + a3 j + a4 k şi q ′ = b1 + b2 i + b3 j + b4 k atunci
qq ′ = (a1 b1 − a2 b2 − a3 b3 − a4 b4 ) + (a1 b2 + a2 b1 + a3 b4 − a4 b3 )i
+ (a1 b3 − a2 b4 + a3 b1 + a4 b2 )j + (a1 b4 + a2 b3 − a3 b2 + a4 b1 )k.
Să se arate că:

i) (Q, ·) este un monoid necomutativ;
ii) grupul elementelor inversabile din (Q, ·) coincide cu Q∗ = Q \ {0};
iii) H = {−1, 1, −i, i, −j, j, −k, k} este un subgrup al lui (Q∗ , ·) (numit grupul cu-
aternionilor);
iv) (Q∗ , ·) are un subgrup izomorf cu (C∗ , ·).
2.70. Să se arate că H = {z ∈ C | |z| = 1} este un subgrup al lui (C∗ , ·), dar nu
este subgrup al lui (C, +) şi să se dea un exemplu de alt subgrup H ′ al lui (C∗ , ·)
astfel ı̂ncât H ∪ H ′ să nu fie subgrup al lui (C∗ , ·).
2.71. Fie (G, ·) un grup, fie X ⊆ G şi X −1 = {x−1 | x ∈ X}. Să se arate că
I = {X ⊆ G | X −1 ⊆ X} este o sublatice completă a laticii (P(G), ⊆) şi că
mulţimea S a subgrupurilor lui G este inclusă ı̂n I, dar I =
6 S.
2.72. Fie (G, ·) un grup. Să se arate că:
i) laticea subgrupurilor lui (G, ·) este o sublatice a laticii subsemigrupurilor lui (G, ·)
dar nu este sublatice completă;
ii) pentru orice subgrup H al lui (G, ·) există o familie de subgrupuri ciclice Hi ,
i ∈ I, ale lui G astfel ı̂ncât H = sup(Hi )i∈I .
2.73. Fie (G, ·) un grup. Să se arate că reuniunea a două subgrupuri ale lui (G, ·)
este un subgrup al lui (G, ·) dacă şi numai dacă unul dintre ele este inclus ı̂n celălalt.
Să se deducă de aici că G nu poate fi scris G = H1 ∪H2 unde H1 şi H2 sunt subgrupuri
ale lui G diferite de G.
2.74. Fie (G, ·) un grup şi H1 , H2 , H3 subgrupuri ale lui (G, ·). Să se arate că
H3 ⊆ H1 ∪ H2 dacă şi numai dacă H3 ⊆ H1 sau H3 ⊆ H2 .
2.75. Fie (G, ·) un grup şi H, K subgrupuri ale lui G. Să se arate că are loc
egalitatea |H| · |K| = |H · K| · |H ∩ K|.
2.76. a) Să se dea câte un exemplu de ciclu (permutare circulară) de lungime 4, de

transpoziţie şi de permutare care nu e ciclu.
b) Fie σ1 = (1, 2, 3) ◦ (4, 5, 6, 7), σ2 = (3, 4) ◦ (5, 2, 6, 1, 8), σ3 = (1, 3, 4) ◦ (2, 3, 5, 7) ◦
(1, 8, 4, 6), σ4 = (8, 2, 1, 4, 3) ◦ (1, 2) ◦ (1, 5) şi σ5 = (8, 7, 4, 3, 1, 2) ◦ (5, 6) permutări
din S8 . Să se găsească σ13 , σ22 ◦ σ1 , σ3 ◦ σ4 ◦ σ5 , σ34 ◦ σ42 şi σ5 ◦ σ4 ◦ σ3 .
2.77. Fie M o mulţime. Să se arate că dacă |M| ≥ 3 atunci centrul grupului (SM , ◦)
este format doar din funcţia identică.
2.78. Spunem că două permutări f, g ∈ SM ale unei mulţimi M sunt disjuncte dacă
pentru orice x ∈ M are loc cel puţin una dintre egalităţile f (x) = x, g(x) = x. Să
se arată că dacă f, g ∈ SM sunt permutări disjuncte atunci f ◦ g = g ◦ f .
2.79. Să se arate că două cicluri (i1 , i2 , . . . , il ), (j1 , j2 , . . . , jk ) din Sn sunt disjuncte
dacă şi numai dacă mulţimile {i1 , i2 , . . . , il }, {j1 , j2 , . . . , jk } sunt disjuncte.
2.80. a) Să se descompună ı̂n produs de cicluri disjuncte permutarea

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
τ= .
9 12 8 11 6 7 5 3 2 4 10 1
b) Să se scrie ı̂n două moduri ca produs de transpoziţii permutarea

1 2 3 4 5 6 7 8
σ= .
2 3 1 5 6 8 7 4
2.81. Fie n, l ∈ N, n ≥ l ≥ 2. Să se determine:

i) numărul transpoziţiilor din Sn ;
ii) numărul ciclurilor de lungime n din Sn ;
iii) numărul ciclurilor de lungime l din Sn ;
iv) numărul tuturor ciclurilor (de lungime cel puţin 2) din Sn .
2.82. Fie n ∈ N, n ≥ 2, 2 ≤ l ≤ n şi σ = (i1 , i2 , . . . , il ) ∈ Sn . Să se arate că:
a) σ −1 = (il , il−1 , . . . , i1 ) = σ l−1 ;
b) l este cel mai mic număr natural nenul pentru care σ l este permutarea identică
(adică ordinul lui σ este l);
ij+m , dacă j + m < l
c) σ m (ij ) = (m ∈ N∗ ).
ij+m−l , dacă j + m > l
2.83. a) Fie γ = (i1 , i2 , . . . , ik ) ∈ Sn . Să se arate că pentru orice σ ∈ Sn avem
σ ◦ γ ◦ σ −1 = (σ(i1 ), σ(i2 ), . . . , σ(ik )).
b) Fie σ1 = (1, 2, 3) ◦ (4, 5, 6, 7), σ2 = (3, 4) ◦ (5, 2, 6, 1, 8), σ3 = (1, 3, 4) ◦ (2, 3, 5, 7) ◦
(1, 8, 4, 6), σ4 = (8, 2, 1, 4, 3) ◦ (1, 2) ◦ (1, 5) şi σ5 = (8, 7, 4, 3, 1, 2) ◦ (5, 6) permutări
din S8 . Să se determine σ1 ◦ σ4 ◦ σ1−1 , σ5−2 ◦ σ3 ◦ σ52 , σ2−5 ◦ σ4 ◦ σ25 .
c) Fie σ1 = (1, 2, 3) ◦ (4, 5, 6) ◦ (7, 8, 9), σ2 = (1, 4, 7) ◦ (2, 5, 8) ◦ (3, 6, 9), σ3 =
(4, 5, 6) ◦ (7, 8, 9). Să se arate că σ1 ◦ σ2 = σ2 ◦ σ1 şi σ1 ◦ σ3 = σ3 ◦ σ1 .
2.84. Să se găsească elementele din grupul simetric (Sn , ◦) permutabile cu ciclul
(i1 , i2 , . . . , in ) ∈ Sn .
2.85. Să se arate că fiecare din următoarele mulţimi constituie un sistem de gener-
atori pentru grupul simetric (Sn , ◦):
a) {(i, j) | i, j ∈ {1, . . . , n}, i 6= j} (mulţimea transpoziţiilor din Sn );
b) {(1, 2), (1, 3), . . . , (1, n)};
c) {(1, 2), (2, 3), . . . , (n − 1, n)};
d) {(i1 , i2 ), (i1 , i2 , . . . , in )}, unde {i1 , i2 , . . . , in } = {1, 2, . . . , n};
e) {(i1 , i2 ), (j1 , j2 , . . . , jn )}, unde {j1 , j2 , . . . , jn } = {1, 2, . . . , n}.
41
2.86. Să se arate că fiecare din următoarele mulţimi constituie un sistem de gener-
atori pentru grupul altern An (grupul permutărilor pare de grad n):
a) mulţimea tuturor ciclurilor de lungime 3;
b) {(1, 2, 3), (1, 2, 4), . . . , (1, 2, n)}.
2.87. Fie K ∈ {Q, R, C} şi Mn (K) mulţimea matricelor pătrate de ordinul n cu
elemente din K, iar
GLn (K) = {A ∈ Mn (K) | det A 6= 0}, SLn (K) = {A ∈ Mn (K) | det A = 1}.
Să se arate că:
i) (Mn (K), ·) este un monoid necomutativ pentru n > 1 şi că acest monoid are
un submonoid izomorf cu (K, ·) — reamintim că o parte stabilă a unui monoid
se numeşte submonoid atunci când conţine elementul neutru al monoidului. Este
(Mn (K), ·) grup?
ii) GLn (K) este o parte stabilă a lui (Mn (K), ·) şi (GLn (K), ·) este un grup numit
grupul general liniar de gradul n peste K.
iii) (GLn (K), ·) are (pentru n ≥ 1) un subgrup izomorf cu (K ∗ , ·).
iv) (GL2 (R), ·) are un subgrup izomorf cu (C∗ , ·).
v) SLn (K) este un subgrup al lui GLn (K).
2.88. Fie n ∈ N, n ≥ 2, K ∈ {Q, R, C} şi GLn (K) grupul general liniar de gradul
n peste K. Să se arate că Z(GLn (K)) = {aIn | a ∈ K ∗ }, unde Z(GLn (K)) este
centrul grupului GLn (K), iar In este matricea unitate.
2.89. Fie GLn (Z) = {A ∈ Mn (Z) | det A este inversabil ı̂n (Z, ·)} = {A ∈ Mn (Z) |
det A ∈ {−1, 1}} şi SLn (Z) = {A ∈ Mn (Q) | det A = 1}. Să se arate că:
i) GLn (Z) este un subgrup al lui (GLn (Q), ·);
ii) grupul (GLn (Z), ·) este infinit dacă n
> 1;
1 1
iii) subgrupul lui (GL2 (Z), ·) generat de este izomorf cu (Z, +);
0 1
iv) SLn (Z) este un subgrup al lui GLn (Z).
2.90. Fie
0 1 0 1
A= , B= .
−1 0 −1 −1
Să se arate că ı̂n (GL2 (Z), ·) avem ordA = 4, ordB = 3 şi ord(AB) = ∞.
2.91. Fie n ∈ N∗ . Să se arate că grupul (GLn (Z), ·) are un subgrup izomorf cu
grupul (Sn , ◦) al permutărilor unei mulţimi cu n elemente, adică (Sn , ◦) se scufundă
izomorf ı̂n (GLn (Z), ·).
2.92. Să se arate că orice grup finit de ordin n se scufundă izomorf ı̂n (GLn (Z), ·).
2.93. Să se determine ordinele elementelor

1 0 −1 −1 i 0
x= , y= , z= ,
0 −1 0 −1 0 −i

−2 + 3i −2 + 2i 2 1
u= , v=
1−i 3 − 2i 1 1
ı̂n (GLn (C), ·) şi grupurile ciclice generate de acestea.
2.94. Fie M o mulţime, P(M) mulţimea submulţimilor sale şi △ diferenţa simetrică,
adică pentru X, Y ⊆ M avem X△Y = (X \ Y ) ∪ (Y \ X). Să se arate că (P(M), △)
este un grup ı̂n care orice element diferit de ∅ are ordinul 2.
2.95. Fie (L, ∨, ∧,′ ) o latice Boole. Definim ı̂n L operaţia + prin
x + y = (x ∧ y ′) ∨ (x′ ∧ x).
Să se arate că (L, +) este un grup ı̂n care orice element diferit de elementul neutru
are ordinul 2.
2.96. Să se arate că dacă (G, ·) este un grup finit de ordin par atunci există cel
puţin un element x ∈ G \ {1} astfel ı̂ncât x−1 = x (adică x are ordinul 2).
2.97. Fie (G, ·) un grup şi x, y ∈ G. Să se arate că ord(xy) =ord(yx).
2.98. Fie (G, ·), (G′ , ·) două grupuri, x ∈ G şi f : G → G′ un omomorfism. Să se
arate că:
i) dacă x ∈ G şi ordinul lui x este finit atunci ordinul lui f (x) este finit şi ordf (x)
divide ord(x);
ii) dacă f este injectiv şi x ∈ G atunci ordf (x) = ord x;
iii) dacă ordf (x) = ord x pentru orice x ∈ G atunci omomorfismul f este injectiv.

i) G are un singur element de ordin 1;
ii) pentru orice x ∈ G avem ordx = ord x−1 ;
n
iii) dacă x ∈ G, n = ord x şi k ∈ N∗ atunci ord(xk ) = , unde (k, n) este
(k, n)
c.m.m.d.c. al lui k şi n;
iv) dacă n = ordx şi n = km atunci ord(xk ) = m;
v) dacă (G, ·) este un grup ciclic de ordin n ∈ N∗ , generat de x, atunci xk este un
generator pentru G dacă şi numai dacă (k, n) = 1;
vi) dacă (G, ·) este un grup ciclic de ordinul n şi Dn = {d ∈ N∗ | d|n} atunci laticea
subgrupurilor lui (G, ·) este izomorfă cu (Dn , |).
2.100. Fie (G, ·) un grup şi x, y ∈ G elemente permutabile, adică xy = yx. Fie
m = ord x, n = ord y, m, n ∈ N∗ . Să se arate că:
i) ord(xy) este finit şi ord(xy) divide pe [m, n] (unde [m, n] este c.m.m.m.c. al lui
m şi n);
ii) dacă hxi ∩ hyi = {1} atunci ord(xy) = [m, n];
iii) dacă (m, n) = 1 atunci ord(xy) = mn şi hx, yi = hxyi;
iv) există ı̂n G (chiar şi numai ı̂n ipoteza iniţială) un element de ordinul [m, n].
2.101. Fie σ ∈ Sn . Să se arate că dacă σ = γ1 ◦ · · · ◦ γk este descompunerea lui σ

ı̂n cicluri disjuncte şi lungimea lui γi este li (i = 1, . . . , k) atunci ordinul lui σ este
c.m.m.m.c. al numerelor l1 , . . . , lk .
2.102. Să se arate că dacă (G, ·) este un grup, x, y ∈ G, ord x < ∞, ord y < ∞ şi
xy 6= yx atunci este posibil ca ord(xy) = ∞.
43
2.103. Fie (G, ·) un grup şi t(G) = {x ∈ G | ordx < ∞}. Să se arate că:
i) dacă (G, ·) este abelian atunci t(G) este un subgrup al lui G (numit partea de
torsiune a lui G);
ii) dacă (G, ·) este necomutativ atunci t(G) nu este, ı̂n general, un subgrup ı̂n G;
iii) (G \ t(G)) ∪ {1} nu este, ı̂n general, subgrup (nici chiar ı̂n caz abelian);
iv) dacă ∅ =
6 H ⊆ t(G) atunci H este un subgrup ı̂n G dacă şi numai dacă
(∗) h1 , h2 ∈ H ⇒ h1 h2 ∈ H;
v) dacă (G, ·) este finit şi ∅ =

6 H ⊆ G atunci H este un subgrup ı̂n G dacă şi numai
dacă verifică pe (∗).
2.104. Fie (G, ·) şi (G′ , ·) două grupuri abeliene. Să se arate că:
i) dacă G şi G′ sunt izomorfe atunci t(G) şi t(G′ ) sunt izomorfe;
ii) este posibil ca t(G) şi t(G′ ) să fie izomorfe fără ca G şi G′ să fie izomorfe.
2.105. Să se arate că grupurile : i) (Q, +) şi (Q∗ , ·); ii) (R, +) şi (R∗ , ·); iii) (C, +)
şi (C∗ , ·); iv) (R∗ , ·) şi (C∗ , ·) nu sunt izomorfe.
2.106. Un grup G ı̂n care fiecare element are ordin finit, adică G = t(G), se numeşte
grup cu torsiune. Să se dea exemplu de grup cu torsiune infinit.
2.107. Să se arate că (Z, +) este un grup ciclic şi că a orice grup ciclic infinit este
izomorf cu (Z, +).
2.108. Fie n ∈ Z şi nZ = {nk | k ∈ Z}. Să se arate că:

i) nZ este subgrup al lui (Z, +);
ii) nZ ⊆ mZ dacă şi numai dacă m|n (m divide pe n);
iii) pentru orice subgrup H al lui (Z, +) există un unic n ∈ N astfel ı̂ncât H = nZ;
iv) laticea subgrupurilor lui (Z, +) este antiizomorfă cu laticea (N, |);
v) mZ ∩ nZ = [m, n]Z şi mZ + nZ = (m, n)Z (unde (m, n) şi [m, n] sunt c.m.m.d.c.,
respectiv c.m.m.m.c. al lui m şi n);
vi) laticea congruenţelor lui (Z, +) este antiizomorfă cu laticea (N, |);
vii) laticea subgrupurilor şi laticea congruenţelor lui (Z, +) sunt latici distributive.
2.109. Să se arate că fiecare dintre grupurile Hom(Q, Z) şi Hom(Zn , Z) (n ∈ N,
n ≥ 2) este format dintr-un singur omomorfism.
2.110. Să se arate că grupul (Z, +) este izomorf cu orice subgrup al său diferit de
{0} şi că (Z, +) nu este izomorf cu (Q, +).
2.111. Fie n ∈ N∗ şi Un = {ε | εn = 1}. Să se arate că Un este un subgrup ciclic al
lui (C∗ , ·) (numit grupul rădăcinilor de ordinul n ale unităţii) şi că orice grup ciclic
de ordinul n este izomorf cu (Un , ·).
2.112. Să se arate că laticea subgrupurilor unui grup ciclic este distributivă.
2.113. Să se arate că mulţimea subgrupurilor unui grup infinit este infinită.
2.114. Să se determine grupurile care au: i) un singur subgrup; ii) două subgrupuri.
2.115. Care sunt grupurile ı̂n care pentru orice submulţime nevidă X subsemigrupul
generat de X coincide cu subgrupul generat de X?
2.116. a) Să se determine grupurile cât ale lui (Z, +) şi să se arate că acestea sunt
ciclice.
b) Să se arate că orice grup ciclic este izomorf cu (Z, +) sau cu un grup cât al lui
(Z, +).
2.117. Să se arate că produsul direct a două grupuri ciclice, fiecare de ordin cel
puţin 2, este un grup ciclic dacă şi numai dacă grupurile sunt finite şi ordinele lor
sunt relativ prime.
2.118. Fie n ∈ N, n ≥ 2. Să se arate că produsul direct a n grupuri ciclice, fiecare
de ordin cel puţin 2, este un grup ciclic dacă şi numai dacă grupurile sunt finite şi
ordinele lor sunt două câte două relativ prime.
2.119. Să se arate că grupurile Zn1 × Zn2 × · · · × Znk şi Zn1 n2 ···nk sunt izomorfe dacă
şi numai dacă numerele n1 , n2 , . . . , nk sunt două câte două relativ prime.
2.120. Să se arate că produsul direct al unei familii infinite de grupuri ciclice, fiecare
de ordin cel puţin 2, nu este un grup ciclic.
2.121. Să se arate că, abstracţie făcând de un izomorfism, există un singur grup
neciclic de ordinul 4 (numit grupul lui Klein).
2.122. Să se determine toate grupurile neizomorfe de ordinele 1, 2, 3, 4 şi 5.
2.123. Să se arate că dacă f : Z → Z este un endomorfism al grupului (Z, +) atunci
f (x) = f (1) · x pentru orice x ∈ Z (adică f este o translaţie a lui (Z, ·)) şi că orice
translaţie a lui (Z, ·) este un endomorfism al lui (Z, +).
2.124. Să se arate că endomorfismele grupului (Q, +) coincid cu translaţiile lui
(Q, ·).
2.125. Fie (G, +) un grup abelian. Să se arate că grupul (Hom(Z, G), +) este
izomorf cu (G, +).
2.126. Să se determine omomorfismele lui (Z6 , +) ı̂n (Z3 , +) şi ale lui (Z3 , +) ı̂n
(Z9 , +).
2.127. Să se arate că grupurile (Hom(Zm , Zn ), +) şi (Z(m,n) , +) (unde (m, n) este
c.m.m.d.c. al lui m şi n) sunt izomorfe.
2.128. Fie (G, ·) un grup ciclic şi G = hai. Să se arate că un endomorfism f : G → G
este automorfism dacă şi numai dacă G = hf (a)i.
2.129. Să se arate că următoarele grupuri sunt izomorfe: i) (Aut(Z, +), ◦) şi (Z2 , +);
ii) (Aut(Z5 , +), ◦) şi (Z4 , +); iii) (Aut(Z6 , +), ◦) şi (Z2 , +).
2.130. Fie (G, ·) un grup, H un subgrup, ρH relaţia de echivalenţă la stânga de-
terminată de subgrupul H, fie S un sistem de reprezentanţi pentru mulţimea cât
G/ρH , iar f : G → G funcţia definită prin f (sh) = s (unde s ∈ S, h ∈ H). Să se
arate că pentru orice x ∈ G şi orice h ∈ H au loc următoarele: i) f (f (x)) = f (x) ;
ii) x−1 f (x) ∈ H ; iii) f (xh) = f (x) .
45
2.131. Fie (G, ·) un grup, H un subgrup şi f : G → G o funcţie care verifică pentru
orice x ∈ G şi orice h ∈ H condiţiile următoare: i) f (f (x)) = f (x); ii) x−1 f (x) ∈ H;
iii) f (xh) = f (x). Să se arate că f (G) este un sistem de reprezentanţi pentru
mulţimea cât G/ρH .
2.132. Fie (G, ·) un grup şi ∅ = 6 A ⊆ G. Să se arate că există un subgrup H al lui
G astfel ı̂ncât A să fie o clasă la stânga sau la dreapta a lui G ı̂n raport cu H dacă
şi numai dacă xy −1 z ∈ A pentru orice x, y, z ∈ A.
2.133. Fie (G, ·) un grup şi H1 , H2 subgrupuri ale lui G. Să se arate că:
i) H1 · H2 este un subgrup dacă şi numai dacă H1 · H2 = H2 · H1 ;
ii) dacă H1 · H2 este un subgrup atunci sup(H1 , H2 ) ı̂n laticea subgrupurilor lui G
este H1 · H2 ;
iii) dacă H1 E G şi H2 E G atunci H1 · H2 E G.
2.134. Fie (G, ·) un grup şi X ⊆ G. Să se arate că:

i) subgrupul hXi generat de X este comutativ dacă şi numai dacă pentru orice
x, y ∈ X avem xy = yx;
ii) dacă pentru orice x ∈ X şi orice g ∈ G avem g −1xg ∈ X atunci hXi E G;
iii) dacă X = X1 ∪ X2 şi pentru orice x1 ∈ X1 şi x2 ∈ X2 avem x1 x2 = x2 x1 atunci
hXi = hX1 i · hX2 i;
iv) dacă X = X1 ∪ X2 şi X1 X2 = X2 X1 atunci hXi = hX1 i · hX2 i.
2.135. Fie G = Z × Z × {−1, 1} şi · operaţia definită ı̂n G astfel:

(m1 + n1 , m2 + n2 , n3 ), dacă m3 = 1 ;
(m1 , m2 , m3 ) · (n1 , n2 , n3 ) =
(m1 + n1 , m2 + n2 , −n3 ), dacă m3 = −1 .
Să se arate că:

i) (G, ·) este un grup;
ii) subgrupul H1 = h(1, 0, 1), (0, 1, 1)i este normal ı̂n G;
iii) subgrupul H2 = h(1, 0, 1)i este normal ı̂n H1 , dar nu este normal ı̂n G.
2.136. Să se determine:

i) ordinul fiecărui element din S3 ;
ii) subgrupurile lui S3 şi să se arate că laticea subgrupurilor lui S3 este modulară,
dar nu este distributivă;
iii) subgrupurile normale ale lui S3 ;
iv) grupurile cât ale lui S3 .
2.137. Să se arate că laticea subgrupurilor grupului altern A4 nu este modulară.
2.138. Fie (G, ·) un grup, H, N subgrupuri ı̂n G şi ρH,N ⊆ G × G relaţia
xρH,N y ⇔ ∃h ∈ H, ∃n ∈ N : y = hxn.
Să se arate că:

i) ρH,N este o relaţie de echivalenţă pe G şi G/ρH,N = {HxN | x ∈ G} (HxN se
numeşte clasa lui x după perechea de subgrupuri (H, N));
ii) dacă N E G atunci ρH,N coincide cu echivalenţa la stânga definită de HN.
2.139. Să se determine descompunerea lui S3 ı̂n clase după perechea de subgrupuri
(H, N), unde H = N = h(1, 2)i.
2.140. Un grup necomutativ care are toate subgrupurile normale se numeşte grup
hamiltonian. Fie (H, ·) grupul cuaternionilor (vezi problema 2.69). Să se arate că:
i) (H, ·) este grup hamiltonian;
ii) laticea subgrupurilor lui (H, ·) este modulară, dar nu este distributivă;
iii) pentru orice x, y ∈ H avem x2 y 2 = y 2 x2 , deşi (H, ·) nu este comutativ;
iv) dacă a, b ∈ {i, j, k}, a 6= b atunci H = ha, bi şi a4 = 1 = b4 , a2 = b2 , aba = a iar
din aceste egalităţi să se deducă egalităţile: aba = a, a3 b = ba şi b3 a = ab.
2.141. Să se arate că laticea subgrupurilor normale ale unui grup este modulară.
2.142. Fie (G, ·) un grup necomutativ şi Z(G) centrul său. Să se arate că grupul
cât (G/Z(G), ·) nu este ciclic.
2.143. Să se determine subgrupurile şi grupurile cât ale lui: a) (Z12 , +); b) (Z15 , +).
2.144. Fie U6 muţimea rădăcinilor de ordinul 6 ale unităţii. Să se determine sub-
grupurile şi grupurile cât ale lui (U6 , ·).
i) dacă toate elementele din G \ {1} au ordinul 2 atunci G este abelian;
ii) dacă G este finit şi orice element din G \ {1} are ordinul 2 atunci ordinul lui G
este de forma 2k , cu k ∈ N.
2.146. Să se arate că orice grup de ordinul 6 este izomorf cu (Z6 , +) sau cu grupul
simetric (S3 , ◦).
2.147. Să se arate că rotaţiile şi simetriile unui triunghi echilateral formează un
grup (∆3 , ◦) izomorf cu grupul simetric (S3 , ◦).
2.148. Fie Pn un poligon regulat cu n laturi (n ∈ N, n ≥ 3). Să se arate că izometri-
ile f ale planului care au proprietatea că f (Pn ) = Pn formează un grup (∆n , ◦)
(numit grupul diedral de grad n) şi că ordinul acestui grup este 2n. (Amintim că o
transformare geometrică f a planului se numeşte izometrie dacă păstrează distanţa dintre
orice două puncte, adică pentru orice puncte M, N din plan avem M N = f (M )f (N ).)
2.149. Fie p un număr prim impar. Să se arate că orice grup de ordinul 2p este
izomorf cu (Z2p , +) sau cu grupul diedral (∆p , ◦).
2.150. Să se determine toate grupurile neizomorfe de ordinul 10.
2.152. Fie (G1 , ·), (G2 , ∗) două grupuri şi e1 , respectiv e2 elementele lor neutre. Să
se arate că grupurile cât (G1 /G1 , ·) şi (G2 /G2 , ∗) sunt izomorfe. Când sunt izomorfe
grupurile (G1 /{e1 }, ·) şi (G2 /{e2 }, ∗)?
2.153. Fie K ∈ {Q, R, C}. Să se arate că SLn (K) este un subgrup normal al lui
(GLn (K), ·) şi că grupul cât (GLn (K)/SLn (K), ·) este izomorf cu (K ∗ , ·). Ce se
ı̂ntâmplă pentru K = Z?
47
2.154. Fie U2 = {−1, 1} grupul rădăcinilor de ordinul 2 ale unităţii. Să se arate că
au loc următoarele izomorfisme de grupuri: a) (C/R, +) ≃ (R, +); b) (Q∗ /U2 , ·) ≃
(Q∗+ , ·); c) (R∗ /U2 , ·) ≃ (R∗+ , ·).
2.155. Fie H = {z ∈ C | |z| = 1}. Să se arate că H E (C∗ , ·) şi că au loc
izomorfismele: i) (R/Z, +) ≃ (H, ·); ii) (C∗ /H, ·) ≃ (R∗+ , ·); iii) (C∗ /R∗+ , ·) ≃ (H, ·).
i) există o funcţie bijectivă ı̂ntre mulţimea suport a grupului cât (Q/Z, +) şi mulţimea
A = {x ∈ Q | 0 ≤ x < 1};
ii) grupul (Q/Z, +) este cu torsiune şi t(R/Z) = Q/Z;
iii) pentru orice n ∈ N∗ grupul (Q/Z, +) are un singur subgrup de ordin n, iar acest
subgrup este ciclic.
2.157. Fie U = {z ∈ C | ∃n ∈ N∗ : z n = 1}. Să se arate că U este subgrup ı̂n
(C∗ , ·) şi că (Q/Z, +) ≃ (U, ·).
2.158. Fie funcţiile
fa,b : R → R, fa,b (x) = ax + b (a, b ∈ R),
SR mulţimea permutărilor lui R şi
G = {fa,b | a ∈ R∗ , b ∈ R}, H = {fa,0 | a ∈ R∗ }, N = {f1,b | b ∈ R}.
i) Să se arate că G ≤ (SR , ◦). Este G subgrup normal ı̂n SR ?

ii) Să se arate că H ≤ (G, ◦). Este H subgrup normal ı̂n G?
iii) Să se arate că N E (G, ◦) şi (G/N, ◦) ≃ (R∗ , ·).
iv) Este N subgrup normal şi ı̂n (SR , ◦)?
2.159. Fie (G, ·) un grup şi N un subgrup al său. Să se arate că dacă descompunerea
lui G ı̂n raport cu N la stânga are un sistem de reprezentanţi H care este subgrup
atunci:
i) H este un sistem de reprezentanţi şi pentru descompunerea la dreapta;
ii) H ∩ N = {1}, HN = G = NH;
iii) orice g ∈ G are o reprezentare unică de forma g = hn cu h ∈ H, n ∈ N;
iv) N este normal ı̂n G şi grupul (G/N, ·) este izomorf cu (H, ·).
2.160. Fie K = {e, (1, 2) ◦ (3, 4), (1, 3) ◦ (2, 4), (1, 4) ◦ (2, 3)}, unde e este permutarea
identică din S4 . Să se arate că:
a) submulţimea K formează un subgrup comutativ al lui S4 izomorf cu grupul lui
Klein;
b) K este un subgrup normal al lui S4 şi (S4 /K, ◦) ≃ (S3 , ◦);
c) (A4 /K, ◦) ≃ (Z3 , +).
2.161. Fie (G, ·) un grup, H un subgrup al său, ρH relaţia de echivalenţă la stânga
definită de H. Să se arate că:
i) pentru orice a ∈ G funcţia ta : G/ρH → G/ρH , ta (xH) = axH este o permutate
a lui G/ρH ;
ii) funcţia f : G → SG/ρH , f (a) = ta este un omomorfism al lui G ı̂n grupul
permutărilor mulţimii cât G/ρH ;
\
iii) Ker f = xHx−1 ;
x∈G
iv) dacă H E G atunci grupul translaţiilor stângi ale lui (G/H, ·) este izomorf cu
grupul (G/H, ·).
2.162. Să se descompună grupurile S3 şi S4 ı̂n clase de elemente conjugate.
2.163. Fie (G, ·) un grup, x, y ∈ G şi X, Y ⊆ G. Să se arate că:
i) dacă x şi y sunt conjugate atunci x şi y au acelaşi ordin;
ii) dacă X şi Y sunt conjugate atunci X şi Y au acelaşi cardinal.
2.164. Să se arate că permutările

1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6
α= şi β =
2 5 3 6 1 4 5 3 4 2 1 6
sunt conjugate ı̂n S6 şi să se determine numărul permutărilor σ ∈ S6 pentru care
are loc egalitatea σ −1 ◦ α ◦ σ = β.
2.165. Să se descompună grupul cuaternionilor ı̂n clase de elemente conjugate.
2.166. Fie matricele

1 0 −1 0
A= , B= .
0 2 0 −1
Să se determine normalizatorii acestor matrice ı̂n grupul GL2 (R).

2.167. Fie (G, ·) un grup. Se numeşte acţiune a grupului G pe mulţimea X o funcţie
G × X → X, (g, x) 7→ gx pentru care avem
1x = x şi (g1 g2 )x = g1 (g2 x), ∀x ∈ X, ∀g1 , g2 ∈ G.
Să se arate că:

i) dacă H este un subgrup al grupului SX al permutărilor lui X şi f : G → H este
un omomorfism atunci funcţia G × X → X, (g, x) 7→ [f (g)](x) este o acţiune a lui
G pe X. Să se deducă de aici că orice subgrup al lui SX acţionează pe X;
ii) conjugarea ı̂n G determină o acţiune G × G → G a lui G pe G definită prin
(g, x) 7→ g −1xg.
2.168. Să se arate că dacă grupul (G, ·) acţionează pe mulţimea X atunci relaţia ∼
definită pe X prin
x ∼ x′ ⇔ ∃g ∈ G : gx = x′
este o relaţie de echivalenţă pe mulţimea X. Clasa de echivalenţă Ox a lui x se
numeşte orbita lui x.
2.169. Fie (G, ·) un grup şi x ∈ G. Să se arate că orbita lui x ı̂n raport cu acţiunea
lui G pe G definită de conjugarea ı̂n G coincide cu clasa de conjugare a lui x.
2.170. O acţiune a grupului G pe mulţimea X se numeşte tranzitivă dacă pentru
orice x, x′ ∈ X există g ∈ G astfel ı̂ncât gx = x′ . Să se arate că o acţiune este
tranzitivă dacă şi numai dacă are o singură orbită.
49
2.171. Fie (G, ·) un grup şi X o mulţime. Să se arate că:

i) dacă G × X → X, (g, x) 7→ gx este o acţiune a lui G pe X atunci, fixând pe g,
funcţia tg : X → X, tg (x) = gx este bijectivă, iar t : G → SX , t(g) = tg este un
omomorfism de grupuri;
ii) dacă t : G → SX este un omomorfism de grupuri atunci α : G × X → X,
α(g, x) = [t(g)](x) este o acţiune a lui G pe X;
iii) corespondenţa t 7→ α este o bijecţie ı̂ntre mulţimea omomorfismelor lui (G, ·) ı̂n
(SX , ◦) şi mulţimea acţiunilor lui G pe X.
2.172. Fie G × X → X, (g, x) 7→ gx o acţiune a grupului (G, ·) pe mulţimea X, fie

x ∈ X şi Fx = {g ∈ G | gx = x}. Să se arate că:
i) Fx este un subgrup al lui G numit stabilizatorul lui x;
ii) cardinalul orbitei lui x coincide cu indicele lui Fx ı̂n G;
iii) dacă X = G şi acţiunea este definită de conjugare atunci Fx coincide cu norma-
lizatorul lui x;
iv) cardinalul clasei de conjugare a unui element g ∈ G coincide cu indicele norma-
lizatorului lui g ı̂n G.
2.173. Dacă grupul (G, ·) acţionează pe X atunci orice subgrup al lui G acţionează
pe X. Să se arate că dacă G acţionează tranzitiv pe X şi F este stabilizatorul
unui x0 ∈ X atunci există o bijecţie ı̂ntre mulţimea orbitelor acţiunii lui F pe X şi
mulţimea {F gF | g ∈ G} a claselor lui G după (F, F ).
2.174. Fie (G, ·) un grup, G × X → X, (g, x) 7→ gx o acţiune a lui G pe mulţimea

X şi F = {g ∈ G | gx = g, ∀x ∈ X}. Să se arate că F E G şi că:
i) există o singură acţiune a grupului (G/F, ·) pe X astfel ı̂ncât (gF )x = gx;
ii) funcţia tgF : X → X, tgF (x) = (gF )x este o permutare a lui X şi funcţia
ϕ : G/F → SX , ϕ(gF ) = tgF este un omomorfism injectiv de grupuri.
2.175. Fie (G, ·) un grup finit de ordinul n şi x ∈ G. Să se arate că:
i) numărul elementelor conjugate cu x este un divizor al lui n;
ii) dacă m este ordinul lui x atunci numărul elementelor conjugate cu x este un
n
divizor al lui ;
m
′
iii) dacă m este ordinul centrului lui G atunci numărul elementelor conjugate cu x
n
este un divizor al lui ′ ;
m
iv) dacă l ∈ N atunci numărul elementelor conjugate cu xl este un divizor al
numărului elementelor conjugate cu x.
2.176. În G = Z × Z se defineşte operaţia · prin
(m1 , n1 ) · (m2 , n2 ) = (m1 + m2 , (−1)m2 n1 + n2 ).
Să se arate că (G, ·) este un grup şi să se determine pentru fiecare element (m, n)
numărul elementelor conjugate cu (m, n).
2.177. Să se determine toate grupurile neizomorfe care au numai două clase de
elemente conjugate.
2.178. Fie K1 , K2 , K3 clase de elemente conjugate ı̂n grupul (G, ·). Să se arate că:
i) K1 ∩ K2 K3 6= ∅ ⇒ K1 ⊆ K2 K3 :
ii) dacă G este finit, K1 = K2 K3 şi ki este numărul elementelor din Ki (i = 1, 2, 3)
atunci k1 divide pe k2 k3 .
2.179. Fie (G, ·) un grup finit, H1 , H2 subgrupuri ale lui G şi x ∈ G. Dacă n1 = |H1 |,
n2 = |H2 | şi m = |H2 ∩ x−1 H1 x| atunci numărul elementelor clasei H1 xH2 a lui x ı̂n
n1 n2
raport cu (H1 , H2 ) este .
m
2.180. Să se arate că centrul unui grup (G, ·) al cărui ordin este de forma pk , cu p
prim şi k ∈ N∗ , este diferit de {1}.
2.181. Să se arate că pentru orice număr prim p există numai două grupuri neizo-
morfe de ordinul p2 .
2.183. Să se determine grupurile care au trei subgrupuri.
2.184. Fie (G, ·) un grup necomutativ de ordinul p3 cu p număr prim. Să se arate
că |Z(G)| = p şi că grupul cât G/Z(G) este izomorf cu Zp × Zp .
2.185. Fie (G, ·) un grup abelian, p un număr prim şi
Gp = {g ∈ G | ord g = pk , k ∈ N}.
Să se arate că Gp este un subgrup deplin invariant al lui G.

2.186. Fie (A, +) un grup abelian, B un subgrup al său, n ∈ N∗ şi
nB = {nb | b ∈ B}, B[n] = {b ∈ B | nb = 0}.
Să se arate că:

i) nB şi B[n] sunt subgrupuri ale lui A;
ii) dacă B este un subgrup caracteristic atunci nB şi B[n] sunt subgrupuri caracte-
ristice;
iii) dacă B este un subgrup deplin invariant atunci nB şi B[n] sunt subgrupuri deplin
invariante.
2.187. Fie (G, ·) un grup şi H un subgrup al său. Să se arate că:
i) dacă H este deplin invariant ı̂n G şi f este un endomorfism al lui G atunci funcţia
f : G/H → G/H, f(gH) = f (g)H este un endomorfism al lui G/H;
ii) dacă H este deplin invariant ı̂n G şi H ′ este un subgrup al lui G astfel ı̂ncât
H ⊆ H ′ şi H ′ /H să fie deplin invariant ı̂n G/H atunci H ′ este subgrup deplin
invariant ı̂n G.
i) mulţimea subgrupurilor caracteristice ale lui G formează o sublatice completă a
laticii subgrupurilor normale ale lui G;
ii) mulţimea subgrupurilor deplin invariante ale lui G formează o sublatice completă
a laticii subgrupurilor caracteristice ale lui G.
51
2.189. Fie (G, ·) un grup şi X S ⊆ G. Să se arate că:

i) subgrupul lui G generat de {f (X) | f ∈ Aut(G, ·)} este cel mai mic subgrup
caracteristic al lui lui G ce include
S pe X;
i) subgrupul lui G generat de {f (X) | f ∈ End(G, ·)} este cel mai mic subgrup
deplin invariant al lui lui G ce include pe X.
2.190. Fie (G, ·) un grup, X ⊆ G şi H un subgrup caracteristic (deplin invariant) al
lui G astfel ı̂ncât X ∩ H = ∅. Să se arate că există un subgrup caracteristic (deplin
invariant) H ′ al lui G astfel ca:
i) H ⊆ H ′ ;
ii) X ∩ H ′ = ∅;
iii) dacă H ′′ este un subgrup caracteristic (deplin invariant) al lui G astfel ı̂ncât
H ′ ⊆ H ′′ atunci X ∩ H ′′ 6= ∅.
2.191. Fie (G, ·) un grup. Un element a ∈ A se numeşte nongenerator al lui G dacă
pentru orice X ⊆ G, hX ∪ {a}i = G implică hXi = G. Un subgrup M al lui G se
numeşte maximal dacă M 6= G şi pentru orice subgrup H, din M ⊆ H deducem
H = M sau H = G. Să se arate că:
a) mulţimea F (G) a nongeneratorilor lui G formează un subgrup caracteristic al lui
G, numit subgrupul lui Frattini;
b) F (G) coincide cu intersecţia tuturor subgrupurilor maximale ale lui G (dacă nu
există subgrupuri maximale atunci această intersecţie este G).
2.192. Să se arate că subgrupoidul Frattini al unui grup nu coincide, ı̂n general, cu
subgrupul Frattini al acestuia.
2.193. Fie matricele

1 2 1 2 0 1
A= , B= , C=
0 1 −1 −1 −1 1
din grupul GLn (Z). Să se determine comutatorii [A, B], [B, C], [C, A].
2.194. Fie (G, ·) un grup, Z(G) centrul său şi G′ subgrupul său derivat. Să se arate
că:
i) pentru orice x, y ∈ G au loc egalităţile:
xy = yx[x, y], [x, y]−1 = [y, x], [x, y −1 ] = y[y, x]y −1, [x−1 , y] = x[y, x]x−1 ,
[xy, z] = y −1[x, z]y[y, z], [x, yz] = [x, z]z −1 [x, y]z;
ii) dacă x, y ∈ G atunci [x, y] = 1 dacă şi numai dacă xy = yx;

iii) x ∈ Z(G) ⇔ ∀y ∈ G, [x, y] = 1;
iv) G este abelian dacă şi numai dacă G′ = {1}.
2.195. Fie (G, ·) un grup. Să se arate că dacă G′ ⊆ Z(G) atunci pentru orice
x, y, z ∈ G şi orice n ∈ Z avem
[x, [y, z]] = [[x, y], z], [xy, z] = [x, z] · [y, z], [x, yz] = [x, y] · [x, z],
n(n−1)
[xn , y] =[x, y n ] = [x, y]n , (x · y)n = xn y n [y, x] 2 ,
[x, [y, z]] · [y, [z, x]] · [z, [x, y]] = 1.
2.196. Să se demonstreze că

  
 1 a b 
G =  0 1 c  a, b, c ∈ Z
 
0 0 1
este un subgrup al lui GL3 (Z) şi că subgrupul comutator al lui G coincide cu centrul
lui G.
2.197. Fie (G, ·) un grup şi N un subgrup al lui G. Să se arate că N este normal
ı̂n G dacă şi numai dacă [N, G] ⊆ N.
2.198. Fie (G, ·) un grup şi N1 , N2 subgrupuri normale ale lui G. Să se arate că
[N1 , N2 ] ⊆ N1 ∩ N2 .
2.199. Fie G un grup, X un sistem de generatori al lui G şi N E G. Să se arate că
dacă [x, y] ∈ N pentru orice x, y ∈ X atunci G′ ⊆ N.
2.200. Să se determine subgrupul derivat al grupului cuaternionilor.
2.201. Să se determine subgrupul derivat al grupului simetric (S3 , ◦).
2.202. Să se determine subgrupul derivat al grupului simetric (Sn , ◦).
2.203. Fie (G, ·) un grup finit şi H un p-subgrup al său. Să se arate că dacă H nu
este un p-subgrup Sylow atunci H este un subgrup propriu al normalizatorului său
ı̂n G.
2.204. Fie G un grup finit, P un p-subgrup Sylow al lui G şi NG (P ) normalizatorul
lui P ı̂n G. Să se arate că dacă H şi H ′ sunt subgrupuri ale lui G astfel ı̂ncât
NG (P ) ⊆ H ⊆ H ′ atunci NG (H) = H şi |H ′ : H| ≡ 1 (mod p).
2.205. Să se determine subgrupurile Sylow ale grupului simetric (S4 , ◦).
2.207. Fie p, q numere prime. Să se arate dacă (G, ·) este un grup de ordinul pq
atunci G nu este simplu. Mai mult, dacă p 6= q, p − 1 nu se divide prin q şi q − 1 nu
se divide prin p atunci (G, ·) este izomorf cu (Zpq , +).
2.208. Fie p, q numere prime, p 6= q. Să se arate dacă (G, ·) este un grup de ordinul
p2 q atunci G nu este simplu. Mai mult, dacă p2 − 1 nu se divide prin q şi q − 1 nu
se divide prin p atunci G este abelian.
2.209. Arătaţi că orice grup de ordinul 255 este ciclic.
2.210. Fie (G, ·) un grup şi H, H ′ subgrupuri ale lui (G, ·) cu proprietatea că
hh′ = h′ h, ∀h ∈ H, ∀h′ ∈ H ′ .
Să se arate că:
i) există un unic omomorfism f : H × H ′ → G astfel ı̂ncât
f (h, 1) = h şi f (1, h′) = h′ , ∀h ∈ H, ∀h′ ∈ H ′ ;
ii) f este injectiv dacă şi numai dacă H ∩ H ′ = {1};
iii) f este surjectiv dacă şi numai dacă hH ∪ H ′ i = G.
53
2.211. Fie (G, ·) un grup, X o mulţime şi (GX , ·) grupul din problema 2.55. Să se
arate că GX este produsul direct al familiei de grupuri (Gx , ·) = (G, ·), x ∈ X.
2.212. Fie (Gi , ·), i ∈ I o familie de grupuri, (P, ·) produsul direct al acestei familii,
(pi )i∈I familia proiecţiilor canonice şi (P ′, ·) produsul restrâns al familiei (Gi , ·),
i ∈ I. Să seSarate că dacă Xi este un sistem de generatori pentru (Gi , ·), i ∈ I,
atunci X = {pi (Xi ) | i ∈ I} este un sistem de generatori pentru (P ′ , ·). În ce caz
X este un sistem de generatori şi pentru (P, ·)?
2.213. a) Să se determine un sistem de generatori X pentru grupul (Z × Z, +) cu
următoarele proprietăţi:
i) cardinalul lui X este 2;
ii) pentru orice grup abelian (A, +) şi orice funcţie f : X → A există un omomorfism
unic f : Z × Z → A care extinde pe f (adică f = f ◦ i, unde i : X → Z × Z este
funcţia de incluziune).
b) Să se generalizeze punctul a).
2.214. Pentru un grup abelian cu torsiune (A, +) şi un număr prim p, subgrupul
Ap = {a ∈ A | ∃k ∈ N : pk a = 0} se numeşte p-componenta primară a lui A. Să se
arate că A este izomorf cu suma directă a componentelor sale primare, adică
M
A≃ Ap
p∈P
(unde cu P am notat mulţimea numerelor prime).

k
2.215. Fie p un număr prim şi Zp∞ = {z ∈ C | ∃k ∈ N : z p = 1}. Să se arate că
Zp∞ este un subgrup al lui (C∗ , ·) şi că are loc izomorfismul
M
(Q/Z, +) ≃ (Zp∞ , ·).
p∈P
2.216. Să se determine toate grupurile abeliene neizomorfe de ordinul 32.

2.219. Să se arate că grupul (Z, +) nu are şiruri de compoziţie.
2.220. Să se arate că un grup abelian (A, +) are şiruri de compoziţie dacă şi numai
dacă A este finit.
2.221. Să se determine toate şirurile de compoziţie ale grupului (Z6 × Z5 , +).
2.222. Fie (A, +) un grup abelian finit de ordinul n = p1 · · · pk , cu p1 , . . . , pk numere
prime diferite. Să se determine toate şirurile de compoziţie ale lui A.
2.223. Să se arate că un grup (G, ·) este nilpotent de clasă 1 dacă şi numai dacă G
este abelian şi G 6= {1}.
2.224. Să se arate că dacă (G, ·) este un grup nilpotent de clasă cel mult 2 atunci,
pentru orice x, y, z ∈ G avem [xy, z] = [x, z] · [y, z] şi [x, yz] = [x, y] · [x, z].
2.225. Să se arate că grupul cuaternionilor este nilpotent de clasă 2.
2.226. Să se determine n ∈ N∗ pentru care grupul simetric (Sn , ◦) este nilpotent.
2.227. Să se arate că grupul simetric (Sn , ◦) este resolubil pentru n ≤ 4.
2.228. Să se arate că orice grup de ordinul 2p, cu p prim, este resolubil.
2.229. Fie p şi q două numere prime, nu neapărat diferite. Să se arate că orice grup
de ordinul pq este resolubil.
Capitolul 3
Inele şi corpuri
3.1. Fie ⊥ şi ⊤ operaţiile definite pe Z astfel:
x⊥y = x + y + 3; x⊤y = xy + 3x + 3y + 6.
Să se arate că (Z, ⊥, ⊤) este domeniu de integritate şi să se determine elementele
inversabile din acest domeniu.
3.2. Fie ∗ operaţia definită pe C astfel:
(a1 + b1 i) ∗ (a2 + b2 i) = a1 a2 + (a1 b2 + a2 b1 )i (a1 , a2 , b1 , b2 ∈ R).
Să se arate că (C, +, ∗) este un inel asociativ, comutativ, cu unitate care are divizori
ai lui zero.
3.3. Fie + şi ⊤ operaţiile definite pe Q × Q astfel:
(a1 , b1 ) + (a2 , b2 ) = (a1 + a2 , b1 + b2 ),

(a1 , b1 )⊤(a2 , b2 ) = (a1 a2 − b1 b2 , a1 b2 + a2 b1 + b1 b2 ).
Să se arate că (Q × Q, +, ⊤) este un corp comutativ.
3.4. Fie M o mulţime şi P(M) mulţimea submulţimilor lui M. Definim pe P(M)
două operaţii + şi · astfel:
X + Y = (X \ Y ) ∪ (Y \ X) şi X · Y = X ∩ Y.
Să se arate că:

i) (P(M), +, ·) este inel asociativ, comutativ, cu unitate;
ii) dacă |M| ≥ 2 atunci orice X ∈ P(M) \ {∅, M} este divizor al lui zero;
iii) (P(M), +, ·) este corp dacă şi numai dacă |M| = 1.
3.5. Să se arate că ı̂ntr-un inel cu unitate, comutativitatea adunării este o consecinţă
a celorlalte axiome.
3.6. Să se dea exemplu de inel finit necomutativ.
55
56 CAPITOLUL 3. INELE ŞI CORPURI (ENUNŢURI)
3.7. Fie (R, +, ·) un inel asociativ şi a, b ∈ R. Să se arate că:

a) (a + b)2 = a2 + 2ab + b2 ⇔ ab = ba ⇔ a2 − b2 = (a − b)(a + b);
b) dacă ab = ba atunci pentru orice n ∈ N∗ avem
(a + b)n =Cn0 an + Cn1 an−1 b + · · · + Cnn−1 abn−1 + Cnn bn ;

an − bn =(a − b) an−1 + an−2 b + · · · + abn−2 + bn−1 ;

a2n+1 + b2n+1 = (a + b) a2n − a2n−1 b + · · · − ab2n−1 + b2n .
3.8. Fie (R, +, ·) un inel asociativ cu unitate şi n ∈ N. Dacă (xy)k = xk y k pentru
orice x, y ∈ R şi k ∈ {n, n + 1, n + 2} atunci inelul R este comutativ.
3.9. Să se arate că dacă ı̂ntr-un inel asociativ cu unitate (R, +, ·) avem x3 = x
pentru orice x ∈ R atunci inelul R este comutativ.
3.10. Să se arate că dacă ı̂ntr-un inel asociativ (R, +, ·) avem x6 = x pentru orice
x ∈ R atunci x2 = x pentru orice x ∈ R.
3.11. Fie (R, +, ·) un inel asociativ. Să se arate că următoarele condiţii sunt echiva-
lente:
i) a ∈ R, a2 = 0 ⇒ a = 0 ;
ii) a ∈ R, n ∈ N∗ , an = 0 ⇒ a = 0 .
3.12. Să se arate că ı̂ntr-un inel cu unitate (R, +, ·) orice element idempotent diferit
de 0 şi 1 este un divizor al lui zero.
3.13. Fie (R, +, ·) un inel asociativ, comutativ, cu unitate, cu R 6= {0}. Să se

calculeze produsul tuturor elementelor idempotente nenule ale lui R.
3.14. Fie (R, +, ·) un inel. Un element a ∈ R se numeşte central dacă ax = xa

pentru orice x ∈ R (adică a aparţine centrului inelului R). Să se arate că dacă R
nu are elemente nilpotente nenule atunci orice element idempotent este central.
3.15. Fie n ∈ N∗ \ {1} şi n = pα1 1 · · · pαk k (cu p1 , . . . , pk numere prime distincte şi
α1 , . . . , αk ∈ N∗ ) descompunerea lui n ı̂n factori primi. Să se arate că:
a) ba este nilpotent ı̂n (Zn , +, ·) dacă şi numai dacă p1 · · · pk |a;
b) inelul (Zn , +, ·) are elemente nilpotente nenule dacă şi numai dacă există un
număr prim p astfel ı̂ncât p2 |n.
3.16. Fie n ∈ N∗ \ {1}. Să se determine elementele idempotente ale lui (Zn , +, ·).
3.17. Fie R = {0, 1, a, b} un inel asociativ ı̂n care 0 este elementul nul şi 1 elementul
unitate. Să se arate că:
i) funcţia
X f : R → R, f (x) = 1 + x este bijectivă;
ii) f (x) = 1 + a + b şi 1 + 1 + 1 + 1 = 0;
x∈R
iii) dacă R este corp atunci 1 + 1 = 0;
iv) R este corp dacă şi numai dacă există x ∈ R astfel ı̂ncât 1 + x = x2 .
57
3.18. Un inel asociativ (R, +, ·) se numeşte inel Boole dacă orice element din R este
idempotent (adică x2 = x pentru orice x ∈ R). Fie (R, +, ·) un inel Boole. Să se
arate că:
i) x + x = 0 pentru orice x ∈ R;
ii) (R, +, ·) este un inel comutativ;
iii) R nu conţine divizori ai lui zero dacă şi numai dacă R = {0} sau |R| = 2;
iv) (R, +, ·) este corp dacă şi numai dacă este cu unitate şi |R| = 2.
3.19. i) Fie (R, ∨, ∧) o latice Boole (adică o latice distributivă, cu cel mai mic
element 0, cel mai mare element 1, ı̂n care fiecare element x are un complement x′ ).
Să se arate că operaţiile + şi · definite pe R astfel:
x + y = (x ∧ y ′ ) ∨ (x′ ∧ y), xy = x ∧ y
ı̂nzestrează pe R cu o structură de inel Boole cu unitate ı̂n care 0 este elementul nul
şi 1 este elementul unitate.
ii) Fie (R, +, ·) un inel Boole cu unitate. Să se arate că operaţiile ∨ şi ∧ definite pe
R astfel:
x ∨ y = x + y − xy, x ∧ y = xy
ı̂nzestrează pe R cu o structură de latice Boole ı̂n care 0 este cel mai mic element,
1 este cel mai mare element şi x′ = 1 − x.
iii) Notând cu f (R, ∨, ∧), respectiv g(R, +, ·), inelul introdus la i), respectiv laticea
introdusă la ii), avem
g(f (R, ∨, ∧)) = (R, ∨, ∧) şi f (g(R, +, ·)) = (R, +, ·),
adică f realizează o bijecţie ı̂ntre clasa laticelor Boole şi clasa inelelor Boole, iar
f −1 = g.
3.20. Fie (R, +, ·) un inel asociativ finit, cu unitate şi a ∈ R, a 6= 0. Să se arate că
a este inversabil dacă şi numai dacă a nu este divizor al lui zero.
3.21. Să se arate că orice domeniu de integritate finit este corp.
3.22. Fie (R, +, ·) un inel asociativ, cu unitate. Dacă un element a ∈ R are mai
mult decât un invers la stânga atunci inelul R este infinit şi a are o infinitate de
inverse la stânga.
3.23.
Să se rezolve
ı̂n Z12 ecuaţiile b
4x + b
5=b
9 şi b
5x + b
5=b
9 şi ı̂n M2 (C) ecuaţia
1 2 1 2
X= .
1 2 1 2
3.24. În Z12 , să se determine divizorii lui zero şi să se rezolve sistemul:

b
3x + b b
4y = 11
b
4x + b b .
9y = 10
3.25. Să se dea exemple de părţi stabile ale mulţimii R ı̂n raport cu + şi · care
nu sunt inele ı̂n raport cu operaţiile induse de + şi · , respectiv de părţi stabile ale
mulţimii C ı̂n raport cu + şi · care sunt corpuri sau inele ı̂n raport cu operaţiile
induse de + şi · . Folosind definiţia subinelului şi a subcorpului, să se precizeze care
din exemplele date sunt subinele sau subcorpuri ale lui (C, +, ·).
3.26. Să se dea exemplu de subinel al unui inel cu unitate care nu conţine unitatea
şi de subinel al unui corp care nu este subcorp.
3.27. Să se dea exemplu de subinel S al unui inel cu unitate (R, +, ·) care este,
ı̂n raport cu operaţiile induse, un inel cu unitate, dar unitatea sa este diferită de
unitatea lui R.
3.28. Fie (K, +, ·) un corp comutativ. Să se arate că orice subinel al lui K care
conţine unitatea este domeniu de integritate.

a b
R= | a, b ∈ Z
2b a
este o parte stabilă a lui M2 (Z) ı̂n raport cu adunarea şi ı̂nmulţirea matricelor şi că
R este un domeniu de integritate ı̂n raport cu operaţiile induse.
3.30. Să se arate că mulţimea

a b
K= | a, b ∈ Q
2b a
este stabilă ı̂n raport cu adunarea şi ı̂nmulţirea din M2 (Q) şi că formează corp
comutativ ı̂n raport cu operaţiile induse.
√ √ √ √
3.31. Fie Z[ 2] = {a + b 2 | a, b ∈ Z} şi Q( 2) = {a + b 2 | a, b ∈ Q}, adică
√ √ √ √
Z[ 2] = Z + Z · 2 şi Q( 2) = Q + Q · 2.
Să se√arate că:

i) Z[ 2]√ este un subinel al lui (R, +, ·) care conţine pe 1 şi acest subinel este generat
de {1,√ 2}; √
ii) Q( 2) este un √ subcorp al lui (R, +, ·) şi acest subcorp este generat de 2;
3
iii) S1 = {a + b√ 2 | a, b ∈ Z} nu este subinel al lui (R, +, ·);
iv) S2 = {a + b 3 2 | a, b ∈ Q} nu este subcorp al lui (R, +, ·).
3.32. Un număr d ∈ Z se numeşte ı̂ntreg liber de pătrate dacă d 6= 1 şi d nu se divide

prin
√ pătratul nici unui număr prim. Fie d un ı̂ntreg liber de pătrate. Să se arate că:
i) d ∈ / Q; √
ii) a, b√∈ Q şi a + b √d = 0 implică a = b = 0;
iii) Z[ d] = {a + b d | a, b ∈ Z} √ este un subinel ı̂n (C, +, ·) care conţine pe 1 şi
acest subinel
√ este generat
√ de {1, d};
iv) Q( d) = {a√+ b d | a, b ∈ Q} este un subcorp al lui (R, +, ·) şi acest subcorp
este generat de d.
3.33. Fie d ∈ Z un ı̂ntreg liber de pătrate şi funcţia

√
δ : Z[ d] → N, δ(z) = |z · z|,
√ √ √
unde cu z = a − b d √ s-a notat conjugatul lui z = a + b d ∈ Z[ 2]. Să se arate că
z este inversabil ı̂n Z[ d] dacă şi numai dacă δ(z) = 1.
59
3.34. Să se determine elementele inversabile ale inelului ı̂ntregilor lui Gauss
Z[i] = {a + bi | a, b ∈ Z}.
√
3.35. Să se arate că inelul Z[ 2] are o infinitate de elemente inversabile.
3.36. Fie p, q ∈ Z şi θ ∈ C o soluţie a ecuaţiei
(∗) x2 + px + q = 0.
Să se arate că:

a) Z[θ] = {a + bθ | a, b ∈ Z} este subinelul lui C generat de {1, θ};
b) Q(θ) = {a + bθ | a, b ∈ Q} este subcorpul lui C generat de θ;
c) dacă θ′ ∈ C e cealaltă soluţie a ecuaţiei (∗) atunci Z[θ] = ′ ′
! Z[θ ] şi Q(θ) = Q(θ );
p
−p + p2 − 4q
d) dacă z = a + bθ ∈ Q(θ) a, b ∈ Q, θ = atunci
2
p p 2 b
z = a − b + p − 4q ,
2 2
p p b
iar dacă z = a − b − p2 − 4q este conjugatul lui z atunci z = a + bθ′ ;
2 2
e) funcţia δ : Z[θ] → N, δ(z) = |z · z| are următoarele proprietăţi:
i) δ(z1 z2 ) = δ(z1 )δ(z2 ) pentru orice z1 , z2 ∈ Z[θ];
ii) δ(z) = 0 (z ∈ Z[θ]) dacă şi numai dacă z = 0;
iii) dacă p2 − 4q nu este pătrat perfect atunci
δ(a + bθ) = 0 (a, b ∈ Z) ⇔ a = b = 0;
iv) z ∈ Z[θ] este inversabil ı̂n Z[θ] dacă şi numai dacă δ(z) = 1;
f) afirmaţiile i), ii) şi iii) de la e) sunt adevărate şi pentru funcţia
δ0 : Q(θ) → Q, δ0 (z) = |z · z|.
3.37. Determinaţi subinelele lui (Q, +, ·) ce conţin pe 1.

√
3
3.38. Să se determine subinelul şi subcorpul lui (R, +, ·) generat de {1, 2}.
i) cea mai mică submulţime a lui R stabilă ı̂n raport cu + şi · ce conţine pe 1;
ii) cel mai mic subinel al lui (R, +, ·) care conţine pe 1;
iii) cel mai mic subcorp al lui (R, +, ·).
3.40. Fie a, b, c ∈ R şi
x⊥y = ax + by − 2; x⊤y = xy − 2x − 2y + c, ∀x, y ∈ R.
i) Să se determine a, b, c astfel ı̂ncât (R, ⊥, ⊤) să fie corp;

ii) Să se determine apoi α, β ∈ R astfel ı̂n cât funcţia f : R → R, f (x) = αx + β să
stabilească un izomorfism de la (R, +, ·) la (R, ⊥, ⊤).
√
3.41. Să se arate că inelul Z[ 2] este izomorf cu inelul R din problema 3.29.
√
3.42. Să se arate că corpul Q( 2) este izomorf cu corpul K din problema 3.30.
3.43. Fie d ∈ Z un ı̂ntreg liber de pătrate şi

a b
R= | a, b ∈ Z .
bd a
√
Să se arate că R este subinel ı̂n (M2 (Z), +, ·) şi că inelele (Z[ d], +, ·) şi (R, +, ·)
sunt izomorfe.
3.44. Fie d ∈ Z un ı̂ntreg liber de pătrate şi

a b
K= | a, b ∈ Q .
bd a
Să se arate că:

i) K este parte stabilă ı̂n M2 (Q) ı̂n raport cu adunarea şi ı̂nmulţirea şi formează
corp ı̂n raport cu√operaţiile induse;
ii) corpurile (Q( d), +, ·) şi (K, +, ·) sunt izomorfe.
3.45. Să se arate că inelul (Z, +, ·) şi inelul (Z, ⊥, ⊤) din problema 3.1 sunt izomorfe.
3.46. Fie (R, +, ·) un inel (asociativ, comutativ, cu unitate) şi (R′ , ⊥, ⊤) o structură
algebrică cu două operaţii (binare). Să se arate că dacă există un omomorfism
surjectiv f : R → R′ atunci (R′ , ⊥, ⊤) este inel (asociativ, comutativ, cu unitate).
Cu alte cuvinte, orice imagine omomorfă a unui inel este un inel.
3.47. Să se arate că există structuri algebrice cu două operaţii (binare) care nu sunt
inele, dar au imagini omomorfe inele.
3.48. Să se arate că dacă (R, +, ·) din problema 3.46 este domeniu de integritate
nu rezultă, ı̂n general, că (R′ , ⊥, ⊤) este domeniu de integritate.
3.49. Fie (R, +, ·) şi (R′ , +, ·) două inele şi f : R → R′ un omomorfism de inele.
a) Să se arate că a idempotent ı̂n R implică f (a) idempotent ı̂n R′ .
b) Dacă R şi R′ sunt inele asociative, să se arate că a nilpotent ı̂n R implică f (a)
nilpotent ı̂n R′ .
c) Dacă f este surjectiv, să se arate că a central ı̂n R implică f (a) central ı̂n R′ .
d) Dacă R, R′ sunt inele asociative cu unitate şi f este unital, să se arate că a
inversabil ı̂n R implică f (a) inversabil ı̂n R′ .
e) Sunt reciprocele implicaţiilor de mai sus adevărate? Justificaţi răspunsul.
3.50. Fie (R, +, ·) un inel (corp), R′ o mulţime pentru care există o bijecţie f : R →
R′ . Să se arate că se pot defini ı̂n mod unic două operaţii ⊥ şi ⊤ pe R′ astfel ı̂ncât
(R′ , ⊥, ⊤) să fie inel (corp) şi f să fie izomorfism ı̂ntre (R, +, ·) şi (R′ , ⊥, ⊤).
3.51. Fie (R, +, ·) un inel şi n ∈ N∗ . Să se arate că:

i) inelul (Mn (R), +, ·) are n + 1 subinele izomorfe cu (R, +, ·);
ii) inelul (Mn (R), +, ·), cu n ≥ 2, este comutativ dacă şi numai dacă R · R = {0};
iii) dacă n ≥ 2 şi R 6= {0} atunci inelul (Mn (R), +, ·) are divizori ai lui zero şi
elemente nilpotente nenule;
61
iv) inelul (Mn (R), +, ·) este cu unitate dacă şi numai dacă inelul (R, +, ·) este cu
unitate;
v) dacă n ≥ 2 şi (R, +, ·) este un inel nenul cu unitate, atunci inelul (Mn (R), +, ·)
are elemente idempotente diferite de elementul nul şi elementul unitate;
vi) inelul (Mn (R), +, ·) este corp (domeniu de integritate) dacă şi numai dacă n = 1
şi (R, +, ·) este corp (domeniu de integritate).
3.52. Fie (R, +, ·) un inel asociativ cu unitate şi n ∈ N∗ . Să se determine centrul
inelului (Mn (R), +, ·).
3.53. Pe mulţimea Q = {a1 + a2 i + a3 j + a4 k | a1 , a2 , a3 , a4 ∈ R} se defineşte
ı̂nmulţirea ca ı̂n problema 2.69 şi adunarea astfel: dacă q = a1 + a2 i + a3 j + a4 k şi
q ′ = b1 + b2 i + b3 j + b4 k atunci
q + q ′ = (a1 + b1 ) + (a2 + b2 )i + (a3 + b3 )j + (a4 + b4 )k.
Să se arate că (Q, +, ·) este un corp (numit corpul cuaternionilor) şi să se determine
centrul său.
3.54. Fie (R, +, ·) un inel asociativ cu unitate şi (U(R, +, ·), ·) grupul (multiplicativ)
al elementelor inversabile ale inelului R. Să se arate că:
i) 0 ∈ U(R, +, ·) dacă şi numai dacă |R| = 1;
ii) (R, +, ·) este corp dacă şi numai dacă R 6= 0 şi U(R, +, ·) = R∗ = R \ {0};
iii) dacă (R, +, ·) şi (R′ , +, ·) sunt inele izomorfe atunci grupurile (U(R, +, ·), ·) şi
(U(R′ , +, ·), ·) sunt izomorfe;
iv) există inele (R, +, ·) şi (R′ , +, ·) neizomorfe pentru care grupurile (U(R, +, ·), ·)
şi (U(R′ , +, ·), ·) sunt izomorfe.
3.55. Fie n ∈ N∗ , A, B ∈ Mn (C). Să se arate că:
i) următoarele afirmaţii sunt echivalente:
a) A este inversabilă la stânga;
b) A este inversabilă la dreapta;
c) A este inversabilă;
ii) dacă A + B = AB atunci AB = BA şi să se dea un exemplu de astfel de matrice.
3.56. a) Să se determine U(Z, +, ·), U(Mn (K), +, ·), cu K ∈ {Q, R, C} şi n ∈ N∗ ,
şi U(Mn (Z), +, ·), cu n ∈ N∗ .
b) Fie n ∈ N∗ , (R, +, ·) un inel asociativ, comutativ, cu unitate şi (K, +, ·) un corp.
Să se determine U(Mn (R), +, ·) şi U(Mn (K), +, ·).
c) Să se arate că dacă n ∈ N, n ≥ 2 atunci grupul (U(Mn (Z), +, ·), ·) este infinit.
3.57. Fie (R, +, ·) un inel asociativ, comutativ, cu unitate, m, n ∈ N∗ şi Mm,n (R)
mulţimea matricelor de tipul (m, n) cu elemente din R. Să se arate că (Mm,n (R), +)
este un grup izomorf cu (Rmn , +). Sunt izomorfe grupurile (U(Mn (R), +, ·), ·) şi
2
((U(R, +, ·))n , ·)?
3.58. Fie M o mulţime, (R, +, ·) un inel şi RM = {f | f : M → R}. Pe RM se
definesc două operaţii (binare) astfel: dacă f, g ∈ RM atunci f + g, f g : R → M
sunt funcţiile definite prin
(f + g)(x) = f (x) + g(x) şi (f g)(x) = f (x) · g(x), ∀x ∈ M.

1) Să se arate că:

a) (RM , +, ·) este un inel care este asociativ, comutativ, respectiv cu unitate dacă
(R, +, ·) este asociativ, comutativ, respectiv cu unitate;
b) dacă |M| ≥ 2 şi |R| ≥ 2 atunci (RM , +, ·) are divizori ai lui zero;
c) dacă M 6= ∅ atunci inelul (RM , +, ·) are un subinel izomorf cu (R, +, ·);
d) dacă |M| = 1 atunci inelul (RM , +, ·) este izomorf cu (R, +, ·);
e) inelul (RM , +, ·) este corp dacă şi numai dacă |M| = 1 şi (R, +, ·) este corp.
2) Dacă (R, +, ·) este un inel asociativ cu unitate, să se determine U(RM , +, ·). Să
se analizeze cazurile R = R şi R = Z.
3.59. Fie (R, +, ·) un inel asociativ cu unitate şi (End(R, +), +, ◦) inelul endomor-
fismelor grupului său aditiv. Să se arate că:
i) dacă pentru orice f ∈ End(R, +) şi orice x ∈ R, f (x) = f (1) · x atunci inelele
(R, +, ·) şi (End(R, +), +, ◦) sunt izomorfe;
ii) dacă inelul (R, +, ·) este comutativ atunci inelul (End(R, +), +, ◦) este comutativ
dacă şi numai dacă (R, +, ·) ≃ (End(R, +), +, ◦).
3.60. Să se determine endomorfismele şi automorfismele grupurilor (Z, +), (Q, +)
şi (Zn , +) (n ∈ N, n ≥ 2). Care dintre acestea sunt endomorfisme, respectiv auto-
morfisme pentru inelele (Z, +, ·), (Q, +, ·) şi (Zn , +, ·)?
3.61. Să se descrie toate structurile de inel, respectiv inel cu unitate, ce se pot defini
pe grupul abelian (Z, +).
3.62. Fie n ∈ N, n ≥ 2. Să se arate că toate structurile de inel cu unitate pe grupul
abelian (Zn , +) sunt izomorfe cu inelul (Zn , +, ·).
3.63. Fie p un număr prim. Să se arate că, abstracţie făcând de un izomorfism,
există doar două inele asociative cu p elemente.
3.64. Să se arate că singurul omomorfism nenul de corpuri de la (Q, +, ·) la (C, +, ·)
este omomorfismul de incluziune.
√
3.65. Să se determine automorfismele corpului Q( 2).
3.66. Să se arate că singurul endomorfism nenul al corpului (R, +, ·) este 1R .
3.67. Fie m, n ∈ N, m ≥ 2, n ≥ 2. Să se determine omomorfismele de inele de la
(Zm , +, ·) la (Zn , +, ·).
3.68. Să se arate că dacă (R, +, ·) este un inel şi restricţiile la Z a două omomorfisme
g, h : Q → R sunt egale atunci g = h.
3.69. Să se determine idealele subinelelor lui (Z, +, ·).
3.70. Fie (R, +, ·) un inel asociativ. Pentru două ideale U, V ale lui R considerăm
U : V = {r ∈ R | rx ∈ U, ∀x ∈ V }. Să se arate că:
i) U : V este ideal ı̂n R;
ii) dacă U1 , U2 , V1 , V2 sunt ideale ı̂n R atunci au loc egalităţile: U : U = R, (U1 ∩U2 ) :
V = (U1 : V ) ∩ (U2 : V ), U : (V1 + V2 ) = (U : V1 ) ∩ (U : V2 );
iii) dacă inelul R este comutativ şi T este, de asemenea, ideal al lui R atunci U :
(U + V ) = U : V şi (U : V ) : T = U : (V : T );
iv) dacă R este comutativ, cu unitate, U : V = R dacă şi numai dacă V ⊆ U;
[m, n]
v) ı̂n inelul numerelor ı̂ntregi avem nZ : mZ = Z (m, n ∈ N, m 6= 0).
m
63
√ Fie (R, +, ·) un inel asociativ

3.71.
n
şi comutativ şi U, V ideale ı̂n R. Să se arate
că U = {r ∈ R | ∃n ∈ N : r ∈ U} este, de asemenea, ideal
p√ pı̂n R şi să se verifice
√ √ √ √ √ √ √
egalităţile U = U , U ∩ V = U ∩ V şi U + V = U + V.
3.72. Este intersecţia dintre un ideal stâng şi un ideal drept un ideal (bilateral)?
Justificaţi răspunsul.
3.73. Să se arate că laticea idealelor unui inel este modulară.
3.74. Să se arate că ı̂ntr-un inel asociativ şi comutativ elementele nilpotente formează
un ideal.
3.75. Să se arate că ı̂ntr-un inel asociativ, comutativ, cu unitate suma unui element
inversabil cu un element nilpotent este un element inversabil.
3.76. Fie (R, +, ·) un inel Boole nenul. Să se arate că:
i) R este inel simplu dacă şi numai dacă R este izomorf cu inelul (Z2 , +, ·);
ii) orice ideal al lui R generat de o submulţime finită este principal.
3.77. a) Fie (R1 , +, ·) şi (R2 , +, ·) două inele cu unitate. Să se determine idealele
produsului direct (R1 × R2 , +, ·) al celor două inele.
b) Să se determine idealele inelului (Z × Z, +, ·) şi al inelului (K × K, +, ·) (unde
(K, +, ·) este un corp).
3.78. Fie (R, +, ·) un inel cu unitate şi (Mn (R), +, ·) inelul matricelor pătrate cu
elemente din R. Să se arate că dacă U este un ideal al lui (Mn (R), +, ·) şi A ∈ U
atunci permutând două linii (coloane) ale lui A, ı̂nmulţind o linie (coloană) a lui A
cu un element din R sau adunând la o linie (coloană) a lui A o altă linie (coloană)
a lui A ı̂nmulţită cu un element din R obţinem tot o matrice din U.
3.79. Fie (R, +, ·) un inel şi (Mn (R), +, ·) inelul matricelor pătrate cu elemente din
R. Să se arate că:
a) matricele triunghiulare (adică matricele A = (aij ), cu aij = 0 pentru orice i, j ∈
{1, . . . , n}, i > j) formează un subinel necomutativ T al lui (Mn (R), +, ·);
b) U = {A = (aij ) | aij = 0, ∀i, j ∈ {1, . . . , n}, i ≥ j} este un ideal al lui T ;
c) inelul cât T /U este comutativ.
3.80. Fie (R, +, ·) un inel cu unitate şi (Mn (R), +, ·) inelul matricelor pătrate cu
elemente din R. Să se arate că:
i) orice ideal al lui Mn (R) este de forma Mn (U), unde U este un ideal al lui R;
ii) dacă U este ideal ı̂n R, inelele Mn (R)/Mn (U) şi Mn (R/U) sunt izomorfe;
iii) dacă R este un inel simplu atunci Mn (R) este un inel simplu;
iv) dacă R este un corp atunci Mn (R) este un inel simplu;
v) dacă R nu are unitate, proprietatea i) nu rămâne, ı̂n general, adevărată;
vi) proprietatea de la i) nu se menţine pentru ideale stângi (drepte).
3.81. Fie M o mulţime, (P(M), +, ·) inelul introdus ı̂n problema 3.4 şi N ⊆ M. Să
se arate că:
i) inelele (P(M \ N), +, ·) şi (P(M)/P(N), +, ·) sunt izomorfe;
ii) dacă M este finită, orice ideal al lui P(M) este de forma P(N) cu N ⊆ M;
iii) dacă M este infinită atunci ii) nu are loc.
3.82. Să se arate că dacă f : R → R′ este un omomorfism surjectiv de inele şi U
este un ideal al lui R care include pe Ker f atunci inelele cât R/U şi R′ /f (U) sunt
izomorfe.
3.83. Fie (R, +, ·) un inel. Să se arate că:

i) toţi nondivizorii lui zero din R au acelaşi ordin ı̂n grupul (R, +);
ii) dacă a ∈ R∗ nu este divizor al lui zero atunci ordinul lui a ı̂n (R, +) este infinit
sau un număr prim;
iii) dacă |R| = 4 şi R nu are divizori ai lui zero atunci grupul (R, +) este izomorf cu
grupul lui Klein;
iv) dacă |R| = 6 atunci R are divizori ai lui zero.
3.84. Să se arate că ı̂ntr-un corp (K, +, ·) nu există elemente nenule a, b astfel ı̂ncât
2a = 3b = 0.
3.85. Să se determine caracteristica unui inel Boole.
3.86. Fie m, n ∈ N∗ \ {1}. Să se determine caracteristica inelului (Zm × Zn , +, ·).
3.87. Să se determine caracteristica inelelor Z × Z, Z2 × Z, Q × Z4 , End(Z, +) şi

End(Z3 , +).
3.88. Să se dea exemple de inele infinite de caracteristică finită.
3.89. Să se dea exemple de inele asociative, comutative, cu unitate care nu sunt
corpuri, dar au caracteristica număr prim.
3.90. Să se determine corpurile K pentru care {0, 1} formează un subcorp al lui K.
3.91. Fie K un corp comutativ de caracteristică infinită, n ∈ N∗ şi A, B ∈ Mn (K).

Este posibil ca AB − BA = In ?
3.92. Fie R un inel asociativ cu unitate, fără divizori ai lui zero, cu |R| ≥ 2. Să se
arate că grupurile (R, +) şi (U(R, +, ·), ·) nu sunt izomorfe.
3.93. Fie K un corp. Să se arate că grupurile (K, +) şi (K ∗ , ·) nu sunt izomorfe.
3.94. Fie (R, +, ·) un inel asociativ, comutativ, cu unitate şi (R[X], +, ·) inelul po-
linoamelor ı̂ntr-o nedeterminată peste R. Se consideră familia de grupuri (Rn , +) =
(R, +), n ∈ N. Să se arate că grupul (R[X], +) este izomorf cu suma directă a
(produsul restrâns al) familiei de grupuri (Rn , +), n ∈ N.
3.95. Fie R un inel asociativ, comutativ, cu unitate. Să se arate că o serie formală
f = a0 + a1 X + · · · + an X n + · · · cu coeficienţi ı̂n R este inversabilă ı̂n R[[X]] dacă
şi numai dacă a0 este inversabil ı̂n R.
3.96. Să se determine elementele inversabile ale următoarelor inele de polinoame:

i) (Z[X], +, ·); ii) (Q[X], +, ·); iii) (R[X], +, ·); iv) (C[X], +, ·); v) (Zp [X], +, ·) (cu
p număr prim).
3.97. Există polinoame inversabile ca serii formale care nu sunt inversabile ca poli-
noame? Justificaţi răspunsul.
65
3.98. Să se determine toate polinoamele h ∈ Z4 [X] care verifică egalitatea
(b
2X 2 + b
2X + b
3)h = b
1.
3.99. Fie (R, +, ·) un inel asociativ, comutativ, cu unitate, a0 , . . . , an ∈ R şi f =

a0 + a1 X + · · · + an X n ∈ R[X]. Să se arate că:
a) f este inversabil ı̂n R[X] dacă şi numai dacă a0 este inversabil ı̂n R şi a1 , . . . , an
sunt elemente nilpotente ale lui R;
b) f este nilpotent ı̂n R[X] dacă şi numai dacă a0 , a1 , . . . , an sunt elemente nilpotente
ale lui R
3.100. Fie n ∈ N, n ≥ 2. Să se determine elementele inversabile din (Zn [X], +, ·).
3.101. Fie (R, +, ·) un inel asociativ, comutativ, cu unitate. Să se arate că un
polinom nenul f este un divizor al lui zero ı̂n R[X] dacă şi numai dacă există a ∈ R,
a 6= 0 astfel ı̂ncât af = 0.
3.102. Să se arate că ecuaţia x2 + 1 = 0 are o infinitate de soluţii ı̂n corpul cuater-
nionilor.
3.103. Există polinoame nenule cu coeficienţi ı̂ntr-un inel asociativ, comutativ, cu
unitate pentru care numărul rădăcinilor depăşeşte gradul? Justificaţi răspunsul.
3.104. Să se determine rădăcinile polinomului aX 2 + bX + c (a, b, c ∈ C, a 6= 0).
2 2
√
3.105. Să
√ se rezolve ı̂n C ecuaţiile: a) x + (2 − i)x − i = 0; b) y + i 6y − 3 = 0;
2
c) x + 3x + i = 0.
3.106. a) Fie p, q ∈ C. Să se găsească două numere α, β ∈ C astfel ı̂ncât α + β să
fie o soluţie a ecuaţiei y 3 + py + q = 0.
b) Să se determine rădăcinile polinomului aX 3 + bX 2 + cX + d ∈ C[X], a 6= 0.
3.107. Să se rezolve ı̂n C ecuaţiile: a) x3 − 3x − 4 = 0; b) x3 + 6x2 + 18x + 27 = 0.
3.108. a) Fie p, q, r ∈ C şi h = X 4 + pX 2 + qX + r. Să se determine m ∈ C astfel
p
ı̂ncât h = f 2 − g 2 unde f = X 2 + + m şi g ∈ C[X].
2
b) Să se deducă, folosind a), o metodă de rezolvare a ecuaţiei
ax4 + bx3 + cx2 + dx + e = 0, a, b, c, d, e ∈ C, a 6= 0.

√
3.109. Să se determine rădăcinile polinomului X 4 + 6X 2 + 6i 6X − 9 ∈ C[X].
3.110. Să se dea exemple de inele asociative, comutative, cu unitate R pentru
care omomorfismul ϕ : R[X] → RR , ϕ(f ) = fe (unde fe este funcţia polinomială
deteminată de f ) nu este: a) injectiv; b) surjectiv.
3.111. a) Fie (R, +, ·) un domeniu de integritate infinit şi f, g ∈ R[X]. Să se arate
că fe = e
g dacă şi numai dacă f = g (ceea ce permite aplicarea metodei coeficienţilor
nedeterminaţi ı̂n cazul funcţiilor polinomiale definite pe domenii de integritate infinite, de
exemplu pe Z, Q, R, C).
b) Fie (R, +, ·) un domeniu de integritate finit cu n elemente, R = {a1 , . . . , an } şi
f, g ∈ R[X]. Să se arate că fe = e
g dacă şi numai dacă (X − a1 ) · · · (X − an ) | (f − g).
3.112. Fie f = X 3 + b2X 2 + X + b1 ∈ Z3 [X]. Care sunt polinoamele de grad cel mult
3 din Z3 [X] care definesc aceeaşi funcţie polinomială ca şi f ? Dar cele de grad cel
mult 4?
3.113. Fie (R, +, ·) un inel asociativ, comutativ, cu unitate. Să se arate că omo-
morfismul ϕ din problema 3.110 este surjectiv dacă şi numai dacă R = {0} sau R
este un corp finit.
3.114. Fie (R, +, ·) un domeniu de integritate. Să se arate că:

a) dacă ϕ este un endomorfism surjectiv al lui R[X] cu proprietatea că
ϕ(r) = r, ∀r ∈ R
atunci există a, b ∈ R astfel ı̂ncât ϕ = EaX+b (amintim că EaX+b (f ) = f (aX + b));
b) dacă a, b ∈ R atunci EaX+b este automorfism al lui R[X] dacă şi numai dacă a
este inversabil.
3.115. Să se determine automorfismele inelelelor Z[X], Q[X] şi Zp [X] (cu p număr
prim).
3.116. Este inelul cât C[X]/(X 2 + 1) un domeniu de integritate?
3.117. Este inelul cât Q[X, Y ]/(X, Y ) un corp?
3.118. Să se demonstreze că au loc următoarele izomorfisme de inele: a) C ≃

R[X]/(X 2 + 1); b) Z[X]/(n, X) ≃ Zn ; c) Z[X]/(n) ≃ Zn [X] (n ∈ N, n ≥ 2).
3.119. Fie (K, +, ·) un corp comutativ. Să se arate că au loc următoarele izomor-
fisme: a) K[X]/(X + 1) ≃ K; b) K[X, Y ]/(X − Y ) ≃ K[X] ≃ K[X, Y ]/(X + Y ).
3.120. Să se arate că următoarele inele cât sunt izomorfe: a) Q[X]/(X 2 − 1) şi
Q[X]/(X 2 −4); b) Z2 [X]/(X 2 − b
1) şi Z2 [X]/(X 2 ); c) Z5 [X]/(X 2 + b
1) şi Z5 [X]/(X 2 +
b
2X + b
2); d) R[X]/(X 2 + 1) şi R[X]/(X 2 + 2X + 2).
3.121. Să se scrie cu ajutorul polinoamelor simetrice fundamentale următoarele

polinoame şi fracţii raţionale simetrice cu coeficienţi reali:
a) (X12 + X22 )(X22 + X32 )(X32 + X12 ) ;
b) X13 X2 + · · · + X13 Xn + X23 X1 + X23 X3 + · · · + X23 Xn + · · · + Xn3 X1 + · · · + Xn3 Xn−1 ;
c) (X12 + X13 + X14 ) + (X22 + X23 + X24 ) + (X32 + X33 + X34 ) + (X42 + X43 + X44 );
X1 X2 X2 X3 X3 X1
d) + + + + + .
X2 X1 X3 X2 X1 X3
3.122. Ştiind că α1 , α2 , α3 ∈ C sunt rădăcinile polinomului X 3 − 3X − 4, să se
determine numărul (α12 + α22 )(α22 + α32 )(α32 + α12 ).
3.123. Fie (K, +, ·) un corp comutativ şi f = a0 + a1 X + · · · + an X n ∈ K[X].

Polinomul f ′ = a1 +2a2 X +· · ·+nan X n−1 se numeşte derivata formală a polinomului
f . Să se arate că pentru orice f, g ∈ K[X], k ∈ N∗ şi α ∈ K avem
(f + g)′ = f ′ + g ′ , (αf )′ = αf ′, (f g)′ = f ′ g + f g ′ şi (f k )′ = kf k−1 f ′ .

67
3.124. Fie (K, +, ·) un corp comutativ de caracteristică ∞ şi f ∈ K[X]. Să se arate
că a ∈ K este rădăcină multiplă de ordinul m a lui f dacă şi numai dacă
f (a) = f ′ (a) = · · · = f (m−1) (a) = 0 şi f (m) (a) 6= 0.
3.125. Fie f = X n − s1 X n−1 + s2 X n−2 + · · · + (−1)n−1 sn−1 X + (−1)n sn ∈ C[X],

α1 , . . . , αn ∈ C rădăcinile lui f , S0 = n şi Sk = α1k + · · · + αnk (k ∈ N∗ ). Să se
demonstreze egalităţile de mai jos (numite formulele lui Newton):
Sk −s1 Sk−1 + · · · + (−1)k−2 sk−2 S2 + (−1)k−1 sk−1 S1 + (−1)k ksk = 0, ∀k < n,

Sk − s1 Sk−1 + · · · + (−1)n−1 sn−1 Sk−n+1 + (−1)n sn Sk−n = 0, ∀k ≥ n.
3.126. Să se scrie formulele lui Newton ı̂n cazul: a) n = 2; b) n = 3.

3.127. Să se arate că formulele lui Newton rămân adevărate ı̂n cazul ı̂n care R este
un domeniu de integritate, s1 , . . . , sn sunt polinomamele simetrice fundamentale din
R[X1 , . . . , Xn ] şi Sk = X1k + · · · + Xnk (k ∈ N∗ ).
3.128. Fie f = a0 + a1 X + · · · + an X n , g = b0 + b1 X + · · · + bm X m , cu an 6= 0,
bm 6= 0, două polinoame din C[X], α1 , . . . , αn ∈ C rădăcinile lui f , β1 , . . . , βm ∈ C
rădăcinile lui g. Numărul complex
Y
Rf,g = am b
n m
n
(αi − βj )
(i,j)∈{1,...,n}×{1,...,m}
se numeşte rezultanta polinoamelor f şi g. Să se arate că:

a) Rf,g = 0 dacă şi numai dacă f şi g au cel puţin o rădăcină comună;
b) Rf,g = (−1)mn Rg,f ;
c) Rf,g = am n g(α1 ) · · · g(αn ) = (−1)
mn n
bm f (β1 ) · · · f (βm );
d) Rf,g1g2 = Rf,g1 · Rf,g2 ;
e) dacă f, g sunt polinoame din R[X] (Q[X], respectiv Z[X]) atunci Rf,g este un
număr real (raţional, respectiv ı̂ntreg).
3.129. Fie f = a0 + a1 X + · · · + an X n , g = b0 + b1 X + · · · + bm X m , cu an 6= 0,
bm 6= 0, două polinoame din C[X]. Să se arate că rezultanta Rf,g a polinoamelor f
şi g este egală cu determinantul 
an an−1 an−2 . . . a0 0 0 . . . 0  

0 an an−1 . . . a1 a0 0 . . . 0
m linii
... ... ... ... ... ... ... ... ...  

0 0 0 ... . . . a0 
bm bm−1 bm−2 . . . ... 0  

0 bm bm−1 . . . ... 0
n linii
... ... ... ... ... ... ... ... ...  

0 0 0 ... . . . b0
3.130. Să se scrie sub formă de determinant rezultanta polinoamelor a0 +a1 X +a2 X 2
şi b0 + b1 X + b2 X 2 + b3 X 3 (a2 6= 0 6= b3 ).
3.131. Să se arate că următoarele polinoame au o rădăcină comună:
a) X 5 − X 4 − X 2 + 1 şi X 3 + 2X 2 − 3;
b) 2X 3 + X 2 + X − 1 şi 3X 3 + 2X 2 + 2X − 1.
3.132. Să se determine λ ∈ C astfel ı̂ncât următoarele polinoame cu coeficienţi

complecşi să aibă o rădăcină comună:
a) 2X 3 + X 2 + X − 1 şi 2X 3 + λX 2 − 3X − (λ + 1);
b) X 3 + 3X 2 + 2X + λ şi X 2 − 3X + 2.
3.133. Fie f = a0 + a1 X + · · · + an X n , cu an 6= 0, un polinom din C[X] şi f ′

n(n−1) 1
derivata formală a lui f . Numărul complex Df = (−1) 2 Rf,f ′ se numeşte
an
discriminantul polinomului f . Să se arate că polinomul f are rădăcini multiple dacă
şi numai dacă Df = 0.
3.134. Fie f = a0 +a1 X +· · ·+an X n , cu an 6= 0, un polinom din C[X], α1 , . . . , αn ∈

C rădăcinile sale şi Sk = α1k + · · · + αnk (k ∈ N∗ ). Să se arate că
n S1 S2 ... Sn−1
S1 S2 S3 ... Sn
Df = an2n−2 S2 S3 S4 ... Sn+1 .
.. .. .. ..
. . . .
Sn−1 Sn Sn+1 . . . S2n−2
3.135. Să se calculeze discriminantul următoarelor polinoame: a) aX 2 + bX + c

(a, b, c ∈ C, a 6= 0); b) X 3 + pX + q (p, q ∈ C); c) 3X 3 + 3X 2 + 5X + 2 ∈ R[X]; d)
2X 4 − X 3 − 4X 2 + X + 1 ∈ R[X].
3.136. Să se determine λ ∈ C pentru care următoarele polinoame din C[X] au

rădăcini multiple: a) X 3 − 3X + λ; b) X 4 − 4X 3 + (2 − λ)X 2 + 2X − 2.
Capitolul 4
Semigrupuri şi inele de fracţii
4.1. Să se dea exemple de semigrupuri comutative care nu pot fi scufundate izomorf
ı̂ntr-un grup.
4.2. Fie (G, ·) un grup, A un subsemigrup comutativ al lui G şi ∅ = 6 S ⊆ A o parte

stabilă a lui G. Să se arate că subsemigrupul lui G generat de A ∪ S −1 este
{as−1 | a ∈ A, s ∈ S}
şi că acesta este izomorf cu semigrupul de fracţii AS . Să se deducă de aici că A are
un grup de fracţii izomorf cu subgrupul lui G generat de A.
4.3. Să se determine următoarele semigrupuri de fracţii (sau diferenţe): a) (ZZ∗ , ·);
b) (Z∗Z∗ , ·); c) (Z2Z∗ , ·); d) (N2N , +); e) (2N2N , +); f) (2Z2Z∗ , ·); g) (2Z2Z , +).
4.4. Fie (A, ·) un semigrup comutativ, S 6= ∅ o parte stabilă ı̂n A cu elementele

căreia se poate simplifica şi f : A → AS omomorfismul canonic. Să se arate că dacă
q1 , . . . , qn ∈ AS atunci există s ∈ S astfel ı̂ncât f (s)q1 , . . . , f (s)qn ∈ f (A).
4.5. Un triplet (A, +, ·), unde A este mulţime şi +, · sunt operaţii pe A se numeşte
semiinel, respectiv semiinel comutativ dacă verifică următoarele condiţii:
i) (A, +) este monoid comutativ;
ii) (A, ·) este semigrup, respectiv semigrup comutativ;
iii) a(b + c) = ab + ac şi (b + c)a = ba + ca, ∀a, b, c ∈ A.
Să se arate că orice semiinel comutativ (A, +, ·) cu proprietatea
a, b, c ∈ A, a + b = a + c ⇒ b = c
se scufundă izomorf ı̂ntr-un inel minimal, numit inelul diferenţelor semiinelului

(A, +, ·).
4.6. Să se construiască inelul diferenţelor semiinelului (N, +, ·) şi să se arate că se
poate identifica cu inelul (Z, +, ·) acceptat intuitiv.
4.7. Să se dea exemple de inele comutative care nu pot fi scufundate izomorf ı̂ntr-un
corp.
69
70 CAPITOLUL 4. SEMIGRUPURI ŞI INELE DE FRACŢII (ENUNŢURI)
4.8. Fie (K, +, ·) un corp, R un subinel comutativ nenul al lui K şi ∅ = 6 S ⊆ R un

sistem multiplicativ ce nu conţine pe 0. Să se arate că subinelul lui K generat de
R ∪ S −1 este
{as−1 | a ∈ R, s ∈ S}
şi că acesta este izomorf cu inelul RS . Să se deducă de aici că inelul R are un corp
de fracţii izomorf cu subcorpul lui K generat de R.
4.9. Să se determine inelul total de fracţii ı̂n cazul următoarelor inele: a) (Z, +, ·);
b) (2Z, +, ·); c) (Z3 , +, ·); d) (Q, +, ·).
4.10. Să se determine inelul fracţiilor cu numărători ı̂n inelul (Z, +, ·) şi numitori
ı̂n 2Z∗ ∪ {1}.
4.11. Să se determine

√ inelul total de fracţii al inelului ı̂ntregilor lui Gauss. Genera-
lizare pentru (Z[ d], +, ·) cu d ∈ Z \ {1} liber de pătrate.
4.12. Fie p un număr prim şi

nm o
(p)
Q = ∈ Q | (n, p) = 1 .
n
Să se arate că:
a) Q(p) este parte stabilă a lui Q ı̂n raport cu adunarea şi ı̂nmulţirea;
b) (Q(p) , +, ·) este un domeniu de integritate;
c) corpul de fracţii al lui (Q(p) , +, ·) este (Q, +, ·).
4.13. Să se arate că pentru orice subinel nenul cu unitate R al lui (Q, +, ·) există
un sistem multiplicativ ∅ =6 S ⊆ Z (ce nu conţine pe 0) astfel ı̂ncât R = ZS .
4.14. Fie (R, +, ·) un domeniu de integritate şi a ∈ R\{0}. Să se arate că dacă S este
semigrupul generat de a atunci inelul RS este izomorf cu inelul cât R[X]/(aX − 1).
4.15. Fie (R, +, ·) un inel nenul asociativ şi comutativ, ∅ = 6 S ⊆ A un sistem

multiplicativ ce nu conţine pe 0 şi divizori ai lui zero, iar f : R → RS omomorfismul
canonic. Să se arate că:
a) dacă (R′ , +, ·) este un inel şi g, h : RS → R′ sunt omomorfisme de inele atunci
g ◦ f = h ◦ f ⇒ g = h;
b) dacă R are unitate atunci f este izomorfism dacă şi numai dacă S ⊆ U(R, +, ·).
4.16. Fie (R, +, ·) un domeniu de inegritate, ∅ = 6 S ⊆ R un sistem multiplicativ

ce nu conţine pe 0 şi f : R → RS omomorfismul canonic. Să se arate că f este un
izomorfism dacă şi numai dacă orice element din RS este rădăcină a unui polinom
de forma X − a cu a ∈ R.
4.17. Fie n ∈ N, n ≥ 2 şi S 6= ∅ un sistem multiplicativ al lui Zn ce nu conţine pe

b
0 şi divizori ai lui zero. Să se arate că omomorfismul canonic f : Zn → (Zn )S este
surjectiv.
71
4.18. Pe (RR , +, ·) inelul definit pe RR = {f | f : R → R} ca ı̂n problema 3.58. Să

se arate că:
a) o funcţie nenulă g : R → R este nondivizor al lui zero ı̂n (RR , +, ·) dacă şi numai
dacă pentru orice x ∈ R avem g(x) 6= 0;
b) o funcţie nenulă g : R → R este element inversabil ı̂n (RR , +, ·) dacă şi numai
dacă g nu este divizor al lui zero ı̂n (RR , +, ·);
c) inelul total de fracţii al inelului (RR , +, ·) este izomorf cu (RR , +, ·).

4.19. Să se arate că funcţia g : ZN Z∗ → (ZZ∗ )N definită prin

(xn )n∈N xn
g =
y y n∈N
este un omomorfism. Este g izomorfism?
4.20. Să se arate că orice omomorfism injectiv (surjectiv, bijectiv) ı̂ntre două domenii
de integritate induce un omomorfism injectiv (surjectiv, respectiv bijectiv) ı̂ntre cor-
purile lor de fracţii.
4.21. Fie (R, +, ·) un inel nenul asociativ, comutativ şi cu unitate, iar ∅ = 6 S⊆A
un sistem multiplicativ ce nu conţine pe 0 şi divizori ai lui zero. Să se arate că dacă
toate idealele lui R sunt principale atunci toate idealele lui RS sunt principale.
72 CAPITOLUL 4. SEMIGRUPURI ŞI INELE DE FRACŢII (ENUNŢURI)
Capitolul 5
Divizibilitatea ı̂n monoizi

comutativi cu simplificare şi
ı̂n domenii de integritate
5.1. Să se determine relaţia de asociere ı̂n divizibilitate şi mulţimea cât ı̂n raport
cu aceasta ı̂n cazul monoizilor sau domeniilor de integritate următoare: a) (N∗ , ·);
b) (Q∗ , ·); c) (Z, +, ·); d) (R, +, ·); e) (Z2 , +, ·); f) (Z[i], +, ·).
5.2. Fie K ∈ {Z, Q, R, C} ∪ {Zp | p număr prim } şi f ∈ K[X]. Să se determine
polinoamele asociate ı̂n divizibilitate cu f .
i) relaţia de divizibilitate din Z2 [X1 , . . . , Xn ] este relaţie de ordine;
ii) dacă R este domeniu de integritate ı̂n care relaţia de divizibilitate este relaţie de
ordine atunci caracteristica lui R este 2;
iii) există domenii de integritate de caracteristică 2 ı̂n care relaţia de divizibilitate
nu este relaţie de ordine.
5.4. Fie R un domeniu de integritate ı̂n care orice elemente nenule sunt asociate ı̂n
divizibilitate. Să se arate că R este un corp.
5.5. Fie R un domeniu de integritate ı̂n care orice element nenul este inversabil sau
ireductibil. Să se arate că R este un corp.
5.6. Fie R, R′ domenii de integritate şi ϕ : R → R′ un izomorfism de inele. Să se
arate că a ∈ R este element ireductibil (prim) ı̂n R dacă şi numai dacă ϕ(a) este
element ireductibil (prim) ı̂n R′ .
5.7. Fie K ′ un corp comutativ, K un subcorp al lui K ′ şi f ∈ K[X]. Să se arate că
dacă un polinom f este ireductibil ı̂n K ′ [X] atunci este ireductibil şi ı̂n K[X]. Este
reciproca adevărată?

p
5.8. Fie p, q ∈ Z, (p, q) = 1 şi f ∈ Z[X]. Să se arate că dacă f = 0 atunci
q
(p − q)|f (1) şi (p + q)|f (−1).
În particular, să se arate că dacă a ∈ Z şi f (a) = 0 atunci
(1 − a)|f (1) şi (1 + a)|f (−1).
73
74 CAPITOLUL 5. DIVIZIBILITATE (ENUNŢURI)
5.9. Să se descompună ı̂n produs de polinoame ireductibile toate polinoamele din
Z2 [X] \ Z2 de grad cel mult 3.
5.10. Fie K un corp comutativ şi f ∈ K[X]. Să se arate că:
a) dacă grad f = 1 atunci f este ireductibil;
b) dacă grad f ∈ {2, 3} atunci f este ireductibil dacă şi numai dacă f nu are nici o
rădăcină ı̂n K;
c) polinoamele ireductibile din K[X] de grad 4 (sau mai mare) nu pot fi, ı̂n general,
caracterizate ca la b);
d) polinomul X 2 +1 este ireductibil ı̂n Q[X], dar polinomul X 2 + b1 nu este ireductibil
ı̂n Z5 [X];
e) polinomul X 3 + X + 1 este ireductibil ı̂n Z5 [X].
Sunt adevărate afirmaţiile de la a) şi b) când K este doar domeniu de integritate?
5.11. i) Este f = 6X + 12 ireductibil ı̂n Z[X]? Dar ı̂n Q[X]?
ii) Fie g ∈ Z[X]. Să se arate că g este ireductibil ı̂n Z[X] dacă şi numai dacă g este
ireductibil ı̂n Q[X] şi primitiv ı̂n Z[X].
iii) Fie R un domeniu factorial şi K corpul fracţiilor lui R. Să se generalizeze punctul
ii) la R şi la K.
5.12. Fie R un domeniu factorial. Să se arate că R este corp dacă şi numai dacă
orice polinom de grad 1 din R[X] este ireductibil ı̂n R[X].
5.13. Să se determine elementele prime şi elementele ireductibile ı̂n: i) (N∗ , ·);
ii) (Z, +, ·); iii) (C[X], +, ·); iv) (R[X], +, ·).
5.14. Fie f = 7X 4 +2X 3 +9X 2 +5X −5. Să se determine câtul şi restul ı̂mpărţirii ı̂n
Z[X] a polinomului f la polinomul: a) X − 1; b) X − 2; c) X 2 + 2X; d) X 2 − 3X + 2;
e) X 3 + X + 1; f) X 4 .
5.15. Fie (R, δ) un domeniu euclidian (δ : R∗ → N) şi a, b ∈ R, b 6= 0. Să se arate
că existenţa a două elemente q, r ∈ R pentru care
a = bq + r, cu r = 0 sau δ(r) < δ(b)
nu implică, ı̂n general, unicitatea lor.
5.16. Să se arate că pentru orice a, b ∈ Z, b 6= 0 există q ′ , r ′ ∈ Z astfel ı̂ncât
|b|
a = bq ′ + r ′ şi |r ′ | ≤ .
2
Sunt q ′ şi r ′ unic determinaţi de condiţiile de mai sus?
5.17. Folosind algoritmul lui Euclid, să se determine :
a) ( 4148 , 7684 ) ı̂n Z ;
b) (X 18 − 1, X 33 − 1) şi (X 3 − 1, X 4 + X 3 + 2X 2 + X + 1) ı̂n Q[X].
5.18. Fie R un domeniu cu ideale principale şi a, b, c ∈ R. Să se arate că:
(a, b, c) = d ⇒ ∃u, v, t ∈ R : d = au + bv + ct;
(a, b, c) = 1 ⇔ ∃u, v, t ∈ R : 1 = au + bv + ct.
Să se generalizeze pentru n elemente.
75
5.19. Fie R un domeniu cu ideale principale şi a, b, c ∈ R, a 6= 0 6= b. Să se arate

că:
i) ecuaţia ax + by = c are soluţii ı̂n R × R dacă şi numai dacă (a, b)|c ;
ii)
dacă (x0 , y0 ) este o soluţie
a ecuaţiei de mai sus atunci orice soluţie este de forma
b a
x0 + t, y0 − t cu t ∈ R.
(a, b) (a, b)
i) (x, y) ∈ Z × Z astfel ı̂ncât 31x − 17y = 1;
ii) (x, y) ∈ N∗ × N∗ astfel ı̂ncât 31x − 17y = 1.
5.21. Să se rezolve ı̂n Z următoarele sisteme de congruenţe:


 3x ≡ 2(mod 5)
x ≡ 2(mod 7)
a) ; b) x ≡ 6(mod 7) .
x ≡ 3(mod 6) 
x ≡ 1(mod 6)
5.22. Fie a, b, c, d, m, n ∈ Z. Să se arate că dacă sunt verificate condiţiile
(a, b) = 1, (m, a) = 1, (n, b) = 1
atunci congruenţele mx ≡ c(mod a) şi ny ≡ d(mod b) au o soluţie comună ı̂n Z.
5.23. (Teorema chineză a resturilor pentru k congruenţe) Fie numerele ı̂ntregi a1 , a2 ,

. . . , ak două câte două prime ı̂ntre ele. Să se arate că oricare ar fi c1 , c2 , . . . , ck ∈ Z
congruenţele x ≡ ci (mod ai ) (i = 1, . . . , k) au o soluţie comună, unică modulo
a1 a2 · · · ak .
5.24. Să se arate că congruenţa mx ≡ c( mod a) are soluţii ı̂n Z dacă şi numai dacă
(m, a)|c, iar ı̂n acest caz are exact (m, a) soluţii necongruente modulo a.
5.25. 1) Să se arate că rezolvarea ecuaţiei x2 + y 2 = z 2 ı̂n Z × Z × Z se poate reduce

la cazul când numerele x şi y sunt prime ı̂ntre ele.
2) Fie x, y, z ∈ Z astfel ı̂ncât x2 + y 2 = z 2 şi (x, y) = 1. Să se arate că x şi y nu pot
fi ambele impare, iar dacă y este par atunci există m, n ∈ Z astfel ı̂ncât
x = m2 − n2 , y = 2mn şi z = m2 + n2 .
√
5.26. Fie d ∈ Z \ {1} liber √ de pătrate, δ : Z[ d] → N, δ(z) = |z · z|. Să se arate că
pentru orice z1 , z2 , z ∈ Z[ d] avem:
i) dacă z1 |z2 atunci δ(z1 )|δ(z2 );
ii) z1 ∼ z2 dacă şi numai dacă δ(z1 ) = δ(z2 ) şi z1 |z2 ;
iii) δ(z1 ) = δ(z2 ) nu implică, ı̂n general, z1 ∼ z2 ; √
iv) dacă δ(z) este un număr prim atunci z este element ireductibil ı̂n Z[ d].
5.27. Să se arate că inelul ı̂ntregilor lui Gauss (Z[i], +, ·) este un domeniu euclidian
şi să se determine:
a) c.m.m.d.c. şi c.m.m.m.c. al numerelor z1 = 12 − 3i şi z2 = 3 + 6i ı̂n Z[i];
b) câte un generator pentru fiecare dintre idealele (z1 ) ∩ (z2 ) şi (z1 , z2 ).
5.28. Fie p, q ∈ Z cu |p| + |q| < 3, θ ∈ C o soluţie a ecuaţiei x2 + px + q = 0,

subinelul
Z[θ] = {a + bθ | a, b ∈ Z}
al lui C şi funcţia δ : Z[θ] → N, δ(z) = |z ·z|. Să se arate că (Z[θ], δ) este un domeniu
euclidian.
5.29. Scrieţi toate domeniile euclidiene care se obţin din problema anterioară.
" √ # " √ #
1+i 7 1 + i 11
5.30. Să se arate că inelele Z şi Z sunt euclidiene.
2 2
5.31. Fie U un ideal nenul al inelului ı̂ntregilor lui Gauss. Să se arate că inelul cât
Z[i]/U este finit.
5.32. 1) Să se arate că ı̂n (Z[i], +, ·) au loc următoarele:

a) 2, 5 şi 17 nu sunt elemente ireductibile;
b) 3 şi 7 sunt elemente ireductibile;
c) 1 + i şi 1 + 2i sunt elemente ireductibile.
2) Să se scrie numerele 4 şi 18 + 36i ca produs de elemente ireductibile din Z[i].

a) orice element prim din Z[i] este un divizor al unui număr prim din Z;
b) dacă p este un număr prim şi p ≡ 3(mod 4) atunci p este ireductibil ı̂n Z[i];
c) dacă p este un număr prim şi p ≡ 1(mod 4) atunci p este produsul a două elemente
conjugate ireductibile ı̂n Z[i] care nu sunt asociate ı̂n divizibilitate;
d) orice element ireductibil din Z[i] este asociat ı̂n divizibilitate cu 1 + i sau cu un
număr (natural) prim de forma 4k + 3 sau cu un element ireductibil ı̂n Z[i] care
divide un număr (natural) prim de forma 4k + 1.
√
5.34. Să se arate că ı̂n (Z[i 5], +, ·) au loc următoarele:
a) 3 este element
√ ireductibil, dar nu este element prim;
b) 6 şi 2(1 +√i 5) nu au un c.m.m.d.c.;
c) 3 şi 1 + i 5 au un c.m.m.d.c.
5.35. Fie R domeniu euclidian, a, b ∈ R relativ prime şi m, n ∈ N. Să se arate că
(am − bm , an − bn ) = a(m,n) − b(m,n) .
5.36. (Criteriul lui Eisenstein) Fie n ∈ N∗ şi f = a0 + · · · + an−1 X n−1 + an X n

un polinom primitiv din Z[X]. Să se arate că dacă există un număr prim p cu
proprietatea că p | a0, . . . , p | an−1 şi p2 nu divide pe a0 atunci polinomul f este
ireductibil peste Z.
5.37. Să se arate că ı̂n Z[X] există polinoame ireductibile de orice grad n ≥ 0, iar
ı̂n Q[X] există polinoame ireductibile de orice grad n ≥ 1.
5.38. Fie R un domeniu de integritate, a, b ∈ R, a inversabil şi f ∈ R[X]. Să se

arate că f este ireductibil dacă şi numai dacă f (aX + b) este ireductibil.
77
5.39. Fie p un număr prim. Să se arate că polinomul
f = X p−1 + X p−2 + · · · + X + 1 ∈ Z[X]
este ireductibil peste Q.
5.40. Să se arate că următoarele polinoame cu coeficienţi ı̂ntregi sunt ireductibile ı̂n
n n
Q[X]: a) X 5 + 5X 4 + 10X 3 − 15X 2 + 15X − 20; b) X 2 + 1 (n ∈ N∗ ); c) X p + p − 1
(p prim, n ∈ N).
5.41. Să se descompună ı̂n factori ireductibili ı̂n Z[X], Q[X], R[X] şi ı̂n C[X]
următoarele polinoame: i) 40X 2 − 20X; ii) 10X 2 + 5X − 5; iii) X 3 − 8; iv) X 3 + 8;
v) X 4 − 1; vi) x4 + 1; vii) X 6 − 1; viii) X 6 + 1; ix) X 8 − 1; x) X 8 + 1.
5.42. Să√se descompună polinomul X 4 − 5X 2 + 6 ı̂n factori ireductibili peste Q,

peste Q( 2) şi peste R.
5.43. Fie p un număr prim şi f = a0 + a1 X + · · · + an−1 X n−1 + X n un polinom cu

n−1
coeficienti ı̂ntregi. Polinomul ab0 + ab1 X + · · · + ad
n−1 X + X n se numeşte redusul
modulo p al lui f . Să se arate că:
a) dacă f este reductibil peste Z atunci fiecare factor al lui f se reduce modulo p la
un polinom de acelaşi grad din Zp [X];
b) dacă redusul modulo p al lui f este ireductibil peste Zp atunci f este ireductibil
peste Q.
5.44. Folosind problema anterioară, să se studieze care din următoarele polinoame
sunt ireductibile peste Q:
f = X 3 + 6X 2 + 5X + 25, g = X 3 + 6X 2 + 11X + 8, h = X 4 + 8X 3 + X 2 + 2X + 5.
5.45. Fie K un corp comutativ, f = a0 + a1 X + · · · + an X n ∈ K[X] şi
g = an + an−1 X + · · · + a0 X n .
Să se arate că dacă f este ireductibil ı̂n K[X] atunci şi g este ireductibil.
5.46. Să se arate că Z[X] este un domeniu factorial, dar are ideale care nu sunt
principale.
5.47. Să se arate că R[X] este un domeniu cu ideale principale, dar R[X, Y ] are
ideale care nu sunt principale.
5.48. Fie K un corp comutativ. Să se arate că idealul (X 2 , XY, Y 2 ) nu este principal
ı̂n K[X, Y ] şi că inelul cât K[X, Y ]/ (X 2 , XY, Y 2 ) are ideale care nu sunt principale.
Poate fi generat idealul (X 2 , XY, Y 2 ) al lui K[X, Y ] cu două elemente?
5.49. Să se descompună ı̂n factori irductibili ı̂n Q[X, Y ] polinoamele: i) X 3 − Y 3 ; ii)
Y 4 −X 2 ; iii) X 2 −Y 6 ; iv) X 7 +2X 3Y +3X 2 +9Y şi să se demonstreze ireductibilitatea
fiecărui factor.
5.50. Fie K un corp comutativ.

i) Să se arate că un polinom omogen f = aX 2 +bXY +cY 2 ∈ K[X, Y ] este ireductibil
ı̂n K[X, Y ] dacă şi numai dacă a 6= 0 şi g = aX 2 + bX + c este ireductibil ı̂n K[X].
ii) Să se generalizeze i) pentru polinoamele omogene de grad n ≥ 2 din K[X, Y ].
iii) Să se arate că factorii ireductibili ai unui polinom omogen din K[X, Y ] sunt
polinoame omogene.
5.51. Să se arate că ı̂n Z[i]:
a) există o infinitate de ideale prime;
b) idealele (3) şi (1 + i) sunt prime;
c) idealul (2) nu este prim.
5.52. În inelul 4Z idealul generat de 8 este maximal, dar inelul cât corespunzător
nu este un corp.
5.53. Să se arate că ı̂ntr-un inel Boole nenul un ideal este maximal dacă şi numai
dacă este prim.
5.54. Să se arate că idealul generat de X este ideal prim ı̂n Z[X] dar nu este ideal
maximal.
5.55. Să se arate că idealul generat de X este ideal maximal ı̂n Q[X].
5.56. Fie n ∈ Z \ {−1, 0, 1}. Să se arate că idealul (n, X) al lui Z[X] este prim dacă
şi numai dacă n este număr prim.
5.57. Să se arate că idealele (X, Y ) şi (X − 2, Y − 3) sunt maximale ı̂n C[X, Y ].
5.58. Să se arate că idealele (Y − 3) şi (X 2 + 1) sunt prime ı̂n Q[X, Y ]. Sunt ele
maximale?
5.59. Sunt idealele (X 2 ) şi (X 2 − 1) prime ı̂n Q[X]? Dar maximale?
5.60. Fie R un inel nenul, asociativ, comutativ, cu unitate. Să se arate că un ideal
M 6= R al său este maximal dacă şi numai dacă pentru orice x ∈ R \ M există r ∈ R
astfel ı̂ncât 1 − rx ∈ M.
5.61. Un inel R se numeşte local dacă are un singur ideal maximal. Fie R un inel
asociativ, comutativ cu unitate. Să se arate că:
1) R este corp dacă şi numai dacă R2 6= {0} şi {0} este (singurul) ideal maximal al
lui R;
2) următoarele condiţii sunt echivalente:
i) R este inel local;
ii) elementele neinversabile din R formează un ideal;
iii) suma a două elemente neinversabile din R este un element neinversabil.
5.62. Fie R un domeniu de integritate, P 6= R un ideal prim al lui R, S = R \ P şi
K corpul fracţiilor lui R. Să se arate că:
i) {ab−1 | a ∈ R, b ∈ S} este subinel al lui K şi că acest subinel coincide cu inelul
de fracţii RS ;
ii) inelulnRS este local; o
a
iii) A = | a, b ∈ Z, b impar este subinel al lui Q şi inelul A este local.
b
5.63. Să se arate dacă R este un inel comutativ local atunci inelul seriilor formale
R[[X]] este local.
Capitolul 6
Spaţii vectoriale
6.1. Fie V un K-spaţiu vectorial, V 6= {0}, α, β ∈ K şi u, v ∈ V . Care din

următoarele afirmaţii:
a) αu = αv ⇒ u = v,
b) αu = βu ⇒ α = β,
c) α 6= 0 şi αu = αv ⇒ u = v,
d) u 6= 0 şi αu = βu ⇒ α = β,
e) αu = 0 ⇒ α = 0 sau u = 0
sunt adevărate?
6.2. Arătaţi că grupul abelian (R∗+ , ·) este R-spaţiu vectorial ı̂n raport cu operaţia
externă ∗ definită prin
α ∗ x = xα , α ∈ R, x ∈ R∗+
şi că acest spaţiu vectorial este izomorf cu R-spaţiul vectorial definit pe R de
operaţiile uzuale de adunare şi ı̂nmulţire.
6.3. Fie K un corp comutativ, V = K × K, fie (x, y), (x′, y ′ ) ∈ V şi α ∈ K. Este V
un K-spaţiu vectorial ı̂n raport cu operaţiile definite astfel:
(0, 0) , dacă α = 0;
i) (x, y) + (x′ , y ′ ) = (x + x′ , y + y ′), α(x, y) = −1
(αx, α y) , dacă α 6= 0?
ii) (x, y) + (x′ , y ′ ) = (x + 2x′ , y + 3y ′), α(x, y) = (αx, αy)?
iii) (x, y) + (x′ , y ′) = (x + x′ , y + y ′ ), α(x, y) = (x, 0)?
6.4. Fie V un K-spaţiu vectorial şi M o mulţime. Să se arate că V M este K-spaţiu
vectorial ı̂n raport cu operaţiile definite punctual ı̂n V M , adică
(f + g)(x) = f (x) + g(x), (αf )(x) = αf (x), ∀f, g ∈ V M , ∀α ∈ K.
6.5. Fie (V, +) un grup abelian, V 6= {0}, K un corp şi α ∈ K. Să se arate că:
i) dacă (V, +) este un K-spaţiu vectorial şi tα : V → V , tα (x) = αx atunci tα ∈
End(V, +) şi aplicaţia ϕ : K → End(V, +), ϕ(α) = tα este omomorfism injectiv de
inele;
ii) dacă ϕ : K → End(V, +) este omomorfism injectiv de inele atunci grupul (V, +)
este K-spaţiu vectorial ı̂n raport cu operaţia externă definită prin αx = (ϕ(α))(x);
iii) există o bijecţie ı̂ntre operaţiile externe pe V cu domeniul de operatori K cu
proprietatea că ı̂nzestrează grupul (V, +) cu o structură de K-spaţiu vectorial şi
omomorfismele injective de inele ı̂ntre K şi End(V, +).
79
80 CAPITOLUL 6. SPAŢII VECTORIALE (ENUNŢURI)
6.6. Fie (V, +) un grup abelian şi K un corp. Să se arate că există o structură
de K-spaţiu vectorial pe (V, +) dacă şi numai dacă inelul (End(V, +)+, ◦) are un
subinel care este corp izomorf cu K.
6.7. Să se arate că oricare ar fi K un corp nu există nici o structură de K-spaţiu
vectorial pe grupul (Z, +).
6.8. Fie K un corp. Să se arate că există pe grupul (Q, +) o structură de K-spaţiu
vectorial dacă şi numai dacă corpurile K şi Q sunt izomorfe.
6.9. Fie K un corp şi V 6= {0} un K-spaţiu vectorial. Să se arate că ordinul fiecărui
element v ∈ V \ {0} ı̂n grupul (V, +) coincide cu caracteristica lui K.
6.10. Poate fi organizată o mulţime finită ca un spaţiu vectorial peste un corp

infinit?
6.11. Să se arate că grupul (Q, +) nu poate fi organizat ca un spaţiu vectorial peste
corpul numerelor reale.
6.12. Să se definească o structură de Z2 -spaţiu vectorial pe grupul lui Klein.
6.13. a) Fie p un număr prim şi n ∈ N∗ . Să se dea câte un exemplu de spaţiu
vectorial cu câte: i) 2 vectori; ii) 4 vectori; iii) 2n vectori; iv) pn vectori.
b) Fie m un număr natural care nu este de forma pn cu n ∈ N şi p număr prim.
Există spaţii vectoriale cu m elemente?
6.14. Fie K un corp comutativ şi n ∈ N. Să se arate că
Pn (K) = {f ∈ K[X] | grad f ≤ n}
este un subspaţiu al K-spaţiului vectorial K[X], iar {f ∈ K[X] | grad f = n} şi

{f ∈ K[X] | grad f ≥ n} nu sunt subspaţii.
6.15. Fie V un K-spaţiu vectorial şi S un subspaţiu al lui V . Este CV S = V \ S

un subspaţiu al lui V ? Dar CV S ∪ {0}?
6.16. Fie V un K-spaţiu vectorial şi S ⊆ V . Să se arate că S este un subspaţiu al
lui V dacă şi numai dacă S 6= ∅ şi α ∈ K, x, y ∈ S implică αx + y ∈ S.
6.17. Fie V un K-spaţiu vectorial, S un subspaţiu al lui V şi x, y ∈ V . Notăm

hS, xi = hS ∪ {x}i. Să se arate că dacă x ∈ V \ S şi x ∈ hS, yi atunci y ∈ hS, xi.
6.18. Fie V un K-spaţiu vectorial, α, β, γ ∈ K şi x, y, z ∈ V astfel ı̂ncât αγ 6= 0 şi

αx + βy + γz = 0. Să se arate că hx, yi = hy, zi.
6.19. Fie K un corp comutativ, n ∈ N şi S un subspaţiu al K-spaţiului vectorial

K[X] care conţine câte un polinom de grad i pentru orice i ∈ {0, 1, . . . , n} dar nu
conţine nici un polinom de grad mai mare ca n. Să se arate că S = Pn (K).
6.20. Formează polinoamele f1 = 3X + 2, f2 = 4X 2 − X + 1, f3 = X 3 − X 2 + 3 un

sistem de generatori pentru R-spaţiul vectorial P3 (R) = {f ∈ R[X] | grad f ≤ 3}?
81
6.21. Fie V1 , V2 substaţii ale unui spaţiu vectorial V . Să se arate că următoarele
afirmaţii sunt echivalente: a) V1 ∪ V2 este subspaţiu al lui V ; b) V1 + V2 = V1 ∪ V2 ;
c) V1 ⊆ V2 sau V2 ⊆ V1 .
6.22. Să se arate că laticea subspaţiilor unui spaţiu vectorial este modulară, dar nu
este, ı̂n general, distributivă.
6.23. Fie V un K-spaţiu vectorial şi A1 , . . . , An (n ∈ N∗ ) subspaţii ale lui V . Să se

arate că V = A1 + · · · + An dacă şi numai dacă funcţia
f : A1 × · · · × An → V, f (a1 , . . . , an ) = a1 + · · · + an
este surjectivă. Ce condiţie trebuie să ı̂ndeplinească f pentru a avea loc egalitatea
V = A1 ⊕ · · · ⊕ An ?
6.24. Să se arate că proprietatea unui subspaţiu de a fi sumand direct este tranzitivă.
6.25. Să se arate că un subspaţiu al unui spaţiu vectorial V poate avea doi comple-
menţi direcţi diferiţi ı̂n V .
6.26. În R-spaţiul vectorial RR = {f | f : R → R} considerăm
(RR )i = {f : R → R | f este impară}, (RR )p = {f : R → R | f este pară}.
Să se arate că (RR )i şi (RR )p sunt subspaţii ale lui RR şi că RR = (RR )i ⊕ (RR )p .
6.27. Să se arate că subspaţiile lui R2 sunt {0} şi
Va,b = {(x, y) ∈ R2 | ax + by = 0}, cu a, b ∈ R.
Să se dea interpretarea geometrică. Când are loc egalitatea Va,b = Va′ ,b′ ? Dar
R2 = Va,b ⊕ Va′ ,b′ ?
6.28. Să se arate că subspaţiile R-spaţiului vectorial R3 sunt
Va,b,c = {(at, bt, ct) | t ∈ R} şi Wa,b,c = {(x, y, z) ∈ R3 | ax + by + cz = 0},
cu a, b, c ∈ R. Să se dea interpretarea geometrică. Când are loc egalitatea R3 =

Va,b,c ⊕ Va′ ,b′ ,c′ ⊕ Va′′ ,b′′ ,c′′ ? Dar R3 = Va,b,c ⊕ Wa′ ,b′ ,c′ ?
6.29. Fie V, V ′ două K-spaţii vectoriale. Să se arate că o funcţie f : V → V ′ este
o transformare liniară dacă şi numai dacă f (αx + y) = αf (x) + f (y) pentru orice
α ∈ K şi x, y ∈ V.
6.30. Fie V, V1 , V2 K-spaţii vectoriale. Să se arate că pentru orice transformare
liniară f de la produsul direct V1 × V2 la V există două transformări liniare unic
determinate g : V1 → V , h : V2 → V astfel ı̂ncât f (x1 , x2 ) = g(x1 ) + h(x2 ), pentru
orice x1 ∈ V1 , x2 ∈ V2 .
6.31. Fie V, V1 , V2 K-spaţii vectoriale, două funcţii f : V → V1 , g : V → V2 şi

h : V → V1 × V2 , h(x) = (f (x), g(x)). Să se arate că h este o transformare liniară
dacă şi numai dacă f şi g sunt transformări liniare. Generalizare.
6.32. a) Fie m ∈ N∗ şi f : Rm → R. Să se arate că f este o transformare liniară

de R-spaţii vectoriale dacă şi numai dacă există a1 , . . . , am ∈ R, unic determinate,
astfel ı̂ncât f (x1 , . . . , xm ) = a1 x1 + · · · + am xm , pentru orice (x1 , . . . , xm ) ∈ Rm .
b) Să se determine tranformările liniare f : Rm → Rn (n ∈ N∗ ).
6.33. Să se arate că există o transformare liniară f : R2 → R2 astfel ı̂ncât f (1, 1) =
(2, 5) şi f (1, 0) = (1, 4). Să se determine f (2, 3). Este f izomorfism?
6.34. Există o transformare liniară f : R3 → R2 astfel ı̂ncât f (1, 0, 3) = (1, 1) şi
f (−2, 0, −6) = (2, 1)?
6.35. Fie V un K-spaţiu vectorial şi S un sumand direct al lui V . Să se arate că
toţi complemenţii direcţi ai lui S sunt izomorfi.
6.36. Fie V un K-spaţiu vectorial, Pl (V ) şi Pl′ (V ), mulţimea submulţimilor libere,
respectiv legate, ale lui V şi X, Y ⊆ V . Care din următoarele afirmaţii:
a) X, Y ∈ Pl (V ) ⇒ X ∪ Y ∈ Pl (V ),
b) X, Y ∈ Pl (V ) ⇒ X ∩ Y ∈ Pl (V ),
c) X, Y ∈ Pl′ (V ) ⇒ X ∪ Y ∈ Pl′ (V ),
d) X, Y ∈ Pl′ (V ) ⇒ X ∩ Y ∈ Pl′ (V ),
e) {0} ∈ Pl (V ),
f) {0} ∈ Pl′ (V ),
g) V ∈ Pl (V ),
h) V ∈ Pl′ (V ),
i) x ∈ V, x 6= 0 ⇒ {x} ∈ Pl (V ),
j) x ∈ V, x 6= 0 ⇒ {x} ∈ Pl′ (V ),
k) X, Y ∈ Pl (V ), X ⊆ Y ⇒ Y ∈ Pl (V ),
l) X, Y ∈ Pl′ (V ), X ⊆ Y ⇒ Y ∈ Pl′ (V ),
m) Y ∈ Pl (V ), X ⊆ Y ⇒ X ∈ Pl (V ),
n) Y ∈ Pl′ (V ), X ⊆ Y ⇒ X ∈ Pl′ (V ),
o) ∅ ∈ Pl (V )
sunt adevărate?
6.37. Fie V un K-spaţiu vectorial şi X, Y ⊆ V . Să se arate că:
i) hX ∪ Y i = hXi + hY i;
ii) hX ∩ Y i ⊆ hXi ∩ hY i şi daţi un exemplu pentru care are loc egalitatea şi unul
pentru care nu are loc egalitatea;
iii) dacă X ∩ Y = ∅ şi X ∪ Y este liberă atunci hX ∪ Y i = hXi ⊕ hY i.
6.38. Fie K un corp comutativ, V1 = K[X 2 ] şi V2 submulţimea lui K[X] formată
din polinomul nul şi polinoamele care au ı̂n scrierea algebrică coeficienţii puterilor
pare ale lui X egali cu 0. Să se arate că V1 şi V2 sunt subspaţii ale lui K[X] şi
K[X] = V1 ⊕ V2 .
6.39. a) Fie a, b, c ∈ R şi polinoamele f1 = (X − b)(X − c), f2 = (X − c)(X − a),
f3 = (X − a)(X − b). Să se arate că:
i) vectorii f1 , f2 , f3 sunt liniar independenţi ı̂n R-spaţiul vectorial R[X] dacă şi numai
dacă (a − b)(b − c)(c − a) 6= 0;
ii) dacă (a − b)(b − c)(c − a) 6= 0 atunci pentru orice f ∈ R[X] cu grad f ≤ 2 există
λ1 , λ2 , λ3 ∈ R, unic determinate, astfel ı̂ncât f = λ1 f1 + λ2 f2 + λ3 f3 .
b) Să se determine λ1 , λ2 , λ3 când f = 1 + 2X − X 2 , a = 1, b = 2 şi c = 3.
83
6.40. Fie V un R-spaţiu vectorial şi v1 , v2 , v3 ∈ V . Să se arate că hv1 , v2 , v3 i =

hv2 + v3 , v3 + v1 , v1 + v2 i şi că vectorii v1 , v2 , v3 sunt liniar independenţi dacă şi
numai dacă vectorii v2 + v3 , v3 + v1 , v1 + v2 sunt liniar independenţi. Este această
proprietate adevărată ı̂ntr-un spaţiu vectorial peste un corp oarecare K?
6.41. Fie n ∈ N şi fn : R → R, fn (x) = sinn x. Să se arate că L = {fn | n ∈ N} este
o submulţime liberă a R-spaţiului vectorial RR .
6.42. Fie λ1 , . . . , λn ∈ R∗ (n ∈ N∗ ) cu |λi | =

6 |λj | pentru orice i, j ∈ {1, . . . , n}, i 6= j
şi funcţiile fi : R → R, fi (x) = sin(λi x), i ∈ {1, . . . , n}. Să se arate că f1 , . . . , fn
sunt vectori liniar independenţi ai R-spaţiului vectorial RR .
6.43. Să se dea o condiţie necesară şi suficientă pentru ca vectorii v1 = (a1 , b1 ),
v2 = (a2 , b2 ) să formeze o bază a lui R2 . Să se interpreteze geometric această
condiţie. Folosind condiţia stabilită, găsiţi o infinitate de baze ale lui R2 . Există
o bază a lui R2 ı̂n care coordonatele unui vector v = (x, y) să coincidă cu x şi y?
Să se arate că v1 = (1, 0) şi v2 = (1, 1) formează o bază a lui R2 şi să se găsească
coordonatele lui v = (x, y) ı̂n această bază.
6.44. Să se arate că vectorii (1, 2, −1), (3, 2, 4), (−1, 2, −6) din R3 sunt liniar
dependenţi şi să se găsească o relaţie de dependenţă ı̂ntre ei.
6.45. Să se determine a ∈ R astfel ı̂ncât vectorii v1 = (a, 1, 1), v2 = (1, a, 1),
v3 = (1, 1, a) să formeze o bază a lui R3 .
6.46. Formulaţi şi rezolvaţi ı̂n cazul lui R3 o problemă analogă cu problema 6.43.
6.47. Care dintre următoarele submulţimi ale lui R3 :

a) {(1, 0, −1), (2, 5, 1), (0, −4, 3)};
b) {(2, −4, 1), (0, 3, −1), (6, 0, 1)};
c) {(1, 2, −1), (1, 0, 3), (2, 1, 1)};
d) {(−1, 3, 1), (2, −4, −3), (−3, 8, 2)};
e) {(1, −3, −2), (−3, 1, 3), (−2, −10, −2)}
sunt baze ale R-spaţiului vectorial R3 ?
6.48. Fie n ∈ N∗ . Să se arate că vectorii
(1, . . . , 1, 1), (1, . . . , 1, 2), (1, . . . , 1, 2, 3), . . . , (1, 2, . . . , n − 1, n)
formează o bază a R-spaţiului vectorial Rn şi să se scrie coordonatele vectorului

(x1 , . . . , xn ) ı̂n această bază.
6.49. Să se arate că ı̂n R-spaţiul vectorial M2 (R) matricele

1 0 1 1 1 1 1 1
E1 = , E2 = , E3 = , E4 =
0 0 0 0 1 0 1 1

−2 3
formează o bază şi să se determine coordonatele matricei A = ı̂n
4 −2
această bază.
6.50. Fie m, n ∈ N∗ . Există o bază a lui Mm,n (R) ı̂n care coordonatele unei matrice
coincid cu elementele sale?
6.51. Fie K un corp comutativ şi n ∈ N∗ . Să se arate că pentru orice matrice
A ∈ Mn (K) există m ∈ N∗ , m ≤ n2 şi a0 , a1 , . . . , am−1 ∈ K astfel ı̂ncât
a0 In + a1 A + · · · + am−1 Am−1 + Am = On .
6.52. a) Există o bază a lui R[X] ı̂n care coordonatele unui polinom să coincidă cu
coeficienţii săi?
b) Să se arate că polinoamele (X − a)n ∈ R[X], cu n ∈ N, formează o bază a lui
R[X] şi să se determine coordonatele unui polinom f ∈ R[X] ı̂n această bază.
6.53. a) Exisă o bază a R-spaţiului vectorial C ı̂n care coordonatele lui z = a + bi

(a, b ∈ R) să fie a, b?
b) Să se găsească o condiţie necesară şi suficientă pentru ca numerele complexe
z1 = a1 + b1 i, z2 = a2 + b2 i (a1 , a2 , b1 , b2 ∈ R) să formeze o bază a lui C peste R.
6.54. Fie p ∈ N un număr prim. Să se arate p că operaţiile uzuale de adunare şi
√
ı̂nmulţire ı̂nzestrează pe V = {a + b p + c p2 | a, b, c ∈ Q} cu o structură de
3 3
Q-spaţiu vectorial şi să se determine o bază şi dimensiunea acestui spaţiu vectorial.
6.55. Fie V un K-spaţiu vectorial, X o mulţime. Să se arate că:

i) V X este un K-spaţiu vectorial ı̂n raport cu operaţiile definite punctual;
ii) V (X) = {f ∈ V X | supp f finit} este un subspaţiu al lui V X ;
iii) Dacă X este infinită şi V 6= {0} atunci V X şi V (X) sunt de dimensiune infinită.
6.56. Fie V un spaţiu vectorial, V1 , V2 subspaţii ale lui V şi X1 ⊆ V1 , X2 ⊆ V2 . Să

se arate că:
i) dacă V = V1 ⊕ V2 şi Xi este bază a lui Vi (i = 1, 2) atunci X1 ∩ X2 = ∅ şi X1 ∪ X2
este o bază a lui V ;
ii) dacă X1 ∩ X2 = ∅, Xi generează pe Vi (i = 1, 2) şi X1 ∪ X2 este o bază a lui V
atunci Xi este bază a lui Vi (i = 1, 2) şi V = V1 ⊕ V2 .
6.57. Fie K un corp, K ′ un subcorp al lui K şi V un K-spaţiu vectorial de dimen-

siune n ∈ N. Să se arate că, folosind operaţiile din corpul K şi faptul că K ′ este
subcorp ı̂n K, grupul (K, +) poate fi organizat ca un spaţiu vectorial peste K ′ şi că
dacă dimK ′ K = m (m ∈ N∗ ) atunci dimK ′ V = mn.
6.58. Să se determine numărul bazelor ordonate ale următoarelor spaţii vectoriale:
a) Z2 (Z2 )2 ; b) Z2 (Z2 )3 ; c) Z3 (Z3 )2 ; d) Z3 (Z3 )3 .
6.59. Fie K un corp finit cu q elemente şi V un K-spaţiu vectorial de dimensiune

n ∈ N∗ . Să se determine numărul bazelor ordonate ale lui V .
6.60. Fie K un corp finit cu q elemente şi n ∈ N∗ . Să se determine ordinul grupului
GLn (K).
85
6.61. Fie K un corp finit cu q elemente, V un K-spaţiu vectorial de dimensiune

n ∈ N∗ , k ∈ {0, 1, . . . , n} şi Gkn (q) numărul subspaţiilor lui V care au dimensiunea
k. Numerele Gkn (q) se numesc numerele lui Gauss asociate lui V . Să se arate că:
i) G0n (q) = 1 = Gnn (q);
(q n − 1)(q n−1 − 1) · · · (q n−k+1 − 1)
ii) Gkn (q) = , pentru k ∈ {1, . . . , n − 1};
(q k − 1)(q k−1 − 1) · · · (q − 1)
iii) Gkn (q) = Gn−k
n (q), pentru k ∈ {0, 1, . . . , n};
iv) Gkn (q) = q k Gkn−1 (q) + Gk−1
n−1 (q), pentru k ∈ {1, . . . , n − 1}.
6.62. Daţi un exemplu de subspaţiu propriu S al unui K-spaţiu vectorial V care

are aceeaşi dimensiune cu spaţiul V . Poate fi dimensiunea lui V finită?
6.63. Fie V un K-spaţiu vectorial de dimensiune 3 şi V1 , V2 două subspaţii diferite

de dimensiune 2. Să se arate că V1 ∩ V2 are dimensiunea 1. Care este semnificaţia
geometrică ı̂n cazul K = R, V = R2 ?
6.64. Fie V un K-spaţiu vectorial de dimensiune n ∈ N∗ şi V1 , V2 subspaţii ale lui

V . Să se arate că dacă dim V1 = n − 1 şi V2 * V1 atunci dim(V1 ∩ V2 ) = dim V2 − 1
şi V1 + V2 = V .
6.65. Fie V un K-spaţiu vectorial de dimensiune finită şi V1 , V2 subspaţii ale lui V
care verifică egalitatea dim(V1 + V2 ) = dim(V1 ∩ V2 ) + 1. Să se arate că V1 ⊆ V2 sau
V2 ⊆ V1 .
6.66. Fie V un K-spaţiu vectorial de dimensiune finită şi V1 , V2 , S1 , S2 subspaţii ale

lui V astfel ı̂ncât V = V1 ⊕ V2 = S1 ⊕ S2 . Să se arate că
dim(V /(V1 ∩ S1 )) ≤ dim V2 + dim S2 .
6.67. Fie f şi g endomorfisme ale unui K-spaţiu vectorial V de dimensiune finită.
Dacă f + g este un automorfism al lui V şi f ◦ g este endomorfismul nul atunci
dim V = dim f (V ) + dim g(V ).
6.68. Fie K un corp comutativ, V = M2 (K),

a b 0 a
V1 = | a, b, c ∈ K , V2 = | a, b ∈ K .
c a −a b
Să se arate că V1 şi V2 sunt subspaţii ale lui V şi să se găsească dimensiunile lui V1 ,
V2 , V1 + V2 şi V1 ∩ V2 .
6.69. În Q-spaţiul vectorial Q3 considerăm vectorii
a = (−2, 1, 3), b = (3, −2, −1), c = (1, −1, 2), d = (−5, 3, 4), e = (−9, 5, 10).
Să se arate că ha, bi = hc, d, ei.
6.70. În R-spaţiul vecorial R4 se consideră subspaţiile generate astfel:

a) S = hu1, u2 i, cu u1 = (1, 2, 1, 0), u2 = (−1, 1, 1, 1),
T = hv1 , v2 i, cu v1 = (2, −1, 0, 1), v2 = (1, −1, 3, 7);
b) S = hu1 , u2i, cu u1 = (1, 1, 0, 0), u2 = (1, 0, 1, 1),
T = hv1 , v2 i, cu v1 = (0, 0, 1, 1), v2 = (0, 1, 1, 0);

c) S = hu1, u2 , u3 i, cu u1 = (1, 2, −1, −2), u2 = (3, 1, 1, 1), u3 = (−1, 0, 1, −1),
T = hv1 , v2 i, cu v1 = (−1, 2, −7, −3), v2 = (2, 5, −6, −5);
d) S = hu1, u2 , u3 i, cu u1 = (1, 2, 1, −2), u2 = (2, 3, 1, 0), u3 = (1, 2, 2, −3),
T = hv1 , v2 , v3 i, cu v1 = (1, 1, 1, 1), v2 = (1, 0, 1, −1), v3 = (1, 3, 0, −3).
Să se determine câte o bază şi dimensiunea subspaţiilor S, T , S + T şi S ∩ T .
6.71. Fie V1 , V2 două K-spaţii vectoriale de dimensiune finită cu dim V1 = dim V2

şi f : V1 → V2 o transformare liniară. Să se arate că următoarele afirmaţii sunt
echivalente: i) f este injectivă; ii) f este surjectivă; iii) f este izomorfism.
6.72. Să se arate că, ı̂n cazul spaţiilor vectoriale de dimensiune infinită, condiţiile
din problema anterioară nu sunt echivalente.
6.73. Fie P2 (R) = {f ∈ R[X] | grad f ≤ 2} şi ϕ : P2 (R) → M2 (R),

f (1) − f (2) 0
ϕ(f ) = .
0 f (0)
Să se arate că ϕ este liniară şi să se determine dimensiunile lui Imϕ şi Kerϕ.
6.74. Fie ϕ ∈ R. Să se arate că rotaţia ı̂n plan de unghi ϕ, adică funcţia f : R2 → R2 ,
f (x, y) = (x cos ϕ − y sin ϕ, x sin ϕ + y cos ϕ), este automorfism al lui R2 . Să se scrie
matricea lui f ı̂n baza canonică a lui R2 (adică ı̂n baza (e1 , e2 ), cu e1 = (1, 0),
e2 = (0, 1)).
6.75. Să se arate că funcţiile f : R2 → R2 , f (x, y) = (x, −y) (simetria ı̂n raport
cu axa Ox) şi g : R2 → R2 , f (x, y) = (−x, y) (simetria ı̂n raport cu axa Oy) sunt
automorfisme ale lui R2 . Să se scrie matricele lui f , g, f − g, f + 2g şi g ◦ f ı̂n baza
canonică.
6.76. Fie f : R2 → R3 , f (x, y) = (x + y, 2x − y, 3x + 2y), v = ((1, 2), (−2, 1)) şi

v ′ = ((1, −1, 0), (−1, 0, 1), (1, 1, 1)), Să se arate că v, respectiv v ′ este bază ı̂n R2 ,
respectiv R3 şi să se scrie matricea lui f ı̂n perechea de baze (v, v ′).
6.77. Fie f : R3 → R4 aplicaţia liniară definită pe baza canonică astfel:
f (e1 ) = (1, 2, 3, 4), f (e2 ) = (4, 3, 2, 1), f (e3 ) = (−2, 1, 4, 1).
Să se determine:
i) f (v) pentru orice v ∈ R3 ;
ii) matricea lui f ı̂n bazele canonice;
iii) câte o bază ı̂n Im f şi Ker f .
6.78. Să se arate că fiecare dintre mulţimile de vectori {v1 , v2 , v3 } şi {v1′ , v2′ , v3′ }
cu v1 = (1, 2, 1), v2 = (2, 3, 3), v3 = (3, 7, 1) şi v1′ = (3, 1, 4), v2′ = (5, 2, 1), v3′ =
(1, 1, −6) formează câte o bază a lui R3 şi să se găsească legătura dintre coordonatele
unui vector scris ı̂n cele două baze.
87
6.79. Fie v = (v1 , v2 , v3 , v4 ) o bază a R-spaţiului vectorial R4 , vectorii u1 = v1 ,

u2 = v1 + v2 , u3 = v1 + v2 + v3 , u4 = v1 + v2 + v3 + v4 şi f ∈ EndR (R4 ) cu
 
1 2 0 1
 3 0 −1 2 
[f ]v = 
 2 5 3 1 .

1 2 1 3
Să se arate că u = (u1 , u2 , u3 , u4) este o bază a lui R4 şi să se scrie matricea [f ]u .
6.80. Fie V un spaţiu vectorial real, v = (v1 , v2 , v3 ) o bază a lui V , vectorii u1 =

v1 + 2v2 + v3 , u2 = v1 + v2 + 2v3 , u3 = v1 + v2 şi f ∈ EndR (V ). Să se arate că
u = (u1, u2 , u3 ) este o bază a lui V şi să se scrie matricea lui [f ]v ştiind că
 
1 1 3
[f ]u =  0 5 −1  .
2 7 −3
6.81. Fie P2 (R) = {f ∈ R[X] | grad f ≤ 2}. Să se arate că ϕ : P2 (R) → P2 (R),
ϕ(a0 + a1 X + a2 X 2 ) = a0 + a1 + (a1 + a2 )X + (a0 + a2 )X 2 este o transformare liniară
şi să se determine [f ]b şi [f ]b′ unde b = (1, X, X 2 ) şi b′ = (1, X − 1, X 2 + 1).
6.82. Fie V, V ′ două R-spaţii vectoriale, a = (a1 , a2 , a3 ), b = (b1 , b2 , b3 ) câte o bază

ı̂n V , respectiv V ′ şi f : V → V ′ o transformare liniară a cărei matrice ı̂n perechea
de baze (a, b) este  
−1 0 1
[f ]a,b =  1 0 −1  .
0 0 0
Să se determine:
i) f (v) pentru orice v ∈ V ;
ii) dimensiunea spaţiilor vectoriale Im f şi Ker f ;
iii) matricea [f ]a′ ,b′ , unde a′ = (a1 , a1 +a2 , a1 +a2 +a3 ) şi b′ = (b1 , b1 +b2 , b1 +b2 +b3 ).
6.83. Fie S = {(x, 2x) | x ∈ R}.

i) Să se arate că S este subspaţiu al R-spaţiului vectorial R2 şi să se reprezinte
geometric elementele sale.
ii) Să se determine spaţiul cât R2 /S şi să se reprezinte geometric elementele sale.
iii) Să se determine câte o bază ı̂n S şi ı̂n R2 /S.
6.84. Să se determine spaţiile cât ale lui R2 şi să se interpreteze geometric.
6.85. Fie S = {(t, 2t, 3t) | t ∈ R} şi T = {(x, y, z) | x + y + z = 1}.

i) Să se arate că S şi T sunt subspaţii ale lui R3 şi să se reprezinte geometric
elementele lor.
ii) Să se determine S ∩ T şi S + T .
iii) Să se determine spaţiile cât R3 /S şi R3 /T . Interpretare geometrică.
iv) Să se determine câte o bază ı̂n S, T , R3 /S şi R3 /T .
6.86. Să se determine spaţiile cât ale lui R3 şi să se interpreteze geometric.
6.87. Fie V, V ′ R-spaţii vectoriale, v = (v1 , v2 , v3 ) o bază ı̂n V , v ′ = (v1′ , v2′ , v3′ ) o
bază ı̂n V ′ şi f : V → V ′ transformarea liniară cu
 
0 −1 5
[f ]v,v′ =  1 0 0 .
0 1 −5
Să se determine:
i) dimensiunea şi câte o bază pentru Im f şi Ker f ;
ii) dimensiunea şi câte o bază pentru V /Ker f şi V ′ /Im f ;
iii) [f ]v,e′ ı̂n cazul ı̂n care V ′ = R3 , v1′ = (1, 0, 0), v2′ = (0, 1, 1), v3′ = (0, 0, 1) şi e′
este baza canonică a lui R3 ;
iv) f (x) pentru x = 2v1 − v2 + 3v3 , ı̂n condiţiile de la iii).
6.88. Fie f ∈ EndQ (Q4 ) pentru care matricea ı̂n baza canonică este
   
1 2 1 2 0 1 2 3
 3 2   0 
a) 
2 3  ; b)  −1 2 1 .
 −1 −3 0 4   3 0 −1 −2 
0 4 −1 −3 5 −3 −1 1
Să se determine câte o bază ı̂n Ker f , Im f , Ker f + Im f şi Ker f ∩ Im f .

6.89. Fie K un corp comutativ, m, n ∈ N∗ , AX = B un sistem liniar de m ecuaţii
cu n necunoscute scris sub formă matriceală, AX = Om,1 sistemul liniar şi omogen
asociat şi r = rang A. Să se arate că mulţimea S0 a soluţiilor sistemului omogen
formează un subspaţiu de dimensiune n − r al lui K n , iar mulţiea SB a soluţiilor
sistemului AX = B se obţine din S0 astfel: SB = s+S0, unde s ∈ K n este o soluţie a
lui AX = B. O bază a lui S0 se numeşte sistem fundamental de soluţii al sistemului
liniar şi omogen AX = Om,1 .
6.90. Fie K = R. Să se verifice egalitatea SB = s + S0 din problema precdentă ı̂n
cazul sistemului de ecuaţii:

 2x1 + x2 − x3 − x4 + x5 = 1
x1 − x2 + x3 + x4 − 2x5 = 0

3x1 + 3x2 − 3x3 − 3x4 + 4x5 = 2
şi să se determine un sistem fundamental de soluţii pentru sistemul liniar omogen
asociat.
6.91. Să se determine câte un sistem fundamental de soluţii pentru sistemele:
 
 2x1 + x2 − 4x3 = 0  2x1 − 4x2 + 5x3 + 3x4 = 0
a) 3x1 + 5x2 − 7x3 = 0 ; b) 3x1 − 6x2 + 4x3 + 2x4 = 0
 
4x1 − 5x2 − 6x3 = 0 4x1 − 8x2 + 17x3 + 11x4 = 0
şi să se completeze până la o bază a lui R3 , respectiv R4 .

6.92. Fie p un număr prim şi V un Zp -spaţiu vectorial cu dimZp V = 1. Să se
determine cardinalul mulţimii EndZp (V ).
89
6.93. a) Să se arate că dacă V, V ′ sunt Q-spaţii vectoriale atunci o funcţie f : V → V ′
este liniară dacă şi numai dacă este aditivă, adică f (x + y) = f (x) + f (y) pentru
orice x, y ∈ V .
b) Să se arate că există o funcţie aditivă f : R → R care nu este R-liniară.
6.94. Fie V1 , V2 K-spaţii vectoriale şi f : V1 → V2 o transformare liniară. Să se

arate că următoarele afirmaţii sunt echivalente:
b) există o transformare liniară s : V2 → V1 astfel ı̂ncât f ◦ s = 1V2 ;
c) dacă V este un K-spaţiu vectorial şi α, β : V → V1 sunt transformări liniare
atunci α ◦ β = h ◦ f implică α = β.
6.95. a) Fie V1 , V2 , V3 K-spaţii vectoriale, f : V2 → V3 , g : V1 → V3 transformări

liniare şi f surjectivă. Să se arate că există o transformare liniară h : V1 → V2 astfel
ı̂ncât diagrama
g
VO 3 o V1
f
~ h
V2
să fie comutativă, adică g = f ◦ h.
b) Fie f : R3 → R2 , f (x, y, z) = (2x − y, z). Să se arate că f este o transformare
liniară surjectivă şi să se găsească o transformare liniară h : R2 → R3 astfel ı̂ncât
f ◦ h = 1 R2 .
Să se scrie matricele lui f şi h ı̂n bazele canonice.
6.96. Fie V1 , V2 K-spaţii vectoriale şi f : V1 → V2 o transformare liniară. Să se

arate că următoarele afirmaţii sunt echivalente:
b) există o transformare liniară r : V2 → V1 astfel ı̂ncât r ◦ f = 1V1 ;
c) dacă V este un K-spaţiu vectorial şi α, β : V → V1 sunt transformări liniare
atunci f ◦ α = f ◦ β implică α = β.
6.97. a) Fie V1 , V2 , V3 K-spaţii vectoriale, f : V1 → V2 , g : V1 → V3 transformări

liniare şi f injectivă. Să se arate că există o transformare liniară h : V2 → V3 astfel
ı̂ncât diagrama
f
V1 /V
2
g
~ h
V3
să fie comutativă, adică g = h ◦ f .
b) Fie f : R2 → R3 , f (x, y) = (x − y, x + y, 2x). Să se arate că f este o transformare
liniară injectivă şi să se găsească o transformare liniară h : R3 → R2 astfel ı̂ncât
h ◦ f = 1 R2 .
Să se scrie matricele lui f şi h ı̂n bazele canonice.

6.98. Fie V un K-spaţiu vectorial şi f ∈ EndK (V ).

a) Să se arate că f este element inversabil ı̂n inelul (EndK (V ), +, ◦) dacă şi numai
dacă f nu este divizor al lui zero ı̂n (EndK (V ), +, ◦).
b) Să se demonstreze că dacă dim V < ∞ atunci are loc echivalenţa condiţiilor: i) f
nu este divizor al lui zero ı̂n inelul (EndK (V ), +, ◦); ii) f este inversabilă la stânga;
iii) f este inversabilă la dreapta; iv) f este inversabilă.
6.99. Fie K un corp comutativ, n ∈ N∗ şi A ∈ Mn (K). Să se demonstreze
echivalenţa condiţiilor: i) A nu este divizor al lui zero ı̂n inelul Mn (K); ii) A este
inversabilă la stânga; iii) A este inversabilă la dreapta; iv) A este inversabilă.
6.100. Fie K corp comutativ, m, n ∈ N∗ , A ∈ Mm,n (K). Să se demonstreze că:
i) ∃B ∈ Mn,m (K) : BA = Im ⇔ rangA = n;
ii) ∃B ∈ Mn,m (K) : AB = In ⇔ rangA = m.
6.101. Fie K un corp comutativ şi V , V ′ K-spaţii vectoriale. Să se arate că:
i) dacă unul dintre spaţiile V, V ′ este de dimensiune infinită, iar celălalt este nenul
atunci spaţiul vectorial HomK (V, V ′ ) are dimensiunea infinită;
ii) dacă dim V ′ = m, dim V = n (m, n ∈ N∗ ) atunci dim HomK (V, V ′ ) = mn;
iii) dacă V ′ = K şi dim V = n, n ∈ N∗ atunci spaţiul vectorial V ∗ = HomK (V, K)
este izomorf cu V . Spaţiul V ∗ se numeşte dualul lui V , iar o transformare din V ∗ se
numeşte formă liniară ;
iv) dacă e = (e1 , . . . , en ) este o bază a lui V atunci formele liniare

∗ ∗ 1, dacă i = j
ei : V → K, ei (ej ) = δij = (i = 1, . . . , n)
0, dacă i 6= j
formează o bază a lui V ∗ , numită duala bazei e.

6.102. Fie K un corp comutativ şi n ∈ N∗ . Să se arate că dacă f : K n → K este o
formă liniară atunci există ai ∈ K (i = 1, . . . , n) astfel ı̂ncât
f (x1 , . . . , xn ) = a1 x1 + · · · + an xn .
Să se determine coordonatele lui f ı̂n duala bazei canonice a lui K n şi ı̂n duala bazei
e′1 = (1, 0, . . . , 0), e′2 = (1, 1, 0, . . . , 0), e′n = (1, 1, . . . , 1).
6.103. Fie K un corp comutativ, V1 , V2 , V3 spaţii vectoriale peste K şi f : V1 → V2
o transformare liniară. Să se arate că:
i) funcţia f ∗ : V2∗ = HomK (V2 , K) → V1∗ = HomK (V1 , K), f ∗ (h) = h ◦ f , numită
duala lui f , este liniară;
ii) dacă şi g : V2 → V3 este liniară atunci (g ◦ f )∗ = f ∗ ◦ g ∗;
iii) dacă f este injectivă (surjectivă) atunci f ∗ este surjectivă (injectivă);
iv) dacă f este izomorfism atunci f ∗ este izomorfism.
Fie K un corp comutativ, n ∈ N∗ şi V, V1 , . . . , Vn K-spaţii vectoriale. O funcţie f :
V1 × · · · × Vn → V se numeşte n-liniară sau (K-)multiliniară dacă f este liniară ı̂n fiecare
variabilă adică pentru orice i ∈ {1, . . . , n} şi orice v1 ∈ V1 , . . . , vi−1 ∈ Vi−1 , vi+1 ∈ Vi+1 ,. . . ,
vn ∈ Vn fixaţi funcţia
f (v1 , . . . , vi−1 , −, vi+1 , . . . , vn ) : Vi → V, x 7→ f (v1 , . . . , vi−1 , x, vi+1 , . . . , vn )

91
este liniară. Dacă n = 2 atunci f se numeşte funcţie biliniară. Dacă V = K atunci f

se numeşte formă n-liniară. Dacă V = K şi n = 2 atunci f se numeşte formă biliniară.
O funcţie (formă) n-liniară f : V × · · · × V → V ′ (f : V × · · · × V → K) care satisface
condiţia
vi = vj , i 6= j ⇒ f (v1 , . . . , vn ) = 0
se numeşte alternă. Din proprietăţile determinantului rezultă că determinantul de ordinul
n este o formă n-liniară alternă atât de liniile cât şi de coloanele sale.
6.104. Fie K corp comutativ şi n ∈ N∗ . Să se arate că:

i) f : K n → K, f (x1 , . . . , xn ) = x1 · · · xn este o formă n-liniară;
ii) f : K n × K n → K, f ((x1 , . . . , xn ), (y1 , . . . , yn )) = x1 y1 + · · · + xn yn este o formă
biliniară.
6.105. Fie K corp comutativ. Să se arate că:

i) dacă a11 , a12 , a21 , a22 ∈ K atunci f : K 2 × K 2 → K definită prin
(∗) f ((x1 , x2 ), (y1, y2 )) = a11 x1 y1 + a12 x1 y2 + a21 x2 y1 + a22 x2 y2
este o formă biliniară;

ii) dacă f : K 2 × K 2 → Keste o formă biliniară atunci există a11 , a12 , a21 , a22 ∈ K
astfel ı̂ncât f să fie definită prin (∗). Generalizare.
6.106. Fie K un corp comutativ, n ∈ N∗ , V, V ′ K-spaţii vectoriale şi fie f : V ×

· · · × V → V ′ o funcţie n-multiliniară. Să se arate că dacă
vi = vi+1 (i ∈ {1, . . . , n − 1}) ⇒ f (v1 , . . . , vn ) = 0
atunci f este alternă.
6.107. 1) Fie K un corp comutativ de caracteristică diferită de 2 şi fie f : V × · · · ×

V → V ′ o funcţie K-multiliniară. Să se arate că sunt echivalente afirmaţiile:
i) f este alternă;
ii) f este antisimetrică, adică 1 ≤ i < j ≤ n implică
f (v1 , . . . , vi , . . . , vj , . . . , vn ) = −f (v1 , . . . , vj , . . . , vi , . . . , vn );
iii) pentru orice σ ∈ Sn , f (v1 , . . . , vn ) = (−1)inv σ f (vσ(1) , . . . , vσ(n) ).

2) Rămân echivalente condiţiile de mai sus dacă corpul K are caracteristica 2?
6.108. Fie K un corp comutativ şi n ∈ N∗ . Privim coloanele unei matrice A ∈

Mn (K) ca elemente din K n şi identificăm pe Mn (K) cu (K n )n . Să se arate ı̂ntâi ı̂n
cazul n = 2 şi pe urmă ı̂n cazul general că:
i) dacă f : (K n )n → K este o formă n-liniară alternă cu proprietatea că f (In ) = 1
atunci f (A) = det A (am notat cu In matricea unitate, adică In = (e1 , . . . , en ) unde
e1 , . . . , en este baza canonică);
ii) pentru orice scalar a ∈ K există o formă n-liniară alternă unică f : (K n )n → K
astfel ı̂ncât f (In ) = a; această formă este definită prin f (A) = a det A, adică
f (A) = f (In ) det A.

6.109. Fie K un corp comutativ, m, n ∈ N∗ , A ∈ Mm (K), B ∈ Mm,n (K), C ∈

Mn (K) şi On,m matricea nulă din Mn,m (K). Folosind problema anterioară, să se
arate că
A B
= |A| · |C|.
On,m C
6.110. Fie K un corp comutativ, V un K-spaţiu vectorial şi B(V ) mulţimea formelor
biliniare f : V × V → K. Dacă dim V = n şi v = (v1 , . . . , vn ) este o bază ordonată
a lui V , iar f ∈ B(V ) atunci matricea Mv (f ) = (aij ) ∈ Mn (K), unde aij = f (vi , vj ),
se numeşte matricea formei biliniare f ı̂n baza v. Să se arate că:
i) B(V ) este K-spaţiu vectorial
 ı̂nraport cu operaţiile definite punctual;
x1
 .. 
ii) dacă A = Mv (f ), X =  . , unde x1 , . . . , xn sunt coordonatele lui x ∈ V ı̂n
xn
 
y1
 .. 
baza v şi Y =  .  este matricea analogă pentru y ∈ V atunci
yn
f (x, y) = t X · A · Y,
unde t X este transpusa lui X;
iii) funcţia ϕv : B(V ) → Mn (K), ϕv (f ) = Mv (f ) este izomorfism de spaţii vectoriale;
iv) dim B(V ) = n2 ;
v) dacă v şi w sunt baze ordonate ale lui V , S este matricea de trecere de la v la w,
A = Mv (f ) şi B = Mw (f ) atunci B = t S · A · S.
f : R2 × R2 → R, f ((x1 , x2 ), (y1 , y2 )) = 2x1 y1 + 3x1 y2 + 4x2 y1 − x2 y2
este o formă biliniară şi să se determine matricea lui f ı̂n baza canonică şi ı̂n baza
((1, 1), (1, −1)).
că f : R2× R2 → R este forma biliniară care are ı̂n baza canonică
6.112. Ştiind
1 2
matricea A = să se determine f ((x1 , x2 ), (y1 , y2 )).
−1 3
f : R3 × R3 → R, f ((x1 , x2 , x3 ), (y1 , y2 , y3)) = x1 y1 − 2x1 y2 + x2 y1 − x3 y3
este biliniară şi să se determine matricea lui f ı̂n baza ((1, 0, 1), (1, 0, −1), (0, 1, 0)).
6.114. Fie K un corp comutativ şi V un spaţiu vectorial peste K. O formă biliniară
f : V ×V → K se numeşte simetrică, respectiv antisimetrică dacă f (x, y) = f (y, x),
respectiv f (x, y) = −f (y, x) pentru orice x, y ∈ V . Dacă dim V = n (n ∈ N∗ ) să se
arate că sunt echivalente următoarele condiţii:
i) forma biliniară f : V × V → K este simetrică (antisimetrică);
ii) pentru orice bază v = (v1 , . . . , vn ) a lui V matricea lui f ı̂n baza v este simetrică
(antisimetrică);
iii) există o bază v = (v1 , . . . , vn ) a lui V ı̂n care matricea lui f este simetrică
(antisimetrică).
93
6.115. Fie K un corp comutativ de caracteristică diferită de 2 şi V un K-spaţiu

vectorial cu dim V = n ∈ N∗ . Să se arate că:
i) pentru orice formă biliniară f : V × V → K există o formă biliniară simetrică
fs : V × V → K şi o formă biliniară antisimetrică fa : V × V → K astfel ı̂ncât
f = fs + fa ;
ii) pentru orice matrice A ∈ Mn (K) există o matrice simetrică As ∈ Mn (K) şi o
matrice antisimetrică Aa ∈ Mn (K) astfel ı̂ncât A = As + Aa .
6.116. Fie V un K-spaţiu vectorial. O funcţie q : V → K se numeşte formă

pătratică dacă există o formă biliniară simetrică f : V × V → K astfel ı̂ncât
q(x) = f (x, x), ∀x ∈ V.
Să se arate că dacă corpul K are caracteristica diferită de 2 atunci:

i) pentru orice formă pătratică q : V → K există o singură formă biliniară simetrică
f : V × V → K astfel ı̂ncât q(x) = f (x, x) pentru orice x ∈ V ; această formă este
numită forma polară a lui q şi este definită prin
1
(1) f (x, y) = [q(x + y) − q(x) − q(y)];
2
ii) dacă f : V × V → K este o formă biliniară simetrică şi nenulă atunci forma
pătratică q asociată lui f este nenulă.
6.117. Matricea unei forme pătratice este, prin definiţie, matricea formei sale polare.
Să se afle matricele următoarelor forme pătratice ı̂n bazele canonice:
1) q1 : R2 → R, q1 (x, y) = 2x2 + 3xy + 6y 2;
2) q2 : R2 → R, q2 (x, y) = 8xy + 4y 2 ;
3) q3 : R3 → R, q3 (x, y, z) = x2 + 2xy + 4xz + 3y 2 + yz + 7z 2 ;
4) q4 : R2 → R, q4 (x, y) = 4xy;
5) q5 : R3 → R, q5 (x, y, z) = x2 + 4xy + 4y 2 + 2xz + z 2 + 2yz.
6.118. Fie K un corp comutativ, V un K-spaţiu vectorial de dimensiune n şi f :

V × V → K o formă biliniară. Se spune că f este diagonalizabilă dacă există o bază
a lui V ı̂n care matricea lui f are forma diagonală. Să se arate că:
i) dacă f este diagonalizabilă atunci f este simetrică;
ii) dacă corpul K are caracteristica diferită de 2 atunci este adevărată şi reciproca
lui i), adică f este simetrică implică f este diagonalizabilă.
 
0 1 2
1 2
6.119. Fie A = şi B =  1 −1 3 . Să se diagonalizeze următoa-
2 3
2 3 4
rele forme biliniare
2 2 t x1 y1
i) f : R × R → R, f (x, y) = xAy, unde x = şi y = ;
x y
 2  2 
x1 y1
ii) f : R3 × R3 → R, f (x, y) = t xBy, unde x =  x2  şi y =  y2 .
x3 y3
6.120. Să se diagonalizeze formele pătratice asociate transformărilor biliniare din

problema anterioară.
6.121. Să se diagonalizeze formele pătratice din problema 6.117, prin completare
la pătrate.
6.122. Să se arate că forma biliniară simetrică
f : Z2 × Z2 → Z2 , f (x, y) = x1 y2 + x2 y1 ,
unde x = (x1 , x2 ) şi y = (y1 , y2), nu este diagonalizabilă.

6.123. Fie K un corp comutativ, n ∈ N∗ şi A, B ∈ Mn (K). Să se arate că:
a) t A A şi A t A sunt simetrice;
b) dacă A este antisimetrică atunci A2 este simetrică;
c) dacă A şi B sunt simetrice atunci AB este simetrică dacă şi numai dacă AB = BA;
d) dacă A şi B sunt ambele simetrice ori antisimetrice atunci AB − BA este antisi-
metrică;
e) dacă A este simetrică şi B este antisimetrică atunci AB − BA este simetrică;
f) dacă n este impar, K are caracteristica diferită de 2 şi A este antisimetrică atunci
det A = 0.
6.124. Fie K un corp de caracteristică 2, n ∈ N∗ şi A ∈ Mn (K). Să se arate că:
i) A este simetrică
dacă
şi numai dacă A este antisimetrică;
0 1
ii) matricea nu se poate scrie sub formă de sumă dintre o matrice simetrică
0 0
şi una antisimetrică.
6.125. Să se afle o submulţime infinită a lui M2 (R) formată din matrice care au
acelaşi polinom caracteristic.
6.126. Fie K un corp comutativ, n ∈ N∗ , A ∈ Mn (K). Să se arate că matricea A
şi transpusa sa t A au acelaşi polinom caracteristic.
6.127. Fie K un corp comutativ, m, n ∈ N∗ , A ∈ Mn (K), B ∈ Mn,m (K), C ∈
Mm (K). Să se arate că polinomul caracteristic al matricei

A Om,n
M=
B C
coincide cu produsul polinoamelor caracteristice ale lui A şi C.

6.128. Fie K un corp comutativ, n ∈ N∗ , A, B ∈ Mn (K). Să se arate că dacă A
sau B este inversabilă atunci polinoamele caracteristice ale matricelor AB şi BA
coincid.
6.129. Să se determine matricele din M2 (R) care au valorile proprii 1 şi −1.
6.130. Fie K un corp comutativ, n ∈ N, n ≥ 2 şi A ∈ Mn (K). Să se arate că:
i) 0 este valoare proprie a lui A dacă şi numai dacă A este singulară, adică det A = 0;
ii) dacă suma elementelor de pe fiecare linie a lui A este 1 atunci 1 este valoare
proprie a lui A.
95
6.131. Fie K un corp comutativ, n ∈ N∗ şi A ∈ Mn (K). Să se arate că:

i) A este inversabilă dacă şi numai dacă 0 nu este valoare proprie a lui A şi ı̂n acest
caz pA−1 (λ) = (−1)n λn [pA (0)]−1 pA (λ−1 );
ii) dacă A este inversabilă şi λ ∈ K ∗ este valoare proprie a lui A atunci λ−1 este
valoare proprie a lui A−1 .
6.132. Fie V un K-spaţiu vectorial şi f ∈ AutK (V ). Să se arate că valorile proprii
ale lui f sunt nenule, apoi să se determine relaţia dintre valorile proprii ale lui f
şi valorile proprii ale lui f −1 şi dintre vectorii proprii ai lui f şi vectorii proprii
ai lui f −1 . Există endomorfisme care au toate valorile proprii nenule, dar nu sunt
automorfisme?
6.133. Fie K un corp comutativ, m ∈ N∗ , A ∈ Mm (K) şi
p = a0 + a1 X + · · · + an X n ∈ K[X].
Să se arate că dacă λ ∈ K este valoare proprie a lui A atunci p(λ) este valoare
proprie pentru p(A) = a0 In + a1 A + · · · + an An . În particular, dacă λ este valoare
proprie a lui A atunci λn este valoare proprie pentru An .
6.134. Fie V un K-spaţiu vectorial, p = a0 + a1 X + · · · + an X n ∈ K[X] şi f ∈
EndK (V ). Să se arate că p(f ) = a0 1V + a1 f + · · · + an f n ∈ EndK (V ), iar dacă
λ ∈ K şi x ∈ V sunt valoare, respectiv vector propriu pentru f atunci p(λ) şi x sunt
valoare, respectiv vector propriu pentru p(f ).
6.135. Fie K un corp comutativ, n ∈ N∗ , A = (aij ) ∈ Mn (K), pA = a0 + a1 X +
· · · + an X n polinomul caracteristic şi λ1 , . . . , λn ∈ K valorile proprii ale lui A. Să se
arate că:
i) pA = (a11 − X)(a22 − X) · · · (ann − X) + q, unde grad q ≤ n − 2;
ii) an = (−1)n , an−1 = −1n−1 Tr(A), a0 = det A;
iii) λ1 + · · · + λn = Tr(A), λ1 · · · λn = (−1)n det A;
X aii aij
iv) an−2 = (−1)n .
aji ajj
i<j
6.136. Fie K un corp comutativ, n ∈ N∗ , A ∈ Mn (K), f ∈ K[X], m = grad f şi bm

coeficientul lui X m din f . Să se arate că:
i) dacă x1 , . . . , xm sunt rădăcinile lui f atunci det f (A) = bnm pA (x1 ) · · · pA (xm );
ii) dacă λ1 , . . . , λn sunt valorile proprii ale lui A atunci det f (A) = f (λ1 ) · · · f (λn )
şi să se deducă de aici că valorile proprii ale lui f (A) sunt f (λ1 ), . . . , f (λn ).
6.137. Fie V un R-spaţiu vectorial, v = (v1 , v2 , v3 , v4 ) o bază a lui V şi f un
endomorfism al lui V cu
 
1 1 0 2
 0 −1 1 2 
[f ]v = 
 0 0
.
2 3 
0 0 0 −2
a) Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii ai lui f .
b) Să se arate că există o bază a lui V formată din vectori proprii ai lui f şi să se
determine o astfel de bază.
c) Să se scrie matricea lui f ı̂n baza determinată la b).
6.138. Fie v = (v1 , v2 , v3 , v4 ) o bază a lui R4 şi f ∈ EndR (R4 ) cu

 
1 0 2 −1
 0 1 4 −2 
[f ]v = 
 2 −1 0
.
1 
2 −1 −1 2
Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii ai lui f şi să se arate că S =
hv1 + 2v2 , v2 + v3 + 2v4 i este un subspaţiu f -invariant al lui R4 .
6.139. Fie K un corp comutativ, n ∈ N∗ , A ∈ Mn (K). Să se arate că matricea
A este similară cu o matrice triunghiulară din Mn (K) (adică este triangulabilă ı̂n
Mn (K)) dacă şi numai dacă polinomul caracteristic al lui A are toate rădăcinile (n
rădăcini) ı̂n K.
6.140. Fie f, g : R2 → R2 şi h : R3 → R3 transformările liniare definite prin
f (x, y) = (−3x + 4y, 2x − y), g(x, y) = (x + y, x − y),

h(x, y, z) = (−x + 2y + 2z, 2x + 2y + 2z, −3x − 6y − 6z).
1) Să se determine:
i) polinoamele caracteristice ale lui f, g şi h;
ii) valorile proprii ale lui f, g şi h;
iii) subspaţiile proprii ale lui f, g şi h corspunzătoare fiecărei valori proprii.
2) Sunt f, g, h diagonalizabile? În caz afirmativ, să se determine câte o bază a
lui R2 , respectiv R3 ı̂n care matricele lui f, g, respetiv h sunt diagonale şi să se
stabilească legătura dintre aceste matrice şi matricele [f ]e , [g]e , [h]e′ , unde e este
baza canonică a lui R2 şi e′ este baza canonică a lui R3 , iar după aceea să se afle
([f ]e )n , ([g]e )n şi ([h]e′ )n pentru n ∈ N.
6.141. Pentru aplicaţiile liniare f, g : R3 → R3 definite prin
f (x1 , x2 , x3 ) = (3x1 + 2x2 + 2x3 , x1 + 4x2 + x3 , −2x1 − 4x2 − x3 ),

g(x1 , x2 , x3 ) = (4x1 + 9x2 , −2x2 + 8x3 , 7x3 )
se menţin cerinţele din problema anterioară.

6.142. Să se arate că aplicaţia liniară
f : R2 → R2 , f (x, y) = (3x + 2y, −2x + 3y)
nu este diagonalizabilă.
6.143. Să se arate că rotaţia de unghi ϕ, adică
f : R2 → R2 , f (x, y) = (x cos ϕ − y sin ϕ, x sin ϕ + y cos ϕ)
nu este diagonalizabilă.

1 1 3 2
6.144. Fie A = şi B = . Să se arate că:
1 −1 −2 3
i) A nu este diagonalizabilă ı̂n Mn (Q), dar este diagonalizabilă ı̂n M2 (R);
ii) B nu este diagonalizabilă ı̂n Mn (R), dar este diagonalizabilă ı̂n M2 (C).
97
6.145. Să se studieze dacă matricea

 
1 0 0 1
 0 1 0 0 
A=  0 0 1 −2
 ∈ M4 (R)

1 0 −2 5
este diagonalizabilă. În caz afirmativ să se determine matricea diagonalizatoare,

adică S ∈ GL4 (R) pentru care S −1 AS coincide cu forma diagonală, şi să se calculeze
An (n ∈ N∗ ).

a b
6.146. Fie K un corp comutativ şi A = ∈ M2 (K). Se cer:
c d
i) polinomul caracteristic al lui A;
ii) det A = 0 ⇒ An = (a + d)n−1 det A;
1
iii) det A 6= 0 ⇒ A−1 = (A − Tr(A) · I2 );
det A
iv) dacă K = R şi ∆ = (Tr(A))2 − 4 det A atunci
A este diagonalizabilă ı̂n M2 (R) ⇔ ∆ > 0 sau ∆ = 0 şi A = aI2 (a ∈ R),
A este diagonalizabilă ı̂n M2 (C) ⇔ ∆ 6= 0 sau ∆ = 0 şi A = aI2 (a ∈ R).
6.147. Fie K un corp comutativ, V un K-spaţiu vectorial, dim V = n ∈ N∗ şi
f : V → V un endomorfism liniar. Să se arate că:
i) dacă f are o singură valoare proprie ı̂n K atunci f este diagonalizabil dacă şi
numai dacă există λ ∈ K astfel ı̂ncât f (v) = λv, adică f = λ · 1V ;
ii) dacă A = (aij ) ∈ Mn (K) are o singură valoare proprie ı̂n K atunci A este
diagonalizabilă
dacă şi numai
A = λIn , unde λ ∈ K;
dacă
1 a 1 0
iii) matricele , , cu a ∈ K ∗ nu sunt diagonalizabile.
0 1 a 1
6.148. Să se arate că dacă A ∈ Mn (C) şi det A 6= 0 atunci există g ∈ C[X] cu
grad g ≤ n − 1 astfel ı̂ncât A−1 = g(A).
6.149. Folosind teorema Cayley-Hamilton, calculaţi A4 − 11A2 + 22A, unde
 
0 0 2
A= 2 1 0 .
−1 −1 3
6.150. Fie V = R4 şi f : V → V transformarea liniară care are ı̂n baza canonică
e = (e1 , e2 , e3 , e4 ) matricea
   
2 −1 0 1 2 −4 2 2
 0 3 −1 0   −2 0 1 3 
a) [f ]e =   0 1
 = A ; b) [f ]e =   = A.
1 0   −2 −2 3 3 
0 −1 0 3 −2 −6 3 7
Să se determine:
i) forma canonică Jordan J a lui A;
ii) o bază canonică Jordan a lui f , adică o bază v ı̂n care avem J = [f ]v ;
iii) S ∈ GL4 (R) pentru care J = S −1 AS.
6.151. Fie V = R6 şi f : V → V transformarea liniară care are ı̂n baza canonică
e = (e1 , . . . , e6 ) matricea
 
0 1 0 0 0 0
 0 0 0 2 0 0 
 
 0 0 0 0 0 1 

[f ]e =   = A.
0 0 0 0 0 0 
 
 0 0 0 0 0 0 
0 0 0 0 0 0
Să se afle forma canonică Jordan J a lui A şi o bază canonică Jordan a lui f .
6.152. Să se găsească forma canonică Jordan a matricei

 
a a a a
 0 a a a 
A=  0 0
 (a ∈ R∗ ).
a a 
0 0 0 a
6.153. Care dintre următoarele matrice

     
−3 3 −2 0 1 −1 0 −1 −1
A =  −7 6 −3  , B =  −4 4 −2  , C =  −3 −1 −2  ,
1 −1 2 −2 1 1 7 5 6
 
0 1 2
D= 0 1 1 
0 0 2
sunt similare ?
6.154. Să se găsescă forma canonică Jordan a următoarelor matrice pătratice cu

elemente din R:
     
1 2 0 3 0 8 −4 2 10
a)  0 2 0  , b)  3 −1 6  , c)  −4 3 7  ,
−2 −2 −1 −2 0 −5 −3 1 7
 
3 1 0 0
 −4 −1 0 0 
d) 
 7
.
1 2 1 
−17 −6 −1 0
Capitolul 7
Corpuri comutative. Teoria lui

Galois
7.1. Să se dea exemple de numere reale algebrice şi de numere reale trancendente.
7.2. Să se dea exemple de numere algebrice şi de numere trancendente din C \ R.
7.3. Să se arate că nulţimea T a numerelor transcendente nu este stabilă nici relativ
la adunare, nici relativ la ı̂nmulţire.
7.4. Fie z = a + bi ∈ C, a, b ∈ R. Să se arate că z este algebric dacă şi numai dacă
a şi b sunt algebrice.
7.5. Fie K ≤ K ′ o extindere de corpuri comutative, a ∈ K, u ∈ K ′ şi
A = {x ∈ K ′ | x este element algebric peste K}.
Folosind numai definiţia elementelor algebrice, să se arate că
u ∈ A ⇔ u + a ∈ A ⇔ u2 ∈ A,
iar dacă f ∈ K[X] şi gradf ≥ 1 atunci
u ∈ A ⇔ f (u) ∈ A.
7.6. Fie f ∈ Q[X], gradf ≥ 1. Să se arate că numerele f (π) şi f (e) sunt transcen-
dente.
√ √
7.7. Să se determine corpul R( 2 + i 3) şi subcorpul său prim.
7.8. Fie K ≤ K ′ o extindere de corpuri şi ai , bj ∈ K ′ , i ∈ {1, . . . , m}, j ∈ {1, . . . , n}.

Să se arate că K(a1 , . . . , am ) = K(b1 , . . . , bn ) dacă şi numai dacă {a1 , . . . , am } ⊆
K(b1 , . . . , bn ) şi {b1 , . . . , bn } ⊆ K(a1 , . . . , am ).
√
7.9. Să se arate că numărul 1 + 2 este algebric şi să se determine polinomul său
minimal peste Q.
√ √
7.10. Este numărul 2 + 3 algebric? În caz afirmativ, să se determine polinomul
său minimal (peste Q).
99
100 CAPITOLUL 7. CORPURI COMUTATIVE (ENUNŢURI)
√ √
7.11. Să se determine corpurile Q( 2), Q( 3 2) şi subcorpurile lor prime.
√ √
7.12. Fie n ∈ N, n ≥ 2. Să se determine corpurile Q( n 2) şi Q( n 3).
7.13. Să se arate că mulţimea subcorpurilor corpului R este infinită.
7.14. Să se arate că pentru orice n ∈ N∗ există K astfel ı̂ncât Q ≤ K ≤ R şi
[K : Q] = n. Folosind acest rezultat, să se arate că extinderile Q ≤ R şi Q ≤ C sunt
infinite.
7.15. Să se determine gradul extinderii R ≤ C, să se arate că orice număr complex
este algebric peste R şi C = R(z) pentru orice z ∈ C \ R.
7.16. Să se determine subcorpurile lui C care includ pe R.
7.17. Fie a, b ∈ Q. Să se determine subcorpul K al lui C generat de z = a + bi.

√ √
7.18. Să se determine numerele u ∈ Q( 2) care generează corpul Q( 2).
√ √
7.19. Să se determine gradul extinderii Q ≤ Q(i, 2) şi corpul Q(i, 2).
7.20. Fie K ≤ K ′ o extindere de corpuri de grad prim. Să se arate că:

1) K ′ = K(u) pentru orice u ∈ K ′ \ K;
2) dacă K = Q sau K = Zp (cu p număr prim) atunci K ′ este generat de orice
element u ∈ K ′ \ K.
7.21. Fie K ∈ {Q} ∪ {Zp | p număr prim} şi K ≤ K ′ o extindere de corpuri de grad
prim. Să se determine subcorpurile lui K ′ .
√ √ √ √ √
7.22. Fie u = 2 + 3, v = 4 5 + 5, w = 3 2 + 3 4. Să se arate că numerele u, v
şi w sunt algebrice, să se găsească polinoamele minimale ale acestor numere şi să se
determine corpurile Q(u), Q(v), Q(w).
r !
3 √
7.23. Să se arate că Q = Q( 6).
2
√
√∈ Q şi
7.24. Să se arate√că dacă u / Q atunci există un ı̂ntreg liber de pătrate
u∈
d astfel ı̂ncât Q( u) = Q( d).
√ Să se arate că o extindere K a lui Q are gradul 2 dacă şi numai dacă K =
7.25.
Q( d) unde d este un ı̂ntreg liber de pătrate.
7.26. Fie K1 şi K2 corpuri care au acelaşi subcorp prim P . Să se arate că dacă
f : K1 → K2 este un omomorfism nenul atunci f |P = 1P . Folosind acest rezultat, să
se arate că singurul endomorfism nenul al unui corp prim K este 1K . În particular,
să se determine automorfismele corpurilor Q şi Zp (p număr prim).
√ √
7.27. Să se arate că nu sunt izomorfe corpurile Q( 2) şi Q( 3).
7.28. Fie d, d′ ∈ Z \ {1} ı̂ntregi liberi de pătrate. Să se demonstreze echivalenţa:

√ √
Q( d) ≃ Q( d′ ) ⇔ d = d′ .
101
√
7.29. Să se determinele automorfismele corpului Q( d), unde d ∈ Z \ {1} este un
ı̂ntreg liber de pătrate.
√
7.30. Să se determine un subcorp K al lui C, neinclus ı̂n R, izomorf cu Q( 4 2).
√
7.31. Să se determine un subcorp K al lui C, neinclus ı̂n R, izomorf cu Q( 3 2).
7.32. Să se determine gradul√şi câte o bază pentru

√ fiecare
√ dintre următoarele
√ extin-
√
deri de corpuri
√ : a)
√ √Q ≤ Q ( 3 , i) ; b)
√ √Q ≤ Q ( 3
2 , i 2) ; c) Q ≤ Q ( 18 , 4
2) ;
d) Q ≤ Q( 3 , i 5 , 7); e) Q ≤ Q( 2 , 3).
7.33. Fie α o rădăcină a polinomului f = X 3 − 6X 2 + 9X + 3 ∈ Q[X]. Să se

determine:
a) gradul şi o bază a extinderii Q ≤ Q(α);
1 1 1
b) coordonatele elementelor α4 , α5 , 3α5 − α4 + 2, , , 2 ı̂n baza
α α + 1 α − 6α + 8
găsită la punctul a).
7.34. a) Să se determine polinoamele de grad cel mult 3 din Z2 [X] ireductibile peste
Z2 .
b) Să se construiască un corp cu 4 elemente şi să se alcătuiască tablele de adunare
şi ı̂nmulţire ale acestui corp.
c) Să se construiască un corp cu 8 elemente.

a) polinoamele de gradul 2 din Z3 [X] ireductibile peste Z3 ;
b) un corp cu 9 elemente.
7.36. Fie K un corp finit cu q elemente. Spunem că un polinom din K[X] este
unitar dacă are coeficientul termenului de grad maxim egal cu 1. Să se arate că:
a) numărul polinoamelor unitare de gradul 2 din K[X] ireductibile peste K este
q2 − q
;
2
b) numărul polinoamelor unitare de gradul 3 din K[X] ireductibile peste K este
q3 − q
.
3
7.37. Să se determine corpurile de descompunere peste Q şi peste R ale următoarelor
polinoame: a) f = X 2 −2; b) f = X 2 +2; c) f = X 3 −1; d) f = X 3 +1; e) f = X 4 −2;
f) f = X 4 + 2; g) f = X 4 + X 2 + 1.
7.38. Fie n ∈ N∗ , f = X n − 1 ∈ Q[X] şi g = X n − a ∈ Q[X], iar ε o rădăcină

primitivă de ordinul n a unităţii şi u o rd̆ăcină a lui g. Să se arate că:
a) Q(ε) este corpul de descompunere al lui f peste Q;
b) Q(ε, u) este corpul de descompunere al lui g peste Q.
7.39. Să se determine grupurile Galois ale extinderilor Q ≤ R, R ≤ C şi Q ≤ Q(i).
7.40. Fie K subcorpul prim al corpului K ′ . Să se arate că G(K, K ′ ) = Aut(K ′ ).
102 CAPITOLUL 7. CORPURI COMUTATIVE (ENUNŢURI)
7.41. Fie f = X 3 − 2 ∈ Q[X]. Să se determine:

1) grupul Galois Gf (Q) al lui f peste Q şi permutarea rădăcinilor lui f indusă de
fiecare automorfism din Gf (Q);
2) diagrama laticei subgrupurilor lui Gf (Q);
3) diagrama laticei subcorpurilor corpului Df (Q) de descompunere al lui f peste Q.
7.42. Fie f = X 4 − 2 ∈ Q[X]. Să se determine:

1) grupul Galois Gf (Q) al lui f peste Q şi să se arate că Gf (Q) nu este izomorf cu
grupul simetric S4 ;
2) diagrama laticei subgrupurilor lui Gf (Q);
3) diagrama laticei subcorpurilor corpului Df (Q) de descompunere al lui f peste Q.
7.43. Fie K = Q(ε), unde ε este o rădăcină de ordinul 3 a unităţii şi f = X 3 − 2 ∈

K[X]. Să se determine:
1) grupul Galois al lui f peste K;
2) diagrama laticei subgrupurilor grupului Galois Gf (K) al lui f peste K;
3) diagrama laticei subcorpurilor corpului D = Df (K) de descompunere al lui f
peste K, care includ pe K.
7.44. Fie p ∈ N∗ un număr prim, ε 6= 1 o rădăcină de ordinul p a unităţii, K = Q(ε)

şi f = X p − 2 ∈ K[X]. Să se determine:
1) grupul Galois al lui f peste K;
2) diagrama laticei subgrupurilor grupului Galois Gf (K) al lui f peste K;
3) diagrama laticei subcorpurilor corpului D = Df (K) de descompunere al lui f
peste K, care includ pe K.
7.45. Să se arate că pentru orice n ∈ N∗ şi orice număr prim p ∈ N există:
i) un polinom de gradul n ireductibil peste Zp ;
ii) o extindere de corpuri Zp ≤ D de gradul n.
7.46. Să se arate că pentru orice n ∈ N∗ şi orice corp prim P există:
i) un polinom de gradul n ireductibil peste P ;
ii) o extindere de corpuri P ≤ K de gradul n.
7.47. Fie K un subcorp al lui R, f ∈ K[X] un polinom ireductibil peste K şi

p = grad f > 2. Să se arate că dacă p este prim şi f are exact p − 2 rădăcini reale,
atunci grupul Galois Gf (K) al lui f peste K este izomorf cu Sp .
7.48. Să se arate că ecuaţia x(x2 − 4)(x2 + 2) = 2 nu este rezolvabilă prin radicali
peste Q.
Partea II
SOLUŢII, INDICAŢII şi

RĂSPUNSURI
103
Capitolul 1
Relaţii. Funcţii
1.1. a) Dacă m = 0 sau n = 0 atunci A sau B fiind mulţimea vidă avem A × B = ∅,

deci numărul cerut este 0. Fie m, n ∈ N∗ , A = {1, . . . , m}, B = {1, . . . , n} şi fie
f (m, n) numărul cerut (adică f (m, n) = |A × B|). Demonstrăm prin inducţie după
m ∈ N∗ că f (m, n) = mn. Din
{1} × {1, 2, . . . , n} = {(1, 1), (1, 2), . . . , (1, n)}
rezultă f (1, n) = n = 1 · n. Presupunând că f (m, n) = mn avem
{1, . . . , m, m + 1} × {1, . . . , n} = ({1, . . . , m} × {1, . . . , n})∪

∪ {(m + 1, 1), (m + 1, 2), . . . , (m + 1, n)}
de unde deducem că
f (m + 1, n) = f (m, n) + f (1, n) = mn + n = (m + 1)n.

k
b) Fie P(A × B) mulţimea submulţimilor mulţimii A × B. Întrucât A × B are Cmn
submulţimi cu k elemente, numărul cerut este
0 1 mn
Cmn + Cmn + · · · + Cmn = 2mn .
c) Cum orice relaţie cu domeniul A şi codomeniul B este determinată de graficul

său, numărul relaţiilor ı̂ntre elementele mulţimilor A şi B este egal cu numărul
submulţimilor lui A × B, adică este egal cu 2mn .
1.2. a) Relaţia universală ı̂ntre elementele mulţimilor A şi B are domeniul A,

codomeniul B şi graficul
A × B = {(1, 1), (1, 2), (1, 3), (2, 1), (2, 2), (2, 3)}.
Complementara sa este relaţia vidă pentru că
CA×B (A × B) = (A × B) \ (A × B) = ∅.
Complementara relaţiei (A, B, R1 ) este relaţia (A, B, CA×B (R1 )) cu graficul
CA×B (R1 ) = (A × B) \ R1 = {(1, 1), (2, 1), (2, 2)}.
105
106 CAPITOLUL 1. RELAŢII. FUNCŢII (SOLUŢII)
b) Reuniunea şi intersecţia relaţiilor binare (B, C, R2 ) şi (B, C, R3 ) sunt relaţiile
(B, C, R2 ∪ R3 ), respectiv (B, C, R2 ∩ R3 ) cu
R2 ∪ R3 = {(1, 2), (1, 4), (2, 2), (2, 3), (3, 1), (3, 4)} şi R2 ∩ R3 = {(1, 4)}.
c) Avem
R2 ◦ R1 = {(a, c) ∈ A × C | ∃b ∈ B : (a, b) ∈ R1 , (b, c) ∈ R2 } =

= {(1, 1), (1, 4), (2, 1), (2, 4)},
R1 ◦ R2 = {(b1 , b2 ) ∈ B × B | ∃a ∈ A ∩ C : (b1 , a) ∈ R2 , (a, b2 ) ∈ R1 } =
= {(3, 2), (3, 3)}.
d) Avem
−1
R1 = {(b, a) ∈ B × A | (a, b) ∈ R1 } = {(3, 1), (3, 2), (2, 1)},
−1
R2 = {(1, 3), (4, 1), (4, 3)},
iar din c) rezultă
−1
R2 ◦ R1 = {(1, 1), (4, 1), (1, 2), (4, 2)}.
Menţionăm că pentru determinarea acestui grafic putea fi folosită şi egalitatea
−1 −1 −1
R2 ◦ R1 = R1 ◦ R2 .
e) Complementara relaţiei ≤ este relaţia > şi are ca grafic semiplanul deschis format
din punctele situate sub prima bisectoare.
Observaţii:
i) Dacă domeniul A şi codomeniul B ale unei relaţii binare (A, B, R) sunt mulţimi finite,
A = {a1 , . . . , am }, B = {b1 , . . . , bn }, fixând o ordine pe aceste mulţimi (de exemplu cea
dată de succesiunea indicilor ı̂n mulţimea numerelor naturale), putem identifica relaţia
dată cu o matrice cu m coloane şi n linii, care are la intersecţia liniei i cu coloana j pe 1
dacă (aj , bi ) ∈ R şi pe 0 dacă (aj , bi ) ∈/ R, adică 0, respectiv 1 reprezintă falsul, respectiv
adevărul. Astfel, relaţiile R1 , R2 şi R3 vor fi reprezentate, respectiv, prin matricele:
   
  0 0 1 0 0 0
0 0    
 1 0 ,  0 0 0 ,  1 1 0 .
 0 0 0   0 1 0 
1 1
1 0 1 1 0 0
ii) Din i) rezultă imediat că operaţia care asociază unei relaţii binare R complementara sa
se va reprezenta prin matricea obţinută ı̂nlocuind ı̂n matricea lui R fiecare 0 cu 1 şi fiecare
1 cu 0. Conform cu cele de mai sus, relaţiile de la punctul a) se reprezintă, respectiv, prin
matricele:      
1 1 0 0 1 1
 1 1 ,  0 0 ,  0 1 .
1 1 0 0 0 0
iii) Două relaţii care au acelaşi domeniu şi acelaşi codomeniu vor fi reprezentate prin
matrice de acelaşi tip. Matricele care reprezintă reuniunea şi intersecţia acestora se obţin
107
la fel ca suma a două matrice, luând disjuncţia, respectiv conjuncţia elementelor de pe

aceeaşi poziţie din cele două matrice:
0 ∨ 0 = 0, 1 ∨ 0 = 0 ∨ 1 = 1 ∨ 1 = 1,
0 ∧ 0 = 0 ∧ 1 = 1 ∧ 0 = 0, 1 ∧ 1 = 1.
Astfel, relaţiile R2 ∪ R3 şi R2 ∩ R3 se reprezintă, respectiv, prin matricele:

   
0 0 1 0 0 0
 1 1 0   
 ,  0 0 0 .
 0 1 0   0 0 0 
1 0 1 1 0 0
iv) Unele proprietăţi ale reuniunii şi intersecţiei relaţiilor (de exemplu, asociativitatea şi
comutativitatea) sunt determinate de proprietăţi similare ale disjuncţiei şi conjuncţiei.
v) Compusa (C, B, R ◦ S) a două relaţii (A, B, R) şi (C, D, S) este egală cu compusa
relaţiilor (A ∩ D, B, R ∩ ((A ∩ D) × D)) şi (C, A ∩ D, S ∩ (C × (A ∩ D))).
vi) Compusei R ◦ S a două relaţii (A, B, R) şi (C, D, S) ı̂i va corespunde matricea obţinută
astfel:
• din matricea corespunzătoare lui R reţinem coloanele şi din cea corespunzătoare lui S
liniile corespunzătoare elementelor din intersecţia D ∩ A, obţinând astfel restricţiile
(A ∩ D, B, R ∩ ((A ∩ D) × D)) şi (C, A ∩ D, S ∩ (C × (A ∩ D)))
ale celor două relaţii (evident, această etapă poate fi omisă dacă A = D);
• dacă A ∩ D = ∅ atunci R ◦ S = ∅; dacă A ∩ D 6= ∅ atunci matricea corespunzătoare com-
pusei R◦S se obţine printr-un procedeu asemănător ı̂nmulţirii matricelor ,,ı̂nmulţirea” ele-
mentelor 0 şi 1 realizându-se după regulile conjuncţiei, iar ,,adunarea” produselor obţinute
realizându-se după regulile disjuncţiei.
De exemplu, compusa R2 ◦ R1 a relaţiilor din problema noastră are ı̂n linia 1 şi coloana
1 elementul
(0 ∧ 0) ∨ (0 ∧ 1) ∨ (1 ∧ 1) = 0 ∨ 0 ∨ 1 = 1,
şi matricea corespunzătoare compusei R2 ◦ R1 este
   
0 0 1   1 1
 0 0 0  0 0 
  1 0  =  0 0 
.
 0 0 0   0 0 
1 1
1 0 1 1 1
Pentru calculul matricei compusei R1 ◦ R2 , să remarcăm că A ∩ C = A = {1, 2}, deci
din matricea asociată lui R2 reţinem liniile corespunzătoare perechilor (x, 1) şi (x, 2) cu
x = 1, 2, 3, adică primele două linii, deci compusa R2 ◦ R1 se reprezintă prin matricea
   
0 0 0 0 0
 1 0  0 0 0 =  0 0 1 .
0 0 0
1 1 0 0 1
vii) În ceea ce priveşte inversa unei relaţii, aceasta se reprezintă prin transpusa matricei
corespunzătoare relaţiei date, deci matricele corespunzătoare relaţiilor
−1 −1 −1
R1 , R2 şi R2 ◦ R1
sunt, respectiv,
 
0 0 0 1
0 1 1   1 0 0 1
, 0 0 0 0 şi .
0 0 1 1 0 0 1
1 0 0 1
1.3. a) Graficul relaţiei ≤ este format de punctele din plan de coordonate (x, y)
cu x ≤ y, deci este mulţimea punctelor din plan situate deasupra sau pe prima
bisectoare.
b) Graficul relaţiei ≥ este format de punctele din plan de coordonate (x, y) cu x ≤ y,
deci este mulţimea punctelor din plan situate sub sau pe prima bisectoare.
c) Intersecţia relaţiilor ≤ şi ≥ are graficul
{(x, y) ∈ R2 | x ≤ y şi x ≥ y} = {(x, y) ∈ R2 | x = y},
deci este mulţimea punctelor de pe prima bisectoare.

d) Din faptul că pentru orice numere reale x şi y avem x ≤ y sau x ≥ y rezultă că
reuniunea relaţiilor ≤ şi ≥ are graficul
{(x, y) ∈ R2 | x ≤ y sau x ≥ y} = R2 ,
adică graficul este mulţimea tuturor punctelor din plan.

1.4. Pentru orice x, y ∈ N avem
x<y ⇔y−x>0⇔y−x≥1
şi astfel,
x <2 y ⇔ ∃z ∈ N, x < z, z < y ⇔ ∃z ∈ N, z − x ≥ 1, y − z ≥ 1

⇔ y − x ≥ 2 ⇔ x + 2 ≤ y ⇔ x + 1 < y.
Analog,
x <3 y ⇔ x + 3 ≤ y ⇔ x + 2 < y.
De asemenea, avem
x(< ◦ >)y ⇔ ∃z ∈ N, x > z, z < y ⇔ ∃z ∈ N, z < min(x, y)

⇔ (x, y) ∈ N∗ × N∗ ;
x(> ◦ <)y ⇔ ∃z ∈ N, x < z, z > y ⇔ ∃z ∈ N, z > max(x, y)
⇔ (x, y) ∈ N × N.
Observaţie: Relaţiile < şi > sunt una inversa celeilalte. Din cele de mai sus rezultă că
inversa unei relaţii nu este simetrică a relaţiei date relativ la compunerea relaţiilor.
−1
1.5. Transformarea geometrică ce duce pe ρ ⊆ R × R ı̂n ρ va duce fiecare punct
(x, y) ∈ ρ ı̂n punctul (y, x), deci este simetria ı̂n raport cu prima bisectoare. Cum
ρ0 se reprezintă ı̂n plan prin dreapta ce trece prin origine şi face un unghi de 60◦ cu
−1
axa Ox, deducem că ρ0 este dreapta care trece prin origine şi face un unghi de 30◦
−1
cu Ox. Lăsăm cititorului trasarea graficului relaţiei ρ0 .
109
1.6. Echivalenţa
(a, b) ∈ R1 ⇔ (a, b) ∈ R2
are loc dacă si numai dacă are loc echivalenţa
−1 −1
(b, a) ∈ R1 ⇔ (b, a) ∈ R2 .
1.7. Fie a = (a1 , . . . , an ), b = (b1 , . . . , bn ). Avem
aρi b ⇔ aρi1 b, aρi2 b, . . . , aρin b
i
X i
X i
X n
X
⇔ ak = b1 , ak = b1 + b2 , . . . , ak = bk
k=1 k=1 k=1 k=1
i
X
⇔ b2 = b3 = · · · = bn = 0 şi ak = b1 ,
k=1
aρb ⇔ aρ11 b, aρ22 b, . . . , aρnn b
n
X n
X
⇔ a1 = b1 , a1 + a2 = b1 + b2 , . . . , ak = bk
k=1 k=1
⇔ a1 = b1 , a2 = b2 , . . . , an = bn
⇔ a = b,
deci ρ este relaţia de egalitate ı̂n Rn şi, cum din asociativitatea intersecţiei rezultă
n
\
′
ρ = ρi ,
i=1
deducem
aρb ⇔ a = b = (a1 , 0, . . . , 0).
1.8. Cum
mR2 n ⇔ ∃p ∈ N : m|p, p|n ⇔ m|n,
avem R2 = R, iar din
m(S ◦ R)n ⇔ ∃p ∈ N : mRp, pSn ⇔ ∃p ∈ N : m|p, p < n ⇔ m < n,
deducem S ◦ R = S. Avem T 2 = N × N deoarece
mT 2 n ⇔ ∃p ∈ N : (m, p) = 1, (p, n) = 1
şi p = 1 satisface condiţiile de mai sus pentru orice m, n ∈ N.
Folosind faptul că |a − b| = k ⇔ a = b + k sau a = b − k avem
m(R ◦ Rk )n ⇔ ∃p ∈ N : |m − p| = k, p|n ⇔ (m − k)|n sau (m + k)|n;
m(Rk ◦ R)n ⇔ ∃p ∈ N : m|p, |p − n| = k ⇔ m|(n − k) sau m|(n + k);
m(Rk ◦ S)n ⇔ ∃p ∈ N : m < p, |p − n| = k ⇔ m < n + k;
m(S ◦ Rk )n ⇔ ∃p ∈ N : |m − p| = k, p < n ⇔ m − k < n ⇔ m < n + k;
m(Rk ◦ Rl )n ⇔ ∃p ∈ N : |m − p| = l, |p − n| = k
⇔ |m − n| = k + l sau |m − n| = |k − l|.
1.9. Răspuns. ρ21 = ρ1 , ρ22 = ρ2 , ρ23 = C[a, b] × C[a, b], ρ2 ◦ ρ3 = ρ3 ◦ ρ2 ,

f (ρ2 ◦ ρ1 )g ⇔ f (a) ≤ g(a) şi f (b) ≤ g(b);
f (ρ3 ◦ ρ2 )g ⇔ f (a) 6= g(a) şi f (b) 6= g(b).
1.10. Răspuns. (S ∩ S ′ ) ◦ R = ∅ = R ◦ (S ∩ S ′ ), (S ◦ R) ∩ (S ′ ◦ R) = {(1, 4), (4, 4)},

(R ◦ S) ∩ (R ◦ S ′ ) = {(1, 4)}.
Observaţie: Din cele de mai sus rezultă că operaţia ◦ nu este, ı̂n general, distributivă
faţă de operaţia ∩.
1.11. Avem:
R(X) = {y ∈ B | ∃x ∈ X : xRy} = {b4 },
Rha2 i = {y ∈ B | a2 Ry} = {b4 },
−1
R(Y ) = {x ∈ A | ∃y ∈ Y : xRy} = {a1 , a2 , a3 },
−1
Rhb5 i = {x ∈ A | xRb5 } = {a3 },
−1
pr1 R = R(B) = {x ∈ A | ∃y ∈ B : xRy} = {a1 , a2 , a3 },
pr2 R = R(A) = {y ∈ B | ∃x ∈ X : xRy} = {b2 , b3 , b4 , b5 }.
Observaţie: Şi calculul secţiunilor pentru relaţii binare care au domeniul şi codome-
niul finite poate fi realizat cu ajutorul matricelor prezentate ı̂n Observaţiile de după
soluţia problemei 1.2. Ţinând cont de ordinea fixată ı̂n domeniul (codomeniul) unei
relaţii binare (A, B, R), o submulţime X ⊆ A (respectiv X ⊆ B) poate fi reprezentată ca
o matrice coloană ı̂n care marcăm cu 1 poziţiile corespunzătoare elementelor din X şi prin
0 poziţiile corespunzătoare elementelor din A \ X (respectiv B \ X). Astfel, submulţimilor
A, X, {a2 } ⊆ A şi B, Y, {b5 } ⊆ B le corespund, respectiv, matricele:
     
      1 1 0
1 0 0  1   1   0 
 1   1   1       
 ,  ,  ,  1 ,  0 ,  0 .
 1   0   0       
 1   1   0 
1 1 0
1 1 1
−1
Matricele corespunzătoare relaţiilor R şi R fiind
 
0 0 0 0  
 1 0 0 1 1 0 0
 0 0    0
 1 0 0 0 1 0 
 0 0   şi, respectiv,

 0
,
 0 1 0 0 0 1 
0 0 
0 0 0 0 0
0 0 1 0
−1 −1
deducem că secţiunile R(X), Rha2 i, R (Y ), R hb5 i, pr1 R, pr2 R se reprezintă, respectiv,
prin matricele (coloană):
       
0 0 0 0   0 0 0 0 0   0
 1 0 0 0  0  0    0  
      1 0 0 0  1   0 
 1 0 0 0  1  =  0 ,  1 0 0 0   =  0 ,
  0      0   
 0 1 0 0   1   0 1 0 0   1 
1 0
0 0 1 0 0 0 0 1 0 0
111
   
 1 
    0  
0 1 1 0 0  1  1 0 1 1 0 0   0
 0 0 0 1 0    1   0 0
      0 0 1 0 

   0 
 =  ,
 0 0 0 0 1  0  =  1 , 0 0 0 0 1   0   1 
 1   0 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
1 1
     
  1   0 0 0 0   0
0 1 1 0 0   1   1  
 0 0 0 1 0  1   1   1 0 0 0  1   1 
  1  =  ,  1 0 0 0   =  1 .
 0 0 0 0 1    1    1   
 1   0 1 0 0   1 
0 0 0 0 0 0 1
1 0 0 1 0 1
−1
1.12. Răspuns. ρh1i = N, ρ ({4, 9}) = {1, 2, 3, 4, 9}, pr1 ρ = N, pr2 ρ = N.
1.13. Avem ρh−1i = {y ∈ R | 1 + y 2 ≤ 1} = {0} = ρh1i,
ρh0i = {y ∈ R | y 2 ≤ 1} = [−1, 1], ρh2i = {y ∈ R | 4 + y 2 ≤ 1} = ∅,
ρ([0, 1]) = {y ∈ R | ∃x ∈ [0, 1] : x2 + y 2 ≤ 1} = [−1, 1],

pr1 ρ = {x ∈ R | ∃y ∈ R : x2 + y 2 ≤ 1} = [−1, 1] = pr2 ρ.
Interpretare geometrică: Graficul relaţiei ρ e discul unitate, prin urmare, pentru
o submulţime A ⊆ R, ρhai = {y ∈ R | ∃a ∈ A, a2 + y 2 ≤ 1} este mulţimea
ordonatelor tuturor punctelor din discul unitate care au abscisa ı̂n A. Ca urmare,
pentru un a ∈ R, ρhai = {y ∈ R | a2 + y 2 ≤ 1} este mulţimea ordonatelor punctelor
din plan ce se află ı̂n intersecţia discului unitate cu dreapta x = a.
1.14. Indicaţie. Vezi interpretarea geometrică din problema anterioară. Pentru deter-
minarea contraimaginii se poate ţine seama de problema 1.5.
1.15. Indicaţie. Se foloseşte definiţia secţiunii unei relaţii după o submulţime.
1.16. Indicaţie. Se foloseşte definiţia secţiunii unei relaţii după un element.
1.17. Indicaţie. Se folosesc definiţiile secţiunii şi a proiecţiei ı̂ntâi.

"
r # "r #
3 3
1.18. Răspuns. ρ(X ∩ Y ) = −1, − ∪ , 1 , ρ(X) ∩ ρ(Y ) = [−1, 1].
4 4
1.19. Răspuns. (ρ ∩ ρ′ )(X) = ∅, ρ(X) ∩ ρ′ (X) = [−1, 1].
Observaţie: Din cele de mai sus rezultă că incluziunile
ρ(X ∩ Y ) ⊆ ρ(X) ∩ ρ(Y ) şi (ρ ∩ ρ′ )(X) ⊆ ρ(X) ∩ ρ′ (X)
nu sunt, ı̂n general, egalităţi.
1.20. Răspuns. ρ1 (R) = C, ρ1 (X) = X, ρ1 hii = {z ∈ C | |z| = 1}, ρ2 (R) = R,

ρ2 (X) = C \ {0}, ρ2 hii = {bi | b ∈ R, b > 0}, ρ3 (R) = R, ρ3 (X) = X, ρ3 hii = {−i}.
1.21. Indicaţie. Se folosesc definiţiile secţiunii şi ale celor două proiecţii.
1.22. a) Avem
(a, c) ∈ S ◦ (X × Y ) ⇔ ∃b ∈ B, (a, b) ∈ X × Y şi (b, c) ∈ S
⇔ a ∈ X şi (∃b ∈ Y, (b, c) ∈ S)
⇔ a ∈ X şi c ∈ S(Y )
⇔ (a, c) ∈ X × S(Y ).
b) Avem
(a, c) ∈ (Y × Z) ◦ R ⇔ ∃b ∈ B, (a, b) ∈ R şi (b, c) ∈ Y × Z
⇔ c ∈ Z şi (∃b ∈ B, b ∈ Y şi (a, b) ∈ R)
−1
⇔ c ∈ Z şi a ∈ R(Y )
−1
⇔ (a, c) ∈ R(Y ) × Z.
c) Dacă y0 ∈ Y ∩ Y ′ atunci pentru orice (x, z) ∈ X × Z avem (x, y0 ) ∈ X × Y şi
(y0 , z) ∈ Y ′ × Z, de unde urmează (x, z) ∈ (Y ′ × Z) ◦ (X × Y ). Deci
X × Z ⊆ (Y ′ × Z) ◦ (X × Y ).
Invers, dacă (a, c) ∈ (Y ′ × Z) ◦ (X × Y ) atunci ∃b ∈ B astfel ı̂ncât (a, b) ∈ X × Y
şi (b, c) ∈ Y ′ × Z, de unde rezultă a ∈ X şi c ∈ Z, adică (a, c) ∈ X × Z. Deci
(Y ′ × Z) ◦ (X × Y ) ⊆ X × Z.
d) Presupunem că (Y ′ × Z) ◦ (X × Y ) 6= ∅, adică există (a, c) ∈ (Y ′ × Z) ◦ (X × Y ),
ceea ce implică ∃b ∈ B astfel ı̂ncât (a, b) ∈ X ×Y şi (b, c) ∈ Y ′ ×Z, de unde deducem
b ∈ Y ∩ Y ′ 6= ∅, ceea ce contrazice ipoteza.
1.23. a) Avem
(a1 , a2 ) ∈ ρ ◦ (A × A) ⇔ ∃a3 ∈ A, (a3 , a2 ) ∈ ρ ⇔ a2 ∈ pr2 ρ.
Deci ρ verifică condiţia cerută dacă şi numai dacă pr2 ρ = A.
b) Analog se arată că această condiţie este verificată dacă şi numai dacă pr1 ρ = A.
c) Avem
(a1 , a2 ) ∈ ρ ◦ (A × A) ◦ ρ ⇔ ∃a3 , a4 ∈ A : (a1 , a3 ) ∈ ρ şi (a4 , a2 ) ∈ ρ ⇔
⇔ a1 ∈ pr1 ρ şi a2 ∈ pr2 ρ.
Deci ρ verifică condiţia cerută dacă şi numai dacă pr1 ρ = A = pr2 ρ.
d) Avem
(a1 , a2 ) ∈ (A × A) ◦ ρ ◦ (A × A) ⇔ ∃a3 , a4 ∈ A : (a3 , a4 ) ∈ ρ ⇔ ρ 6= ∅.
Deci ρ verifică condiţia cerută dacă şi numai dacă ρ 6= ∅.
e) Avem
−1 −1
(a1 , a2 ) ∈ ρ ◦ ρ ⇔ ∃a3 ∈ A, (a1 , a3 ) ∈ ρ şi (a3 , a2 ) ∈ ρ
⇔ ∃a3 ∈ A, a3 ∈ ρha1 i şi a3 ∈ ρha2 i
⇔ ρha1 i ∩ ρha2 i =
6 ∅.
Deci ρ verifică condiţia cerută dacă şi numai dacă pentru orice (a1 , a2 ) ∈ A × A,
avem ρha1 i ∩ ρha2 i =
6 ∅.
113
1.24. a) Avem
(a, c) ∈ S ◦ R ⇔ ∃b ∈ B, (a, b) ∈ R şi (b, c) ∈ S

−1
⇔ ∃b ∈ B, b ∈ Rhai şi b ∈ S hci
−1
⇔ Rhai ∩ S hci =
6 ∅.
b) Avem
−1
(a, c) ∈ S ◦ R ⇔ ∃b ∈ B : (a, b) ∈ R, (b, c) ∈ S ⇔ ∃b ∈ B : a ∈ Rhbi, c ∈ Shbi
−1 [ −1
⇔ ∃b ∈ B : (a, c) ∈ Rhbi × Shbi ⇔ (a, c) ∈ Rhbi × Shbi,
b∈B
de unde rezultă egalitatea cerută.

1.25. a) Folosind incluziunea pr1 S ⊆ B, avem
−1 −1 −1 −1 −1
pr1 (S ◦ R) = (S ◦ R)(C) = ( R ◦ S )(C) = R( S (C))
−1 −1
= R(pr1 S) ⊆ R(B) = pr1 R.
b) Folosind incluziunea pr2 R ⊆ B, avem
pr2 (S ◦ R) = (S ◦ R)(A) = S(R(A)) = S(pr2 R) ⊆ S(B) = pr2 S.
c) Avem
S ◦ R 6= ∅ ⇔ ∃(a, c) ∈ S ◦ R ⇔ ∃b ∈ B, (a, b) ∈ R şi (b, c) ∈ S

⇔ ∃b ∈ B, b ∈ pr2 R şi b ∈ pr1 S ⇔ pr2 R ∩ pr1 S 6= ∅.
d) Avem
(a, c) ∈ S ◦ R ⇒ ∃b ∈ B, (a, b) ∈ R şi (b, c) ∈ S ⇒ a ∈ pr1 R şi c ∈ pr2 S ⇒

⇒ (a, c) ∈ pr1 R × pr2 S.
1.26. a)⇒b). Într-adevăr,
(x, x) ∈ ∆A ⇒ x ∈ A ⇒ Rhxi =
6 ∅ ⇒ ∃y ∈ B, y ∈ Rhxi ⇒ ∃y ∈ B, xRy
−1 −1
⇒ ∃y ∈ B, xRy şi y Rx ⇒ (x, x) ∈ R ◦ R.
−1
Deci ∆A ⊆ R ◦ R.
b)⇒c). Într-adevăr,
−1
x ∈ A ⇒ (x, x) ∈ ∆A ⇒ (x, x) ∈ R ◦ R ⇒ ∃y ∈ B, xRy ⇒ x ∈ pr1 R.
Deci A ⊆ pr1 R, iar incluziunea inversă este adevărată pentru orice relaţie. Rezultă
că pr1 R = A.
c)⇒d). Implicaţia din d) este echivalentă cu implicaţia
P1 ∩ P2 6= ∅ ⇒ (R ◦ P1 ) ∩ (R ◦ P2 ) 6= ∅.
Demonstrăm această implicaţie. Din P1 ∩ P2 6= ∅ rezultă că există (x1 , x2 ) ∈ P1 ∩

P2 ⊆ A′ × A, iar din x2 ∈ A, urmează conform lui c) că există x ∈ B astfel
ı̂ncât (x2 , x) ∈ R. Din (x1 , x2 ) ∈ P1 şi (x2 , x) ∈ R obţinem (x1 , x) ∈ R ◦ P1 , iar din
(x1 , x2 ) ∈ P2 şi (x2 , x) ∈ R deducem (x1 , x) ∈ R◦P2 . Deci (x1 , x) ∈ (R◦P1 )∩(R◦P2 ),
adică (R ◦ P1 ) ∩ (R ◦ P2 ) 6= ∅.
d)⇒e). Dacă ı̂n d) luăm P1 = P2 = P atunci obţinem
R ◦ P = ∅ ⇒ P = ∅,
iar implicaţia
P =∅⇒R◦P =∅
este evidentă.
e)⇒f). Întrucât R(X1 ∩ X2 ) ⊆ R(X1 ) ∩ R(X2 ), din R(X1 ) ∩ R(X2 ) = ∅ rezultă
R(X1 ∩ X2 ) = ∅. Prin urmare, dacă P = {(x, x) | x ∈ X1 ∩ X2 } atunci R ◦ P = ∅,
ceea ce (conform lui e)) implică P = ∅. Deci X1 ∩ X2 = ∅.
f)⇒g). Dacă ı̂n f) luăm X1 = X2 = X atunci obţinem
R(X) = ∅ ⇒ X = ∅,
iar implicaţia
X = ∅ ⇒ R(X) = ∅
este evidentă.
−1 −1 −1
g)⇒h). Întrucât R(Y1 ∪ Y2 ) = R(Y1 ) ∪ R(Y2 ), din Y1 ∪ Y2 = B rezultă
−1 −1 −1
(1) R(Y1 ) ∪ R(Y2 ) = R(B) = pr1 R ⊆ A.
Din g) urmează că pentru orice x ∈ A avem Rhxi = 6 ∅, adică există y ∈ B astfel
ı̂ncât xRy, ceea ce ne arată că x ∈ pr1 R. Astfel am arătat că A ⊆ pr1 R. Rezultă
A = pr1 R, de unde (conform lui (1)) deducem
−1 −1
R(Y1 ) ∪ R(Y2 ) = A.
h)⇒ i). Dacă ı̂n h) luăm Y1 = Y şi Y2 = C(Y ) atunci obţinem pe i).
−1
i)⇒a). Dacă ı̂n i) luăm Y = ∅ atunci obţinem R(B) = A, de unde rezultă că pentru
orice x ∈ A există un y ∈ B astfel ca xRy, adică Rhxi =
6 ∅. Deci R verifică pe a).
−1
1.27. a)⇒b). Într-adevăr, dacă (y1 , y2 ) ∈ R ◦ R atunci există x ∈ A astfel ı̂ncât
−1
(y1 , x) ∈ R şi (x, y2 ) ∈ R, de unde rezultă y1 , y2 ∈ Rhxi ceea ce (conform lui a))
−1
implică y1 = y2 , adică (y1 , y2 ) ∈ ∆B . Deci R ◦ R ⊆ ∆B .
b)⇒c). Incluziunea
(1) (S1 ∩ S2 ) ◦ R ⊆ (S1 ◦ R) ∩ (S2 ◦ R)

115
are loc pentru orice R ⊆ A × B. Invers, dacă
(x, z) ∈ (S1 ◦ R) ∩ (S2 ◦ R),
atunci (x, z) ∈ S1 ◦ R şi (x, z) ∈ S2 ◦ R, de unde rezultă că
(2) ∃y ∈ B, (x, y) ∈ R şi (y, z) ∈ S1
şi
(3) ∃y ′ ∈ B, (x, y ′ ) ∈ R şi (y ′, z) ∈ S2 ,
ceea ce ne arată că y, y ′ ∈ Rhxi. De aici, conform lui b), rezultă y = y ′. Acum, din
(2) şi (3) urmează (x, y) ∈ R şi (y, z) ∈ S1 ∩ S3 , adică
(x, z) ∈ (S1 ∩ S2 ) ◦ R.
Deci am demonstrat incluziunea
(S1 ◦ R) ∩ (S2 ◦ R) ⊆ (S1 ∩ S2 ) ◦ R,
care ı̂mpreună cu (1), dă egalitatea cerută.

c)⇒d). Într-adevăr, dacă S1 ∩ S2 = ∅ atunci, conform lui c), avem
(S1 ◦ R) ∩ (S2 ◦ R) = (S1 ∩ S2 ) ◦ R = ∅ ◦ R = ∅.
d)⇒ e). Dacă ı̂n d) luăm S1 = S şi S2 = C(S) atunci obţinem pe e).
e)⇒f). Arătăm că negaţia lui f) implică negaţia lui e). Din negaţia lui f) rezultă că
∃Y1 , Y2 ⊆ B astfel ı̂ncât
−1 −1
Y1 ∩ Y2 = ∅ şi R(Y1 ) ∩ R(Y2 ) 6= ∅.
−1 −1 −1 −1
Din R(Y1 ) ∩ R(Y2 ) 6= ∅ urmează că există un x ∈ R(Y1 ) ∩ R(Y2 ), ceea ce implică
existenţa unui y1 ∈ Y1 şi a unui y2 ∈ Y2 astfel ı̂ncât xRy1 şi xRy2 . Din Y1 ∩ Y2 = ∅
rezultă y1 6= y2 . Deci luând S = {(y1, y2 )} avem (y2 , y2) ∈ C(S). Prin urmare
(x, y2 ) ∈ S ◦ R şi (x, y2 ) ∈ C(S) ◦ R, adică
(S ◦ R) ∩ (C(S) ◦ R) 6= ∅,
ceea ce demonstrează negaţia lui e).

f)⇒g). Dacă ı̂n f) luăm Y1 = Y şi Y2 = C(Y ) atunci obţinem pe g).
−1 −1 −1 −1
g)⇒h). Dacă a ∈ R(B) ∩ C( R(Y )) atunci a ∈ R(B) şi a ∈ / R(Y ). Deci există
b ∈ B astfel ı̂ncât (a, b) ∈ R şi pentru orice y ∈ Y avem (a, y) ∈
/ R, de unde
−1
urmează că b ∈ C(Y ) şi (a, b) ∈ R, ceea ce implică a ∈ R(C(Y )). Astfel am arătat
că incluziunea
−1 −1 −1
(4) R(B) ∩ C( R(Y )) ⊆ R(C(Y ))
are loc pentru orice relaţie R ⊆ A × B. Dacă R verifică pe g) atunci

−1 −1
R(C(Y )) ⊆ C( R(Y )),
−1 −1
de unde, ı̂ntrucât C(Y ) ⊆ B implică R(C(Y )) ⊆ R(B), deducem
−1 −1 −1
(5) R(C(Y )) ⊆ R(B) ∩ C( R(Y )).
Din (4) şi (5) rezultă h).
h)⇒a). Arătăm că negaţia lui a) implică negaţia lui h). Din negaţia lui a) rezultă
că există x0 ∈ A astfel ı̂ncât Rhx0 i să conţină două elemente diferite y1 , y2 ∈ B.
−1 −1
Dacă Y = {y1 } atunci x0 ∈ R(Y ) şi y2 ∈ C(Y ), de unde urmează x0 ∈
/ C( R(Y )) şi
−1 −1
x0 ∈ Rhy2 i ⊆ R(C(Y )), ceea ce ne arată că
−1 −1 −1
R(B) ∩ C( R(Y )) 6= R(C(Y )).
Deci negaţia lui h) este demonstrată.
Observaţie: R ⊆ A×B este graficul unei funcţii dacă şi numai dacă R verifică o condiţie
din problema 1.26 şi o condiţie din problema 1.27.
1.28. În ipoteza problemei avem
y ∈ R(C(X)) ⇔ ∃a ∈ A, a ∈/ X, aRy ⇔ y ∈ pr2 R, y ∈
/ R(X)
⇔ y ∈ pr2 R \ R(X),
ceea ce demonstrează că
R(CA (X)) = pr2 R \ R(X).
Incluziunea R(X ∩ X ′ ) ⊆ R(X) ∩ R(X ′ ) are loc pentru orice R ⊆ A × B. Dacă R
verifică ipoteza din enunţ atunci
y ∈ R(X) ∩ R(X ′ ) ⇒ (∃x ∈ X, xRy) şi (∃x′ ∈ X ′ , x′ Ry)
⇒ x = x′ ∈ X ∩ X ′ , xRy ⇒ y ∈ R(X ∩ X ′ ).
Rezultă că R(X) ∩ R(X ′ ) ⊆ R(X ∩ X ′ ), deci
R(X ∩ X ′ ) = R(X) ∩ R(X ′ ).
Observaţii: a) Relaţia R(X ∩ X ′ ) = R(X) ∩ R(X ′ ) se poate generaliza de la două
submulţimi ale lui A la o familie oarecare de submulţimi ale lui A.
b) Dacă f : A → B este o funcţie şi Y, Y ′ ⊆ B atunci egalităţile stabilite ı̂n problema de
−1 −1 −1 −1 −1
mai sus ne conduc la f (C(Y )) = C( f (Y )) şi f (Y1 ∩ Y2 ) = f (Y1 ) ∩ f (Y2 ).
1.29. Incluziunea
(1) S ◦ (R1 ∩ R2 ) ⊆ (S ◦ R1 ) ∩ (S ◦ R2 )
are loc pentru orice relaţii. Din (x, z) ∈ (S ◦ R1 ) ∩ (S ◦ R2 ) rezultă că există y ∈ B
astfel ı̂ncât (x, y) ∈ R1 şi (y, z) ∈ S şi există y ′ ∈ B astfel ı̂ncât (x, y ′ ) ∈ R2 şi
(y ′ , z) ∈ S. Din ipoteza problemei deducem că y = y ′ ∈ B aşadar, (x, y) ∈ R1 ,
(x, y) ∈ R2 şi (y, z) ∈ S, adică (x, y) ∈ R1 ∩ R2 şi (y, z) ∈ S, de unde obţinem că
(x, z) ∈ S ◦ (R1 ∩ R2 ). Aceasta arată că
(2) (S ◦ R1 ) ∩ (S ◦ R2 ) ⊆ S ◦ (R1 ∩ R2 ).
Conform (1) şi (2) avem S ◦ (R1 ∩ R2 ) = (S ◦ R1 ) ∩ (S ◦ R2 ).
117
1.30. Întâi menţionăm că implicaţia a) este echivalentă cu

a′ ) X1 , X2 ⊆ B, R(X1 ) = R(X2 ) ⇒ X1 = X2 .
a)⇒b). Dacă R ◦ R1 = R ◦ R2 atunci pentru orice a ∈ A avem
R(R1 hai) = R(R2 hai),
de unde, conform lui a′ ), rezultă că R1 hai = R2 hai pentru orice a ∈ A, ceea ce
implică R1 = R2 .
b)⇒a). Din negaţia lui a) rezultă că
∃X1 , X2 ⊆ B, X1 6= X2 şi R(X1 ) = R(X2 ).
Din X1 6= X2 rezultă că una dintre submulţimile X1 , X2 conţine un element care

nu aparţine celeilalte, de exemplu există x1 ∈ X1 , x1 ∈
/ X2 . Luând A = {x1 } şi
R1 = {x1 } × X1 , R2 = {x1 } × X2 , avem R1 6= R2 şi
R ◦ R1 = {x1 } × R(X2 ) = {x1 } × R(X1 ) = R ◦ R2 .
Astfel am arătat că negaţia lui a) implică negaţia lui b).
Observaţie: Din a) urmează că pr1 R = B, adică Rhbi = 6 ∅ pentru orice b ∈ B. Într-
adevăr, dacă b ∈ B atunci din {b} =
6 ∅ urmează Rhbi =
6 R(∅) = ∅.
−1
1.31. a)⇒b). Dacă R verifică condiţia a) din enunţ atunci R verifică condiţia a)
din problema de mai sus. Avem
−1 −1 −1 −1
R1 ◦ R = R2 ◦ R ⇒ R ◦ R1 = R ◦ R1
−1 −1
şi, conform problemei anterioare, avem R1 = R2 , de unde rezultă R1 = R2 .
−1
b)⇒a). Dacă R verifică condiţia b) din enunţ atunci R verifică condiţia b) din
−1
problema anterioară. Deci R verifică condiţia a) din problema de mai sus, ceea ce
ne arată că R verifică condiţia a) din enunţ.
Observaţie: Din condiţia a) rezultă că pr2 R = B.
1.32. Indicaţie. Se foloseşte definiţia funcţiei.
1.33. Răspuns. a) f 6= g; b) f 6= g; c) f = g.
1.34. Răspuns. f (X1 ∩ X2 ) = {0}, f (X1 ) ∩ f (X2 ) = [0, 1).
Observaţie: Din cele de mai sus rezultă că ı̂n f (X1 ∩ X2 ) ⊆ f (X1 ) ∩ f (X2 ) nu are loc,
ı̂n general, egalitatea.
1.35. Răspuns. a) F ⊆ A × B şi orice paralelă la axa Oy dusă printr-un punct din A
să intersecteze pe F exact ı̂ntr-un punct. b) Nu.
1.36. Răspuns. În general, nu.

1.37. Răspuns. F ∪ G este un grafic funcţional dacă şi numai dacă F = G; F ∩ G este
graficul unei funcţii dacă şi numai dacă F = G; C(F ) este un grafic funcţional dacă şi
−1
numai dacă A = ∅ sau B este formată din două elemente; F este grafic al unei funcţii
dacă şi numai dacă F este graficul unei bijecţii.
1.38. Indicaţie. Se foloseşte definiţia injectivităţii.

1.39. Indicaţii. a) Se foloseşte problema anterioară (punctul b)) şi interpretarea geo-
metrică din soluţia probemei 1.13.
b) Dacă luăm A = B = {1, 2, 3} (ordonată de relaţia uzuală din N) atunci funcţia f : A →
A, f (1) = 2, f (2) = 1, f (3) = 3 este injectivă şi nu este monotonă.
1.40. Indicaţie. Se foloseşte definiţia surjectivităţii.

1.41. Indicaţie. Se foloseşte problema anterioară (punctul c)) şi interpretarea geomet-
rică din soluţia probemei 1.13.
1.42. Întrucât orice funcţie care are o retractă este injectivă, rezultă că funcţiile
cerute trebuie să fie injective. Funcţiile cerute nu sunt bijective, deoarece o bijecţie
are numai o retractă.
a) Fie A = {1, 2}, B = {1, 2, 3} şi f : A → B funcţia dată ı̂n tabelul
x 1 2
f (x) 2 3
Dacă r : B → A este o retractă a lui f atunci r ◦ f = 1A , de unde urmează r(2) = 1

şi r(3) = 2, iar r(1) trebuie să verifice doar condiţia r(1) ∈ A. Rezultă că r(1)
poate fi ales ı̂n două şi numai două feluri. Deci f are cel mult două retracte diferite
r1 , r2 : B → A definite astfel:
x 1 2 3 x 1 2 3
r1 (x) 1 1 2 r2 (x) 2 1 2
Din r1 (1) 6= r2 (1) rezultă că r1 6= r2 . Se verifică uşor că r1 ◦ f = 1A şi r2 ◦ f = 1A .

Deci r1 şi r2 sunt retracte ale lui f . Prin urmare f are exact două retracte.
b) Fie f : A → B o funcţie injectivă, care nu este surjectivă. Pentru ca f să aibă o
infinitate de retracte este necesar ca B să fie infinită. Fie A = B = N şi f : N → N,
f (n) = 2n. Dacă rk : N → N, k ∈ N sunt funcţiile definite astfel:
( n
, dacă n este par
rk (n) = 2
k, dacă n este impar
atunci rk ◦ f = 1N . Deci rk , k ∈ N sunt retracte diferite ale lui f .

1.43. Întrucât orice funcţie care are o secţiune este surjectivă, rezultă că funcţiile
cerute sunt surjective. Funcţiile cerute nu sunt bijective, deoarece o bijecţie are
numai o secţiune.
a) Fie A = {1, 2, 3}, B = {1, 2} şi f : A → B funcţia definită astfel:
x 1 2 3
f (x) 2 1 2
119
Dacă s : B → A este o secţiune a lui f atunci f ◦ s = 1B , de unde urmează s(1) = 2

şi s(2) ∈ {1, 3}, adică s(2) poate fi ales ı̂n două feluri. Deci f are cel mult două
secţiuni diferite s1 , s2 : B → A definite astfel:
x 1 2 x 1 2
s1 (x) 2 1 s2 (x) 2 3
Din s1 (2) 6= s2 (2) rezultă că s1 6= s2 . Se verifică uşor că f ◦ s1 = 1B şi f ◦ s2 = 1B .

Deci f are exact două secţiuni diferite.
b) Fie f : R → [0, ∞[, f (x) = x2 . Dacă sk : [0, ∞) → R (k = 0, 1, 2, . . . ) sunt
funcţiile definite astfel:
√
√x, dacă x 6= k
sk (x) =
− x, dacă x = k
atunci (f ◦ sk )(x) = x pentru orice x ∈ [0, ∞). Deci sk (k = 0, 1, 2, . . . ) sunt secţiuni

diferite ale lui f .
1.44. Indicaţie. Orice funcţie injectivă care nu este surjectivă.
1.45. Indicaţie. Orice funcţie surjectivă care nu este injectivă.
1.46. Răspuns. a) m ≤ n; b) m ≥ n; c) m = n.
1.47. Indicaţie. Cum f (A) ⊆ A, condiţia f nu este surjectivă (adică f (A) 6= A) este
echivalentă cu faptul că numărul elementelor mulţimii f (A) este strict mai mic decât
numărul elementelor din A ceea ce are loc dacă şi numai dacă există cel puţin două
elemente din A care au acceaşi imagine prin f , adică dacă f nu este injectivă.
1.48. Răspuns. Deosebim două cazuri: √

a) Dacă n este impar atunci f este bijectivă şi f −1 : R → R, f −1 (x) = n x.
b) Dacă n este par atunci f nu este nici injectivă şi nici surjectivă, dar g : R+ → R+ ,
√
g(x) = xn (unde R+ = [0, ∞)) este bijectivă şi g−1 : R+ → R+ , g−1 (x) = n x.
1.49. a)⇒b). Dacă f∗ (X1 ) = f∗ (X2 ) atunci f (X1 ) = f (X2 ). Rezultă că pentru
orice x1 ∈ X1 există un x2 ∈ X2 astfel ı̂ncât f (x1 ) = f (x2 ), de unde, conform lui a),
urmează x1 = x2 , adică x1 ∈ X2 . Astfel am arătat că X1 ⊆ X2 . Analog se arată că
X2 ⊆ X1 . Deci f∗ (X1 ) = f∗ (X2 ) implică X1 = X2 , adică f∗ este injectivă.
b)⇒c). Pentru orice funcţie f : A → B şi orice X ⊆ A are loc incluziunea
−1
(1) X ⊆ f (f (X)) = (f ∗ ◦ f∗ )(X).
−1
Dacă x ∈ f (f (X)) atunci f (x) ∈ f (X), adică există un element x′ ∈ X astfel
ı̂ncât f (x) = f (x′ ). Rezultă că f∗ ({x}) = f ({x′ }), ceea ce, conform lui b), implică
{x} = {x′ }, adică x = x′ ∈ X. Astfel, am arătat că
(2) (f ∗ ◦ f∗ )(X) ⊆ X.
Din (1) şi (2) umează c).

c)⇒d). Din c) urmează că f∗ este o secţiune a lui f ∗ . Deci f ∗ are o secţiune, ceea
ce ne arată că f ∗ este surjectivă.
d)⇒e). Incluziunea f (X1 ∩ X2 ) ⊆ f (X1 ) ∩ f (X2 ) are loc pentru orice funcţie. Fie
(3) y ∈ f (X1 ) ∩ f (X2 )
Din d) rezultă că există Y1 , Y2 ⊆ B astfel ı̂ncât f ∗ (Yi ) = Xi (i = 1, 2), adică

−1
(4) f (Yi ) = Xi .
−1
Întrucât f ( f (Yi)) ⊆ Yi , din (3) şi (4) urmează că y ∈ Y1 ∩ Y2 . Aşadar,
−1 −1 −1 −1
f hyi ⊆ f (Y1 ∩ Y2 ) = f (Y1 ) ∩ f (Y2 ) = X1 ∩ X2 ,
deci există x ∈ X1 ∩X2 cu f (x) = y. Rezultă y ∈ f (X1 ∩X2 ) şi astfel am demonstrat
f (X1 ) ∩ f (X2 ) ⊆ f (X1 ∩ X2 ).
Deci f verifică pe e).

e)⇒f). Dacă ı̂n e) luăm X1 = X şi X2 = C(X) atunci obţinem
∅ = f (X) ∩ f (C(X)),
de unde rezultă că f (C(X)) ⊆ C(f (X)).

f)⇒a). Dacă x, x′ ∈ A şi x 6= x′ atunci x′ ∈ C({x}), prin urmare f (x′ ) ∈ f (C({x})),
ceea ce, conform lui f), implică f (x′ ) ∈ C({f (x)}), adică f (x) 6= f (x′ ). Deci f este
injectivă.
1.50. Indicaţie. Rezolvarea este similară cu a problemei precedente.
1.51. Notăm cu (1) egalitatea ce trebuie demonstrată la a) şi cu (2) cea de la b).
a) Demonstrăm pe (1) prin inducţie după numărul natural nenul n. Pentru n = 1,
egalitatea (1) devine
f (X1 ) = f(X1 )
şi este, evident, adevărată. Examinăm şi cazul n = 2, care va fi folosit ı̂n partea
deductivă a inducţiei. Pentru n = 2 egalitatea (1) devine
(3) f (X1 ∪ X2 ) = f (X1 ) + f (X2 ) − f (X1 ∩ X2 ),
iar din definiţia lui f rezultă că această egalitate este adevărată.
Presupunem că egalitatea (1) este adevărată pentru n = m − 1 şi o demonstrăm
pentru n = m. Într-adevăr, din asociativitatea reuniunii şi din (3) rezultă
m
! m−1
!
[ [
f Xi = f Xi + f (Xm ) − f ((X1 ∪ · · · ∪ Xm−1 ) ∩ Xm ).
i=1 i=1
Întrucât
m−1
[
(X1 ∪ · · · ∪ Xm−1 ) ∩ Xm = (Xi ∩ Xm ),
i=1
121
aplicând ipoteza inducţiei, obţinem

m
! m m−1
!
[ X X \
m
f Xi = f (Xi ) − f (Xi ∩ Xj ) + · · · + (−1) f Xi
i=1 i=1 1≤i<j≤m−1 i=1
 !
m−1
X X m
\
− f (Xi ∩ Xm ) − f (Xi ∩ Xj ∩ Xm ) + · · · + (−1)m f Xi  .
i=1 1≤i<j≤m−1 i=1
Printr-o regrupare convenabilă a termenilor, primim egalitatea

m
! m m
!
[ X X \
f Xi = f (Xi ) − f (Xi ∩ Xj ) + · · · + (−1)m+1 f Xi ,
i=1 i=1 1≤i<j≤m i=1
care trebuia demonstrată. n

[
b) Dacă aplicăm pe (1) ı̂n cazul A = Xi şi f : A → N, f (x) = 1, obţinem (2).
i=1
1.52. a) Notăm cu |M| numărul elementelor unei mulţimi finite M. Dacă m > 0
şi n = 0 atunci B A = 0, iar dacă m = n = 0 atunci B A = 1. Demonstrăm prin
inducţie după m ∈ N∗ că
(1) B A = nm .
Dacă m = 1 atunci evident B A = n = n1 .

Presupunem că (1) este adevărată pentru m = k şi demonstrăm că este adevărată
pentru m = k + 1. Dacă A este formată din k + 1 elemente, iar A′ este o submulţime
a lui A formată din k elemente şi x0 ∈ A, x0 ∈/ A′ atunci A = A′ ∪ {x0 }. Cu ajutorul
unei funcţii g : A′ → B, definim n funcţii diferite fgy , y ∈ B astfel:

y g(x) , dacă x ∈ A′
fg =
y , dacă x = x0 .
Dacă f ∈ B A , y = f (x0 ) şi g este restricţia lui f la A′ atunci f = fgy . Deci

[ ′
B A = {fgy | y ∈ B, g ∈ B A },
′
iar funcţia F : B × B A → B A , F (y, g) = fgy este bijectivă. Rezultă că
′
B A = B × B A = n · nk = nk+1 .
b) Dacă m > n atunci numărul cerut este egal cu zero. Fie m ≤ n. Demonstrăm
(ı̂n acest caz) prin inducţie după m că numărul cerut este
Am
n = n(n − 1) . . . (n − m + 1).
Dacă m = 1 ≤ n atunci există n funcţii de la A la B şi fiecare este injectivă. Deci,

ı̂n acest caz, afirmaţia este adevărată.
Presupunem afirmaţia adevărată pentru m = k < n şi o demonstrăm pentru
m = k + 1. Dacă |A| = k + 1, iar A′ ⊆ A, |A′ | = k şi x0 ∈ A, x0 ∈ / A′ atunci
A = A′ ∪ {x0 }. O funcţie f : A → B este determinată ı̂n mod unic de f (x0 ) şi de

restricţia f ′ a lui f la A′ . Dacă f este injectivă atunci f ′ este injectivă, iar dacă
f ′ este injectivă atunci f este injectivă dacă şi numai dacă f (x0 ) ∈/ f (A′ ). Deci,
f ′ fiind fixat, există n − k posibilităţi de alegere pentru f (x0 ). Conform ipotezei
inducţiei, f ′ se poate alege ı̂n
Akn = n(n − 1) . . . (n − k + 1).
Deci există
(n − k)Akn = Ak+1
n
posibilităţi de a defini pe f .
c) Dacă m 6= n atunci numărul cerut este 0. Dacă m = n atunci funcţia f : A → B
este bijectivă dacă şi numai dacă este injectivă. Deci, ı̂n acest caz, rezultă din b) că
numărul cerut este
Ann = n! = Pn .
d) Dacă m < n atunci numărul cerut este zero. Presupunem că m ≥ n. Fie
A = {x1 , . . . , xm } şi B = {y1 , . . . , yn }. Dacă S este mulţimea funcţiilor surjective
de la A la B, iar
Si = {f ∈ B A | yi ∈ / f (A)} (i = 1, . . . , n)
n
[ n
[
A A
atunci S = B \ Si , de unde rezultă că |S| = B − Si . Acum, din a) şi din
i=1 i=1
problema precedentă deducem
n
X X n
\
(2) |S| = nm − |Si | + |Si ∩ Sj | − · · · + (−1)n Si .
i=1 1≤i<j≤n i=1
Pe de altă parte, din definiţia lui Si rezultă că numărul funcţiilor din Si coincide
cu numărul funcţiilor definite pe A şi cu valori ı̂n B \ {yi}. Deci acest număr este
(n − 1)m , adică
(3) |Si | = (n − 1)m .
Numărul funcţiilor din Si ∩ Sj coincide cu numărul funcţiilor definite pe A şi cu

valori ı̂n B \ {yi, yj }, adică
|Si ∩ Sj | = (n − 2)m .
Analog se obţin egalităţile

n
\
m
(4) |Si ∩ Sj ∩ Sk | = (n − 3) , . . . , Si = 0.
i=1
Din (2), (3) şi (4) rezultă
|S| = nm − Cn1 (n − 1)m + Cn2 (n − 2)m − Cn3 (n − 3)m + · · · + (−1)n−1 Cnn−1 .

123
1.53. Fie g : R → R, g(x) = xn .

a) Avem
f (xn ) = x, ∀x ∈ R ⇔ f ◦ g = 1R .
Deci există f (cu proprietatea cerută) dacă şi numai dacă funcţia g este injectivă,
iar g este injectivă dacă şi numai dacă n este impar. Prin urmare, există f dacă
şi numai dacă n este impar. Dacă n este √ impar atunci g este chiar bijectivă, de
unde rezultă că f este unică şi f (x) = x, dacă n ≥ 3, iar dacă dacă n = 1 atunci
n
f (x) = x.
b) Avem
[f (x)]n = x, ∀x ∈ R ⇔ g ◦ f = 1R .
Deci există f (cu proprietatea cerută) dacă şi numai dacă g este surjectivă, iar g este
surjectivă dacă şi numai dacă n este impar. Prin urmare, există f dacă şi numai
dacă n este impar. Dacă n√este impar atunci g este chiar bijectivă, de unde rezultă
că f este unică şi f (x) = n x, dacă n ≥ 3, iar dacă dacă n = 1 atunci f (x) = x.
1.54. Indicaţie. Condiţia din enunţ exprimă faptul că g admite o retractă, ceea ce nu
e cazul, deoarece o funcţie pară sau periodică nu e injectivă.
1.55. Dacă f este bijectivă şi s1 , s2 : B → A sunt secţiuni ale lui f , adică
f ◦ s1 = 1 B = f ◦ s2 ,
atunci (compunând din stânga cu f −1 ) rezultă s1 = f −1 = s2 . Deci f are o singură
secţiune şi anume pe f −1 .
Invers, presupunem că f are o secţiune unică. Rezultă că f este surjectivă. Dacă
f nu ar fi injectivă atunci ar exista două elemente x1 , x2 ∈ A, x1 6= x2 astfel ı̂ncât
f (x1 ) = f (x2 ) = y0 şi am putea construi două secţiuni diferite s1 , s2 : B → A astfel:

xi , dacă y = y0
si (y) =
xy , dacă y 6= y0
unde i = 1, 2 şi xy este o soluţie a ecuaţiei f (x) = y. Astfel am ajuns la o
contradicţie. Deci f este şi injectivă. Rezultă că f este bijectivă.
1.56. a) Dacă A = ∅ şi B este o mulţime oarecare atunci există o singură funcţie
cu domeniul A şi codomeniul B, graficul acestei funcţii fiind ∅. Această funcţie este
injectivă, iar dacă B 6= ∅, atunci nu are nici o retractă, deoarece nu există nici o
funcţie cu domeniul B 6= ∅ şi codomeniul A = ∅.
b) Dacă |A| = 1, |B| > 1 şi f : A → B atunci f este injectivă, dar nu este surjectivă,
iar din B ı̂n A există o singură funcţie, care este retractă a lui f .
c) Dacă f este bijectivă şi r1 , r2 : B → A sunt retracte ale lui f , adică
r1 ◦ f = 1 A = r2 ◦ f
atunci (compunând la dreapta cu f −1 ) rezultă r1 = f −1 = r2 . Deci f are o singură
retractă şi anume pe f −1 .
Invers, presupunem că |A| > 1 şi că f are o retractă unică. Rezultă că f este
injectivă. Fie x1 , x2 ∈ A, x1 6= x2 . Dacă f nu ar fi surjectivă atunci ar exista
y0 ∈ B \ f (A) şi am putea construi două retracte diferite r1 , r2 : B → A astfel: dacă
y ∈ B \ f (A), atunci ri (y) = xi , iar dacă y ∈ f (A), atunci ri (y) = x, unde x este
unicul element din A pentru care avem f (x) = y. Astfel am ajuns la o contradicţie.
Deci f este şi surjectivă. Rezultă că f este bijectivă.
1.57. Indicaţii. Descompunem pe f ı̂n produsul (compusa) unei injecţii cu o surjecţie

astfel: f = i ◦ f ′ , unde f ′ : A → f (A), f ′ (x) = f (x) şi i : f (A) → B, i(y) = y. Întrucât
f ′ este o surjecţie şi f (A) 6= ∅, deoarece A 6= ∅, iar i este o injecţie, urmează că f ′ are
o secţiune s : f (A) → A şi i are o retractă r : B → f (A). Definind pe g : B → A prin
g = s ◦ r avem
f ◦ g ◦ f = (i ◦ f ′ ) ◦ (s ◦ r) ◦ (i ◦ f ′ ) = i ◦ (f ′ ◦ s) ◦ (r ◦ i) ◦ f ′
= i ◦ 1f (A) ◦ 1f (A) ◦ f ′ = i ◦ f ′ = f.
Deci g = s ◦ r verifică condiţia cerută. Întrucât o funcţie injectivă care nu este surjectivă
poate avea mai multe retracte, iar o funcţie surjectivă care nu este injectivă poate avea
mai multe secţiuni, propunem cititorului să construiască un exemplu care să arate că, ı̂n
general, g nu este unic determinată.
1.58. Indicaţie. Dacă R ⊆ A × B atunci definim funcţia R : A → P(B), R(x) = Rhxi.

Funcţia f : {R | R ⊆ A × B} → [P(B)]A , f (R) = R este bijectivă.
1.59. Indicaţie. Dacă R ⊆ A × B atunci definim funcţia R : P(A) → P(B) prin

R(X) = R(X). Funcţia f : R → F, f (R) = R este bijectivă.
1.60. Egalitatea f = h ◦ g ne arată că diagrama
f
R >
/ R
g
h
R+
este comutativă. Întrucât funcţia g este surjectivă şi
g(x1 ) = g(x2 ) ⇒ x21 = x22 ⇒ x1 = ±x2 ⇒ cos x1 = cos x2 ⇒ f (x1 ) = f (x2 ),
(din teorema de factorizare a unei funcţii printr-o surjecţie) rezultă existenţa şi
unicitatea funcţiei h cu proprietatea cerută. Din aceeaşi teoremă urmează că dacă
s : R+ →
√ R este o secţiune a lui g atunci h = f ◦ s. Întrucât funcţia s : R+ → R,
s(x) = x este o secţiune a lui g rezultă că funcţia h : R+ → R este definită prin
√
h(x) = (f ◦ s)(x) = cos x.
1.61. Răspuns. Nu.
1.62. Egalitatea f = g ◦ h ne arată că diagrama

f
RO o R
g
h
A
este comutativă. Întrucât funcţia g este injectivă şi
f (R) = [−1, 1] ⊆ [−3, +∞) = g(A),

125
(din teorema de factorizare a unei funcţii printr-o injecţie) rezultă existenţa şi unici-
tatea lui h cu proprietatea cerută. Din aceeaşi teoremă urmează că dacă r : R → A
este o retractă a lui g atunci h = r ◦ f . Funcţia r : R → A,
( x−1
, dacă x ∈ [−3, +∞)
r(x) = 2
0 , dacă x ∈ (−∞, −3)
fiind o retractă a lui g, deducem că funcţia h : R → A este definită prin
cos x − 1
h(x) = (r ◦ f )(x) = .
2
1.64. Răspuns. ϕA,B ((a, b)) = (b, a).
1.65. Răspuns. ϕA,B,C (((a, b), c)) = (a, (b, c)).
1.66. Indicaţie. Fie funcţiile fi : Ai → Bi , i ∈ I şi pentru fiecare i din I fie Xi ⊆ Ai ,
Yi ⊆ Bi . Folosind definiţia produsului cartezian al unei familii de funcţii
!
Y Y Y Y
fi : Ai → Bi , fi ((ai )i∈I ) = (fi (ai ))i∈I
se demostrează că
! ! !
Y −1
−1
Y Y Y Y Y
fi Xi = (fi (Xi )) şi fi Yi = fi (Yi ) .
i∈I i∈I i∈I i∈I i∈I i∈I
1.67. Indicaţie. Fie funcţiile

Y fi : A → Bi , i ∈ I şi pentru fiecare i ∈ I fie Yi ⊆ Bi . Se
arată că funcţia h : A → Bi , h(a) = (fi (a))i∈I verifică egalitatea
i∈I
!
−1 Y \ −1
h Yi = h (Yi).
i∈I i∈I
1.68. Indicaţie. Se folosesc definiţiile injectivităţii, surjectivităţii şi a produsului car-

tezian a două funcţii.
1.69. Dacă f : A → A′ şi g : B → B ′ sunt funcţii date atunci f × g este singura

funcţie pentru care pătratele diagramei sunt comutative:
p1 p2
Ao A×B / B
f f ×g g
p′1 p′2
A′ o A′ × B ′ / B′
unde pi , p′i (i = 1, 2) sunt proiecţiile canonice. Rezultă că F este de forma cerută
dacă şi numai dacă există f : A → A′ şi g : B → B ′ astfel ı̂ncât diagrama
p1 p2
Ao A×B / B
f F g
p′1 p′2
A′ o A′ × B ′ / B′
să fie comutativă. Întrucât pi (i = 1, 2) sunt surjecţii, din teorema de factorizare

a unei funcţii printr-o surjecţie rezultă că existenţa lui f şi g este echivalentă cu
implicaţiile
pi (a1 , b1 ) = pi (a2 , b2 ) ⇒ (p′i ◦ F )(a1 , b1 ) = (p′i ◦ F )(a2 , b2 )
pentru i = 1, 2, care exprimă faptul că au loc egalităţile:
p′1 (F (a, b1 )) = p′1 (F (a, b2 )) şi p′2 (F (a1 , b)) = p′2 (F (a2 , b))
pentru orice a, a1 , a2 ∈ A şi orice b, b1 , b2 ∈ B. Prin urmare, dacă F nu verifică una

din egalităţile de mai sus, atunci F nu se poate scrie sub forma cerută. De exemplu,
dacă A = B = A′ = B ′ = {1, 2} şi F : A × B → A × B este funcţia definită prin
tabelul
(x, y) (1,1) (1,2) (2,1) (2,2)
F (x, y) (2,1) (1,2) (1,1) (2,2)
atunci F nu se poate scrie sub forma cerută.
◦
1.70. Indicaţie. a) Funcţia u : A1 ∪ A2 → B este definită astfel:

u1 (a1 ) , dacă i = 1
u(i, ai ) =
u2 (a2 ) , dacă i = 2.
b) Se aplică unicitatea lui u.

◦
c) Dacă tripletul (A, q1′ , q2′ ) are aceeaşi proprietate de universalitate ca şi (A1 ∪ A2 , q1 , q2 )
◦ ◦
atunci din proprietatea de universalitate a lui A1 ∪ A2 rezultă că există v : A1 ∪ A2 → A
astfel ı̂ncât
(1) v ◦ q1 = q1′ şi v ◦ q2 = q2′ ,

◦
iar din proprietatea de universalitate a lui A urmează că există o funcţie v ′ : A → A1 ∪ A2
astfel ı̂ncât
(2) v ′ ◦ q1′ = q1 şi v ′ ◦ q2′ = q2 .
Din (1), (2) şi b) se deduce că v ′ ◦ v = 1 ◦ si v ◦ v ′ = 1A , ceea ce ne arată că v este o
A1 ∪A2
bijecţie şi v −1 = v ′ .
Observaţii: i) Proprietatea de universalitate a reuniunii disjuncte este duala proprietăţii

de universalitate a produsului cartezian.
ii) Reuniunea disjunctă se poate generaliza pentru o familie arbitrară (Ai )i∈I de mulţimi.
Se obţine mulţimea
[◦ [
Ai = ({i} × Ai ),
i∈I i∈I
care ı̂mpreună cu injecţiile canonice corespunzătoare

◦
[
qj : Aj → Ai , qj (aj ) = (j, aj ), ∀aj ∈ Aj (j ∈ I)
i∈I
verifică o proprietate de universalitate analogă celei din problema 1.70 (fiind, astfel, unic
determinată până la o bijecţie).
127
1.71. Indicaţie. Se determină cele patru elemente ξi (i = 1, 2, 3, 4) din AA şi pentru

orice b ∈ B avem f g (ξi )(b) = (f ◦ ξi ◦ g)(b) = f (ξi (g(b))).
1.72. Indicaţie. Se foloseşte caracterizarea funcţiilor injective cu ajutorul proprietăţii

de simplificare.
1.73. Indicaţie. Se foloseşte caracterizarea funcţiilor surjective cu ajutorul proprietăţii

de simplificare.
1.74. Avem f g : AB B2 ′ B1
1 → A2 . Fie ξ, ξ ∈ A1 şi η ∈ A2 .
1 B2
a) Dacă f este injectivă şi g este surjectivă atunci:
f g (ξ) = f g (ξ ′ ) ⇒ f ◦ ξ ◦ g = f ◦ ξ ′ ◦ g ⇒ ξ = ξ ′ ,
adică f g este injectivă.

b) Dacă f este surjectivă şi g este injectivă, atunci f are o secţiune s şi g are o
retractă r, de unde urmează că ecuaţia
f g (ξ) = η
are soluţia ξ = s ◦ η ◦ r, adică f g este surjectivă.
1.75. Indicaţie. Bijectivitatea lui ϕ este o consecinţă a proprietăţii de universalitate a

produsului cartezian. Comutativitatea diagramei din enunţ se stabileşte punctual.
1.76. Indicaţie. Dacă ϕ(f ) = ϕ(f ′ ) = F atunci fy = fy′ pentru orice y ∈ B2 , adică
f (x, y) = f ′ (x, y), pentru orice x ∈ B1 , y ∈ B2 , aşadar f = f ′ . Dacă F ∈ (AB1 )B2 atunci
pentru orice y ∈ B2 , F (y) ∈ AB1 . Definind funcţia f ∈ AB1 ×B2 prin f (x, y) = (F (y))(x),
avem fy = F (y), deci ϕ(f ) = F . Comutativitatea diagramei din enunţ se stabileşte
punctual.
1.77. Indicaţii. c) x ∈ pr1 R ⇒ ∃y ∈ A : xRy ⇒ xRy şi yRx ⇒ xRx.

d) Este o consecinţă imediată a punctului c).
1.78. Greşeala este următoarea: poate să existe x ∈ A pentru care nu există nici un
y ∈ A astfel ı̂ncât xRy.
1.79. Arătăm că nici una din axiome nu este o consecinţă a celorlalte:
• Simetria nu rezultă din reflexivitate şi tranzitivitate deoarece relaţia ≤ ı̂n R este
reflexivă şi tranzitivă, dar nu este simetrică.
• Reflexivitatea nu este o consecinţă a simetriei şi a tranzitivităţii deoarece relaţia de
paralelism ı̂ntre dreptele din plan este simetrică şi tranzitivă, dar nu este reflexivă.
• Fie A = {1, 2, 3} şi ρ = {(1, 1), (2, 2), (3, 3), (1, 2), (2, 1), (2, 3), (3, 2)} ⊆ A × A.
Relaţia ρ este reflexivă şi simetrică, dar nu este tranzitivă. Deci tranzitivitatea este
independentă de reflexivitate şi simetrie.
Observaţii: Relaţiile reflexive, simetrice sau tranzitive pe o mulţime finită A pot fi car-
acterizate folosind identificarea relaţiilor binare cu matrice (bivalente) pe care am descris-o
ı̂n observaţiile ce succed problema 1.2. Astfel:
• cum o relaţie este reflexivă dacă şi numai dacă conţine pe ∆A , toate elementele de pe
diagonala matricei asociate acestei relaţii vor fi egale cu 1;
• cum o relaţie este simetrică dacă şi numai dacă coincide cu inversa sa, deducem că o
relaţie este simetrică dacă şi numai dacă se va reprezenta printr-o matrice simetrică faţă
de diagonala principală;
• verificarea tranzitivităţii unei relaţii se face ţinând seama de faptul că o relaţie R este
tranzitivă dacă şi numai dacă R ◦ R ⊆ R şi de observaţiile anterioare.
Propunem cititorului să ilustreze independenţa axiomelor ce definesc o relaţie de
echivalenţă folosind observaţiile de mai sus.
1.80. ∆A ⊆ ∆A ◦ ∆A ⊆ R ◦ S. Analog ∆A ⊆ S ◦ R.
−1 −1 −1
1.81. Dacă R ◦ S este simetrică atunci R ◦ S = R ◦ S = S ◦ R = S ◦ R. Reciproc,
−1 −1 −1
dacă R ◦ S = S ◦ R atunci R ◦ S = S ◦ R = S ◦ R = R ◦ S.
1.82. (R ◦ S) ◦ (R ◦ S) = R ◦ (S ◦ R) ◦ S = R ◦ (R ◦ S) ◦ S = (R ◦ R) ◦ (S ◦ S) ⊆ R ◦ S
1.83. Dacă R este o relaţie de echivalenţă atunci R este reflexivă, simetrică şi
tranzitivă. Folosind tranzitivitatea şi simetria avem
xRy şi yRz ⇒ xRz ⇒ zRx,
adică R este circulară. Invers, dacă R este reflexivă şi circulară atunci
xRy ⇒ xRy şi yRy ⇒ yRx,
adică R este simetrică. Folosind faptul că R este circulară şi simetrică, avem
xRy şi yRz ⇒ zRx ⇒ xRz,
adică R este tranzitivă. Deci R este o relaţie de echivalenţă.
1.84. Indicaţie. Se folosesc definiţiile reflexivităţii, simetriei şi tranzitivităţii.

1.85. Răspuns. a) ρ1 este o relaţie de echivalenţă pe A, dar ρ2 nu este echivalenţă.
Partiţia corespunzătoare echivalenţei ρ1 este A/ρ1 = {{1, 2, 3}, {4}}.
b) π1 este o partiţie a lui A, iar π2 nu este o partiţie. Relaţia de echivalenţă corespunzătoare
partiţiei π1 este
ρ = {(1, 1), (2, 2), (1, 2), (2, 1), (3, 3), (4, 4)}
= ({1, 2} × {1, 2}) ∪ ({3} × {3}) ∪ ({4} × {4}).
1.86. Cum fiecare relaţie de echivalenţă pe A este determinată de o partiţie a lui A

prezentăm mai jos partiţiile lui A şi alături echivalenţele corespunzătoare:
π1 = {{1}, {2}, {3}}, ρ1 = ∆A ;
π2 = {A}, ρ2 = A × A;
π3 = {{1}, {2, 3}}, ρ3 = {(1, 1), (2, 2), (3, 3), (2, 3), (3, 2)};
π4 = {{2}, {1, 3}}, ρ4 = {(1, 1), (2, 2), (3, 3), (1, 3), (3, 1)};
π5 = {{3}, {1, 2}}, ρ5 = {(1, 1), (2, 2), (3, 3), (1, 2), (2, 1)}.
129
1.87. Răspuns. A/∆A = {{a} | a ∈ A}, A/A × A = {A}.

1.88. Răspuns. Clasele de echivalenţă ale unui z ∈ C∗ modulo ρ1 şi ρ2 sunt
ρ1 hzi = {z ′ ∈ C | |z| = |z ′ |}, respectiv ρ2 hzi = {z ′ ∈ C | arg z = arg z ′ },
adică ρ1 hzi este mulţimea punctelor de pe cercul cu centrul ı̂n origine şi de rază |z|, iar
ρ2 hzi este mulţimea punctelor de pe semidreapta deschisă care pleacă din origine şi trece
prin z. Menţionăm că ρi h0i = {0} (i = 1, 2), iar mulţimile cât sunt
C/ρi = {ρi hzi | z ∈ C} (i = 1, 2).
1.89. Indicaţie. Clasele de echivalenţă modulo ρ1 au ca reprezintare geometrică drepte

paralele cu Oy, iar clasele modulo ρ2 , drepte paralele cu Ox.
1.90. Indicaţie. Se aplică [34, Teorema 1.8.15] funcţiilor f : R → Z, f (x) = [x] şi
g : R → [0, 1), g(x) = {x}.
1.91. Indicaţie. Se arată că egalitatea f (ρhAi) = det A este independentă de alegerea
reprezentantului A ∈ ρhAi, adică defineşte o funcţie f : Mn (R)/ρ → R, iar după aceea se
stabileşte că f este o bijecţie.
1.92. Indicaţie. Dacă R este o relaţie de echivalenţă atunci familia Rhxi, x ∈ A verifică
condiţiile de mai sus.
1.93. Răspuns. E(A) este ı̂nchisă ı̂n raport cu intersecţia şi cu inversarea.
1.94. Indicaţii. Dacă pi : Ai → Ai /Ri (i = 1, 2) sunt funcţiile canonice atunci funcţia
p1 × p2 : A1 × A2 → (A1 /R1 ) × (A2 /R2 ) este surjectivă şi ker(p1 × p2 ) = R, deci R este o
echivalenţă şi există o bijecţie ı̂ntre (A1 /R1 ) × (A2 /R2 ) şi (A1 × A2 )/R..
Altfel: Se poate proceda şi arătând că egalitatea
f ((R1 ha1 i, R2 ha2 i)) = Rh(a1 , a2 )i
defineşte o funcţie f : (A1 /R1 ) × (A2 /R2 ) → (A1 × A2 )/R, adică nu depinde de alegerea
reprezentanţilor, iar după aceea stabilind că f este o bijecţie.
1.95. Dacă x1 , x2 ∈ R atunci
(x1 , x2 ) ∈ ker f ⇔ x21 = x22 ⇔ x1 = ±x2 ⇔ x41 = x42 ⇔ (x1 , x2 ) ∈ ker g,
ceea ce ne arată că ker f = ker g şi R/ ker f = {{−x, x} | x ∈ R}.

Întrucât f (R) = R+ , din [34, Teorema 1.8.15] urmează că există o funcţie bijec-
tivă f : R/ ker f → R+ astfel ı̂ncât diagrama
f
R / RO
pker f i
f
R/ ker f / R+
să fie comutativă, unde i este funcţia de incluziune şi pker f este funcţia canonică.
Din comutativitatea diagramei de mai sus urmează că
f ({−x, x}) = x2 .
/ ker f , iar bijecţiile C/ ker f → C şi

1.96. Indicaţie. Avem (1, i) ∈ ker g şi (1, i) ∈
C/ ker f → C se pot obţine aplicând [34, Teorema 1.8.15] funcţiilor f , respectiv g.
1.97. Fie 0 < k ≤ m şi
nk = |{ρ ∈ E(A) | |A/ρ| = k}|,
adică nk este numărul acelor relaţii de echivalenţă pe A ale căror mulţimi cât sunt
formate din k clase. Avem
|E(A)| = n1 + n2 + · · · + nm .
Reducem determinarea lui nk la determinarea numărului de surjecţii ale lui A pe

o mulţime K formată din k elemente. Dacă f : A → K este o funcţie surjectivă,
atunci, conform teoremei de factorizare a unei funcţii printr-o surjecţie, există o
funcţie bijectivă unică f : A/ ker f → K astfel ı̂ncât diagrama următoare să fie
comutativă
f
A /K.
:
pker f
f
A/ ker f
Deci |A/ ker f | = k. Fie S mulţimea surjecţiilor de la A la K şi
Ek (A) = {ρ ∈ E(A) | |A/ρ| = k}.
Rezultatele obţinute ne permit să definim funcţia
ϕ : S → Ek (A), ϕ(f ) = ker f.
Dacă ρ ∈ Ek (A) şi h : A/ρ → K este o bijecţie atunci ϕ(h ◦ pρ ) = ρ. Deci funcţia ϕ
este surjectivă. Avem
(f, f ′ ) ∈ ker ϕ ⇔ ker f = ker f ′ ⇔ f = h ◦ f ′ ,
unde h : K → K este o bijecţie. Rezultă că
f 6= f ′ ⇔ h 6= 1S ,
aşadar fiecare clasă din S/ ker f are k! elemente şi astfel
|S|
(1) |S/ ker ϕ| = .
k!
Din [34, Teorema 1.8.15] deducem că există o bijecţie ı̂ntre S/ ker ϕ şi Ek (A), ceea
ce, ı̂mpreună cu (1) şi problema 1.52, ne conduce la
1 m
nk = |Ek (A)| = k − Ck1 (k − 1)m + · · · + (−1)k−1 Ckk−1 .
k!
−1 −1
−1 −1 −1 −1 −1 −1 −1
1.98. R ◦ R ◦ R = R ◦ R ◦ R = R ◦ R ◦ R = R.
131
1.99. d1 ⊥d2 , d2 ⊥d3 şi d3 ⊥d4 ⇒ (d1 kd3 sau d1 = d3 ) şi d3 ⊥d4 ⇒ d1 ⊥d4 .
−1 −1
1.100. F ◦ F ◦ F ⊆ ∆B ◦ F = F şi F ◦ F ◦ F ⊇ F ◦ ∆A = F.
Observaţie: Din problemele 1.99 şi 1.100 rezultă că funcţiile formează o subclasă a
clasei relaţiilor difuncţionale şi că incluziunea aceasta este strictă.
1.101. a)⇒b). Din Rha1 i ∩ Rha2 i = 6 ∅ rezultă că există b0 ∈ Rha1 i ∩ Rha2 i, adică
a1 Rb0 şi a2 Rb0 , ceea ce implică
−1
(1) a2 Rb0 şi b0 Ra1 .
−1
Dacă b ∈ Rha1 i atunci a1 Rb, care ı̂mpreună cu (1) ne dă (a2 , b) ∈ R ◦ R ◦ R.
Deci, conform lui a), avem (a2 , b) ∈ R, adică b ∈ Rha2 i. Astfel s-a arătat că
Rha1 i ⊆ Rha2 i. Analog se arată că Rha2 i ⊆ Rha1 i. Deci Rha1 i = Rha2 i.
−1 −1 −1 −1
b)⇒c). Din Rhb1 i ∩ Rhb2 i =
6 ∅ rezultă că există a0 ∈ Rhb1 i ∩ Rhb2 i, adică a0 Rb1 şi
a0 Rb2 , ceea ce implică
(2) b1 , b2 ∈ Rha0 i.
−1
Dacă a ∈ Rhb1 i atunci aRb1 , adică b1 ∈ Rhai, ceea ce ı̂mpreună cu (2) implică
Rhai ∩ Rha0 i =
6 ∅. Deci, conform lui b), urmează că Rhai = Rha0 i. Acum, din
−1
(2) deducem că b2 ∈ Rhai, de unde obţinem a ∈ Rhb2 i. Astfel am arătat că
−1 −1 −1 −1
Rhb1 i ⊆ Rhb2 i. Incluziunea inversă se demonstrează analog. Deci Rhb1 i = Rhb2 i.
c)⇒b). Demonstraţia acestei implicaţii este similară cu cea a implicaţiei precedente.
c)⇒d). Fie Bi , i ∈ I o indexare bijectivă a mulţimii
{Rhxi | x ∈ A şi Rhxi =
6 ∅}.
−1
Pentru fiecare i ∈ I alegem câte un yi ∈ Bi şi fie Ai = Rhyii. Din c) rezultă că
Ai , i ∈ I verifică următoarea condiţie
(3) i1 , i2 ∈ I şi Ai1 ∩ Ai2 6= ∅ ⇒ Ai1 = Ai2 .
Întrucât c)⇒ b), urmează că Bi , i ∈ I verifică următoarea condiţie
(4) i1 , i2 ∈ I şi Bi1 ∩ Bi2 6= ∅ ⇒ Bi1 = Bi2 .

Să demonstrăm că
[
(5) R= Ai × Bi .
i∈I
−1
Dacă (a, b) ∈ R atunci b ∈ Rhai şi a ∈ Rhbi, iar din (4) rezultă că pentru orice
−1 −1 −1
b′ ∈ Rhai avem Rhb′ i = Rhbi. Deci există i ∈ I astfel ı̂ncât a ∈ Ai = Rhbi şi
b ∈ Bi = Rhai. Prin urmare, am arătat că
[
(6) R⊆ Ai × Bi .
i∈I
S
Dacă (a, b) ∈ i∈I Ai × Bi atunci există i ∈ I astfel ı̂ncât (a, b) ∈ Ai × Bi , de
unde rezultă că b ∈ Bi = Rhai, ceea ce implică (a, b) ∈ R. Deci am demonstrat şi
incluziunea
[
(7) Ai × Bi ⊆ R.
i∈I
Din (6) şi (7) urmează (5).

d)⇒a). Avem
−1 −1
(a, b) ∈ R ⇒ (a, b) ∈ R şi (b, a) ∈ R şi (a, b) ∈ R ⇒ (a, b) ∈ R ◦ R ◦ R,
−1
ceea ce ne arată că incluziunea R ⊆ R ◦ R ◦ R are loc pentru orice relaţie. Din
−1 −1
(a, b) ∈ R ◦ R ◦ R urmează că există b1 ∈ B şi a1 ∈ A astfel ı̂ncât aRb1 , b1 Ra1 ,
a1 Rb, adică b1 ∈ Rhai ∩ Rha1 i şi b ∈ Rha1 i, de unde (conform lui (4)) rezultă că
−1
b ∈ Rha1 i = Rhai, adică aRb. Deci am demonstrat şi incluziunea R ◦ R ◦ R ⊆ R.
Rezultă că relaţia R este difuncţională.
1.102. Soluţia 1: Dacă R este o echivalenţă atunci R este reflexivă,
−1
R = R şi R ◦ R = R,
de unde difuncţionalitatea relaţiei R urmează astfel:
−1
R ◦ R ◦ R = R ◦ R ◦ R = R ◦ R = R.
Invers, dacă R este o difuncţională reflexivă atunci
−1
R ◦ R ◦ R = R şi ∆A ⊆ R.
Deci
−1 −1 −1
R = ∆A ◦ R ◦ ∆A ⊆ R ◦ R ◦ R = R,
−1
adică R este simetrică şi R = R. Tranzitivitatea relaţiei R rezultă astfel:
−1 −1
R ◦ R = R ◦ R ◦ ∆A ⊆ R ◦ R ◦ R = R.
Soluţia 2: O altă soluţie se poate obţine din problemele 1.92 şi 1.101.
1.103. a) Avem
−1 −1
x ∈ pr1 R ⇒ ∃y ∈ B, xRy ⇒ ∃y ∈ B, xRy, xRy şi y Rx ⇒ x R ◦ Rx,
−1
ceea ce ne arată că R ◦R ⊆ pr1 R×pr2 R este reflexivă pentru orice relaţie R ⊆ A×B
(nu numai pentru relaţii difuncţionale). Folosind ipoteza că R este difuncţională,
−1
simetria şi tranzitivitatea relaţiei R ◦ R rezultă astfel:
−1
−1 −1
R ◦ R = R ◦ R;

−1 −1 −1 −1 −1
R ◦ R ◦ R ◦ R = R ◦ R ◦ R ◦ R = R ◦ R.
133
b) Analog cu a).
c) Dacă x ∈ pr1 R atunci
−1 −1
(1) y ∈ Rhxi ⇒ R(Rhxi) = Rhyi.
−1
Într-adevăr, dacă y ∈ Rhxi şi x′ ∈ R(Rhxi), atunci xRy şi există y ′ ∈ Rhxi, x′ Ry ′,
−1
de unde urmează x′ Ry ′ , y ′ Rx, xRy, ceea ce implică
−1
(x′ , y) ∈ R ◦ R ◦ R = R,
−1 −1 −1 −1
adică x′ ∈ Rhyi. Deci R(Rhxi) ⊆ Rhyi. Invers, dacă x′ ∈ Rhyi şi y ∈ Rhxi atunci
−1 −1 −1 −1
y Rx şi y ∈ Rhxi, de unde urmează că x′ ∈ R(Rhxi). Deci Rhyi ⊆ R(Rhxi). Astfel
am demonstrat pe (1). Analog se arată că dacă y ∈ pr2 R atunci

−1 −1
(2) x ∈ Rhyi ⇒ R Rhyi = Rhxi.
Din (1) şi (2) rezultă că
−1 −1 −1
pr1 R/ R ◦ R = { Rhyi | y ∈ pr2 R} şi pr2 R/R ◦ R = {Rhxi | x ∈ pr1 R}.
Acum arătăm că

−1
(3) x, x′ ∈ Rhyi ⇒ Rhxi = Rhx′ i.
−1 −1
Într-adevăr, dacă x, x′ ∈ Rhyi şi y ′ ∈ Rhxi atunci x′ Ry, y Rx, xRy ′ , de unde
urmează
−1
(x′ , y ′) ∈ R ◦ R ◦ R = R,
ceea ce ne arată că y ′ ∈ Rhx′ i. Deci Rhxi ⊆ Rhx′ i. Analog se arată că Rhx′ i ⊆ Rhxi.
Rezultă că Rhxi = Rhx′ i.
−1 −1
Din (3) deducem că formula ϕ Rhyi = Rhxi, unde x ∈ Rhyi, defineşte o
funcţie
−1 −1
ϕ : pr1 R/ R ◦ R → pr2 R/R ◦ R.
Propunem cititorului să arate că ϕ este o bijecţie.

Dacă R ⊆ A × B este graficul unei funcţii f : A → B atunci
−1 −1
R ◦ R = ∆pr1 R şi R ◦ R = ker f.
Deci, ı̂n acest caz, ϕ este bijecţia căutată.

1.104. Indicaţie. Avem

−1 −1 −1 −1 −1
R ◦ R ◦ R = F2 ◦ F ◦ F1 ◦ F1 ◦ F ◦ F2 ◦ F2 ◦ F ◦ F1
−1 −1
= F2 ◦ F ◦ ∆A′ /ρ1 ◦ F ◦ ∆B ′ /ρ2 ◦ F ◦ F1
−1 −1
= F2 ◦ F ◦ F ◦ F ◦ F1
−1
= F2 ◦ ∆B ′ /ρ2 ◦ F ◦ F1
−1
= F2 ◦ F ◦ F1 = R.
Verificarea egalităţilor pr1 R = A′ şi pr2 R = B ′ o lăsăm cititorului.
1.105. Indicaţie. Se procedează la fel ca ı̂n rezolvarea problemei 1.79.

−1
Observaţii: O relaţie (A, A, R) este antisimetrică dacă şi numai dacă R ∩ R ⊆ ∆A .
Rezultă că o relaţie binară omogenă pe o mulţime finită A este antisimetrică dacă şi numai
dacă, ı̂n matricea asociată, orice element egal cu 1 care nu este pe diagonala principală
are ca simetric faţă de diagonala principală pe 0. Matricele
   
1 0 0 1 0 0
 0 0 1 ,  1 0 1 
0 0 1 0 1 1
sunt exemple de matrice asociate unei relaţii antisimetrice, respectiv unei relaţii care nu
este antisimetrică (definite pe o mulţime cu 3 elemente).
Propunem şi aici cititorului să ilustreze independenţa axiomelor ce definesc o relaţie
de ordine folosind matrice bivalente.
1.106. Dacă R este atât o relaţie de ordine cât şi de echivalenţă pe A atunci ∆A ⊆ R,
iar dacă a1 Ra2 atunci şi a2 Ra1 , ceea ce implică a1 = a2 .
1.107. Răspuns. a) N ı̂mpreună cu relaţia de divizibilitate (pe N) ; b) (Z, ≤) ; c) (N, ≤) ;
d) (N, =); e) (P(M ), ⊆) unde M este o mulţime formată din cel puţin două elemente.
1.108. Indicaţie. Se folosesc definiţiile reflexivităţii, antisimetriei, tranzitivităţii şi a

relaţiei de ordine totală.
1.109. Indicaţie. Se aplică [34, Teorema 1.8.16] .

1.110. a) Pe A există o singură relaţie de ordine şi anume ∆A . Pe B avem
−1
următoarele relaţii de ordine: ρ1 = ∆B , ρ2 = {(a, a), (b, b), (a, b)} şi ρ3 = ρ2 .
Relaţiile de ordine pe C sunt ∆C şi cele redate ı̂n diagramele:
c b a c b a b c a c a b
a b c
b c c a a b
a b c
a a b b c c b c a c a b
b a c a c b
c c b b a a
a b a c b c
135
b) Din a) rezultă că numărul mulţimilor ordonate neizomorfe cu un element este 1,

cu 2 elemente este 3 şi cu 3 elemente este 5.
Propunem cititorului să răspundă la c) şi d), folosind diagramele de la a).
1.111. Indicaţie. Dacă a ∈ A atunci corespondenţa care asociază lui a pe
f (a) = {x ∈ A | x ≤ a}
realizează un izomorfism f : A → {f (a) | a ∈ A}.
1.112. Indicaţie. Rezultă din proprietăţile inversei unei relaţii binare.
1.113. Indicaţie. b) Relaţia ρ ⊆ R × R definită prin
xρy ⇔ (x 6= 0 6= y şi x ≤ y) sau x = 0 = y
este o relaţie de ordine. În (R, ρ) zero este unicul element minimal (maximal), dar nu
există cel mai mic (cel mai mare) element.
1.114. Fie ρ0 o ordonare totală pe A, ρ ∈ R şi ρ0 ⊆ ρ. Dacă xρy atunci ı̂ntrucât

ρ0 este o relaţie de ordine totală, urmează că xρ0 y sau yρ0 x. Dacă yρ0 x atunci din
ρ0 ⊆ ρ rezultă yρx, care ı̂mpreună cu xρy ne dă x = y. Deci xρy implică xρ0 y, adică
ρ0 = ρ. Astfel am arătat că ρ0 este un element maximal ı̂n (R, ⊆).
Invers, arătăm că dacă ρ0 ∈ R nu este o ordonare totală atunci ρ0 nu este un
element maximal ı̂n (R, ⊆). Într-adevăr, dacă ordonarea ρ0 nu este totală atunci
există x, y ∈ A astfel ı̂ncât (x, y) ∈
/ ρ0 şi (y, x) ∈
/ ρ0 . Relaţia
ρ = ρ0 ∪ {(a, b) | aρ0 x şi yρ0 b}
este o ordonare pe A şi ρ0 ⊆ ρ pentru că aρb. Deci ρ0 nu este un element maximal
ı̂n (R, ⊆).
1.115. Indicaţie. Se aplică lema lui Zorn mulţimii (R, ⊆) din problema 1.114.
1.116. Indicaţie. Se foloseşte echivalenţa dintre condiţia minimalităţii (maximalităţii)
şi condiţia lanţurilor descrescătoare (crescătoare).
Altfel: Se aplică o inducţie ı̂n raport cu numărul elementelor mulţimii.
1.117. Indicaţie. Se arată prin inducţie ı̂n raport cu numărul de elemente ale mulţimii
că orice şir strict descrescător este finit.
1.118. Din faptul că (A, ≤) este total ordonată şi din condiţia minimalităţii urmează
că (A, ≤) este bine ordonată. Rezultă că putem forma cu elementele lui A un şir
crescător
a0 < a1 < a2 < . . . .
Cum condiţia maximalităţii este echivalentă cu cerinţa ca orice şir crescător din A
să fie finit, deducem că acest şir este finit. Deci A este finită.
1.119. Indicaţie. Dacă ar exista un a ∈ A astfel ı̂ncât a > f (a) atunci
a > f (a) > f (f (a)) > . . . .

1.120. Indicaţie. Fie A şi B două mulţimi bine ordonate. Dacă ar exista două izomor-
fisme diferite f, g : A → B atunci ar exista un a ∈ A astfel ı̂ncât f (a) < g(a) sau
g(a) < f (a) de unde ar urma g−1 (f (a)) < a sau f −1 (g(a)) < a. În continuare se aplică
1.121. Indicaţie. O mulţime total ordonată este bine ordonată dacă şi numai dacă
verifică condiţia lanţurilor descrescătoare.
1.122. Indicaţii. Dacă (A = {a1 , . . . , an }, ρ1 ) şi (B = {b1 , . . . , bn }, ρ2 ) sunt cele două

lanţuri finite atunci putem scrie, fără a restrânge generalitatea,
a1 ρ1 a2 ρ1 . . . ρ1 an şi b1 ρ2 b2 ρ2 . . . ρ2 bn ,
iar izomorfismul dorit este dat de corespondenţa ai 7→ bi (i = {1, . . . , n}).

O altă soluţie poate fi obţinută prin inducţie ı̂n raport cu numărul (comun) de elemente
ale mulţimilor A şi B.
1.123. Indicaţie. a) Faptul că ρ1 şi ρ2 sunt ordonări totale nu implică, ı̂n general, că ρ
este o ordonare totală. c) u(a) = (u1 (a), u2 (a)).
Y
1.124. Indicaţie. AI = Ai , unde Ai = A pentru orice i ∈ I.
i∈I
1.125. Indicaţie. Se folosesc definiţiile compusei şi a funcţiei (des)crescătoare.
1.126. Dacă ρ1 , ρ2 sunt relaţii de ordine pe A şi ρ1 este strict inclusă ı̂n ρ2 atunci
funcţia 1A din (A, ρ1 ) ı̂n (A, ρ2 ) este bijectivă şi crescătoare, dar 1−1A = 1A din (A, ρ2 )
ı̂n (A, ρ1 ) nu este crescătoare.
Fie acum f : A → B o bijecţie crescătoare de la mulţimea total ordonată (A, ≤) la
mulţimea ordonată (B, ≤) — am notat la fel relaţiile de ordine din cele două mulţimi
deoarece nu există pericol de confuzie. Să arătăm că şi f −1 este crescătoare. Fie
b1 , b2 ∈ B cu b1 ≤ b2 . Cum f e bijectivă, există a1 , a2 ∈ A, unic determinate, astfel
ı̂ncât f (a1 ) = b1 , f (a2 ) = b2 şi astfel avem a1 = f −1 (b1 ) şi a2 = f −1 (b2 ). Cum (A, ≤)
este total ordonată, avem a1 ≥ a2 sau a1 ≤ a2 . Dacă a1 ≥ a2 atunci, cum f este
crescătoare, avem b1 = f (a1 ) ≥ f (a2 ) = b2 (≥ b1 ). Deducem b1 = b2 şi, ı̂n consecinţă,
a1 = a2 . Reflexivitatea relaţiei ≤ din A ne permite să scriem f −1 (b1 ) ≤ f −1 (b2 ).
Dacă a1 ≤ a2 atunci concluzia f −1 (b1 ) ≤ f −1 (b2 ) survine imediat.
1.127. Indicaţie. Dacă (A, ≤) este bine ordonată şi a ∈ A nu este cel mai mare element
al lui A atunci cel mai mic element din {x ∈ A | x > a} este succesorul imediat al lui a.
Mulţimea
1
{1} ∪ 1 − | n = 1, 2 . . .
n
este bine ordonată de relaţia ≤ şi zero este cel mai mic element. În această mulţime 1 nu
are predecesor imediat.
1.128. Indicaţie. Avem
inf B X ∈ {a ∈ A | ∀x ∈ X, a ≤ x} şi sup B X ∈ {a ∈ A | ∀x ∈ X, a ≥ x}.
1.129. Indicaţie. Se foloseşte problema 1.110.

137
1.130. Indicaţie. a) Se face inducţie după numărul de elemente ale lui X. b) Se

foloseşte punctul a) şi inf ∅ = sup L, sup ∅ = inf L.
1.131. Indicaţie. Nu există inf N ∅.

1.132. Indicaţie. Se foloseşte faptul că a ≤ b ⇔ a ∨ b = b ⇔ a ∧ b = a.
1.133. Răspuns. a) (N, ≤), b) ({n ∈ Z | n ≤ 0}, ≤), c) (Z, ≤), d) ({0, 1}, ≤).
1.134. Indicaţie. Dacă X ⊆ N atunci sup X este cel mai mic multiplu comun al
numerelor din X dacă X este finită şi este 0 dacă X este infinită, iar inf X este cel mai
mare divizor comun al numerelor din X.
1.135. Indicaţie. inf ∅ = 1 ∈ L′ şi sup ∅ = 0 ∈ L′ .

1.136. Indicaţie. Se folosesc definiţia sublaticii, problema anterioară şi faptul că
inf P(A) ∅ = A.
1.137. Pentru orice f, g ∈ RR avem sup(f, g) = α şi inf(f, g) = β, unde α, β ∈ RR

sunt funcţiile definite prin α(x) = max(f (x), g(x)) şi β(x) = min(f (x), g(x)). Fie
f, g ∈ D(R, R). Se arată uşor că pentru orice x ∈ R avem
f (x) ≤ f 2 (x) + g 2 (x) + 1 şi g(x) ≤ f 2 (x) + g 2(x) + 1.
Prin urmare f 2 + g 2 + 1 ∈ D(R, R) este o majorantă comună pentru f şi g ı̂nsă

luând, de exemplu, f, g : R → R, f (x) = x, g(x) = −x avem f, g ∈ D(R, R) şi
α = sup(f, g) ∈/ D(R, R) deoarece α(x) = |x| şi α nu este derivabilă ı̂n x = 0. Deci
D(R, R) nu este sublatice ı̂n (RR , ≤).
Pentru a arăta că D(R, R) nu este latice considerăm funcţiile f, g ∈ RR , f (x) = x,
g(x) = −x şi presupunem că ar exista h = supD(R,R) (f, g). Atunci, pentru orice
x ∈ R, avem x ≤ h(x) şi −x ≤ h(x). Dacă

 1

 −x , dacă x ∈ −∞, −

 n

 r
2 2 1 1
hn : R → R, hn (x) = − − x2 , dacă x ∈ − , , n ∈ N∗ ,

 n n 2
n n



 1
 x , dacă x ∈ ,∞
n
atunci f (x) ≤ hn (x) şi g(x) ≤ hn (x) pentru orice n ∈ N∗ şi orice x ∈ R şi deducem
că h(x) ≤ hn (x) pentru orice n ∈ N∗ şi orice x ∈ R. Rezultă că

1 1
−x ≤ h(x) ≤ −x, ∀x ∈ −∞, − şi x ≤ h(x) ≤ x, ∀x ∈ ,∞
n n
şi, ı̂n consecinţă, pentru orice n ∈ N∗ , avem

1 1
h(x) = −x, ∀x ∈ −∞, − şi h(x) = x, ∀x ∈ ,∞ .
n n
Urmează că
h(x) = −x, ∀x ∈ (−∞, 0) şi h(x) = x, ∀x ∈ (0, ∞) ,
de unde continuitatea lui h ne conduce la faptul că h(x) = |x|, ceea ce contrazice
derivabilitatea (ı̂n origine, a) lui h.
1.138. Indicaţie. Dacă (Ai , ρi )i∈I este o familie de mulţimi ordonate atunci
(ai )i∈I ρ(bi )i∈I ⇔ ai ρi bi , ∀i ∈ I
Y
defineşte o relaţie de ordine ρ pe Ai .
i∈I Y
Dacă mulţimile ordonate (Ai , ρi )i∈I sunt latici şi (ai )i∈I , (bi )i∈I ∈ Ai atunci
i∈I
(ai )i∈I ∧ (bi )i∈I = (ai ∧ bi )i∈I , (ai )i∈I ∨ (bi )i∈I = (ai ∨ bi )i∈I ,
iar dacă laticile Ai sunt complete şi (aji )i∈I , j ∈ J atunci

   
^ j ^ j _ j _ j
(a )i∈I = 
i a , i (a )i∈I =  a 
i i .
j∈J j∈J j∈J j∈J
i∈I i∈I
1.139. Răspuns. Dacă A şi B sunt două mulţimi şi R ⊆ A × B atunci funcţia
P(A) → P(B), X 7→ R(X)
este crescătoare (ı̂n raport cu ⊆) dar nu este, ı̂n general, un omomorfism de latici.
1.140. Indicaţie. b) Vezi problema 1.49.

1.141. a) Diagramele mulţimilor ordonate (P(A), ⊆) şi (B, |) sunt:
{1,2,3} 30
{1,2} {1,3} {2,3} 6 10 15
{1} {2} {3} 2 3 5
O 1
Funcţia f : P(A) → B definită prin f (∅) = 1, f ({1}) = 2, f ({2}) = 3, f ({3}) = 5,

f ({1, 2}) = 6, f ({1, 3}) = 10, f ({2, 3}) = 15, f ({1, 2, 3}) = 30 este un izomorfism
de ordine.
b) Orice izomorfism de ordine g : P(A) → B conservă nivelele diagramelor, adică,
pe lânga egalităţile g(∅) = 1, g({1, 2, 3}) = 30 avem
(1) g({{1}, {2}, {3}}) = {2, 3, 5}, g({{1, 2}, {1, 3}, {2, 3}}) = {6, 10, 15}.
Mulţimile ordonate (P(A), ⊆) şi (B, |) sunt latici, iar
{1, 2} = {1} ∪ {2}, {1, 3} = {1} ∪ {3}, {2, 3} = {2} ∪ {3}.
De aici, ı̂ntrucât izomorfismele de ordine ı̂ntre latici coincid cu izomorfismele de

latici, urmează că restricţia lui g la mulţimea {{1, 2}, {1, 3}, {2, 3}} este determinată
de restricţia lui g la {{1}, {2}, {3}}. De aici şi din (1) deducem că izomorfismele
lui (P(A), ⊆) pe (B, |) sunt determinate de bijecţiile lui {{1}, {2}, {3}} pe {2, 3, 5}.
Deci există 6 izomorfisme.
139
1.142. Din a ∧ c ≤ a şi a ≤ a ∨ b rezultă a ∧ c ≤ a ∨ b, iar cum avem şi a ∧ c ≤ c,

urmează că a ∧ c ≤ (a ∨ b) ∧ c. Analog se obţine b ∧ c ≤ (a ∨ b) ∧ c şi astfel se
obţine proprietatea de subdistributivitate. Proprietatea de submodularitate rezultă
din proprietatea de subdistributivitate ţinând seama de faptul că a ≤ c implică
a ∧ c = a.
1.143. Din problema 1.142 avem:
(1) a, b, c ∈ L, a ≤ c ⇒ a ∨ (b ∧ c) ≤ (a ∨ b) ∧ c.
a)⇒b) L modulară şi a ≤ a ∨ c implică a ∨ [b ∧ (a ∨ c)] = (a ∧ b) ∨ (a ∧ c).

b)⇒a) Din a ≤ c avem a ∨ c = c, ceea ce, ı̂nlocuit ı̂n
a ∨ [b ∧ (a ∨ c)] = (a ∧ b) ∨ (a ∧ c)
conduce la a ∨ (b ∧ c) = (a ∧ b) ∨ c.
a)⇒c) Dacă L este modulară şi a ≤ b atunci a ∨ (b ∧ c) = (a ∨ c) ∧ b şi, conform
ipotezei de la c), avem
a = a ∨ (a ∧ c) = a ∨ (b ∧ c) = (a ∨ c) ∧ b = (b ∨ c) ∧ b = b.
c)⇒a) Fie a, b, c ∈ L cu proprietatea că a ≤ c. Notăm
a1 = a ∨ (b ∧ c), c1 = (a ∨ b) ∧ c.
Din (1) deducem a1 ∨ b ≤ c1 ∨ b. Evident a ≤ a1 , de unde obţinem a ∨ b ≤ a1 ∨ b.

Cum a ∨ b ≥ (a ∨ b) ∧ c = c1 avem a1 ∨ b ≥ c1 , de unde rezultă
a1 ∨ b = (a1 ∨ b) ∨ b ≥ c1 ∨ b.
Aşadar a1 ∨ b = c1 ∨ b. Prin dualitate (folosind c1 ≤ c) se arată că a1 ∧ b = c1 ∧ b.

Inegalitatea a1 ≤ c1 şi c) ne conduc la a1 = c1 , adică a ∨ (b ∧ c) = (a ∨ b) ∧ c.
c)⇒d) Pentagonul nu verifică proprietatea de la c).
d)⇒c) Dacă c) nu are loc ı̂n laticea L atunci există a, b, c ∈ L cu
a ≤ b, a ∨ c = b ∨ c, a ∧ c = b ∧ c şi a 6= b.
Deducem că {a, b, c, a ∨ c = b ∨ c, a ∧ c = b ∧ c} este o sublatice a lui L izomorfă cu

pentagonul.
1.144. Indicaţie. Se arată că ϕa şi ϕb sunt funcţii crescătoare pentru care
ϕa ◦ ϕb = 1[a∧b,a] şi ϕb ◦ ϕa = 1[b,a∨b] .
1.145. Din problema 1.142 avem:
(1) (a ∨ b) ∧ c ≥ (a ∧ c) ∨ (b ∧ c), ∀a, b, c ∈ L.
a)⇒ b) (a∨c)∧(b∨c) = [a∧(b∨c)]∨[c∧(b∨c)] = [a∧(b∨c)]∨c = [(a∧b)∨(a∧c)]∨c =

(a ∧ b) ∨ [(a ∧ c) ∨ c] = (a ∧ b) ∨ c.
b)⇒ a) Se demonstrează analog.
a)⇒ c) a = a ∧ (a ∨ c) = a ∧ (b ∨ c) = (a ∧ b) ∨ (a ∧ c) = (a ∧ b) ∨ (b ∧ c) = b ∧ (a ∨ c) =
b ∧ (b ∨ c) = b.
c)⇒ a) Din c) rezultă că laticea L este modulară. Fie a, b, c ∈ L. Notăm
u = (a ∧ b) ∨ [(a ∨ b) ∧ c] şi v = (b ∧ c) ∨ [(b ∨ c) ∧ a].
Conform modularităţii laticii L avem
a ∧ b ≤ a ∨ b ⇒ u = (a ∧ b) ∨ [(a ∨ b) ∧ c] = (a ∨ b) ∧ [(a ∧ b) ∨ c],

b ∧ c ≤ b ∨ c ⇒ v = (b ∧ c) ∨ [(b ∨ c) ∧ a] = (b ∨ c) ∧ [(b ∧ c) ∨ a].
Dar
u ∧ b = (a ∨ b) ∧ [(a ∧ b) ∨ c] ∧ b = b ∧ [(a ∧ b) ∨ c] = (a ∧ b) ∨ (b ∧ c),

v ∧ b = (b ∨ c) ∧ [(b ∧ c) ∨ a] ∧ b = b ∧ [(b ∧ c) ∨ a] = (b ∧ c) ∨ (a ∧ b)
şi
u ∨ b = (a ∧ b) ∨ [(a ∨ b) ∧ c] ∨ b = b ∨ [(a ∨ b) ∧ c] = (a ∨ b) ∧ (b ∨ c),

v ∨ b = (b ∧ c) ∨ [(b ∨ c) ∧ a] ∨ b = b ∨ [(b ∨ c) ∧ a] = (a ∨ b) ∧ (b ∨ c).
În concluzie, u ∧ b = v ∧ b şi u ∨ b = v ∨ b. Rezultă că u = v şi astfel,
u ∨ c = v ∨ c.
Dar
u ∨ c = (a ∨ b) ∧ [(a ∧ b) ∨ c] ∨ c = (a ∨ b) ∧ c,
v ∨ c = (b ∨ c) ∧ [(b ∧ c) ∨ a] ∨ c = c ∧ [(b ∧ c) ∨ a] = (b ∧ c) ∨ (a ∧ c),
deci (a ∨ b) ∧ c = (b ∧ c) ∨ (a ∧ c).
c)⇒ d) Din c) rezultă că că L este modulară, iar pentru diamant avem a 6= b chiar
dacă a ∨ c = b ∨ c, a ∧ c = b ∧ c.
d)⇒ c) Demonstrăm că dacă L este modulară şi satisface c), atunci L conţine o
sublatice izomorfă cu diamantul. Într-adevăr, cum L nu verifică c), există a, b, c ∈ L
astfel ı̂ncât a ∨ c = b ∨ c, a ∧ c = b ∧ c şi a 6= b. Cum L este modulară deducem că
a şi b nu sunt comparabile. Dacă am avea a ≤ c atunci c = a ∨ c = b ∨ c implică
b ≤ c, aşadar a = a ∧ c = b ∧ c = b, ceea ce este fals. Analog se arată că c ≤ a nu
convine. Deci submulţimea {a, b, c, a ∨ c = b ∨ c, a ∧ c = b ∧ c} formează o sublatice
a lui L izomorfă cu diamantul.
1.146. Indicaţie. Nu conţine sublatici izomorfe cu pentagonul sau diamantul.

1.147. Indicaţie. Se arată, folosind legătura dintre cel mai mic multiplu comun şi cel
mai mare divizor comun, că dacă a, b, c ∈ N şi c 6= 0 atunci
a ∨ c = b ∨ c şi a ∧ c = b ∧ c ⇒ a = b.
1.148. Indicaţii. Pentru latici modulare se foloseşte caracterizarea de la punctul b) al

problemei 1.143, iar pentru latici distributive se foloseşte definiţia.
141
1.149. Indicaţie. Pentru laticile neizomorfe cu cel mult 3 elemente, vezi problema
1.129. Laticile neizomorfe cu 4 şi 5 elemente sunt cele din diagramele:
Pentru partea a doua a problemei se folosesc problemele 1.143. d) şi 1.145. d).
1.150. Indicaţie. Se foloseşte distributivitatea unei latici Boole şi punctul c) din pro-
blema 1.145.
1.151. Indicaţie. Reuniunea este distributivă faţă de intersecţie, ∅ este cel mai mic
element, M este cel mai mare element şi pentru o submulţime X ⊆ M complementul este
CM X = M \ X.
1.152. Indicaţie. Cel mai mic element din (P/ ≡, ≤) este clasa formulelor identic false
(contradicţiilor), cel mai mare element este clasa formulelor identic adevărate (tautologi-
ilor), iar complementul clasei unei propoziţii p este clasa negaţiei propoziţiei p.
_
1.153. a) Presupunem că există x = ai . Rezultă că ai ≤ x pentru orice i ∈ I,
i∈I
de unde urmează x′ ≤ a′i pentru orice i ∈ I. Deci x′ este o minorantă a familiei
a′i , i ∈ I. Dacă b ∈ B este o altă minorantă a acestei familii (adică b ≤ a′i pentru
orice i ∈ I) atunci b′ ≥ (a _
′ ′ ′
i ) = ai (i ∈ I), adică b este o majorantă a familiei
ai , i ∈ I. Acum, din x = ai rezultă x ≤ b′ , adică x′ ≥ b. Deci x′ este cea mai
i∈I ^
mare minorantă a familiei a′i , i ∈ I, adică x′ = a′i . Astfel am arătat că egalitatea
i∈I
din enunţul punctului a) are loc. ^ _
Se arată prin dualitate că dacă există y = a′i atunci y ′ = ai .
i∈I i∈I
b) Afirmaţia de la b) este duala celei de la a).
1.154. Indicaţii. a) Se ia D = ∅. b) Dacă D ⊆ C atunci

( )
\ \ [
inf (C,⊆) D = X şi sup (C,⊆) D = Y ∈C| X⊆Y .
X∈D X∈D
1.156. Indicaţii. a) Se foloseşte iii) din definiţia operatorului de ı̂nchidere.

b) Din i) rezultă că J(X) ⊆ J(J(X)) are loc pentru orice X ⊆ A.
1.157. Indicaţie. Pentru funcţia din enunţ, condiţia i) din definiţia operatorului de
ı̂nchidere rezultă din reflexivitate, ii) din proprietăţile relaţiilor binare, iar iii’) din tranzi-
tivitatea relaţiei R.
1.158. a) Presupunem că J, J ′ şi J ′ ◦ J sunt operatori de ı̂nchidere. Dacă X ⊆ A

atunci din proprietatea de extensivitate a lui J rezultă
(1) (J ′ ◦ J)(X) ⊆ (J ◦ J ′ ◦ J)(X),
iar din extensivitatea lui J ′ şi independenţa lui J ′ ◦ J urmează
(2) (J ◦ J ′ ◦ J)(X) ⊆ (J ′ ◦ J ◦ J ′ ◦ J)(X) = (J ′ ◦ J)(X).
Din (1) şi (2) rezultă egalitatea din enunţul lui a).
Invers, presupunem că operatorii de ı̂nchidere J şi J ′ verifică egalitatea din
enunţul lui a). Din extensivitatea lui J şi J ′ rezultă că
X ⊆ J(X) ⊆ (J ′ ◦ J)(X)
pentru orice X ⊆ A, adică J ′ ◦ J este extensiv. Din monotonia lui J şi J ′ obţinem
X ⊆ Y ⇒ J(X) ⊆ J(Y ) ⇒ (J ′ ◦ J)(X) ⊆ (J ′ ◦ J)(Y ),
unde X, Y ⊆ A, ceea ce ne arată că J ′ ◦ J este monoton. Din ipoteză şi din
idempotenţa lui lui J rezultă că
(J ′ ◦ J ◦ J ′ ◦ J)(X) = (J ′ ◦ J ′ ◦ J)(X) = (J ′ ◦ J)(X)
pentru orice X ⊆ A. Prin urmare J ′ ◦J este idempotent. Deci J ′ ◦J este un operator

de ı̂nchidere.
b) Este suficient să arătăm că egalitatea de la b) implică egalitatea de la a). Dacă
J şi J ′ comută atunci J ◦ J ′ ◦ J = J ′ ◦ J ◦ J = J ′ ◦ J.
\
1.159. Indicaţie. a) Dacă ρi ∈ Rr , i ∈ I, atunci ρi ∈ Rr , iar dacă I 6= ∅ şi
[ i∈I
{ρi | i ∈ I} este dirijată superior atunci şi ρi ∈ Rr .
i∈I
[
b) Cu notaţiile de la a), pentru I = ∅ avem ρi = ∅ ∈
/ Rr .
i∈I
c) ρ ∪ ∆A este cea mai mică relaţie reflexivă care include pe ρ.
1.160. Indicaţie. b) Se arată, printr-un contraexemplu, că reuniunea a două relaţii

tranzitive poate să nu fie tranzitivă. În rest, se procedează ca la problema anterioară.
1.161. Indicaţie. Se procedează ca la problema 1.159 .

1.162. Indicaţie. Dacă |A| > 1 atunci A × A ∈
/ Ra , deci Ra nu e sistem de ı̂nchidere.

1.165. Indicaţie. a) Se foloseşte definiţia operatorului de ı̂nchidere. Pentru prima şi
ultima funcţie se poate aplica punctul b) şi problema 1.158.
1.166. Indicaţie. Se folosesc definiţia sistemului de ı̂nchidere şi caracterizarea sistemu-

lui de ı̂nchidere algebric din remarcile ce preced enunţul problemei 1.159.
143
1.167. Indicaţie. b) Dacă (Ji )i∈I este o familie \

de operatori de ı̂nchidere pe A şi
J : P(A) → P(A) este funcţia definită prin J(X) = Ji (X) atunci J este un operator
i∈I
de ı̂nchidere şi inf(Ji )i∈I = J.
1.168. Indicaţie. Bijectivitatea lui ϕ se deduce din remarcile ce preced enunţul prob-
lemei 1.159.
1.169. Fie x ∈ A şi y = ϕ(x). Avem
x ≤ ψ(ϕ(x)) ⇒ ϕ(x) ≥ ϕ(ψ(ϕ(x))),

y ≤ ϕ(ψ(y)) ⇔ ϕ(x) ≤ ϕ(ψ(ϕ(x))),
deci ϕ ◦ ψ ◦ ϕ = ϕ. Analog ψ ◦ ϕ ◦ ψ = ψ.
1.170. Indicaţii. La a) şi b) se folosesc definiţia operatorului de ı̂nchidere, definiţia
corespondenţei Galois şi problema anterioară, iar la c) se arată că ϕ şi ψ dau prin com-
punere funcţiile identice ale mulţimilor P(A) şi P(B).
1.171. Indicaţie. Egalităţile dorite se obţin folosind proprietăţile relaţiilor binare şi
definiţia corespondenţei Galois.
1.172. Răspuns. Sistemul de ı̂nchidere definit de ϕ ◦ ψ, respectiv ψ ◦ ϕ este
{[a, +∞) | a ∈ R} ∪ {∅, R}, respectiv {(−∞, a] | a ∈ R} ∪ {∅, R}.
1.173. Indicaţii. Numărabilitatea mulţimii N∗ rezultă din bijectivitatea funcţiei N →

N∗ , n 7→ n + 1 iar a mulţimii Z din bijectivitatea funcţiei
 n
 , dacă n este par;
ϕ : N → Z, ϕ(n) = 2
 − n + 1
, dacă n este impar.
2
Cum pentru orice număr natural n există m, k ∈ N, unic determinate, cu proprietatea că
n = 2m (2k + 1) deducem că funcţia N × N → N, (m, k) 7→ 2m (2k + 1) este bijectivă, deci
mulţimea N × N este numărabilă. Aceasta rezultă şi din faptul ca elementele mulţimii
N × N pot fi ,,numărate” aşa cum indică săgeţile din figura de mai jos
(0, 0) / (0, 1) (0, 2) / (0, 3) ...

w w; w
ww ww ww
www www www
{ww ww {ww
(1, 0) (1, 1) (1, 2) (1, 3) ...
;
ww ww
www www
w w
ww w{ w
(2, 0) (2, 1) (2, 2) (2, 3) ...
|
||
|||
|
|~ |
(3, 0) (3, 1) (3, 2) (3, 3)
.. .. .. .. ...
. . . .
Similar, se poate stabili o bijecţie ı̂ntre N∗ şi Q+ aranjând numerele raţionale ı̂ntr-un şir
p
după cum urmează: considerăm fracţiile ireductibile cu p, q ∈ N∗ care sunt reprezentanţi
q
pentru numerele raţionale pozitive şi le grupăm ı̂n clase determinate de suma p+q. Astfel, o
k-clasă este formată din fracţiile ireductibile pentru care suma numărătorului cu numitorul
este k. În interiorul unei k-clase aşezarea elementelor se face ı̂n ordinea descrescătoare a
numitorilor, obţinându-se astfel şirul
1 2 k−2 k−1
, ,··· , ,
k−1 k−2 2 1
(din care, evident, lipsesc fracţiile reductibile). Acum putem realiza succesiunea elemen-
telor din Q+ punând elementele 1-clasei, apoi ale 2-clasei ş. a. m. d.
Din cele de mai sus se deduce existenţa unei bijecţii ψ : N∗ → Q+ . Funcţiile

0 , dacă n = 0;
f : N → Q+ ∪ {0}, f (n) =
ψ(n) , dacă n ∈ N∗ ,
g : N∗ → Q− , g(n) = −ψ(n),
sunt, de asemenea, bijective. Echivalenţa mulţimilor N şi Q se obţine arătând că
 n

 f , dacă n este par;
χ : N → Q, χ(n) = 2
 n+1
 g , dacă n este impar
2
este o funcţie bijectivă.
Observaţie: Printr-un procedeu analog cu cel din ultima parte a soluţiei acestei prob-
leme se poate arăta că reununea disjunctă a două mulţimi numărabilă este o mulţime
numărabilă.
1.174. Reamintim că o mulţime X se numeşte finită dacă există n ∈ N astfel ı̂ncât
X ∼ {1, 2, . . . , n}, ı̂n caz contrar, se numeşte infinită. Notăm, de asemenea, că o
mulţime X este infinită dacă şi numai dacă există X ′ ⊆ X, X ′ 6= X pentru care
X ′ ∼ X (Dedekind) sau, echivalent, dacă X are o submulţime numărabilă (Cantor).
Aşadar, din X infinită deducem că există A ⊆ X şi există o funcţie bijectivă
f0 : N∗ → A. Funcţia

f0 (n) , dacă n ∈ N∗ ;
f : N → A ∪ {x0 }, f (n) =
x0 , dacă n = 0
este, de asemenea, bijectivă. Concluzia dorită se obţine arătând că

x , dacă x ∈ / A ∪ {x0 };
ϕ : X → X \ {x0 }, ϕ(x) =
f (n + 1) , dacă x = f (n)
este o funcţie bijectivă. Evident, ϕ este bine definită.
Fie x, x′ ∈ X astfel ı̂ncât ϕ(x) = ϕ(x′ ). Rezultă că fie x, x′ ∈
/ A ∪ {x0 } ceea ce ne
′ ′
conduce imediat la x = x , fie x, x ∈ A ∪ {x0 } ceea ce ı̂nseamnă că există k, l ∈ N
astfel ı̂ncât x = f (k) şi x′ = f (l) şi
f (k + 1) = ϕ(x) = ϕ(x′ ) = f (l + 1).
Bijectivitatea funţiei f ne conduce la k + 1 = l + 1. Astfel, avem k = l şi x = f (k) =
f (l) = x′ , ceea ce completează demonstaţia injectivităţii lui ϕ.
Fie y ∈ X \ {x0 } arbitrar. Dacă y ∈ / A ∪ {x0 } atunci y = ϕ(y) ∈ ϕ(X). Dacă
y ∈ A(⊆ A ∪ {x0 }) atunci există n ∈ N astfel ı̂ncât y = f (n). Dar y 6= x0 implică
n 6= ∅. Rezultă y = f (n) = f (n − 1 + 1) = ϕ(f (n − 1)) ∈ ϕ(X). Deci ϕ este şi
surjectivă.
145
x
1.175. Indicaţii. Funcţiile ϕ : R → (−1, 1), ϕ(x) = şi ψ : [0, 1] → [a, b],
x+1
ψ(x) = (b − a)x + a sunt bijective. Problema anterioară şi faptul că ∼ este tranzitivă
completează soluţia.
1.176. Indicaţii. Se folosesc proprietăţile de universalitate ale reuniunii disjuncte şi

produsului cartezian, mai exact, unicitatea pâna la o bijecţie a acestora.
1.178. Vom ı̂ncepe prin a demonstra că pentru orice n ∈ N∗ există şi sunt unic deter-
k(k + 1)
minate numerele naturale k, j cu proprietatea că 1 ≤ j ≤ k + 1 şi n = + j.
2
Demonstrăm prin inducţie după n existenţa numerelor k, j. Dacă n = 1 atunci k = 0 şi
j = 1, iar dacă n = 2 atunci k = j = 1. Presupunem afirmaţia adevărată pentru n. Avem
k(k + 1) k′ (k′ + 1)
n+1= + j + 1. Dacă j < k + 1 atunci j + 1 ≤ k + 1 şi n + 1 = + j′,
2 2
unde k′ = k şi j ′ = j + 1. Dacă j = k + 1 atunci
k(k + 1) (k + 1)(k + 2) k′ (k′ + 1)

n+1= +k+1= +1 = + j′,
2 2 2
k(k + 1) k′ (k′ + 1)
unde k′ = k + 1 şi j ′ = 1. Dacă n = +j = + j ′ cu j, j ′ , k, k′ ∈ N,
2 2
1 ≤ j ≤ k + 1 şi 1 ≤ j ′ ≤ k′ + 1 atunci 2(j ′ − j) = (k − k′ )(k + k′ + 1). Dacă k′ < k atunci
(k − k′ )(k + k′ + 1) > k + k′ + 1 ≥ 2(k′ + 1) > 2(j ′ − j), contradicţie. Similar k < k′ ne
conduce la o contradicţie. Deci k = k′ şi j = j ′ , ceea ce demonstrează unicitatea numerelor
j, k. Pentru un număr natural nenul n notăm k şi j de mai sus cu α(n), respectiv cu β(n).
Revenind la problema noastră, putem considera că mulţimile Xi sunt disjuncte.
Mulţimile Xi fiind numărabile,
[ rezultă că pentru orice i ∈ I există fi : N∗ → Xi
bijecţie. Fie f : N∗ → Xi , f (n) = fα(n)−β(n)+2 (β(n)).
i∈I
Dacă n, n′ ∈ N∗ şi f (n) = f (n′ ) atunci (ı̂n Xα(n)−β(n)+2 ∩ Xα(n′ )−β(n′ )+2 ) avem
fα(n)−β(n)+2 (β(n)) = fα(n′ )−β(n′ )+2 (β(n′ )). Mulţimile Xi fiind disjuncte, aceasta are
loc doar dacă α(n) − β(n) + 2 = α(n′ ) − β(n′ ) + 2, iar cum fα(n)−β(n)+2 este bijectivă
avem β(n) = β(n′ ) şi, implicit, α(n) = α(n′ ). Rezultă n = n′ , aşadar funcţia f este
injectivă. [
Funcţia f este surjectivă deoarece pentru orice x ∈ Xi există n ∈ N∗ astfel
[ i∈I
ı̂ncât f (n) = x. Într-adevăr, dacă x ∈ Xi atunci există un unic i ∈ I pentru
i∈I
care x ∈ Xi . Cum fi este surjectivă, deducem că există m ∈ N∗ astfel ı̂ncât x =
fi (m). Căutăm pe n astfel ı̂ncât m = β(n) şi i = α(n) − β(n) + 2 şi obţinem
(i + m − 2)(i + m − 1)
n= + m(∈ N∗ ).
2 [
Deci f este o bijecţie şi Xi este numărabilă.
i∈I
1.179. a) Fie X, Y astfel ı̂ncât |X| ≤ |Y | şi fie f : X → Y o injecţie. Dacă pentru
X ′ , Y ′ avem X ∼ X ′ , Y ∼ Y ′ şi ϕ : X → X ′ , ψ : Y → Y ′ sunt două bijecţii atunci
ψ ◦ f ◦ ϕ−1 este o injecţie şi astfel avem |X ′ | ≤ |Y ′ |.
b) Fie X1 , X2 , Y1, Y2 mulţimi de cardinale, respectiv, m1 , m2 , n1 , n2 astfel ı̂ncât X1 ∩

X2 = ∅ = Y1 ∩Y2 . Din m1 ≤ n1 şi m2 ≤ n2 rezultă că există două injecţii f1 : X1 → Y1 ,
f2 : X2 → Y2 . Este imediat faptul că

f1 (x) , dacă x ∈ X1 ;
f : X1 ∪ X2 → Y1 ∪ Y2 , f (x) =
f2 (x) , dacă x ∈ X2
este o funcţie injectivă. Deci |X1 ∪ X2 | ≤ |Y1 ∪ Y2 | şi m1 + m2 ≤ n1 + n2 .
Observaţii: i) ,,Relaţia” ≤ este reflexivă, antisimetrică şi tranzitivă.

ii) |X| ≤ |Y | dacă şi numai dacă există Z ⊆ Y astfel ı̂ncât X ∼ Z.
iii) Proprietăţi similare cu cea pe care am demonstrat-o la b) au loc şi pentru ı̂nmulţire şi
ridicare la putere. Astfel, dacă pentru cardinalele m1 , m2 , n1 , n2 avem m1 ≤ n1 şi m2 ≤ n2
atunci m1 · m2 ≤ n1 · n2 şi mm n2
1 ≤ n1 .
2
1.180. a) Fie X şi Y două mulţimi cu |X| = m şi |Y | = n. Din m < n rezultă că
există Y ′ ⊆ Y astfel ı̂ncât X ∼ Y ′ . Fie Y ′′ = Y \ Y ′ şi p = |Y ′′ |. Din |Y ′ | = m < n
deducem Y ′ ⊆ Y şi Y ′ 6= Y . Astfel, Y ′′ 6= ∅ şi p > 0. Cum Y = Y ′ ∪ Y ′′ şi
Y ′ ∩ Y ′′ = ∅, avem |Y | = |Y ′ | + |Y ′′ |, deci n = m + p.
b) Pentru m 6= n, necesitatea condiţiei din enunţ urmează din a), iar pentru m = n,
urmează considerând p = 0. Pe de altă parte, orice cardinal p are proprietatea
p ≥ 0, de unde conform problemei 1.179. b) avem m + p ≥ m + 0 = m, deci, dacă
n = m + p atunci m ≤ n.
Observaţie: i) Să remarcăm că proprietăţile pe care le ı̂ntâlnim la cardinalele finite sunt
chiar cele pe care le cunoaştem din N.
ii) Reciproca afirmaţiei de la a) din problema de mai sus nu este valabilă. Ca exemplu, să
luăm egalitatea ℵ0 = ℵ0 + 1 care derivă din N ∼ N∗ .
1.181. Din m > 1, n > 1 deducem că există cardinalele m′ > 0 şi n′ > 0 astfel ı̂ncât
m = m′ + 1, n = n′ + 1. Avem mn = (m′ + 1)(n′ + 1) = m′ n′ + m′ + n′ + 1. Din m′ > 0
şi n′ > 0 deducem m′ n′ ≥ 1, deci mn ≥ 1 + m′ + n′ + 1 = m + n.
1.182. 1) se obţine din observaţia ce succede soluţia problemei 1.173.

2) rezultă din problema 1.178.
3) c2 = c · c = 2ℵ0 · 2ℵ0 = 2ℵ0 +ℵ0 = 2ℵ0 = c.
ℵ
4) cℵ0 = 2ℵ0 0 = 2ℵ0 ·ℵ0 = 2ℵ0 = c.
5) Din 2 < c avem, conform problemei 1.181, c + c ≤ c2 = c, iar cum c ≤ c + c
obţinem c + c = c.
6) Din 2 < ℵ0 ≤ c avem, conform observaţiei iii) de după soluţia problemei 1.179,
c = 2ℵ0 ≤ ℵℵ0 0 ≤ cℵ0 = c,
deci ℵℵ0 0 = c.
7) Observaţia menţionată mai sus (la 6)) ne conduce de la 2 < ℵ0 ≤ c la
c = 2 · c ≤ ℵ0 · c ≤ c2 = c,
aşadar ℵ0 · c = c.
147
−1
Observaţii: a) Dacă X este o mulţime atunci corespondenţa f 7→ f h1i realizează
o bijecţie ı̂ntre mulţimea {0, 1}X a funcţiilor de la X la {0, 1} şi mulţimea P(X) a
submulţimilor mulţimii X.
b) ℵ0 < c deoarece c = 2ℵ0 = |P(N)| ≥ |N| şi, conform teoremei lui Cantor — dacă X este
o mulţime atunci X ≁ P(X) — avem |P(N)| = 6 |N|.
1.183. Indicaţie. Funcţiile ϕ : R → P(Q), ϕ(x) = {a ∈ Q | a ≤ x} şi

ψ : {0, 1}N → [0, 1), ψ((ai )i∈N ) = 0, a0 a1 a2 . . . ai . . .
sunt injective şi astfel avem
|R| ≤ |P(Q)| = 2ℵ0 = c şi c = 2ℵ0 = {0, 1}N ≤ |[0, 1)| = |R|,
deci |R| = c.
Observaţie: Mulţimea R nu este numărabilă deoarece R ∼ P(N) (având acelaşi cardinal)

şi P(N) ≁ N.
1.184. a) Fie X o mulţime cu |X| = m şi fie
R = {(A, f ) | A ⊆ X, A infinită, f : A → A × A bijecţie}.
Cum X este infinită, rezultă că există B ⊆ X astfel ı̂ncât B ∼ N. Din faptul că
B × B ∼ N × N ∼ N obţinem existenţa unei bijecţii g : B → B × B şi deducem că
R 6= ∅ deoarece (B, g) ∈ R.
Relaţia ≤ definită prin
(A, f ) ≤ (A′ , f ′ ) ⇔ A ⊆ A′ şi f ′ |A = f

[
este o relaţie de ordine pe R. Fie L ⊆ R un lanţ, A0 = A şi funcţia
(A,f )∈L
f0 : A0 → A0 × A0
definită prin f0 (x) = f (x) dacă x ∈ A şi (A, f ) ∈ R. Atunci (A0 , f0 ) ∈ R şi (R, ≤)
verifică ipoteza lemei lui Zorn. Rezultă că ı̂n (R, ≤) există un element maximal
(E, f ). Dacă notăm |E| = a atunci a este un cardinal transfinit şi a2 = a.
Dacă a < m atunci a ≤ a + a ≤ a2 = a de unde deducem că 2a = a + a = a şi
3a = 2a + a = a + a = a. Dacă |X \ E| ≤ a atunci X = (X \ E) ∪ E ne conduce la
m = |X \ E| + a ≤ a + a = a, ceea ce contrazice faptul că a < m. Aşadar, |X \ E| > a
de unde rezultă că există F ⊆ X \ E astfel ı̂ncât |F | = a. Pentru M = E ∪ F avem
M × M = (E ∪ F ) × (E ∪ F ) = (E × E) ∪ (E × F ) ∪ (F × E) ∪ (F × F ) = (E × E) ∪ Z,
unde Z = (E × F ) ∪ (F × E) ∪ (F × F ). Dar
|Z| = |E × F | + |F × E| + |F × F | = a2 + a2 + a2 = a + a + a = 3a = a
de unde urmează că Z ∼ F . Dacă g : Z → F este o bijecţie atunci şi

f (x) , x ∈ E;
h : E ∪ F → (E × E) ∪ Z = (E ∪ F ) × (E ∪ F ), h(x) =
g(x) , x ∈ F
este o bijecţie. Deducem că (E ∪F, h) ∈ R, iar cum (E, f ) ≤ (E ∪F, h), se contrazice
maximalitatea lui (E, f ).
În concluzie a = m, deci m2 = m.
b) Cum m ≤ m + m ≤ m2 = m, rezultă că m + m = m.
c) Din 0 ≤ n ≤ m deducem m = m + 0 ≤ m + n = m, deci m + n = m, iar din
1 ≤ n ≤ m deducem m = m · 1 ≤ m · m ≤ m · m = m2 = m, de unde rezultă m · n = m.
1.185. a) Este o consecinţă imediată a problemei 1.122.

b) Fie R = {(m, n) ∈ N × N | 0 < m ≤ n} ∪ {(m, 0) | m ∈ N}. Evident, (N, R) este
o mulţime bine ordonată, dar (N, R) şi (N, ≤) nu sunt izomorfe, deci nu au acelaşi
ordinal (0 este cel mai mare element din (N, R), iar ı̂n (N, ≤) nu există cel mai mare
element).
1.186. Indicaţii. a) Se foloseşte definiţia mulţimii bine ordonate.
b) Dacă f : A → A′ şi g : B → B ′ sunt izomorfisme de ordine atunci f × g este un
izomorfism de ordine.
1.187. Indicaţii. a) Se foloseşte definiţia mulţimii bine ordonate.

b) Dacă ϕi : Ai → Bf (i) (i ∈ I) sunt izomorfisme de ordine atunci corespondenţa
◦
[ ◦
[
Ai → Bj , (i, ai ) 7→ (f (i), ϕi (ai ))
i∈I j∈J
este un izomorfism de ordine.

c) Evident, lanţul numerelor naturale nenule are ordinalul ω (fiind izomorf cu lanţul
numerelor naturale), iar din soluţia de la punctul b) al problemei 1.185 deducem că
1 + ω = ω 6= ω + 1.
Capitolul 2
Grupoizi. Semigrupuri. Grupuri
2.1. Răspuns. Grupoizii (A, ∗) cu A = (0, +∞) şi a ∗ b = ab pentru orice a, b ∈ A

şi (V, ×) cu V mulţimea vectorilor (segmentelor orientate) din spaţiu şi x × y produsul
vectorial al lui x cu y, pentru orice x, y ∈ V nu sunt semigrupuri. Cei doi grupozi nu au
elemente neutre.
2.2. Răspuns. Grupoidul definit de tabla

∗ a b
a a b
b a b
are două elemente neutre la stânga diferite. Răspunsul la cele două ı̂ntrebări este negativ.
2.3. Răspuns. Un exemplu ar fi grupoidul definit prin

∗ e a b
e e a b
a a e e
b b e a
Într-un semigrup cu element neutru (monoid) orice element are cel mult un simetric.
2.4. Răspuns. În grupoidul din problema anterioară, elementul a este simetrizabil şi
a ∗ a = a ∗ b. Într-un semigrup cu element neutru se poate simplifica cu orice element
simetrizabil.
2.5. Evident, x ∗ y = y ∗ x pentru orice x, y ∈ R, iar dacă x, y, z ∈ R atunci
(x ∗ y) ∗ z = (x + y + xy) ∗ z = x + y + xy + z + xz + yz + xyz,
x ∗ (y ∗ z) = x ∗ (y + z + yz) = x + y + z + yz + xy + xz + xyz.
Deci (R, ∗) este semigrup comutativ. Dacă e ∈ R este element neutru atunci
e ∗ x = x, ∀x ∈ R ⇔ e + x + ex = x, ∀x ∈ R ⇔ e(1 + x) = 0, ∀x ∈ R,
de unde deducem că e = 0. Arătăm că e = 0 este element neutru. Într-adevăr,
0 ∗ x = 0 + x + 0x = x, ∀x ∈ R.
149
150 CAPITOLUL 2. GRUPOIZI. SEMIGRUPURI. GRUPURI (SOLUŢII)
Aşadar, (R, ∗) este monoid comutativ, iar cum
x ∗ y = x + y + xy = −1 + (1 + x)(1 + y),
avem
x, y ∈ [−1, +∞) ⇒ x ≥ −1, y ≥ −1 ⇒ (1 + x)(1 + y) ≥ 0 ⇒ x ∗ y ∈ [−1, +∞).
2.6. Cum x ∗ y = 2 − 2 + xy − 2x − 2y + λ = 2 + (x − 2)(y − 2) + λ − 6, rezultă că
x, y ∈ (2, +∞) ⇒ x ∗ y ∈ (2, +∞)
dacă şi numai dacă λ ≥ 6, pentru că (x − 2)(y − 2) > 0 şi (x − 2)(y − 2) tinde la 0
când x → 2, y → 2 (x, y ≥ 2).
1
2.7. Răspuns. a = b = 0 sau a = , b = 1.
2
2.8. i) Pentru orice x, y, z ∈ Z avem:
x ∗ (y ∗ z) = m2 xyz + mnxz + mnyz + mpz + mnxy + n2 x + n2 y + np + nz + p,

(x ∗ y) ∗ z = m2 xyz + mnxy + mnxz + mpx + mnyz + nx + n2 y + n2 z + np + p.
Aşadar, ∗ este asociativă dacă şi numai dacă
mpz + n2 x + nz = mpx + nx + n2 z, ∀x, y, z ∈ Z,
adică
(z − x)(mp − n2 + n) = 0, ∀x, y, z ∈ Z,
iar aceasta are loc dacă şi numai dacă
(1) mp − n2 + n = 0.
Deci (1) este o condiţie necesară şi suficientă pentru ca operaţia ∗ să fie asociativă.
ii) Evident, operaţia ∗ este comutativă. Un număr e ∈ Z este element neutru dacă
şi numai dacă
x ∗ e = x, ∀x ∈ Z ⇔ (me + n − 1)x + (ne + p) = 0, ∀x ∈ Z.
Dar un polinom din Z[X] are o infinitate de rădăcini dacă şi numai dacă este poli-
nomul nul, prin urmare,

me + n − 1 = 0
(2) .
ne + p = 0
Astfel, am redus problema la determinarea unor condiţii necesare şi suficiente pentru
existenţa unui e ∈ Z care verifică condiţiile (2). Deosebim cazurile:
1) Dacă m = 0 atunci n = 1, e = −p şi x ∗ y = x + y + p.
1
2) Dacă n = 0 atunci p = 0 şi me = 1. Deducem că e = care este un număr
m
ı̂ntreg dacă şi numai dacă m ∈ {−1, 1}. În acest caz x ∗ y = xy sau x ∗ y = −xy.
151
p 1−n
3) Dacă m 6= 0 6= n atunci e = − = ∈ Z . Aşadar, n|p şi mp − n2 + n = 0.
n m
iii) Din ii) rezultă că existenţa elementului neutru implică (1). Deci (Z, ∗) este un
monoid comutativ. În cazul 1) acest monoid este grup deoarece pentru orice x ∈ Z,
x′ = −2p − x ∈ Z este simetricul lui x. În cazul 2) monoidul (Z, ∗) nu este grup
pentru că numai −1 şi 1 sunt simetrizabile. În cazul 3), dacă x ∈ Z şi x′ este
simetricul lui x atunci
−p − np − n2 x −p − np − (n + mp)x
x′ = 2
= ∈ Z.
mnx + n n + mp + mnx
n + mp 1 p
Trecând la limită când x → ∞ rezultă = + ∈ Z, care ı̂mpreună cu
mn m n
1
n|p implică ∈ Z adică m ∈ {−1, 1}. Prin urmare, pentru m ∈ / {−1, 1}, monoidul
m
(Z, ∗) nu este grup.
2 ′ 1 − n2 − nx
• Dacă m = 1 atunci e = 1 − n, p = n − n şi x = . Luând x = 0
x+n
1
primim 0′ = − n ∈ Z, adică n ∈ {−1, 1}. Dacă n = 1 atunci p = 0, e = 0 şi
n
x ∗ y = xy + x + y, iar ı̂n (Z, ∗) singurele elemente simetrizabile sunt 0 şi −2. Dacă
n = −1 atunci p = 2, e = 2 şi x ∗ y = xy − x − y + 2, iar ı̂n (Z, ∗) sunt simetrizabile
numai 0 şi 2.
• Dacă m = −1 se veifică analog cu cazul anterior că monoidul (Z, ∗) nu este grup.
În concluzie, (Z, ∗) este grup dacă şi numai dacă m = 0, n = 1 şi p ∈ Z.
2.9. Răspuns. i) Elementele inversabile la stânga (dreapta) coincid cu funcţiile injective
(surjective) şi cu elementele cu care se poate simplifica la stânga (dreapta) — vezi [34,
Teoremele 1.3.14, 1.3.15]. Elementele inversabile coincid cu funcţiile bijective.
ii) M trebuie să fie finită.
iii) În acest caz, M M este formtă din patru funcţii, definite prin tabelele:
x 0 1 x 0 1 x 0 1 x 0 1
f1 (x) 0 1 f2 (x) 1 0 f3 (x) 0 0 f4 (x) 1 1 ,
tabla de operaţie este

◦ f1 f2 f3 f4
f1 f1 f2 f3 f4
f2 f2 f1 f4 f3
f3 f3 f3 f3 f3
f4 f4 f4 f4 f4
iar elementele cerute la punctul i) sunt f1 şi f2 .
2.10. i) Din soluţia problemei 1.52 punctul a) deducem că numărul operaţiilor
2
(binare) pe A este n(n ) .
ii) Tabla unei operaţii binare comutative ϕ : A × A → A este simetrică ı̂n raport cu
diagonala principală deoarece ϕ(a, b) = ϕ(b, a). Rezultă că ϕ este determinată de
valorile sale pe D = {(a, a) | a ∈ A} ∪ D ′ , unde D ′ este o submulţime a lui A × A
obţinută alegând pentru orice a, b ∈ A, a 6= b, doar una dintre perechile (a, b) şi
(b, a). Aşadar, D ′ are atâtea elemente câte submulţimi cu câte două elemente are
n(n + 1)
A şi, prin urmare, |D| = n + Cn2 = . Cum orice operaţie comutativă pe A
2
este determinată de restricţia sa la D, urmează că numărul operaţiilor comutative

pe A coincide cu numărul funcţiilor cu domeniul D şi codomeniul A, deci este egal
n(n+1)
cu AD = n 2 .
iii) Dacă a ∈ A este element neutru pentru ϕ : A × A → A atunci linia şi coloana
elementului a din tabla lui ϕ sunt determinate ı̂ntrucât ϕ(a, b) = b = ϕ(b, a). Deci
operaţia binară ϕ va fi determinată de restricţia sa la
D = {(x, y) ∈ A2 | x 6= a 6= y} = (A \ {a}) × (A \ {a}).
Cum |D| = (n − 1)2 , numărul operaţiilor care au ca element neutru pe a este

2
AD = n(n−1) , deci numărul operaţiilor pe A care admit element neutru este
2 +1
n · AD = n(n−1) .
iv) Din cele de mai sus deducem că numărul operaţiilor comutative care au element
neutru pe a ∈ A este egal cu numărul funcţiilor de la D = (A \ {a}) × (A \ {a}) ∩ D ′
n(n−1)
la A, adică AD = n 2 . Deci numărul operaţiilor comutative pe A care admit
n(n−1)
+1
element neutru este n · AD = n 2 .
2.11. Indicaţie. Se folosesc definiţia asociativităţii, a comutativităţii şi a stabilităţii.
2.12. Indicaţie. Mulţimea termenilor şirului x, 2x = x + x, . . . , nx = (n − 1)x + x, . . .

este finită dacă şi numai dacă x = 0. Submulţimile lui Z finite şi stabile ı̂n (Z, +) sunt ∅
şi {0}.
2.13. Indicaţie. Cum mulţimea puterilor cu exponent din N∗ ale unui număr ı̂ntreg
x este finită numai dacă |x| ≤ 1, părţile stabile finite ale lui (Z, ·) se caută printre
submulţimile mulţimii A = {−1, 0, 1}. Dintre cele 23 = 8 submulţimi ale lui A sunt
stabile numai ∅, {0}, {1}, {−1, 1}, {0, 1}, {−1, 0, 1}.
2.14. Indicaţie. Pentru orice i ∈ {1, 2, 3} incluziunea A ⊆ Bi exprimă chiar asociativi-

tatea operaţiei · .
2.15. Indicaţie. Se arată că A = B1 (vezi problema anterioară), stabilind că operaţiile
ϕc : A × A → A, ϕc (x, y) = (cx)y şi ϕ′c : A × A → A, ϕ′c (x, y) = c(xy)
coincid, ceea ce se constată alcătuind tablele lor. Analog se arată că f ∈ B1 , după care,
aplicând problema anterioară deducem că elementele a = f · f , b = c · c, d = c · f aparţin
lui B1 . Deci A = B1 şi, conform cu problema anterioară, operaţia · este asociativă.
2.16. Indicaţie. f : P(M ) → P(M ), f (X) = CM (X)(= M \ X) este un izomorfism.

2.17. Indicaţii. i) {{a} | a ∈ A} este un subgrupoid al lui (P(A), ·) izomorf cu (A, ·).
iv) (B1 · B2 )(B1 · B2 ) = B1 (B2 · B1 )B2 = B1 (B1 · B2 )B2 = (B1 · B1 )(B2 · B2 ) ⊆ B1 · B2 .
vii) Dacă ı̂n P(A) 6= ∅ există element neutru, fie acesta M , atunci M 6= ∅ şi totuşi
∅ · M = ∅ · ∅.
2.18. Indicaţie. 2N ∧ 3N = 2N ∩ 3N = 6N, 2N ∨ 3N = h2N ∪ 3Ni = 2N + 3N.
2.19. Indicaţie. z ∈ xA ∩ yA ⇒ ∃a ∈ A : z = xa = x2 a = xz ∈ x(yA) = xyA.

153
2.20. Indicaţie. b) Pentru orice a, b ∈ L, a ∨ b este o majorantă pentru a şi b deoarece

a ∨ (a ∨ b) = (a ∨ a) ∨ b = a ∨ b = a ∨ (b ∨ b) = (a ∨ b) ∨ b = b ∨ (a ∨ b) iar dacă c ∈ L este o
majorantă pentru a şi b atunci a ∨ c = c = b ∨ c şi astfel, (a ∨ b) ∨ c = a ∨ (b ∨ c) = a ∨ c = c,
aşadar a ∨ b ≤ c.
2.21. Indicaţie. Această problemă este duala problemei anterioare.
2.22. Indicaţie. Această problemă este o consecinţă a problemelor anterioare. Pentru

detalii se poate consulta şi [34, Teorema 1.6.5].
2.23. Răspuns. a1 = 0 = b1 ; a2 = 1, b2 = 0; a3 = 0, b3 = 1.
2.24. Răspuns. i) y02 = y0 , adică y0 trebuie să fie idempotent.
ii) (B, ·) trebuie să conţină un element idempotent.
2.25. Indicaţie. ii) Se calculează produsul ı̂n (f (A), ·) al lui f (1) cu elementul neutru
al lui (B, ·). iii) Se aplică ii).
2.26. Indicaţie. Se folosesc definiţia subgrupoidului şi definiţia omomorfismului.
2.27. Indicaţie. Orice grupoid se aplică omomorf pe grupul cu un element.
2.28. Răspuns. i) În general, nu. De exemplu, f : N∗ → {0, 1}, f (1) = 1 şi f (n) = 0
pentru n > 1 este un omomorfism al lui (N∗ , ·) ı̂n ({0, 1}, ·), ı̂n (N∗ , ·) orice element este
regulat, dar 0 nu este regulat ı̂n ({0, 1}, ·). ii) f trebuie să fie unital.

1 n ∗
2.29. Răspuns. hAi = |n∈N ,
0 1
k k k
2 0 ∗ 2 2 n ∗
hA, Di = hAi ∪ |k∈N ∪ | k, n ∈ N ,
0 0 0 0
k k
2 0 ∗ 1 0 ∗ 2 0 ∗
hB, Ci = |k∈N ∪ |n∈N ∪ | k, n ∈ N ,
0 1 0 2n 0 2n
n
1 0 2 0
hB, Di = | n ∈ N∗ ∪ | n ∈ N∗ .
0 2n 0 0
[
2.30. Indicaţii. a) Se arată că Xk este cel mai mic ı̂ntre subgrupoizii lui (A, ·) ce
k∈N
include pe X. b) Dacă Y0 = f (X) şi Yk+1 = Yk ∪ {y1 · y2 | y1 , y2 ∈ Yk }, se arată prin
inducţie că f (Xk ) = Yk pentru orice k ∈ N.
2.31. Indicaţie. Se arată că dacă f, g : A → B sunt omomorfisme ale căror restricţii la
X coincid, atunci f = g. Se procedează astfel: faptul că X generează pe (A, ·) ı̂nseamnă
că hXi = A şi se arată prin inducţie după n că f |Xn = g|Xn .
2.32. Răspuns. a) Dacă f (1) = a atunci un omomorfism f care prelungeşte pe f este

definit prin f (n) = an . b) Nu, deoarece g(1) = 1 implică g(2) = g(1+ 1) = g(1)+ g(1) = 2.
c) Subsemigrupul lui (N, ·) generat de 2 este h2i = {2k | k ∈ N∗ }, iar omomorfismele cerute
sunt fn : N∗ → h2i, fn (k) = 2nk (n ∈ N∗ ).
2.33. Cum f (Q) este parte stabilă ı̂n (Q, ·) şi trebuie să fie şi o submulţime finită
a lui Z deducem că există următoarele posibilităţi: 1) f (Q) = {0}, 2) f (Q) = {1},
3) f (Q) = {−1, 1}, 4) f (Q) = {0, 1}, 5) f (Q) = {−1, 0, 1} (vezi soluţia problemei
2.13). În primele două cazuri obţinem endomorfismele f1 , f2 definite respectiv

prin f1 (x) = 0 şi f2 (x) = 1. Din 0x = 0 rezultă că pentru orice endomorfism f
avem f (0)f (x) = f (0), ceea ce implică f (0) = 0 sau f (x) = 1 pentru orice x ∈ Q.
Deducem că ı̂n cazul 3) nu există nici un endomorfism, iar ı̂n cazurile 4) şi 5) avem
f (0) = 0. Egalitatea 1x = x conduce la faptul că orice endomorfism f verifică
egalitatea f (1)f (x) = f (x), ceea ce arată că
f (1) = 0 ⇒ f (x) = 0, ∀x ∈ Q.
Astfel, ı̂n cazul 4), f (1) = 1. În consecinţă f (x−1 ) = [f (x)]−1 pentru orice x 6= 0 şi
se obţine un singur endomorfism f4 definit prin

0 , x = 0;
f4 (x) =
1 , x 6= 0.
În cazul 5) este imposibil ca f (1) = −1 deoarece, ı̂n caz contrar, am avea
1 = (−1)(−1) = f (1)f (1) = f (1 · 1) = f (1) = −1.
Urmează că f (0) = 0, f (1) = 1 şi f (x) ∈ {−1, 1} pentru orice x 6= 0. Fie
A = {p ∈ N∗ | p prim} ∪ {−1} şi B = {p−1 | p ∈ A}.
Cum mulţimea A∪B este un sistem de generatori pentru (Q, ·) şi f (x−1 ) = [f (x)]−1 ,
f este determinat de restricţia sa la A. La fiecare submulţime nevidă P a lui A
asociem un endomorfism fP definit prin fP (0) = 0, iar dacă x ∈ Q∗ se scrie sub
ki+1
forma x = pk11 · · · pki i qi+1 · · · qnkn , cu kj ∈ Z (j = 1, . . . , n), pj ∈ P (j = 1, . . . , i),
qj ∈ A \ P (j ∈ i, . . . , n), atunci fP (x) = (−1)k1 +···+ki . Când P parcurge mulţimea
submulţimilor nevide ale lui A atunci fP parcurge mulţimea endomorfismelor din
cazul 5). Deci endomorfismele cerute sunt f1 , f2 , f4 şi fP cu ∅ = 6 P ⊆ A.
2.34. Răspuns. f1 este omomorfism al lui (Mn (C), ·) ı̂n (C, ·), dar nu este omomorfism
al lui (Mn (C), +) ı̂n (C, +), f2 nu este omomorfism al lui (Mn (C), ·) ı̂n (C, ·), dar este
omomorfism al lui (Mn (C), +) ı̂n (C, +), iar f3 este omomorfism al lui (Mn (C), ·) ı̂n (C, ·),
dar nu este omomorfism al lui (Mn (C), +) ı̂n (C, +).
2.35. Răspuns. f nu este endomorfism al lui (C, +), dar este endomorfism al lui (C, ·),
iar g nu este endomorfism nici pentru (C, +), nici pentru (C, ·).
2.36. a) Unicitatea: Presupunem că există o operaţie · ı̂n P astfel ca fiecare pj să
fie omomorfism. Atunci
(a1i )i∈I · (a2i )i∈I = (pj ((a1i )i∈I ) · pj ((a2i )i∈I ))j∈I = (pj ((a1i · a2i )i∈I ))i∈I = (a1j · a2j )i∈I ,
ceea ce arată unicitatea modului de a defini această operaţie.

Existenţa: Putem introduce o structură de grupoid pe P definind
(1) (a1i )i∈I · (a2i )i∈I = (a1i · a2i )i∈I ,
pentru orice (a1i )i∈I , (a2i )i∈I ∈ P . Dacă j ∈ I atunci din (1) urmează
pj ((a1i · a2i )i∈I )) = a1j · a2j = pj ((a1i )i∈I ) · pj ((a2i )i∈I ) ,

155
ceea ce ne arată că pj , j ∈ I sunt omomorfisme.

b) Unicitatea lui u: Presupunem că există un omomorfism u : B → P este pentru
care diagrama
B@
@@ u
u
@@ j
@@
pj
P / Aj
este comutativă pentru orice j ∈ I. Atunci pj (u(b)) = uj (b) pentru orice b ∈ B,
adică componenta de indice j ale familiei u(b) este uj (b). Deci u(b) = (ui (b))i∈I
pentru orice b ∈ B, de unde rezultă unicitatea modului de a defini pe u.
Existenţa lui u: Definim funcţia u : B → P prin u(b) = (ui (b))i∈I . Pentru orice
b1 , b2 ∈ B, folosind definiţia lui u şi (1), avem
u(b1 · b2 ) = (ui (b1 · b2 ))i∈I = (ui(b1 ) · ui (b2 ))i∈I = (ui(b1 ))i∈I · (ui (b2 ))i∈I
= u(b1 ) · u(b2 ).
Deci u este un omomorfism. Pentru orice b ∈ B şi orice j ∈ I avem
(2) (pj ◦ u)(b) = pj ((ui (b))i∈I ) = uj (b),
de unde urmează pj ◦ u = uj , adică diagrama din enunţ este comutativă.

c) Din proprietatea de universalitate a lui P rezultă că există un singur omomorfism
f : P ′ → P astfel ı̂ncât
PO ′ A p′j = pj ◦ f, ∀j ∈ I,
AA p′
f f′
AA j
AA
pj
P / Aj
iar din proprietatea de universalitate a lui P ′ urmează că există un singur omomor-
fism f ′ : P → P ′ astfel ca pj = p′j ◦ f ′ pentru orice j ∈ I. Deci pj = pj ◦ (f ◦ f ′ )
pentru orice j ∈ I , iar pe de altă parte pj = pj ◦ 1P pentru orice j ∈ I. Acum, din
unicitatea lui u deducem că f ◦ f ′ = 1P . Analog se arată că f ′ ◦ f = 1P ′ . Deci f este
un izomorfism şi f −1 = f ′ .
d) Dacă f1 , f2 ∈ AI atunci f1 · f2 : I → A este definită prin (f1 · f2 )(i) = f1 (i) · f2 (i) ,
pentru orice i ∈ I. Submulţimea {fa ∈ AI | fa (i) = a, ∀i ∈ I} este un subgrupoid
al lui (AI , ·) izomorf cu (A, ·) deoarece corespondenţa a 7→ fa este un omomorfism
injectiv de la A la AI .
2.37. Indicaţie. b) Din f1 ◦ g1′ = f2 ◦ g2′ rezultă că (g1′ (x), g2′ (x)) ∈ S pentru x ∈ S ′ ,
ceea ce ne permite să definim pe g prin g(x) = (g1′ (x), g2′ (x)).
Observaţii: a) Tripletul (S, g1 , g2 ) se numeşte produsul fibrat al omomorfismelor f1 , f2 .

b) Se constată cu uşurinţă că enunţul problemei de mai sus rămâne adevărat dacă ı̂nlocuim
,,grupoid” cu ,,mulţime” şi ,,omomorfism” cu ,,funcţie”. Atunci (S, g1 , g2 ) este produsul
fibrat al funcţiilor f1 şi f2 .
2.38. Indicaţie. b) Din f ◦ h = g ◦ h rezultă că h(C) ⊆ E, ceea ce ne permite să definim
pe γ prin γ(c) = h(c).
Observaţii: a) Perechea (E, i) se numeşte nucleul perechii de omomorfisme (f, g).

b) Se constată cu uşurinţă că enunţul problemei de mai sus rămâne adevărat dacă ı̂nlocuim
,,grupoid” cu ,,mulţime” şi ,,omomorfism” cu ,,funcţie”. Atunci perechea (E, i) este nucleul
perechii de funcţii (f, g).
2.39. Răspuns. |A/A × A| = 1.
2.40. Răspuns. ρ1 nu este congruenţă nici pe (C, +) şi nici pe (C, ·); ρ2 nu este
congruenţă pe (C, +), dar este congruenţă pe (C, ·), iar dacă z ∈ C atunci clasa de
echivalenţă ρ2 hzi a lui z ı̂n raport cu ρ2 este formată din numerele complexe situate
pe cercul cu centrul ı̂n origine şi de rază |z|. În grupoidul cât (C/ρ2 , ·) produsul a două
clase este definit prin ρ2 hzi · ρ2 hz ′ i = ρ2 hzz ′ i.
2.41. Indicaţii. a) Din [34, Teorema 1.8.15] rezultă că funcţia f : A/ ker f → f (A),
f ((ker f )hxi) = f (x) este bijectivă, iar faptul că f este omomorfism se verifică imediat.
b) Nucleul lui f este congruenţa ρ2 din problema anterioară f (C) = [0, +∞), iar izomor-
fismul C/ρ2 → [0, +∞) dat de a) asociază cercului cu centrul ı̂n origine şi de rază |z|
lungimea razei sale.
c) Izomorfismul Mn (C)/ ker f → C dat de a) asociază clasei matricelor cu acelaşi determi-
nant valoarea acestui determinant.
Observaţie: Afirmaţia de la a) din problema de mai sus se numeşte teorema ı̂ntâi de

izomorfism pentru grupoizi.
2.42. Indicaţii. a) Avem ρ(B) = {y ∈ A | ∃b ∈ B : bρy}. Dacă x ∈ B atunci

ρ′ hxi = {b ∈ B | xρb}, iar dacă y ∈ ρ(B) atunci clasa ρ′′ hyi = {a ∈ A | yρa} are un
reprezentant din B. Izomorfismul dintre grupoizii cât B/ρ′ = {ρ′ hxi ⊆ B | x ∈ B} şi
ρ(B)/ρ′′ = {ρhyi ⊆ A | y ∈ ρ(B)} este dat de corespondenţa ρ′ hxi 7→ ρ′′ hxi. Acelaşi
rezultat se poate obţine aplicând 2.41 a) restricţiei la B a omomrfismului pρ : A → A/ρ.
b) Dacă ρ′2 , respectiv ρ′′2 sunt restricţiile lui ρ2 la B, respectiv la ρ2 (B) = {z ∈ C | |z| > 1}
atunci ρ′2 şi ρ′′2 sunt congruenţe pe B, respectiv ρ2 (B) şi
B/ρ′2 = {{−x, x} | x > 1}, ρ2 (B)/ρ′′2 = {ρ2 hzi | |z| > 1} ,
adică ρ2 (B)/ρ′′2 este formată din cercurile cu centrul ı̂n origine şi de rază (strict) mai mare
decât 1. Izomorfismul dat de a) este B/ρ′2 → ρ2 (B)/ρ′′2 , {−x, x} 7→ ρ2 hxi.
Observaţie: Afirmaţia de la a) din problema de mai sus se numeşte teorema a doua de

2.43. Indicaţie. Z/ρn = Zn = {0, 1, . . . , n − 1}, unde i = {kn + i | k ∈ Z}, iar operaţia
+ este definită pe Zn prin i + j = i + j.
2.44. Răspuns. Da, pentru că n|x1 − y1 şi n|x2 − y2 implică
n|x1 (x2 − y2 ) + y2 (x1 − y1 ) = x1 x2 − y1 y2 .
Operaţia din (Zn , ·) este definită prin i · j = ij.
2.45. Indicaţie. (Z2 , ·) nu este o subalgebră a algebrei (P(Z), ·).

157
2.46. Indicaţii. a) Din teorema de factorizare a unei funcţii printr-o funcţie surjectivă
rezultă existenţa unei singure funcţii f : A/ρ1 → A/ρ2 astfel ı̂ncât pρ2 = f ◦ pρ1 . Aceasta
este surjectivă şi e definită prin f (ρ1 hxi) = ρ2 hxi. Se arată că f este un omomorfism de
grupoizi. Tot din teorema de factorizare a unei funcţii printr-o surjecţie deducem existenţa
unei bijecţii f care face comutativ triunghiul din dreapta al diagramei
p ρ1 pρ2 /ρ1
AC / A/ρ1 / (A/ρ1 )/(ρ2 /ρ1 )
CC
CC
C f
pρ2 CC f
! w
A/ρ2
Se arată uşor că f este un omomorfism de grupoizi.

b) Cu notaţiile de la 2.43 avem ρ6 ⊆ ρ2 , Z/ρ2 = Z2 = {b 0, b
1}, Z/ρ6 = Z6 = {0, 1, 2, 3, 4, 5},
Z6 /(ρ6 /ρ2 ) = {{0, 2, 4}, {1, 3, 5}}. Izomorfismul dintre Z2 şi Z6 /(ρ6 /ρ2 ) dat de a) asociază
lui b
0 pe {0, 2, 4}, iar lui b
1 pe {1, 3, 5}.
Observaţie: Afirmaţia de la a) din problema de mai sus se numeşte teorema a treia de

2.47. a) Fie a1 , a2 ∈ F (A). Ştiind că hX ∪ {a1 · an }i ⊆ hX ∪ {a1 , a2 }i din egalitatea

hX ∪ {a1 · a2 )}i = A deducem hX ∪ {a1 , a2 }i = A. Întrucât a2 ∈ F (A), urmează
hX ∪ {a1 }i = A, iar din a1 ∈ F (A) avem hXi = A. Aşadar a1 · a2 ∈ F (A), adică
F (A) este un subgrupoid.
b) Fie a ∈ F (A) şi f : A → A un automorfism. Dacă hX ∪ {f (a)}i = A atunci
aplicăm pe f −1 şi, conform problemei anterioare, avem hf −1(X) ∪{a}i = A de unde,
ı̂ntrucât a ∈ F (A), urmează hf −1 (X)i = A. Aplicând pe f , obţinem hXi = A. Deci
f (a) ∈ F (A) şi astfel, f (F (A)) ⊆ F (A). \
c) Fie {Mi | i ∈ I} mulţimea subgrupoizilor maximali ai lui (A, ·) şi M = Mi .
i∈I
Avem:
a∈
/ M ⇒ ∃i0 ∈ I, a ∈
/ Mi0 ⇒ hMi0 ∪ {a}i = A şi hMi0 i = Mi0 6= A ⇒ a ∈
/ F (A) ,
ceea ce ne arată că F (A) ⊆ M.

Dacă a ∈
/ F (A), atunci există X ⊆ A astfel ı̂ncât hX ∪ {a}i = A şi hXi = 6 A.
Fie S mulţimea acelor subgrupoizi B ai lui A pentru care avem X ⊆ B şi a ∈ / B.
Evident că hXi ∈ S, adică S = 6 ∅. Mulţimea ordonată (S, ⊆) verifică ipoteza
lemei lui Zorn, deci există un subgrupoid M ′ maximal ı̂n (S, ⊆). Acesta este un
subgrupoid maximal al lui A, iar din M ′ ∈ S urmează a ∈ / M ′ . Rezultă a ∈
/ M şi
astfel am arătat că a ∈
/ F (A) implică a ∈
/ M, adică M ⊆ F (A).
2.48. i) Demonstrăm egalitatea cerută prin inducţie după q ∈ N. Egalitatea este,

evident, adevărată pentru q = 0. Dacă q > 0 şi am+(q−1)(n−m) = am atunci
am+q(n−m) = am+(q−1)(n−m)+n−m = am+(q−1)(n−m) an−m = am an−m = an = am .
ii) Dacă k ≥ n atunci k − m ≥ n − m. Împărţind pe k − m la n − m obţinem
k − m = q(n − m) + r, cu 0 ≤ r < n − m,
de unde, folosind i), deducem

ak = am+q(n−m)+r = am+q(n−m) · ar = am · ar = am · an−m = an = am .
iii) Egalitatea cerută rezultă din ii).
iv) Stabilitatea submulţimii Kn−m ı̂n (A, ·) este o consecinţă imediată a lui ii).
Vom demonstra că (Kn−m , ·) este grup arătând că este izomorf cu grupul aditiv
(Zn−m , +) al claselor de resturi modulo n−m. Numerele m, m+1, . . . , n−1 formează
un sistem complet de reprezentanţi al lui Zn−m = {0, 1, . . . , n − m − 1}. Aşadar,
pentru fiecare i ∈ Zn−m există un singur ki ∈ {m, m + 1, . . . , n − 1} astfel ı̂ncât
i = ki , de unde urmează că funcţia f : Zn−m → Kn−m , f (i) = aki este bijectivă.
Dacă i, j ∈ Zn−m şi ki + kj − m = q(n − m) + r, cu 0 ≤ r < n − m, atunci
i + j ≡ ki + k + j ≡ m + r(mod n − m) şi m ≤ m + r < n. Rezultă că ki+j = m + r,
adică f (i + j) = am+r , iar cum
f (i) · f (j) = aki · akj = aki +kj = am+q(n−m)+r = am+r ,
deducem că f este un izomorfism.
2.49. Indicaţie. i) Notăm cu rk restul ı̂mpărţirii lui k la n − m şi considerăm funcţia

k , dacă k < n;
f : N∗ → {1, . . . , n − 1}, f (k) =
m + rk−m , dacă k ≥ n.
Se arată că pentru orice k, j ∈ N∗ avem f (k) + f (j) = f (k + j) şi că egalitatea
k ◦ j = f (k + j)
defineşte o operaţie (binară) asociativă pe A = {1, . . . , n − 1}. Semigrupul (A, ◦) este
generat de 1, iar tipul său este (m, n).
ii) Dacă hai şi hbi sunt semigrupuri ciclice de tip (m, n) atunci ϕ : hai → hbi, ϕ(ak ) = bk
(k = 1, . . . , n − 1) este un izomorfism.
iii) Dacă hai este un semigrup ciclic infinit atunci ψ : N → hai, ψ(k) = ak este un
izomorfism.
2.51. Indicaţii. i) x = x′ xx′ ; ii) x′ x este idempotent; iii) Vezi problema 1.57.
2.52. Indicaţie. ii) Presupunem că (A, ·) este regular şi are un singur element idempo-
tent. Fie ecuaţia ax = b, cu a, b ∈ A. Cum aa şi bb sunt idempotente, rezultă că aa = bb,
de unde, ı̂nmulţind cu b, obţinem a(ab) = b. Deci ab este o soluţie a ecuaţiei ax = b.
Analog se arată că ba este o soluţie a ecuaţiei ya = b.
2.53. i) Dacă x, y ∈ G atunci x ∗ y ∈ G deoarece
(x + 1)(y + 1) (x − 1)(y − 1)
x ∗ y = −1 + şi x ∗ y = 1 − .
1 + xy 1 + xy
Aşadar, ∗ este o operaţie pe G. Din (1) rezultă că ∗ este comutativă. Asociativitatea
sa se obţine astfel:
x+y x + y + z + xyz
(x ∗ y) ∗ z = ∗z = ,
1 + xy xy + xz + yz + 1
y+z x + y + z + xyz
x ∗ (y ∗ z) = x ∗ = .
1 + yz xy + xz + yz + 1
159
Presupunem că e este elementul neutru. Atunci x ∗ e = x pentru orice x ∈ G, adică

x+e
= x pentru orice x ∈ G. Rezultă că e = 0. Prin urmare, dacă elementul
1 + xe
neutru există, acesta este 0. Întrucât x ∗ 0 = x pentru orice x ∈ G, rezultă că 0
este elementul neutru. Dacă x′ este simetricul lui x ∈ G atunci x ∗ x′ = 0 de unde
deducem x′ = −x ∈ G. Deci, dacă simetricul lui x există, acesta este −x. Se verifică
uşor că −x este simetricul lui x pentru orice x ∈ G. Astfel am arătat că (G, ∗) este
un grup abelian.
ii) Cum imaginea elementului neutru printr-un omomorfism de grupuri este elemen-
tul neutru, rezultă că f (1) = 0, ceea ce implică α = 1. Deci
x−1
(2) f (x) = .
x+1
Întrucât,
x−1 2x
> −1 ⇔ > 0,
x+1 x+1
x−1 −2
< +1 ⇔ < 0,
x+1 x+1
avem f (x) ∈ G pentru orice x ∈ R∗+ , ceea ce arată că egalitatea (2) defineşte o
funcţie f : R∗+ → G. Funcţia f este bijectivă deoarece ecuaţia f (x) = y are o soluţie
1+y
unică x = ∈ R∗+ . Prin calcul se arată că f este un omomorfism, adică
1−y
x1 x2 − 1
f (x1 x2 ) = = f (x1 ) ∗ f (x2 ) .
x1 x2 + 1
Deci f este izomorfism.
2.54. Indicaţie. (R, ∗) este monoid comutativ şi e = 6 este elementul neutru. (R, ∗)
nu este grup deoarece 5 nu are simetric. (R \ {5}, ∗) este grup comutativ. În acest grup
5x − 24
elementul neutru este e = 6 şi simetricul lui x 6= 5 este x′ = 6= 5.
x−5
2.55. Indicaţie. Fie a ∈ G şi fa : X → G, fa (x) = a. Funcţia ϕ : G → GX , ϕ(a) = fa
este un omomorfism injectiv.
2.56. Indicaţie. Se ia ı̂n i) x = 0.
2.57. Indicaţie. Faptul că aG = G = Ga pentru orice a ∈ G este echivalent cu faptul
că pentru orice a, b ∈ G ecuaţiile ax = b şi ya = b au soluţii ı̂n G.
2.58. Indicaţii. b) Se consideră cazurile i) n = 0, ii) n ∈ N∗ , iii) −n ∈ N∗ . Cazul ii) se
demonstrează prin inducţie după n, iar soluţia pentru cazul iii) rezultă din ii), a) şi din
definiţia puterilor cu exponent negativ.
c) Dacă m = 0 sau n = 0, egalitatea are loc. Prin inducţie se arată că
xy = yx ⇒ xm y = yxm , ∀m ∈ N∗ .
Folosind acest rezultat avem
xy = yx ⇒ yx−1 = x−1 y ⇒ x−1 y = yx−1 ⇒ x−m y = yx−m , ∀m ∈ N∗ .
Aşadar, xy = yx implică xm y = yxm pentru orice m ∈ Z. Folosind acest fapt deducem:
xm y = yxm ⇒ xm y n = y n xm , ∀n ∈ Z.
2.59. Indicaţie. Se foloseşte punctul i) al problemei anterioare.
2.60. Indicaţii. Dacă a ∈ G este regulat atunci funcţiile ta , t′a : G → G, ta (x) = ax,
t′a (x) = xa fiind injective, sunt şi surjective (deoarece G este finit), deci pentru orice
a, b ∈ G ecuaţiile ax = b şi ya = b au soluţii ı̂n G şi astfel G este grup. Grupurile infinite
nu pot fi caracterizate analog: de exemplu, (Z∗ , ·) este un semigrup ı̂n care orice element
este regulat, dar nu e grup.
2.61. Indicaţie. Fie a ∈ R, a > 0, a 6= 1. Funcţia f : R∗+ → R, f (x) = loga x este un

izomorfism.
√
2.62. Indicaţie. f : R → R, f (x) = n
x este un izomorfism al lui (R, +) pe (R, ∗).
2.63. Indicaţie. Funcţia f : C → R × R, f (a + bi) = (a, b) este un izomorfism al lui

(C, +) ı̂n (R × R, +). În (R∗ × R∗ , ·) avem [(a, b)]n = (1, 1) (n ∈ N∗ ) dacă şi numai dacă
a, b ∈ {−1, 1}. Dacă ar exista un izomorfism g al lui (C∗ , ·) ı̂n (R∗ × R∗ , ·) atunci toate
rădăcinile complexe z ale unităţii (care formează o mulţime infinită) ar verifica o egalitate
de forma [g(z)]n = (1, 1) deci bijecţia g ar duce o submulţime infinită a domeniului ı̂ntr-o
submulţime finită a codomeniului, ceea ce e imposibil.
2.64. Indicaţii. i) Corespondenţa (g, g′ ) 7→ (g′ , g) realizează un izomorfism.

ii) Corespondenţele (g, g′ , g′′ ) 7→ ((g, g′ ), g′′ ) şi (g, g′ , g′′ ) →
7 (g, (g′ , g′′ )) realizează izomor-
fisme. Aceste izomorfisme pot fi obţinute şi aplicând proprietatea de universalitate a
produsului direct de grupuri.
2.65. Indicaţie. Surjectivitatea lui ta (respectiv t′a ) este echivalentă cu faptul că pentru
orice b ∈ G ecuaţia ax = b (respectiv ya = b) are soluţie ı̂n G.
2.66. Indicaţie. ii) Dacă (G, ·) este un monoid atunci corepondenţa g 7→ tg realizează
izomorfismul cerut. iii) Funcţia ϕ : G → T ′ (G), ϕ(g) = tg−1 este izomorfism.
2.67. Indicaţie. i) Compusa a două omomorfisme de grupoizi este, de asemenea, un

omomorfism. ii) Aut(G, ·) = U (End(G, ·), ◦).
2.68. Indicaţie. ii) Dacă 0′ este elementul neutru din (G′ , +) atunci θ : G → G′ ,
θ(x) = 0′ este elementul neutru din (Hom(G, G′ ), +), iar dacă f : G → G′ este un
omomorfism atunci −f : G → G′ , (−f )(x) = −f (x) este, de asemenea, un omomorfism.
2.69. Indicaţii. Să remarcăm că ı̂nmulţirea definită este determinată de (distributivi-
tatea sa faţă de adunare şi) de produsele din tabla
· 1 i j k
1 1 i j k
i i −1 k −j
j j −k −1 i
k k j −i −1
i) 1 = 1 + 0i + 0j + 0k este elementul neutru. ii) Pentru q = a1 + a2 i + a3 j + a4 k luăm

q = a1 − a2 i − a3 j − a4 k şi N (q) = qq. Avem N (q) = a21 + a22 + a23 + a24 , iar dacă q 6= 0
1
atunci q −1 = · q.
N (q)
161
2.70. Evident, H 6= ∅ (de exemplu, 1 ∈ H). Întrucât |z1 · z2 | = |z1 | · |z2 | şi
|z|−1 = |z −1 |, avem
z1 , z2 ∈ H ⇒ |z1 | = 1 = |z2−1 | ⇒ |z1 · z2−1 | = |z1 | · |z2−1 | = 1 ⇒ z1 · z2−1 ∈ H.
Deci H este subgrup al lui (C∗ , ·). Cum 1 ∈ H, dar 1 + 1 ∈ / H, H nu este parte
stabilă, deci nici subgrup, ı̂n (C, +). Luând H = R , H este subgrup al lui (C∗ , ·),
′ ∗ ′
dar H ∪H ′ nu este subgrup deoarece nu este parte stabilă (de exemplu, 2, i ∈ H ∪H ′

/ H ∪ H ′ ).
şi 2i ∈
2.71. Indicaţie. ∅ ∈ I \ S.
2.72. Indicaţii. i) Supremumul mulţimii vide ı̂n laticea subsemigrupurilor lui G este ∅,
care nu este un subgrup al lui G. ii) H = sup(hxi)x∈H .
2.73. Indicaţie. Dacă H1 , H2 ≤ G şi există h1 ∈ H1 \ H2 , h2 ∈ H2 \ H1 atunci

h1 h2 ∈
/ H1 ∪ H2 pentru că h1 h2 ∈ H1 implică h2 ∈ H1 , iar h1 h2 ∈ H2 implică h1 ∈ H2 .
2.74. Indicaţie. H3 ⊆ H1 ∪ H2 dacă şi numai dacă H3 = (H1 ∩ H3 ) ∪ (H2 ∩ H3 ) şi se

poate folosi ultima parte din problema anterioară.
2.75. Indicaţie. Fie f : H × K → H · K, f (h, k) = hk şi ρ = ker f . Cum f este o

funcţie surjectivă avem |(H × K)/ρ| = |H · K| (vezi [34, Teorema 1.8.15]). În plus,
(h, k) = |H ∩ K|, deoarece clasa de echivalenţă (h, k) a lui (h, k) este
(h, k) = {(hkg −1 , g) | g ∈ (H ∩ K)k}.
Toate clasele din (H × K)/ρ având cardinalul |H ∩ K| şi cardinalul mulţimii claselor
fiind |H · K| avem |H| · |K| = |H × K| = |H · K| · |H ∩ K|.
2.76. Răspuns.

1 2
3 4 5 6 7 1 2 3 4 5 6 7
a) În S7 , = (2, 4, 5, 7), = (1, 2) şi
1 4
3 5 7 6 2 2 1 3 4 5 6 7

1 2 3 4 5
6 7
nu este un ciclu. b) σ13 = (4, 8, 6, 5), σ22 ◦ σ1 = (2, 3, 5, 8, 4, 6),
1 3 2 6 7
4 5

1 2 3 4 5 6 7 8
σ3 ◦ σ4 ◦ σ5 = , σ34 ◦ σ42 = (2, 4, 8, 7, 3, 5, 6), σ5 ◦ σ4 ◦ σ3 =
6 4 7 1 3 8 5 2

1 2 3 4 5 6 7 8
.
8 1 2 5 4 7 3 6
2.77. Dacă f ∈ SM \ {1M } atunci există a ∈ M astfel ı̂ncât b = f (a) 6= a. Din

|M| ≥ 3 rezultă că există c ∈ M \ {a, b}. Luând funcţia g : M → M definită prin
g(b) = c, g(c) = b şi g(x) = x pentru orice x ∈ M \ {b, c} avem (f ◦ g)(a) = b şi
(g ◦ f )(a) = c ceea ce implică f ◦ g 6= g ◦ f .
2.78. Dacă f, g ∈ SM sunt permutări disjuncte şi x ∈ M atunci avem una din
următoarele posibilităţi: i) f (x) = x = g(x), ii) f (x) 6= x (şi atunci x = g(x)) sau
iii) g(x) 6= x (şi atunci x = f (x)). În primul caz avem (f ◦ g)(x) = x = (g ◦ f )(x).
În cazul ii) avem (f ◦ g)(x) = f (g(x)) = f (x), iar cum f (x) 6= x şi f este injectivă
avem f (f (x)) 6= f (x), deci f (x) = g(f (x)) = (g ◦ f )(x). Analog se tratează şi cazul
iii). Aşadar, f ◦ g = g ◦ f .
2.79. Indicaţie. Fie α = (i1 , i2 , . . . , il ) şi β = (j1 , j2 , . . . , jk ). Dacă {i1 , i2 , . . . , il },

{j1 , j2 , . . . , jk } sunt mulţimi disjuncte, faptul că α, β ∈ Sn sunt disjuncte rezultă din
definiţie. Reciproc, se arată că dacă {i1 , i2 , . . . , il } ∩ {j1 , j2 , . . . , jk } =
6 ∅ atunci α şi β nu
sunt disjuncte. Într-adevăr, fără a restrânge generalitatea putem presupune că i1 = j1 şi
atunci α(i1 ) = i2 6= i1 şi β(i1 ) = β(j1 ) = j2 6= j1 = i1 .
2.80. Răspuns. a) τ = (1, 9, 2, 12) ◦ (3, 8) ◦ (4, 11, 10) ◦ (5, 6, 7); b) σ = (1, 2, 3) ◦
(4, 5, 6, 8) = (1, 3) ◦ (1, 2) ◦ (4, 8) ◦ (4, 6) ◦ (4, 5) = (1, 2) ◦ (2, 3) ◦ (4, 5) ◦ (5, 6) ◦ (6, 8).
n
X
2.81. Răspuns. i) Cn2 ; ii) (n − 1)!; iii) (l − 1)! · Cnl ; iv) (l − 1)! · Cnl .
l=2
2.82. Indicaţie. iii) se arată prin inducţie după m.
2.83. Indicaţii. a) Avem (σ ◦ γ ◦ σ −1 )(σ(ik )) = σ(i1 ). Dacă j ∈ {1, . . . , k − 1} avem

(σ ◦ γ ◦ σ −1 )(σ(ij )) = σ(ij+1 ), iar dacă i ∈ / {σ(i1 ), . . . , σ(ik )}, adică σ −1 (i) ∈
/ {i1 , . . . , ik },
−1 −1
atunci γ(σ (i)) = σ (i), ceea ce implică (σ ◦ γ ◦ σ )(i) = i. −1
b) Folosind a) se arată că σ1 ◦ σ4 ◦ σ1−1 = (4, 3, 2, 5, 1) ◦ (2, 3) ◦ (2, 6), σ5−2 ◦ σ3 ◦ σ52 =
(8, 4, 7) ◦ (7, 5, 2, 3) ◦ (8, 6, 4, 1), σ2−5 ◦ σ4 ◦ σ25 = (8, 2, 1, 3, 4) ◦ (1, 2) ◦ (1, 5).
c) Se verifică egalităţile σ1 ◦ σ2 ◦ σ1−1 = σ2 şi σ1 ◦ σ3 ◦ σ1−1 = σ3 .
2.84. Fie σ ∈ Sn şi γ = (i1 , i2 , . . . , in ). Presupunem că γ ◦ σ = σ ◦ γ. Aceasta

ı̂nseamnaă că (γ ◦ σ)(il ) = (σ ◦ γ)(il ) pentru orice l ∈ {1, . . . , n}. Aşadar, notând
ik = σ(i1 ) şi ı̂nlocuind pe l cu 1 obţinem ik+1 = σ(i2 ), dacă k ≤ n − 1 şi i1 = σ(i2 ).
Luând l = 2 primim ik+2 = σ(i3 ) dacă k + 1 ≤ n − 1 şi i2 = σ(i3 ). Contimuând
raţionamentul, conform problemei 2.82, se obţine σ = γ k−1 . Deci σ comută cu γ
numai dacă σ este o putere a lui γ. Întrucât puterile lui γ comută cu γ, urmează că
elementele din Sn permutabile cu γ coincid cu puterile lui γ.
2.85. Indicaţii. a) Orice permutate (diferită de permutarea identică) se scrie ca un

produs de cicluri disjuncte şi orice ciclu se scrie ca un produs de transpoziţii astfel
(i1 , i2 , . . . , ik ) = (i1 , ik ) ◦ (i1 , ik−1 ) ◦ · · · ◦ (i1 , i2 ).
b) Pentru orice i, j ∈ {1, . . . , n}, i 6= j avem (i, j) = (1, i) ◦ (1, j) ◦ (1, i) (vezi 2.83).
c) (1, 2) ◦ (2, 3) ◦ (1, 2) = (1, 3), (1, 3) ◦ (3, 4) ◦ (1, 3) = (1, 4) ş. a. m. d. (vezi 2.83).
d) Conform problemei 2.83 avem (i1 , i2 , . . . , in ) ◦ (i1 , i2 ) ◦ (in , in−1 , . . . , i1 ) = (i2 , i3 ),
(i1 , i2 , . . . , in ) ◦ (i2 , i3 ) ◦ (in , in−1 , . . . , i1 ) = (i3 , i4 ) ş. a. m. d.
e) Cum (j1 , j2 , . . . , jn ) = (jn , j1 , j2 , . . . , jn−1 ) putem face ca i1 să apară pe prima poziţie
ı̂n scrierea ciclului (j1 , j2 , . . . , jn ), apoi, folosind problema 2.82, găsim ı̂ntre puterile lui
(j1 , j2 , . . . , jn ) = (i1 , i′2 , . . . , i′n ) (cu {i1 , i′2 , . . . , i′n } = {1, 2, . . . , n}) un ciclu de forma
(i1 , i2 , i′′3 , . . . , i′′n ) (cu {i1 , i2 , i′′3 , . . . , i′′n } = {1, 2, . . . , n}) şi folosim punctul anterior.
2.86. Indicaţii. a) Din punctul a) al problemei anterioare se deduce că toate produsele
de câte două transpoziţii generează pe An , iar dacă i, j, k, l ∈ {1, . . . , n} sunt distincte,
(i, l) ◦ (i, j) = (i, j, l) şi (i, j) ◦ (k, l) = (i, j) ◦ (i, k) ◦ (k, i) ◦ (k, l) = (i, j, k) ◦ (k, l, i).
b) Se foloseşte punctul b) al problemei anterioare şi
(1, 3) ◦ (1, 2) = (1, 2, 3), (1, 4) ◦ (1, 2) = (1, 2, 4), . . . , (1, n) ◦ (1, 2) = (1, 2, n).
163
2.87. Indicaţii. Matricea unitate In are det In = 1, iar dacă A, B ∈ Mn (K) atunci
det(AB) = det A · det B. Rezultă că dacă det A 6= 0 atunci det A−1 = (det A)−1 .
i) Funcţia f : K → Mn (K), f (x) = xIn este un omomorfism injectiv. (Mn (K), ·) nu este
grup deoarece matricele cu determinantul nul nu sunt inversabile.
ii) GLn (K) este parte stabilă ı̂n Mn (K) deoarece
A, B ∈ GLn (K) ⇒ det A 6= 0 6= det B ⇒ det(AB) = det A · det B 6= 0 ⇒ AB ∈ GLn (K).
Din asociativitatea ı̂nmulţirii matricelor rezultă că operaţia indusă de aceasta ı̂n GLn (K)
este asociativă, iar din det In = 1 rezultă In ∈ GLn (K). În plus, dacă A ∈ GLn (K) atunci
det A 6= 0, de unde rezultă că există A−1 ∈ Mn (K) astfel ı̂ncât AA−1 = In = A−1 A. Avem
det A−1 6= 0, adică A−1 ∈ GLn (K) şi astfel (GLn (K), ·) este grup. Acesta este grupul
elementelor inversabile ale monoidului (Mn (K), ·).
iii) Funcţia ϕ : K ∗ → GLn (K), ϕ(x) = xIn este un omomorfism
injectiv.
a b
iv) Funcţia ψ : C∗ → GLn (R), ψ(a + bi) = este un omomorfism injectiv.
−b a
v) Cum In ∈ SLn (K), avem SLn (K) 6= ∅. Dacă A, B ∈ SLn (K) atunci AB ∈ SLn (K)
deoarece det(AB) = det A · det B = 1, iar dacă A ∈ SLn (K), din AA−1 = In deducem
det A−1 = det A−1 · det A = 1, aşadar A−1 ∈ SLn (K).
2.88. Evident {aIn | a ∈ K ∗ } ⊆ Z(GLn (K)). Invers, dacă A = (aij ) ∈ Z(GLn (K))
atunci, pentru orice i, j ∈ {1, . . . , n}, A comută cu matricea Eij obţinută din In
prin permutarea liniilor i şi j, iar din Eij · A = A · Eij rezultă aii = ajj şi aij = aji .
Urmează că A este simetrică şi a11 = a22 = · · · = ann = a. Fie x ∈ K ∗ \ {1} şi
 
x 0
0 ... 0
 0 0 ... 0 
1
 
x  0 1 ... 0 
0
E11 = ,
 .. ..
.. .. 
 . .. . 
0 0 0 ... 1
adică matricea obţinută din In ı̂nlocuind elementul din linia 1 şi coloana 1 cu x. Din
x x x
E11 ∈ GLn (K) rezultă că E11 · A = A · E11 , ceea ce implică a1j x = a1j pentru orice
j ∈ {2, 3, . . . , n}, de unde rezultă că a12 = a13 = · · · = a1n = 0. Analog se obţine
a21 = a23 = · · · = a2n = 0, . . . , an1 = an2 = · · · = an,n−1 = 0, deci A = aIn .
n
1 1 1 n
2.89. Indicaţie. iii) Dacă n ∈ Z atunci = .
0 1 0 1

1 1
2.90. Indicaţie. AB = − .
0 1
2.91. Fie In matricea unitate de tipul (n, n), E1 , . . . , En liniile sale şi E 1 , . . . , E n
coloanele sale. Pentru σ ∈ Sn notăm σ(In ) = E σ(1) , E σ(2) , . . . , E σ(n) . Avem

Eσ−1 (1)
σ(In ) ∈ GLn (Z) şi σ(In ) =  · · ·  ,
Eσ−1 (n)
iar dacă σ, τ ∈ Sn atunci

 
Eσ−1 (1)
σ(In )τ (In ) =  · · ·  E τ (1) , E τ (2) , . . . , E τ (n)
Eσ−1 (n)
 
Eσ−1 (1) E τ (1) . . . Eσ−1 (1) E τ (n)
 .. ..  σ(τ (1))

= . . = E , . . . , E σ(τ (n) )
Eσ−1 (n) E τ (1) . . . Eσ−1 (n) E τ (n)
= σ ◦ τ (In ).
Rezultă că funcţia f : Sn → GLn (Z), f (σ) = σ(In ) este un omomorfism injectiv.
2.92. Indicaţie. Se aplică Teorema lui Cayley şi problema anterioară.
2.93. Răspuns. ord x = 2, ord y = ∞, ord z = 4, ord u =ord v = ∞ şi hxi = {x, x2 },
hyi = {y k | k ∈ Z}, hzi = {z, z 2 , z 3 , z 4 }, hui = {uk | k ∈ Z}, hvi = {v k | k ∈ Z}.
2.94. Fie C(X) = CM X = M \ X complementara submulţimii X ⊆ M. Avem

(1) X△Y = [X ∩ C(Y )] ∪ [Y ∩ C(X)].
În stabilirea asociativităţii operaţiei △ avem nevoie de egalitatea
(2) C(X△Y ) = (X ∩ Y ) ∪ [C(X) ∩ C(Y )]
care se deduce din (1), din formulele lui de Morgan şi din distributivitatea intersecţiei
faţă de reuniune astfel:
C(X△Y ) = C(X ∩ C(Y )) ∩ C(Y ∩ C(X)) = [C(X) ∪ Y ] ∪ [C(Y ) ∪ X]
= {[C(X) ∪ Y ] ∩ C(Y )} ∪ {[C(X) ∪ Y ] ∩ X}
= [C(X) ∩ C(Y )] ∪ [Y ∩ C(Y )] ∪ [C(X) ∪ X] ∪ [Y ∩ X]
= [C(X) ∩ C(Y )] ∪ ∅ ∪ ∅ ∪ (X ∩ Y ) = (X ∩ Y ) ∪ [C(X) ∩ C(Y )].
Folosind (1) şi (2) avem
(X△Y )△Z = [(X + Y ) ∩ C(Z)] ∪ [C(X + Y ) ∩ Z]
={[(X ∩ C(Y )) ∪ (Y ∩ C(X))] ∩ C(Z)} ∪ {[(X ∩ Y ) ∪ (C(X) ∩ C(Y ))] ∩ Z}
=[X ∩ C(Y ) ∩ C(Z)] ∪ [Y ∩ C(X) ∩ C(Z)] ∪ [X ∩ Y ∩ Z] ∪ [C(X) ∩ C(Y ) ∩ Z]
=(X ∩ Y ∩ Z) ∪ [X ∩ C(Y ) ∩ C(Z)] ∪ [C(X) ∩ Y ∩ C(Z)] ∪ [C(X) ∩ C(Y ) ∩ Z].
La acelaşi rezultat se ajunge şi calculând pe X△(Y △Z). Deci △ este asociativă.
Din definiţia operaţiei △ rezultă că △ este comutativă, are element neutru
submulţimea vidă şi X△X = ∅, adică opusa lui X este X. Deci (P(M), △) este
grup abelian ı̂n care orice element diferit de ∅ are ordinul 2.
2.95. Indicaţie. Problema 2.95 este o generalizare a problemei 2.94 şi, pentru a o
rezolva, se procedează ı̂n mod analog: se arată că (x + y)′ = (x ∧ y) ∨ (x′ ∧ y ′ ), se stabileşte
asocitivitatea lui + demonstrând că
(x + y) + z = (x ∧ y ′ ∧ z ′ ) ∨ (x′ ∧ y ∧ z ′ ) ∨ (x′ ∧ y ′ ∧ z) ∨ (x ∧ y ∧ z) = x + (y + z),
se verifică faptul că cel mai mic element 0 este element neutru şi că x + x = 0.
165
2.96. Indicaţie. {{x, −x} | x ∈ G} este o partiţie a lui G.
2.97. Dacă ord(xy) = n ∈ N∗ atunci ı̂nmulţind cu y la stânga şi cu y −1 la dreapta

ı̂n egalitatea x(yx)n−1 y = (xy)n = 1 avem (yx)n = 1, de unde rezultă că ord(yx)
este finit şi ord(yx) divide pe ord(xy). Analog se obţine ord(xy) | ord(yx), deci
ord(xy) = ord(yx). Dacă ord(xy) este infinit şi ord(yx) ar fi finit, conform celor de
mai sus, s-ar obţine o contradicţie.
2.98. Reamintim că pentru orice k ∈ Z avem [f (x)]k = f (xk ). Notăm cu 1 şi 1′
elementele neutre din G, respectiv din G′ .
i) Dacă ord x = n ∈ N∗ atunci [f (x)]n = f (xn ) = f (1) = 1′ , ceea ce implică
ordf (x)|n.
ii) Dacă ord x este finit, egal cu n ∈ N∗ , atunci, conform a), ordf (x) = m ∈ N∗
şi m|n. Avem, de asemenea, f (1) = 1′ = [f (x)]m = f (xm ) de unde, pe baza
injectivităţii lui f , deducem xm = 1, adică n|m. Deci m = n. Dacă ord x = ∞ şi
ordf (x) ar fi finit, egal cu m ∈ N∗ atunci ca mai sus se obţine xm = 1, contradicţie.
iii) dacă ordf (x) = ord x pentru orice x ∈ G atunci f (x) = 1′ implică ord x = 1,
adică x = 1. Urmează că nucleul lui f este {1}, deci f este injectiv.
2.99. i) Elementul neutru este singurul element de ordinul 1.

ii) Pentru orice k ∈ Z avem (x−1 )k = (xk )−1 , deci xk = 1 dacă şi numai dacă
(x−1 )k = 1, de unde urmează că ord x = ord x−1.
iii) Fie d = (k, n) şi m = ord(xk ). Avem n = n′ d şi k = k ′ d, unde (k ′ , n′ ) = 1.
Să arătăm că m = n′ . Din m = ord(xk ) rezultă că xkm = 1, iar cum n = ord x
deducem că n|km, de unde urmează n′ |k ′ m. De aici şi din (k ′ , n′ ) = 1 avem n′ |m.
Din k = k ′ d, n = n′ d şi n = ord x obţinem
′ ′ ′ ′ ′ ′
(xk )n = xkn = xk dn = xk n = (xn )k = 1,
aşadar m = ord(xk ) divide pe n′ . Cum m, n′ ∈ N∗ , m|n′ şi n′ |m avem m = n′ .

n n n
iv) ord(xk ) = = = = m.
(k, n) (k, km) k
v) G = hxk i ⇔ ord(xk ) = n ⇔ (k, n) = 1.
n
vi) Corespondenţa d 7→ x d realizează un izomorfism de ordine ı̂ntre laticea (Dn , |)
şi laticea subgrupurilor lui (G, ·).
Observaţie: Cu notaţiile de mai sus, considerând că c.m.m.d.c. a două numere ı̂ntregi
n
este număr natural, din ii) şi iii) rezultă că ord(xk ) = pentru orice k ∈ Z.
(k, n)
2.100. Fie a = [m, n] şi d = (m, n). Dacă m = m′ d, n = n′ d (m′ n′ ∈ N∗ ) atunci

a = m′ n′ d = mn′ = m′ n.
′ ′
i) Din (xy)a = xa · y a = (xm )n · (y n )m = 1 · 1 = 1 rezultă că ord(xy) este finit şi
divide pe a.
ii) Dacă b = ord(xy) atunci xb · y b = (xy)b = 1 implică xb = y −b . Dar xb ∈ hxi şi
y −b ∈ hyi, ceea ce arată că xb = y −b = 1. Cum ord x = m şi ord y = n avem m|b şi
n|b, deci a|b, ceea ce ı̂mpreună cu i) conduce la ord(xy) = [m, n].
iii) Din Teorema lui Lagrange avem că |hxi ∩ hyi| divide pe m = |hxi| şi pe n = |hyi|,
iar cum (m, n) = 1, avem |hxi ∩ hyi| = 1. În consecinţă, hxi ∩ hyi = {1}, aşadar
ord(xy) = [m, n] = mn. Evident, hxyi ⊆ hx, yi. Cum (m, n) = 1, există u, v ∈ Z
astfel ı̂ncât um + vn = 1. Deducem că
x = xum+vn = (xm )u xvn = xvn = xvn (y n )v = (xy)vn
şi, analog, y = (xy)um . Deci x, y ∈ hxyi, ceea ce implică hx, yi ⊆ hxyi.

iv) Fie {p1 , p2 , . . . , pl } mulţimea obţinută reunind mulţimea divizorilor primi ai lui
m cu mulţimea divizorilor primi ai lui n. Avem
m = pα1 1 · · · pαl l , n = pβ1 1 · · · pβl l ,
unde αi , βi ∈ N (i = 1, . . . , l). Putem presupune, fără a restrânge generalitatea, că

α1 ≤ β1 , . . . , αk ≤ βk , αk+1 ≥ βk+1 , . . . , αl ≥ βl , unde 1 ≤ k ≤ l. Atunci
α
a = [m, n] = pβ1 1 · · · pβk k pk+1
k+1
· · · pαl l ,
α
unde numerele p = pβ1 1 · · · pβk k , q = pk+1
k+1
· · · pαl l sunt relativ prime, iar dacă
β
p′ = pk+1
k+1
· · · pβl l , q ′ = pα1 1 · · · pαk k
′ ′
atunci ord(xq ) = q şi ord(y p ) = p (vezi problema anterioară). Conform punctului
′ ′
ii), elementul xq y p ∈ G are ordinul pq = a.
2.101. Indicaţie. Dacă i, j = 1, . . . , k, i 6= j atunci hγi i ∩ hγj i = {e} şi se aplică ii) din
2.102. Indicaţie. Vezi problema 2.90 sau dacă (SP , ◦) este grupul permutărilor planului
P şi sA , sB sunt simetriile lui P ı̂n raport cu două puncte diferite A, respectiv B din P
atunci ord sA = 2 = ord sB şi ord(sA ◦ sB ) = ∞.
2.103. i) Din problema 2.117 rezultă că t(G) 6= ∅ (1 ∈ t(G)) şi că xy ∈ t(G) pentru
orice x, y ∈ t(G). Cum ord x = ord x−1 avem şi x−1 ∈ t(G) pentru orice x ∈ t(G),
deci t(G) este subgrup.
ii) Vezi problema 2.102.
∗ 1 1
iii) De exemplu, ı̂n (R , ·) avem ord 2 = ∞ = ord − , dar ord − · 2 = 2.
2 2
Aşadar, (R∗ \ t(R∗ )) ∪ {1} = R∗ \ {−1} nu este subgrup.
iv) Dacă h ∈ H atunci, cum H ⊆ t(G), urmează că n = ord h < ∞ şi hn = 1. Deci
h−1 = hn−1 ∈ H.
v) Dacă G este finit atunci t(G) = G şi se aplică iii).
2.104. Indicaţii. i) Un izomorfism f : G → G′ induce ı̂ntre părţile de torsiune un

izomorfism f ′ : t(G) → t(G′ ), f ′ (x) = f (x); ii) t(Q∗ , ·) = {−1, 1} = t(R∗ , ·).
2.105. Indicaţie. Părţile de torsiune nu sunt izomorfe.
2.106. Răspuns. t(C∗ , ·).
2.107. Indicaţie. Z = h1i.

167
2.108. Indicaţii. iii) Se foloseşte faptul că orice subgrup al unui grup ciclic este ciclic
sau se poate proceda astfel: dacă H = {0} atunci n = 0, iar dacă H 6= {0} atunci
H ∩ N∗ 6= ∅ şi n = min(H ∩ N∗ ). Într-adevăr, nZ ⊆ H, iar dacă h ∈ H atunci, conform
teoremei ı̂mpărţirii cu rest ı̂n Z, există q, r ∈ Z astfel ı̂ncât h = nq + r şi 0 ≤ r ≤ n − 1.
Rezultă că r ∈ H ∩ N şi pentru a nu contrazice minimalitatea lui n trebuie ca r = 0, deci
h ∈ nZ. Unicitatea lui n rezultă din ii) şi antisimetria divizibilităţii ı̂n N.
iv) Corespondenţa n 7→ nZ realizează un antiizomorfism de ordine (deci şi un antiizomor-
fism laticial) ı̂ntre laticea (N, |) şi laticea subgrupurilor lui (Z, +).
v) Este o consecinţă imediată a lui iv). Se poate proceda şi astfel: dacă x ∈ mZ ∩ nZ
atunci m|x, n|x şi avem [m, n]|x, iar dacă [m, n]|x atunci m|x şi n|x, şi deducem că
mZ ∩ nZ = [m, n]Z; se verifică mZ + nZ ≤ Z, prin urmare există d ∈ N astfel ı̂ncât
mZ + nZ = dZ şi d = (m, n) deoarece d|m, d|n, iar dacă d′ ∈ N cu d′ |m şi d′ |n atunci
d′ ∈ mZ + nZ = dZ, deci d′ |d.
vi) Se foloseşte iii), iv) şi [34, Teorema 2.8.13].
vii) (N, |) este latice distributivă (vezi problema 1.147).
2.109. Fie f : Q → Z un omomorfism, x ∈ Q arbitrar şi f(x) = a ∈ Z. Atunci,

x x x
pentru orice n ∈ N∗ avem a = f (x) = f n · = n·f , iar cum f ∈ Z,
n n n
deducem că a = 0 (fiind multiplu pentru orice n ∈ N∗ ), aşadar f (x) = 0 pentru
orice x ∈ Q.
Fie n ∈ N, n ≥ 2 şi g : Zn → Z un omomorfism. Dacă x b ∈ Zn şi g(b
x) = a ∈ Z
atunci na = ng(bx) = g (nbx) = g (c b
nx) = g(0) = 0, iar cum n 6= 0, deducem că a = 0,
deci g(b
x) = 0 pentru orice xb ∈ Zn .
2.110. Indicaţii. Dacă n ∈ N∗ atunci corepondenţa k 7→ nk realizează un izomorfism de

la (Z, +) la (nZ, +). Cum singurul omomorfism de la (Q, +) la (Z, +) este omomorfismul
nul, aceste grupuri nu sunt izomorfe.
2π 2π
2.111. Indicaţii. Un = hε1 i, unde ε1 = cos + i sin , iar dacă G este un grup ciclic
n n
de ordinul n generat de x atunci funcţia f : G → Un , f (x ) = εk1 este un izomorfism.
k
2.112. Indicaţii. Vezi problema 2.99, vi) şi problema 2.108, vii).
2.113. Indicaţie. Fie (G, ·) un grup infinit. Dacă G are un element de ordin infinit
atunci hxi ≃ (Z, +) şi din problema 2.108 rezultă că G are o infinitate de subgrupuri.
Dacă toate elementele lui G au ordinele finite şi mulţimea subgrupurilor ciclice ale lui G
ar fi formată numai din H1 , . . . , Hn atunci G = H1 ∪ H2 ∪ · · · ∪ Hn , de unde ar urma că
G este finit.
2.114. Răspuns. i) Grupurile cu câte un singur element. ii) Grupurile de ordinul p, cu

p număr prim.
2.115. Răspuns. Grupurile cu torsiune.
2.116. Indicaţii. i) Grupurile cât ale lui (Z, +) sunt (Z/nZ, +), cu n ∈ N. Dacă n = 0
atunci Z/{0} = {{k} | k ∈ Z} ≃ Z. Dacă n ∈ N∗ atunci Z/nZ = Zn = {0, 1, . . . , n − 1},
unde i = i + nZ. Operaţia din grupul cât este definită de egalitatea i + j = i + j şi avem
Zn = h1i. ii) (Zn , +) ≃ (Un , ·) pentru orice n ∈ N∗ .
2.117. Indicaţie. Cum orice grup ciclic este izomorf cu (Z, +) sau cu (Zn , +), n ∈ N∗ ,
este suficient să demonsrăm următoarele:
a) (Z × Z, +) nu este ciclic. Într-adevăr, dacă (a, b) ∈ Z şi a 6= b atunci subgrupul h(a, b)i
nu conţine perechile (m, m), cu m ∈ Z, iar dacă a = b atunci subgrupul h(a, b)i nu conţine
perechile (m, n) ∈ Z × Z, cu m 6= n. Deci pentru orice a, b ∈ Z, subgrupul h(a, b)i este
diferit de Z × Z.
b) (Z × Zn , +), cu n ∈ N∗ , nu este ciclic deoarece este infinit şi are elemente nenule de
ordin finit.
b’) (Zn × Z, +), cu n ∈ N∗ , nu este ciclic.
c) (Zm × Zn , +), cu (m, n) = d > 1, nu este ciclic deoarece ordinul fiecărui element din
mn mn
acest grup nu depăşeşte pe (vezi problema 2.100) şi < mn.
d d
d) (Zm × Zn , +), cu (m, n) = 1, este ciclic deoarece elementul (1, b 1) = (1, b
0) + (0, b
1) are
ordinul mn.
2.118. Indicaţie. Se foloseşte problema anterioară şi se face o inducţie după n.
2.119. Indicaţie. Se foloseşte problema anterioară.
2.120. Cum produsul direct este un grup infinit, ca să fie ciclic ar trebui să fie
izomorf cu (Z, +). Atunci orice subgrup nenul al său ar fi ciclic infinit, deci şi
grupurile din familia dată ar fi infinite, ele fiind izomorfe cu subgrupuri ale produsu-
lui direct. Urmează că produsul direct are un subgrup ciclic izomorf cu (Z × Z, +)
contradicţie cu a) din soluţia problemei 2.117.
2.121. Presupunem că există un grup de ordinul 4 neciclic (G, ·). Fie G = {e, a, b, c}
şi e elementul neutru. Din ipoteza că G nu este ciclic urmează că nici un element
din G nu are ordinul 4. Întrucât e este singurul element de ordinul 1 şi ordinul
fiecărui element divide ordinul grupului, rezultă ord a = ord b = ord c = 2. Deci
a2 = b2 = c2 = e şi putem completa ı̂n tabla de operaţie a lui (G, ·) linia şi coloana
lui e, precum şi diagonala care conţine pătratele elementelor din G.
· e a b c
e e a b c
a a e c b
b b c e a
c c b a e
Întrucât translaţiile unui grup sunt bijecţii, rezultă că ı̂n tabla de operaţie, atât pe
fiecare linie cât şi pe fiecare coloană figurează toate elementel lui G, fără repetiţii.
Această constatare ne permite să completăm toate locurile din tabla de operaţie
ı̂ntr-un singur mod, ca mai sus. Astfel, s-a demonstrat că există cel mult un grup de
ordinul 4 neciclic. Pentru a demonstra existenţa acestui grup putem proceda astfel:
i) Arătăm că G este un grup ı̂n raport cu operaţia definită ı̂n tabelul de mai sus.
ii) Găsim un exemplu de grup neciclic de ordinul 4.
Prima cale duce la complicaţii când se demonstrează asociativitatea operaţiei.
De aceea vom urma calea a doua. În acest scop considerăm un dreptunghi ABCD,
care nu este pătrat, E mijlocul laturii [CD], F mijlocul lui [AB], G mijlocul lui
169
[AD] şi H mijlocul lui [BC].
E
D ·MMM · q· C
MM q qq
M MO q q
G·
q q· M M ·H
Mq
q q M MM
qq M
A·q · ·B
F
Fie următoarele funcţii bijective ale acestui dreptunghi pe el ı̂nsuşi: σ1 = funcţia

identică, σ2 = simetria ı̂n raport cu EF , σ3 = simetria ı̂n raport cu GH, σ4 =
simetria ı̂n raport cu O = AC ∩ BD. Fiecare dintre aceste funcţii este determi-
nată de imaginile vârfurilor A, B, C, D prin ea. Dea aceea putem face următoarele
identificări:

A B C D A B C D A B C D
σ1 = , σ2 = , σ3 = ,
A B C D B A D C D C B A

A B C D
σ4 = .
C D A B
Arătăm că mulţimea K = {σ1 , σ2 , σ3 , σ4 } formează un grup ı̂mpreună cu compunerea

funcţiilor. În acest scop ı̂ntocmim tabelul
◦ σ1 σ2 σ3 σ4
σ1 σ1 σ2 σ3 σ4
σ2 σ2 σ1 σ4 σ3
σ3 σ3 σ4 σ1 σ2
σ4 σ4 σ3 σ2 σ1
Din tabel deducem că mulţimea K este o parte stabilă ı̂n monoidul funcţiilor drep-
tunghiului ı̂n el ı̂nsuşi şi că unitatea acestui monoid aparţine lui K. Deci (K, ◦)
este un monoid. Din tabel rezultă că σ1−1 = σ1 , σ2−1 = σ2 , σ3−1 = σ3 , σ4−1 = σ4 .
Astfel s-a arătat că (K, ◦) este un grup. Tot din tabel deducem că ord σ1 = 1 şi
ord σ2 = ord σ3 = ord σ4 = 2 . Deci grupul (K, ◦) nu este ciclic, dar din tabel se vede
că este comutativ.
2.122. Dacă G = {e} este o mulţime cu un singur element atunci pe G se poate

defini o singură operaţie binară ∗ dată de egalitatea e ∗ e = e şi (G, ∗) este un grup.
Rezultă că, abstracţie făcând de un izomorfism, există un singur grup de ordinul 1.
Dacă G este un grup de ordinul 2, respectiv 3,5, rezultă din [34, Teorema 2.7.10] că
G este izomorf cu U2 , respectiv cu U3 , U5 . Dacă G este un grup de ordinul 4 atunci
distingem două cazuri: a) G este ciclic şi atunci G ≃ U4 ; b) G nu este ciclic şi atunci
G este izomorf cu grupul (K, ◦) din problema anterioară. Prin urmare, abstracţie
făcând de un izomorfism, există două grupuri de ordinul 4: grupul rădăcinilor de
ordinul 4 ale unităţii şi grupul lui Klein.
2.123. Indicaţie. Dacă x ∈ N∗ , f (x) = f (1| + 1 +{z· · · + 1}) = xf (1) şi f (−x) = −f (x).
x termeni
2.124. Indicaţie. Dacă !f este un endomorfism al grupului (Q, +) şi m, n ∈ N∗ atunci

m n
1 1 1 1
f = f+ ··· + = mf . Rezultă că f (1) = f = nf , deci
n |n {z n} n n n
m termeni
1 1 m m m m
f = f (1), f = f (1), iar f − = −f .
n n n n n n
2.125. Indicaţie. Un omomorfism f de la (Z, +) la (G, +) este determinat de f (1).

Funcţia ϕ : Hom(Z, G) → G, ϕ(f ) = f (1) este un izomorfism de grupuri.
2.126. Indicaţie. Un omomorfism f : Z6 → Z3 este determinat de f (1) şi f (1) = ba

a=b
dacă şi numai daxcă 6b a poate fi orice element din Z3 . Rezultă că există 3
0. Deci b
omomorfisme de la Z6 ı̂n Z3 . Analog se deduce că există 3 omomorfisme ale lui Z3 ı̂n Z9 .
2.127. Indicaţie. Fie x ∈ Z. Notăm cu x, respectiv xb clasa lui x ı̂n Zm , respectiv

Zn . Dacă f : Zm → Zn este un omomorfism atunci f este determinat de f (1) ∈ Zn şi
mf (1) = f (m) = f (0) = b 0 şi nf (1) = b
0. Prin urmare, dacă d = (m, n) şi n = kd atunci
b
d f (1) = 0 deoarece există u, v ∈ Z astfel ı̂ncât um + vn = d. Rezultă că reprezentanţii
a ∈ kZn atunci funcţia f : Zm → Zn ,
lui f (1) sunt multipli de k, adică f (1) ∈ kZn . Dacă b
f (x) = xca este un omomorfism.
D E Funcţia ϕ : Hom(Zm , Zn ) → kZn , ϕ(f ) = f (1) este un
izomorfism, iar kZn = k şi ordinul lui b
b k este d. Deci kZn ≃ Zd .
2.128. Indicaţie. Cum f (G) = f (hai) = hf (a)i, omomorfismul f este surjectiv dacă şi
numai dacă G = hf (a)i.
2.129. Indicaţii. i) Singurele automorfisme ale lui (Z, +) sunt 1Z şi −1Z (vezi problema
2.123).
ii) (Z5 , +) este generat de orice x ∈ Z∗5 = Z5 \ {0}. Din problema anterioară rezultă că
automorfismele lui Z5 sunt date de următoarele egalităţi:
f1 (x) = x, f2 (x) = 2x, f3 (x) = 3x, f4 (x) = 4x,
şi că Aut(Z5 , +) = hf2 i ≃ Z4 .

iii) (Z6 , +) are numai doi generatori: pe 1 şi pe 5. Automorfismele lui Z6 sunt date de
egalităţile f1 (x) = x şi f2 (x) = 5x.
2.130. Indicaţii. Dacă s ∈ S, h, h′ ∈ H atunci avem: i) f (f (sh)) = f (s) = s = f (sh);

ii) (sh)−1 f (sh) = h−1 s−1 s = h−1 ∈ H; iii) f ((sh′ )h) = f (s(h′ h)) = s = f (sh).
[ Indicaţie. Din ii) rezultă că o clasă xH ∈ G/ρH are ca reprezentant pe f (x),
2.131.
deci f (x)H = G, iar din i) şi iii) se deduce că elemente diferite din f (G) determină
x∈G
clase diferite ı̂n G/ρH .
2.132. Fie H subgrup ı̂n G, A = aH şi x, y, z ∈ A. Atunci există h1 , h2 , h3 ∈ H

astfel ı̂ncât x = ah1 , y = ah2 , z = ah3 , deci xy −1 z = ah1 h−1 2 h3 ∈ aH = A.
Invers, dacă A verifică condiţia din enunţ şi fixăm un element a ∈ A, iar H este
mulţimea soluţiilor ecuaţiilor ax = b, cu b ∈ A, atunci H este subgrup al lui G.
Într-adevăr, 1 ∈ H, iar dacă ax1 = b1 şi ax2 = b2 , cu b1 , b2 ∈ A, atunci x2 = a−1 b2 ,
a(x1 x−1 −1
2 ) = b1 (a b2 )
−1
= b1 b−1 −1 −1
2 a şi b1 b2 a ∈ A, deci x1 x2 ∈ H. Este evident că
A = aH. Analog se procedează ı̂n cazul claselor la dreapta.
171
2.133. Indicaţii. Din teorema de caracterizare a subgrupului se deduce uşor că

H ≤ G ⇔ H 6= ∅, H · H = H, H −1 = H.
i) Dacă H1 H2 ≤ G atunci H1 H2 = (H1 H2 )−1 = (H2 )−1 (H1 )−1 = H2 H1 , iar dacă are loc
egalitatea H1 H2 = H2 H1 atunci (H1 H2 )(H1 H2 ) = (H1 H1 )(H2 H2 ) = H1 H2 şi (H1 H2 )−1 =
(H2 )−1 (H1 )−1 = H2 H1 = H1 H2 .
ii) H1 , H2 ⊆ H1 H2 , iar dacă H ≤ G cu H1 , H2 ⊆ H atunci H1 H2 ⊆ H · H = H.
iii) Dacă g ∈ G, h1 ∈ H1 şi h2 ∈ H2 atunci g−1 (h1 h2 )g = (g−1 h1 g)(g−1 h2 g) ∈ H1 H2 .
2.134. Indicaţii. i) Din condiţia din enunţ se deduce că orice două produse finite de
elemente din X ∪ X −1 comută.
ii) Se foloseşte i) şi faptul că pentru orice n ∈ N∗ şi x1 , . . . , xn ∈ X avem
g−1 (x1 x2 · · · xn )g = (g−1 x1 g)(g−1 x2 g) · · · (g−1 xn g).
iii) Condiţia din enunţ conduce la faptul că orice element din subgrupul hX1 i comută cu
orice element din subgrupul hX2 i, de unde urmează hX1 ihX2 i = hX2 ihX1 i, deci, conform
problemei anterioare, punctul ii), avem hX1 ihX2 i = hhX1 i ∪ hX2 ii = hX1 ∪ X2 i.
iv) Dacă X1 X2 = X2 X1 atunci hX1 ihX2 i = hX2 ihX1 i şi se continuă ca la punctul iii).
2.135. Indicaţie. i) Elementul neutru al lui G este (0, 0, 1), inversul lui (m1 , m2 , 1) este
(−m1 , −m2 , 1), iar inversul lui (m1 , m2 , −1) este (−m1 , −m2 , −1).
ii) Conform punctului ii) al problemei anterioare, H1 E G.
iii) Din (1, 0, 1) · (0, 1, 1) = (0, 1, 1) · (1, 0, 1) rezultă că grupul H1 este comutativ, aşadar
H2 E H1 . Însă H2 nu este normal ı̂n G, deoarece H2 = Z × {0} × {1} şi
(1, 0, 1)−1 · (1, 0, 1) · (1, 0, −1) = (0, 1, −1) ∈

/ H2 .
Observaţie: Din punctul iii) al problemei anterioare se deduce că relaţia E (pe mulţimea
subgrupurilor normale ale unui grup) nu este, ı̂n general, tranzitivă.
2.136. i) S3 = {σ1 , σ2 , σ3 , σ4 , σ5 , σ6 }, unde σ1 este permutarea identică, σ2 = (2, 3),

σ3 = (1, 2), σ4 = (1, 3), σ5 = (1, 2, 3), σ6 = (1, 3, 2). Tabla compunerii ı̂n S3 este
◦ σ1 σ2 σ3 σ4 σ5 σ6
σ1 σ1 σ2 σ3 σ4 σ5 σ6
σ2 σ2 σ1 σ6 σ5 σ4 σ3
σ3 σ3 σ5 σ1 σ6 σ2 σ4
σ4 σ4 σ6 σ5 σ1 σ3 σ2
σ5 σ5 σ3 σ4 σ2 σ6 σ1
σ6 σ6 σ4 σ2 σ3 σ1 σ5
Rezultă că σ1 este elementul neutru,
σ22 = σ32 = σ42 = σ1 , σ52 = σ6 , σ53 = σ6 ◦ σ5 = σ1 , σ62 = σ5 , σ63 = σ5 ◦ σ6 = σ1 .
Aşadar, σ1 are ordinul 1, σ2 , σ3 , σ4 au ordinul 2, iar σ5 , σ6 au ordinul 3. Menţionăm

că acest fapt rezultă şi din punctul b) al problemei 2.82.
ii) Subgrupurile improprii ale lui S3 sunt {σ1 } şi S3 . Din teorema lui Lagrange
urmează că ordinul unui subgrup divide ordinul grupului. Întrucât |S3 | = 3! = 6,
rezultă că un subgrup propriu poate avea ordinul 2 sau 3. Deducem că subgrupurile
proprii sunt ciclice şi că subgrupurile de ordinul 2 sunt generate de elementele de
ordinul 2, iar cele de ordinul 3 sunt generate elemente de ordinul 3. Deci S3 are
următoarele subgrupuri proprii:
hσ2 i = {σ1 , σ2 }, hσ3 i = {σ1 , σ3 }, hσ4 i = {σ1 , σ4 }, hσ5 i = {σ1 , σ5 , σ6 } = hσ6 i = A3 .
Diagrama laticii subgrupurilor lui S3 este
◦A0SA3
000AAA
00 AA
00 AAA
00 AA
00 AAA
0 AA A
hσ2 i 0
◦0 ◦hσ3 i ◦ hσ4 i }}◦ 3
00 }
00 }}}
00 } }
00 }}}
00 }}}
0 }}
◦}
{σ1 }
deci această latice este modulară deoarece nu conţine nici o sublatice izomorfă cu
pentagonul, dar nu este distributivă deoarece are sublatici izomorfe cu diamantul.
iii) Subgrupurile improprii ale oricărui grup sunt normale. Subgrupul altern este un
subgrup de indice 2, deci este normal. Notăm H1 = hσ2 i, H2 = hσ3 i, H3 = hσ4 i şi cu
ρi , respectiv ρ′i echivalenţa la stânga, respectiv la dreapta definită de Hi (i = 1, 2, 3).
Avem
S3 /ρ1 = {{σ1 , σ2 }, {σ3 , σ5 }, {σ4 , σ6 }}, S3 /ρ′1 = {{σ1 , σ2 }, {σ3 , σ6 }, {σ4 , σ5 }},
deoarece
σ3 ◦ {σ1 , σ2 } = {σ3 , σ5 }, σ4 ◦ {σ1 , σ2 } = {σ4 , σ6 },
{σ1 , σ2 } ◦ σ3 = {σ3 , σ6 }, {σ1 , σ2 } ◦ σ4 = {σ4 , σ5 }.
Rezultă că subgrupul H1 nu este normal. Analog se obţine
deci nici subgrupurile H2 şi H3 nu sunt normale. În concluzie, subgrupurile normale
sunt {σ1 }, A3 şi S3 .
iv) Din iii) rezultă că S3 are trei grupuri cât. Acestea au ca mulţimi suport pe
S3 /{σ1 } = {{σ1 }, {σ2 }, {σ3 }, {σ4 }, {σ5 }, {σ6 }}, S3 /S3 = {S3 }, S3 /A3 = {A3 , σ2 ◦ A3 },
iar operaţiile sunt definite astfel:

◦ {σ1 } {σ2 } {σ3 } {σ4 } {σ5 } {σ6 }
{σ1 } {σ1 } {σ2 } {σ3 } {σ4 } {σ5 } {σ6 }
{σ2 } {σ2 } {σ1 } {σ6 } {σ5 } {σ4 } {σ3 }
{σ3 } {σ3 } {σ5 } {σ1 } {σ6 } {σ2 } {σ4 }
{σ4 } {σ4 } {σ6 } {σ5 } {σ1 } {σ3 } {σ2 }
{σ5 } {σ5 } {σ3 } {σ4 } {σ2 } {σ6 } {σ1 }
{σ6 } {σ6 } {σ4 } {σ2 } {σ3 } {σ1 } {σ5 }
173
◦ A3 σ2 ◦ A3
◦ S3
A3 A3 σ2 ◦ A3
S3 S3
σ2 ◦ A3 σ2 ◦ A3 A3
Deci grupul S3 /{σ1 } este izomorf cu S3 şi grupul S3 /A3 este izomorf cu Z2 .
2.137. Indicaţii. A4 = {e, (1, 2, 3), (1, 3, 2), (1, 2, 4), (1, 4, 2), (1, 3, 4), (1, 4, 3), (2, 3, 4),
(2, 4, 3), (1, 2) ◦ (3, 4), (1, 3) ◦ (2, 4), (1, 4) ◦ (2, 3)}, iar laticea subgrupurilor lui A4 este
ss}◦A
KAAK4
K
ss}s}} AAKAKK
ss s}} AAKKK
ss}}} AA KK
s
s
ss }} | |◦K BBB AA KKK
AA KKK
ss }} | | BB AA
ss }} || BB KK
s
H1 sss H2 }} H3 || BB H5 AA H6 KKKH7
◦ KKK ◦ AA ◦0
K A 0
| ◦H4 ◦ }}◦ sss◦
KK A 0 }}} sss
KK AAA 00
KK A 0
KK AA 00 }} sss
KK A 0 }}}ssss
KK AA 0 s
KK A 0 }}s}ss
KKAA0 }}ss
KKA0 }ss
◦s}
{e}
unde H1 = {e, (1, 2, 3), (1, 3, 2)}, H2 = {e, (1, 2, 4), (1, 4, 2)}, H3 = {e, (1, 2) ◦ (3, 4)},
H4 = {e, (1, 3) ◦ (2, 4)}, H5 = {e, (1, 4) ◦ (2, 3)}, H6 = {e, (1, 3, 4), (1, 4, 3)}, H7 =
{e, (2, 3, 4), (2, 4, 3)} şi K = {e, (1, 2) ◦ (3, 4), (1, 3) ◦ (2, 4), (1, 4) ◦ (2, 3)}. Laticea aceasta
nu este modulară deoarece {e, H3 , H6 , K, A4 } este o sublatice a sa izomorfă cu pentagonul.
2.138. Indicaţie. ii) Dacă N E G atunci partiţia determinată pe G de ρH,N coincide

cu partiţia determinată pe G de relaţia de echivalenţă la stânga definită de HN .
2.139. Răspuns. S3 /ρH,N = {{σ1 , (1, 2)}, {(1, 3), (2, 3), (1, 3, 2), (1, 2, 3)}}.
2.140. i) Avem H = {−1, 1, −i, i, −j, j, −k, k}, ord(1) = 1, ord(−1) = 2 şi ord(i) =
ord(−i) = ord(j) = ord(−j) = ord(k) = ord(−k) = 4. Aşadar, subgrupurile ci-
clice ale grupului H sunt H1 = h1i = {1}, H2 = h−1i = {−1, 1}, H3 = hii =
{−1, 1, −i, i} = h−ii, H4 = hji = {−1, 1, −j, j} = h−ji şi H5 = hki = {−1, 1, −k, k}
= h−ki. Din teorema lui Lagrange rezultă că ordinul unui subgrup al lui H poate
fi 1, 2, 4 sau 8. Orice subgrup conţine elementul neutru, deci singurul subgrup
de ordinul 1 este H1 . Întrucât orice subgrup de ordinul 2 este ciclic, urmează că
singurul subgrup de ordinul 2 este H2 . Cum grupul H nu are trei elemente de
ordinul 2, rezultă că nu are subgrupuri de ordinu 4 neciclice (vezi soluţia proble-
mei 2.122). Deci subgrupurile de ordinul 4 sunt H3 , H4 şi H5 . Astfel am arătat
că mulţimea subgrupurilor lui H este {H1 , H2 , H3 , H4 , H5 , H}. Subgrupurile H1 şi
H sunt normale, deoarece subgrupurile improprii ale oricărui grup sunt normale.
Elementele lui H2 comută cu toate elementele lui H (H2 coincide cu centrul lui
H), de unde deducem că H2 este normal. Conform teoremei lui Lagrange avem
|H : H3 | = |H : H4 | = |H : H5 | = 2, iar cum orice subgrup de indice 2 este normal,
urmează că H3 , H4 şi H5 sunt normale. Aşadar, grupul (H, ·) este hamiltonian.
ii) Laticea subgrupurilor (normale ale) lui H este
?H
◦ ???
??
H3 ?? H
◦ ?? ◦H4 ◦ 5

?
??
??
?
◦ H2
H1 ◦
Această latice este modulară deoarece nu are sublatici izomorfe cu pentagonul şi nu
este distributivă doarece are o sublatice izomorfă cu diamantul.
iii) Cum x2 , y 2 ∈ {−1, 1} avem x2 y 2 = y 2 x2 .
iv) Subgrupurile lui H fiind normale, avem
ha, bi = hai · hbi = {1, a, a2 , a3 } · {1, b, b2 , b3 }.
Întrucât a2 = −1 = b2 şi ab ∈ {−c, c} unde c ∈ {i, j, k}\{a, b}, rezultă că ha, bi = H.
Am văzut la punctul i) că ord a = ord b = 4. Deci a4 = 1 = b4 . Celelalte egalităţi se
verifică prin calcul.
2.141. Reamintim că ı̂n laticea subgrupurilor normale ale unui grup (G, ·) avem
N1 ∧ N2 = N1 ∩ N2 şi N1 ∨ N2 = N1 · N2 pentru orice subgrupuri normale N1 , N2 .
Modularitatea acestei latici revine la a arăta că
N1 , N2 , N3 E G, N1 ⊆ N3 ⇒ N1 · (N2 ∩ N3 ) = (N1 · N2 ) ∩ N3 .
Cum N1 ⊆ N1 · N2 şi N1 ⊆ N3 avem N1 ⊆ (N1 · N2 ) ∩ N3 , iar din incluziunile

N2 ∩ N3 ⊆ N2 ⊆ N1 · N2 şi N2 ∩ N3 ⊆ N3 deducem N2 ∩ N3 ⊆ (N1 · N2 ) ∩ N3 . Astfel
se obţine implicaţia
(∗) N1 ⊆ N3 ⇒ N1 · (N2 ∩ N3 ) ⊆ (N1 · N2 ) ∩ N3 ,
adevărată ı̂n orice latice şi numită proprietatea de submodularitate. Incluziunea

inversă din concluzia lui (∗) se obţine astfel: dacă n3 ∈ (N1 · N2 ) ∩ N3 atunci
n3 ∈ N3 şi există n1 ∈ N1 , n2 ∈ N2 astfel ı̂ncât n3 = n1 · n2 . În ipoteza N1 ⊆ N3 se
deduce că n2 = n−1 −1 −1
1 · n3 ∈ N1 · N3 ⊆ N3 · N3 ⊆ N3 . Aşadar, n2 ∈ N2 ∩ N3 şi, prin
urmare, n3 = n1 · n2 ∈ N1 · (N2 ∩ N3 ).
2.142. Indicaţie.
[ Dacă G/Z(G) ar fi ciclic atunci ar exista un element a ∈ G astfel
ı̂ncât G = ak Z(G), de unde ar urma că grupul (G, ·) este comutativ.
k∈Z
2.143. Indicaţii. a) Pentru determinarea subgrupurilor lui Z12 se poate folosi fie faptul
că subgrupurile unui grup ciclic sunt ciclice, fie din faptul că subgrupurile grupului cât
Z12 = Z/12Z sunt de forma H/12Z, unde H ≤ (Z, +) cu 12Z ⊆ H. Conform problemei
2.108 rezultă că H = nZ cu n ∈ N şi n|12. Deducem că n ∈ {1, 2, 3, 4, 6, 12}, deci
subgrupurile lui Z12 sunt:
H1 =1Z/12Z = Z12 , H2 = 2Z/12Z = {0, 2, 4, 6, 8, 10}, H3 = 3Z/12Z = {0, 3, 6, 9},

H4 = 4Z/12Z = {0, 4, 8}, H5 = 6Z/12Z = {0, 6}, H6 = 12Z/12Z = {0}.
175
Mulţimile suport ale grupurilor cât sunt:
Z12 /H1 = {Z12 }, Z12 /H2 = {H2 , 1 + H2 }, Z12 /H3 = {H3 , 1 + H3 , 2 + H3 },
Z12 /H4 = {H4 , 1+H4 , 2+H4 , 3+H4 }, Z12 /H5 = {H5 , 1+H5 , 2+H5 , 3+H5 , 4+H5 , 5+H5 },
Z12 /H6 = {i + H6 | i ∈ Z12 } = {{i} | i ∈ Z12 },
iar operaţiile din grupurile cât sunt definite prin egalităţile
(i + Hk ) + (j + Hk ) = i + j + Hk , i, j ∈ Z12 , k ∈ {1, 2, 3, 4, 5, 6}.
Fie pe cale directă, fie folosind a treia teoremă de izomorfism pentru grupuri, rezultă că
Z12 /H2 ≃ Z2 , Z12 /H3 ≃ Z3 , Z12 /H4 ≃ Z4 , Z12 /H5 ≃ Z6 , Z12 /H6 ≃ Z12 .
2.144. Indicaţie. Subgrupurile unui grup ciclic sunt ciclice.
2.145. Indicaţii. i) Dacă x, y ∈ G, din ord(xy) = 2 rezultă (xy)−1 = xy, adică

y −1 x−1 = xy, de unde urmează yx = xy.
ii) Se demonstrează prin inducţie după n = |G|. Dacă n = 1 atunci |G| = 20 . Considerăm
n > 1 şi presupunem proprietatea adevărată pentru grupurile de ordin cel mult n − 1.
Dacă G este un grup de ordinul n care verifică ipoteza afirmaţiei din enunţ şi x ∈ G \ {1}
atunci hxi E G şi grupul cât G/hxi verifică ipoteza afirmaţiei din enunţ şi |G/hxi| < n.
Conform ipotezei inducţiei avem |G/hxi| = 2l , deci |G| = 2l · 2 = 2l+1 .
2.146. Fie (G, ·) un grup de ordinul 6. Distingem două cazuri:

i) Dacă (G, ·) este ciclic atunci (G, ·) ≃ (Z6 , +).
ii) Dacă (G, ·) nu este ciclic atunci orice x ∈ G \ {1} are ordinul 2 sau 3, deoarece
ordinul unui element divide ordinul grupului. Din problema 2.145 rezultă că G
conţine un element a de ordinul 3 — această proprietate se deduce şi din faptul că
dacă toate elementele din G \ {1} ar avea ordinul 2 atunci G ar avea un subgrup
izomorf cu grupul ui Klein. Subgrupul N = hai = {1, a, a2 } are indicele 2, aşadar
N E G, iar dacă b ∈ G \ N atunci bN = Nb, adică {b, ba, ba2 } = {b, ab, a2 b}. În
grupul cât G/N = {N, Nb} avem Nb2k = N şi Nb2k+1 = Nb. Deci pentru orice
c ∈ Nb = G \ N avem Nc3 = Nb, adică c3 ∈ / N. Rezultă că ordinul lui c nu este
3, de unde urmează că ordinul lui c este 2. Mai avem că ba = a2 b. Într-adevăr, din
bN = Nb rezultă că ba = ak b (k ∈ {0, 1, 2}), ceea ce implică
1 = (ba)(ba) = (ak b)(ba) = ak+1 ,
de unde deducem k = 2. În concluzie, G = {1, a, a2 , b, ba, ba2 } şi a3 = 1, b2 = 1,

ba = a2 b, deci G = ha, bi, iar a, b verifică relaţiile de mai sus. Deci există cel mult
un un grup neciclic de ordin 6. Întrucât (S3 , ◦) are ordinul 6 şi nu este ciclic, rezultă
că orice grup de ordinul 6 neciclic este izomorf cu (S3 , ◦).
2.147. Fie ABC un triunghi echilateral, d1 , d2 , d3 axele sale de simetrie şi O centrul
său de simetrie (adică {O} = d1 ∩ d2 ∩ d3 ).
d3 O d2
B C
d1
Notând cu r rotaţia ı̂n jurul lui O de 120◦ (ı̂n sensul acelor de ceasornic), cu s simetria
ı̂n raport cu d1 şi cu ∆3 mulţimea rotaţiilor şi simetriilor care aplică triunghiul pe
el ı̂nsuşi avem
∆3 = {r 0 , r, r 2 , s, r ◦ s, r 2 ◦ s},
deoarece r 0 = 1 este aplicaţia identică, r 2 este rotaţia de 240◦ , r ◦ s este simetria ı̂n
raport cu d2 şi r 2 ◦ s este simetria ı̂n raport cu d3 . Prin urmare,
r 3 = 1, s2 = 1, r ◦ s = s ◦ r 2 ,
iar tabla operaţiei ◦ este
◦ 1 r r2 s r ◦ s r2 ◦ s
1 1 r r2 s r ◦ s r2 ◦ s
r r r2 1 r ◦ s r2 ◦ s s
r2 r2 1 r 2
r ◦s s r◦s
2 2
s s r ◦s r◦s 1 r r
r◦s r◦s s r2 ◦ s r 1 r2
2 2
r ◦s r ◦s r◦s s r2 r 1
Deci (∆3 , ◦) nu este ciclic. Din problema anterioară rezultă (∆3 , ◦) ≃ (S3 , ◦).
2.148. Indicaţii. Se verifică cu uşurinţă faptul că ∆n este o parte stabilă (ı̂n raport
cu compunerea) a grupului izometriilor planului, că funcţia identică a planului (pe care o
notăm cu 1) este ı̂n ∆n şi că inversa oricărei izometrii f pentru care f (Pn ) = Pn are aceeaşi
proprietate. Fie A1 , A2 , . . . , An vârfurile poligonului Pn , despre care presupunem că se
succed ı̂n ordinea scrisă, ı̂n sensul acelor de ceasornic şi fie O centrul cercului circumscris
lui. Cum izometriile planului păstrează distanţele, măsurile unghiurilor şi transformă orice
segment de dreaptă ı̂ntr-un segment de dreaptă, rezultă că imaginea prin f ∈ ∆n a oricărei
laturi a poligonului regulat Pn va fi o latură a poligonului f (Pn ) = Pn , ceea ce ı̂nseamnă că
imaginile prin f ale vârfurilor A1 , A2 , . . . , An sunt determinate, ı̂n mod unic, de f (A1 ) şi
f (A2 ). Aceasta ne permite să caracterizăm toate elementele din ∆n cu ajutorul rotaţiei r
de centru O şi unghi 2π/n ı̂n sensul acelor de ceasornic şi cu ajutorul simetriei s a planului
faţă de axa OA1 . Într-adevăr, deoarece imaginea laturii [A1 A2 ] este o latură a lui Pn , dacă
f (A1 ) = Ak (k ∈ {1, . . . , n}) atunci f (A2 ) = Ak+1 sau f (A2 ) = Ak−1 . Dacă f (A1 ) = Ak şi
f (A2 ) = Ak+1 atunci f = r k−1 , iar dacă f (A1 ) = Ak şi f (A2 ) = Ak−1 atunci f = r k−1 ◦ s.
Dar r n = s2 = 1, de unde urmează că ∆n = {1, r, . . . , r n−1 , s, r ◦ s, . . . , r n−1 ◦ s}. Aşadar
|∆n | = 2n.
177
Observaţii: Păstrând notaţiile de mai sus, se pot stabili următoarele:

a) ∆n este subgrupul grupului izometriilor planului generat de r şi s.
b) Avem r n−1 ◦ s = s ◦ r deoarece (r n−1 ◦ s)(A1 ) = (s ◦ r)(A1 ), (r n−1 ◦ s)(A2 ) = (s ◦ r)(A2 ).
c) Grupul ∆n este determinat de generatorii r, s şi relaţiile r n = 1, s2 = 1, r n−1 ◦ s = s ◦ r.
d) Avem (r k )−1 = r n−k pentru orice k ∈ {1, . . . , n − 1}.
e) Prin inducţie după k, se poate demonstra că r n−k ◦ s = s ◦ r k şi (r k ◦ s)−1 = r k ◦ s
pentru orice k ∈ {0, . . . , n − 1}.
f) Grupul diedral (∆n , ◦) este un grup neciclic de ordin 2n.
2.149. Având ı̂n vedere problema anterioară, această problemă este o generalizare
a problemei 2.146. Fie (G, ·) un grup de ordin 2p. Distingem două cazuri:
i) Dacă (G, ·) este ciclic atunci (G, ·) ≃ (Z2p , +).
ii) Dacă (G, ·) nu este ciclic atunci orice x ∈ G \ {1} are ordinul 2 sau p, deoarece
ordinul unui element divide ordinul grupului. Din problema 2.145 rezultă că G
conţine un element a de ordinul p. Subgrupul N = hai = {1, a, . . . , ap−1 } are
indicele 2, aşadar N E G, iar dacă b ∈ G \ N atunci bN = Nb, adică
{b, ba, . . . , bap−1 } = {b, ab, . . . , ap−1 b}.
În grupul cât G/N = {N, Nb} avem Nb2k = N şi Nb2k+1 = Nb. Deci pentru
orice c ∈ Nb = G \ N avem Nc3 = Nb, adică c3 ∈ / N. Rezultă că ordinul lui
c nu este p, de unde urmează că ordinul lui c este 2. Mai avem că ba = ap−1 b.
Într-adevăr, din bN = Nb rezultă că ba = ak b (k ∈ {0, 1, . . . , p − 1}), ceea ce
implică 1 = (ba)(ba) = (ak b)(ba) = ak+1 , de unde deducem k = p − 1. În concluzie,
G = {1, a, . . . , ap−1, b, ba, . . . , bap−1 } şi ap = 1, b2 = 1, ba = ap−1 b, deci G = ha, bi,
iar a şi b verifică relaţiile de mai sus. Deci există cel mult un un grup neciclic de
ordin 2p. Întrucât (∆p , ◦) are ordinul 2p şi nu este ciclic, rezultă că orice grup de
ordinul 2p neciclic este izomorf cu (∆p , ◦).
2.150. Indicaţie. Se aplică problema anterioară pentru p = 5.
2.151. Indicaţie. Fie (G, ·) un grup cu 8 elemente. Ordinul unui element din G \ {1}
poate fi 2,4 sau 8. Dacă G are un element de ordinul 8 atunci G este ciclic şi deci
(G, ·) ≃ (Z8 , +). Presupunem că G nu are elemente de ordinul 8. Distingem următoarele
cazuri:
a) Dacă fiecare element din G are ordinul 2 atunci G este abelian şi G este izomorf cu
Z2 × Z2 × Z2 .
b) G are un element x de ordinul 4. Rezultă că N = {1, x, x2 , x3 } este un subgrup de
indice 2 al lui G, deci N E G. Urmează că yN = N y pentru orice y ∈ G \ N , adică
(∗) {y, yx, yx2 , yx3 } = {y, xy, x2 y, x3 y}.
În grupul cât G/N avem y 2 N = N , adică y 2 ∈ N . Dacă am avea y 2 = x sau y 2 = x3 ar

rezulta că y are ordinul 8, ceea ce este exclus. Urmează că y 2 = 1 sau y 2 = x2 ceea ce,
ı̂mpreună cu (∗), implică yx = xy sau yx = x3 y. Avem, deci, următoarele subcazuri:
b1 ) y 2 = 1 şi yx = xy. Rezultă că G este abelian şi G = hx, yi. Grupul G este izomorf cu
Z4 × Z2 .
b′1 ) y 2 = x2 şi yx = xy. Rezultă că (xy)2 = x2 y 2 = x4 = 1. Deci z = xy are ordinul 2 şi
zN = yN . Suntem, prin urmare, ı̂n subcazul b1 ). adică G ≃ Z4 × Z2 .
b2 ) y 2 = 1 şi yx = x3 y. Grupul G este izomorf cu grupul diedral (∆4 , ◦).
b3 ) y 2 = x2 şi yx = x3 y. Grupul G este izomorf cu grupul cuaternionilor.
În concluzie, grupurile neizomorfe de ordinul 8 sunt Z8 , Z2 × Z2 × Z2 , Z4 × Z2 , grupul

diedral de grad 4 şi grupul cuaternionilor. Primele trei sunt comutative, iar ultimele două
sunt necomutative.
2.152. Indicaţii. G1 /G1 = {G1 } ≃ {e1 } ≃ {e2 } ≃ {G2 } = G2 /G2 ; G1 /{e1 } ≃ G2 /{e2 }
dacă şi numai dacă G1 ≃ G2 .
2.153. Indicaţie. Se arată că f : GLn (K) → K ∗ , f (A) = det A şi g : GLn (Z) → U2 ,
g(A) = det A sunt omomorfisme de grupuri şi se aplică prima teoremă de izomorfism.
2.154. Indicaţii. Se arată că funcţiile următoare sunt omomorfisme de grupuri şi se
aplică prima teoremă de izomorfism: a) f : C → R, f (a + bi) = b; b) f : Q∗ → Q∗+ ,
f (x) = |x|; c) f : R∗ → R∗+ , f (x) = |x|.
2.155. Indicaţii. Se arată că funcţiile: i) f : R → H, f (x) = cos(2πx) + i sin(2πx); ii)

z
f : C∗ → R∗+ , f (z) = |z|; iii) f : C∗ → H, f (z) = sunt omomorfisme de grupuri şi se
|z|
aplică prima teoremă de izomorfism.
2.156. Indicaţii. i) A constituie un sistem de reprezentanţi pentru (Q/Z, +).

p
ii) O clasă din Q/Z este de forma + Z cu p, q ∈ N, p 6= 0, (p, q) = 1, p < q, iar ordinul
q
p
clasei + Z este q.
q
1 1 2 n−1
iii) Subgrupul ciclic H = + Z = Z, + Z, + Z, . . . , + Z are ordinul n.
n n n n
p
Dacă H ′ este un subgrup oarecare de ordinul n şi + Z ∈ H ′ (p, q ∈ N, (p, q) = 1) atunci
q
np np
+ Z = Z, adică ∈ Z de unde, ı̂ntrucât p, q ∈ N, (p, q) = 1 rezultă că există n′ ∈ N
q q
p n′ p
astfel ı̂ncât n = n′ q. Aşadar, + Z = + Z ∈ H. Deci H ′ ⊆ H şi |H ′ | = n = |H|, ceea
q n
ce implică H = H ′ .
2.157. Indicaţie. Se aplică prima teoremă de izomorfism omomorfismului de grupuri

f : Q → C∗ , f (x) = cos(2πx) + i sin(2πx).
2.158. Indicaţii. i) Se verifică uşor că fa,b ∈ SR . Pentru orice x ∈ R avem

(fa,b ◦ fc,d )(x) = fa,b (cx + d) = acx + ad + b = fac,ad+b (x),
1 b
iar dacă a 6= 0 şi ax + b = y atunci x = y − , adică
a a
−1
(1) fa,b ◦ fc,d = fac,ad+b şi fa,b = f 1 ,− b .
a a
−1
Deci fa,b ◦ fc,d ∈ G şi fa,b ∈ G pentru a 6= 0 6= c, ceea ce arată că G este un subgrup al lui
(SR , ◦). Fie f : R → R, f (x) = x3 . Avem f ∈ SR , dar f −1 ◦ fa,b ◦ f ∈ / G dacă b 6= 0, deci
subgrupul G nu este normal.
−1
ii) Din (1) rezultă că fa,0 ◦ fc,0 = fac,0 şi fa,0 = f 1 ,0 , ceea ce arată că H ≤ G. Se arată
a
−1
că fc,d ◦ fa,0 ◦ fc,d ∈
/ H pentru a 6= 1 şi d 6= 0. Deci subgrupul H nu este normal.
iii) Funcţia ϕ : G → R∗ , ϕ(fa,b ) = a este un omomorfism surjectiv al lui (G, ◦) pe (R∗ , ·).
Se aplică prima teoremă de izomorfism lui ϕ.
iv) Din i) se deduce că N nu este normal ı̂n (SR , ◦).
179
2.159. Indicaţii. i) H −1 = {h−1 | h ∈ H} este un sistem de reprezentanţi pentru

descompunerea la dreapta, dar H −1 = H.
iv) Funcţia f : G → H, f (g) = h, unde g = hn, este un omomorfism. Se aplică prima
teoremă de izomorfism lui f .
2.160. Indicaţie. b) Fie S3′ submulţimea lui S4 formată din permutările din S4 care
lasă pe 4 neschimbat. S3′ este un subgrup al lui S4 izomorf cu S3 şi
(1, 2) ◦ K = {(1, 2), (3, 4), (1, 3, 2, 4), (1, 4, 2, 3)},

(1, 3) ◦ K = {(1, 3), (1, 2, 3, 4), (2, 4), (1, 4, 3, 2)},
(2, 3) ◦ K = {(2, 3), (1, 3, 4, 2), (1, 2, 4, 3), (1, 4)},
(1, 2, 3) ◦ K = {(1, 2, 3), (1, 3, 4), (2, 4, 3), (1, 4, 2)},
(1, 3, 2) ◦ K = {(1, 3, 2), (2, 3, 4), (1, 2, 4), (1, 4, 3)}.
Deci S3′ este un sistem de reprezentanţi pentru descompunerea lui S4 ı̂n raport cu K la
stânga. Din problema anterioară rezultă că K E S4 şi S4 /K ≃ S3′ .
c) Grupul (A4 /K, ◦) are ordinul 3.
2.161. Indicaţie. iii) ta = 1G/ρH = t1 ⇔ axH = xH, ∀x ∈ G ⇔ ax ∈ xH, ∀x ∈ G ⇔

a ∈ xHx−1 , ∀x ∈ G.
Observaţie: Această problemă constituie o generalizare a teoremei lui Cayley.

2.162. Indicaţii. Conjugatul unui produs este produsul conjugatelor, iar conjugatul
unui ciclu este σ ◦ (i1 , . . . , il ) ◦ σ −1 = (σ(i1 ), . . . , σ(il )). Deducem că conjugata unei per-
mutări τ prin σ se obţine astfel: considerăm ciclurile din descompunerea lui τ ı̂n produs
de cicluri disjuncte, aplicăm pe σ la fiecare element ce intervine ı̂n acestea şi compunem
ciclurile rezultate. Astfel, două permutări din Sn sunt conjugate dacă şi numai dacă de-
scompunerile lor ı̂n cicluri disjuncte conţin acelaşi număr de cicluri de lungime dată. Aşa
se obţine:
S3 = {e} ∪ {(1, 2), (1, 3), (2, 3)} ∪ {(1, 2, 3), (1, 3, 2)},
unde e este permutarea identică din S3 şi
S4 = {e} ∪ {(1, 2), (1, 3), (1, 4), (2, 3), (2, 4), (3, 4)}
∪ {(1, 2) ◦ (3, 4), (1, 3) ◦ (2, 4), (1, 4) ◦ (2, 3)}
∪ {(1, 2, 3), (1, 3, 2), (1, 2, 4), (1, 4, 2), (1, 3, 4), (1, 4, 3), (2, 3, 4), (2, 4, 3)}
∪ {(1, 2, 3, 4), (1, 2, 4, 3), (1, 3, 2, 4), (1, 3, 4, 2), (1, 4, 2, 3), (1, 4, 3, 2)},
unde e este permutarea identică din S4 .
2.163. Indicaţii. a) Funcţia ig : G → G, ig (x) = g−1 xg este un automorfism. Se

foloseşte problema 2.97. b) Dacă Y = g−1 Xg atunci funcţia X → Y , x 7→ g−1 xg este
bijectivă.
2.164. Din α = (1, 2, 5)◦(4, 6) şi β = (1, 5)◦(2, 3, 4) rezultă că α şi β sunt conjugate.
Avem:
σ −1 ◦ α ◦ σ = β ⇔ α = σ ◦ β ◦ σ −1 ⇔ (1, 2, 5) ◦ (4, 6) = (σ(2), σ(3), σ(4)) ◦ (σ(1), σ(5)),
adică (1, 2, 5) = (σ(2), σ(3), σ(4)) şi (4, 6) = (σ(1), σ(5)). Deci σ este determinat
de σ(2) ∈ {1, 2, 5} şi σ(1) ∈ {4, 6}. Rezultă că există şase permutări σ ce verifică
condiţia din enunţ.
2.165. Răspuns. H = {1} ∪ {−1} ∪ {i, −i} ∪ {j, −j} ∪ {k, −k}.
2.166. Indicaţie. Dacă (G, ·) este un grup şi X ⊆ G atunci normalizatorul lui X este
N (X) = {g ∈ G | gX = Xg}.

x1 x2 y1 y2
În cazul nostru se caută matricele nesingulare U = şi V = pentru
x3 x4 y3 y4
care U A = AU şi V B = BV şi se obţine

x 0 ′ ∗
N (A) = | x, x ∈ R şi N (B) = GLn (R).
0 x′
2.167. Indicaţie. Se verifică condiţiile din definiţia acţiunii unui grup pe o mulţime.
2.168. Indicaţie. Se verifică reflexivitatea, simetria şi tranzitivitatea relaţiei ∼.
2.169. Indicaţie. x ∼ x′ ⇔ ∃g ∈ G : x′ = g−1 xg.
2.170. Indicaţie. ∀x, x′ ∈ G, ∃g ∈ G : gx = x′ ⇔ ∀x, x′ ∈ G, x ∼ x′ .
2.171. Indicaţie. Corespondenţele de la i) şi ii) dau prin compunere funcţiile identice
corespunzătoare.
2.172. Indicaţie. ii) Dacă Ox este orbita lui x atunci funcţia ϕ : {gFx | g ∈ G} → Ox ,
ϕ(gFx ) = gx este bine definită şi este o bijecţie.
2.173. Indicaţie. Dacă G acţionează tranzitiv pe X atunci X = {gx0 | g ∈ G}. Fie

Ogx0 orbita lui gx0 ı̂n raport cu acţiunea lui F pe X. Avem
g′ x0 ∈ Ogx0 ⇔ ∃f ∈ F : f (g′ x0 ) = gx0 ⇔ ∃f ∈ F : (g−1 f g′ )x0 = x0

⇔ ∃f ∈ F : g−1 f g′ ∈ F ⇔ g′ ∈ F gF.
Deci funcţia ϕ : {Ogx0 | g ∈ G} → {F gF | g ∈ G}, ϕ(Ogx0 ) = F gF este bijectivă.
2.174. Indicaţie. Fie tg : X → X, tg (x) = gx. Funcţia t : G → SX , t(g) = tg este

un omomorfism şi N =Ker t. Deci ϕ este un omomorfism injectiv furnizat de faptul că
G/N ≃ t(G) ⊆ SX .
2.175. Indicaţii. i) Dacă x ∈ G atunci |{gxg−1 | g ∈ G}| = |G : N (x)|, unde N (x) este
normalizatorul lui x.
ii) Fie k numărul elementelor conjugate cu x. Atunci
n
hxi ⊆ N (x) ⊆ G ⇒ |G : hxi| = k · |N (x) : hxi| ⇒ = k · |N (x) : hxi|.
m
iii) Fie k numărul elementelor conjugate cu x. Atunci
n
Z(G) ⊆ N (x) ⊆ G ⇒ |G : Z(G)| = |G : N (x)| · |N (x) : Z(G)| ⇒ = k · |N (x) : Z(G)|.
m′
iv) N (x) ⊆ N (xl ) ⊆ G.
2.176. Indicaţii. Avem N ((2k + 1, n)) = {(2a, 0) | a ∈ Z} ∪ {(2a + 1, b) | a, b ∈ Z} şi

indicele acestui subgrup este infinit, iar N ((2k, n)) = {(2a, b) | a, b ∈ Z}, dacă n 6= 0 şi
indicele acestui subgrup ı̂n G este 2, iar N ((2k, 0)) = G.
181
2.177. Fie (G, ·) un grup cu proprietatea cerută. Rezultă că |Z(G)| ≤ 2, deoarece
g ∈ Z(G) dacă şi numai dacă clasa de conjugare a lui g este {g}. Dacă |Z(G)| = 2
atunci G = Z(G) ceea ce implică G ≃ Z2 . Dacă |Z(G)| = 1 atunci G \ {1} este o
clasă de conjugare. Prin urmare, Dacă |G| = n atunci n − 1 divide pe n, ceea ce
nu este posibil pentru n > 2. Deci, abstracţie făcând de un izomorfism, (Z2 , +) este
singurul grup care are proprietatea cerută.
2.178. Indicaţii. i) Dacă K1 ∩ K2 K3 6= ∅ atunci există x ∈ K1 , y ∈ K2 , z ∈ K3 astfel

ı̂ncât x = yz. Pentru orice x′ ∈ K1 există g ∈ G astfel ı̂ncât x′ = gxg−1 = (gyg−1 )(gzg−1 ).
Dar gyg−1 ∈ K2 şi gzg−1 ∈ K3 . Deci x′ ∈ K2 K3 .
ii) Fie x ∈ K1 şi kx numărul perechilor (y, z) ∈ K2 × K3 pentru care x = yz. Avem
kx = kx′ pentru orice x′ ∈ K1 , iar dacă k = kx atunci k2 k3 = k1 k.
2.179. Indicaţie. Avem |H1 xH2 | = |x−1 (H1 xH2 )| = |(x−1 H1 x)H2 |, x−1 H1 x ≤ G,
|x−1 H1 x| = |H1 | şi se aplică problema 2.75.
2.180. Indicaţie. Fie Z(G) centrul lui G şi a1 , . . . , ak un sistem de reprezentanţi al

mulţimii cât (G \ Z(G))/ ∼, unde ∼ este relaţia de conjugare. Dacă ni este numărul
elementelor conjugate cu ai atunci ni | |G|, iar ni > 1 implică p | ni . Din ecuaţia claselor
|G| = |Z(G)| + n1 + · · · + nk ,
rezultă că p | |Z(G)|, deci Z(G) 6= {1}.
2.181. Indicaţii. Cazul p = 2 a fost cuprins ı̂n problema 2.122. Fie (G, ·) un grup de
ordinul p2 . Din problema anterioară rezultă că Z(G) 6= 1, deci |Z(G)| ∈ {p, p2 }. Dacă
G are un element de ordinul p2 atunci G este ciclic şi deci este izomorf cu (Zp2 , +). Pre-
supunem că G nu are elemente de ordinul p2 . Dacă |Z(G)| = p atunci G ar fi necomutativ
şi grupul cât G/Z(G) ar fi ciclic (având ordinul p), ceea ce, conform problemei 2.142, nu
este posibil. Deci |Z(G)| = p2 , adică G = Z(G), ceea ce arată că G este abelian. Dacă
a ∈ G \ {1} atunci a are ordinul p. Alegând b ∈ G \ hai avem hai ∩ hbi = {1} şi G = ha, bi.
Rezultă că G ≃ Zp × Zp .
2.182. Indicaţie. Se aplică problema anterioară pentru p = 3.
2.183. Răspuns. Grupurile ciclice de ordinul p2 , cu p număr prim.
2.184. Indicaţii. i) Cum Z(G) 6= {1} şi grupul G nu este comutativ, avem |Z(G)| ∈
{p, p2 }. Dacă |Z(G)| = p2 atunci |G/Z(G)| = p şi G/Z(G) ar fi ciclic, ceea ce este imposibil
(vezi problema 2.142). Deci |Z(G)| = p. ii) Cum |G/Z(G)| = p2 şi G/Z(G) nu este ciclic,
avem G/Z(G) ≃ Zp × Zp (vezi problema 2.181).
2.185. Indicaţie. Dacă g ∈ Gp şi f ∈ End(G, ·) atunci ord f (g) | ord g.
2.186. Indicaţie. Dacă f ∈ End(A, +), a ∈ A şi n ∈ N∗ atunci f (na) = nf (a).
2.187. Indicaţie. ii) Dacă f ∈ End(G) atunci f ∈ End(G/H), prin urmare avem
f (H ′ )/H = f (H ′ /H) ⊆ H ′ /H, de unde rezultă f (H ′ ) ⊆ H ′ .
2.188. Dacă Hi , i ∈ I, este o familie de subgrupuri caracteristice (deplin invariante)

şi f : G → G este un automorfism (endomorfism) atunci
!
\ \ \
f Hi ⊆ f (Hi ) ⊆ Hi ,
i∈I i∈I i∈I
* +! * !+ * + * +
[ [ [ [
f Hi = f Hi = f (Hi ) ⊆ Hi .
S
2.189. Indicaţie. i) Se arată că h {f (X) | f ∈ Aut(G, ·)}i este un subgrup caracteristic
al lui G care include pe X şi că dacă H este un subgrup caracteristic care include pe X
S
atunci h {f (X) | f ∈ Aut(G, ·)}i ⊆ H. ii) Se procedează ca la i).
2.190. Indicaţie. Se aplică lema lui Zorn mulţimii subgrupurilor caracteristice (deplin
invariante) disjuncte de X.
2.191. Indicaţii. i) Fie a, b ∈ F (G). Dacă hX ∪ {ab−1 }i = G atunci, ı̂ntrucât are loc
hX ∪ {ab−1 }i ⊆ hX ∪ {a, b}i rezultă că hX ∪ {a, b}i = G, ceea ce implică hXi = G. Aşadar
ab−1 ∈ F (G). Fie a ∈ F (G) şi f : G → G un automorfism. Dacă hX ∪ {f (a)}i = G atunci
aplicăm pe f −1 şi avem hf −1 (X) ∪ {a}i = G ceea ce implică hf −1 (X)i = G. Aplicând pe
f , obţinem hXi = G. Deci f (a) ∈ F (G).
ii) Fie {Mi | i ∈ I} mulţimea subgrupurilor maximale ale lui (G, ·) şi M intersecţia lor.
a∈
/ M ⇒ ∃i0 ∈ I, a ∈
/ Mi0 ⇒ hMi0 ∪ {a}i = G şi hMi0 i = Mi0 6= G ⇒ a ∈
/ F (G) .
Dacă a ∈/ F (G) atunci există X ⊆ G astfel ı̂ncât hX ∪ {a}i = G şi hXi =6 G. Fie S
mulţimea acelor subgrupuri H ale lui G pentru care avem X ⊆ H şi a ∈
/ H. Putem aplica
lema lui Zorn mulţimii (S, ⊆), deci există un subgrup maximal M ′ pentru care a ∈
/ M ′.
Deci a ∈
/ M.
2.192. Subgrupul Frattini al grupului abelian (Q, +) este Q deoarece grupul (Q, +)
nu are subgrupuri maximale. Într-adevăr, dacă M ar fi un subgrup maximal al lui
Q atunci, conform [34, Corolarul 2.9.2], grupul cât Q/M ar fi un grup simplu, ceea
ce ı̂nseamnă că Q/M este un grup ciclic de ordin număr prim (vezi [34, Exemplul
2.8.8, b)]). Fie |Q/M| = p. Rezultă că pentru orice x ∈ Q avem p(x + M) = M,
adică px ∈ M. Deducem astfel că pQ ⊆ M. Dar pQ = Q şi M ⊆ Q, deci M = Q,
ceea ce contrazice alegerea lui M.
Totuşi, subgrupoidul Frattini al lui (Q, +) nu este Q deoarece {x ∈ Q | x ≥ 0}
este un subgrupoid maximal al lui Q. Într-adevăr, dacă B ar fi un subgrupoid al lui
Q ce include strict pe {x ∈ Q | x ≥ 0} atunci ı̂n B există un număr raţional negativ
p
b = (p ∈ Z− , q ∈ N∗ ). Rezultă că p = qb ∈ B, cum −p + 1 ∈ Q+ ⊆ B avem
q
−1 = p + (−p + 1) ∈ B şi astfel avem Z− ⊆ B. În consecinţă, orice număr raţional
negativ x aparţine lui B deoarece x = [x] + {x} este suma dintre un număr ı̂ntreg
negativ (partea ı̂ntreagă a sa) şi un număr raţional nenegativ (partea sa fracţionară),
de unde urmează că B = Q.

7 4 5 −3 1 2
2.193. Răspuns. [A, B] = , [B, C] = , [C, A] = .
−2 −1 −3 2 2 5
183
2.194. Indicaţii. i), ii) Se foloseşte definiţia comutatorului şi se efectuează calculele.
iii), iv) rezultă din i) şi ii).
2.195. Indicaţie. Se efectuează calculele şi (unde e cazul) se completează raţionamentul

prin inducţie matematică.
  
1 a b 1 a′ b′
2.196. i) Dacă A =  0 1 c  şi B =  0 1 c′  atunci
0 0 1 0 0 1
 
1 a′ + a b′ + ac′ + b
AB =  0 1 c′ + c .
0 0 1
 
1 −a ac − b
Rezultă că A−1 = 0 1 −c . Deci G ≤ GL3 (Z).
0 0 1
ii) Avem
 
1 0 a′ c − ac′
(∗) [A, B] =  0 1 0 .
0 0 1
Deci
A ∈ Z(G) ⇔ a′ c − ac′ = 0, ∀a′ , c′ ∈ Z ⇔ a = 0 = c.
Acum din (∗) rezultă că pentru orice A, B ∈ G avem [A, B] ∈ Z(G). Invers, dacă
A ∈ Z(G) atunci
 
1 0 b
A =  0 1 0  = [A′ , B ′ ],
0 0 1
   
1 0 0 1 b 0
unde A′ =  0 1 1  şi B ′ =  0 1 0 , adică A ∈ G′ .
0 0 1 0 0 1
2.197. N E G ⇔ ∀n ∈ N, ∀g ∈ G, g −1ng ∈ N ⇔ ∀n ∈ N, ∀g ∈ G, n−1 g −1 ng ∈

N ⇔ ∀n ∈ N, ∀g ∈ G, [n, g] ∈ N ⇔ [N, G] ⊆ N.
2.198. Indicaţie. ∀n1 ∈ N1 , ∀n2 ∈ N2 , n−1 −1 −1 −1 −1

1 n2 n1 n2 = n1 (n2 n1 n2 ) ∈ n1 N1 = N1 şi
n−1 −1 −1 −1
1 n2 n1 n2 = (n1 n2 n1 )n2 ∈ N2 n2 = N2 .
2.199. Indicaţie. Folosind problemele 2.194 şi 2.195 deducem că oric element din G′
este un produs finit de elemente de forma g−1 [x, y]g, cu g ∈ G şi x, y ∈ X, deci aparţine
lui N .
2.200. Răspuns. H ′ = {−1, 1}.
2.201. Răspuns. S3′ = A3 .

2.202. Indicaţie. Fie n ≥ 3 şi Sn′ subgrupul derivat al lui Sn . Avem Sn′ = An . Într-
adevăr, din faptul că grupul cât Sn /An este abelian, rezultă că Sn′ ⊆ An . Fie transpoziţiile
σ1 = (i, j) şi σ2 = (j, k). Avem [σ1 , σ2 ] = (i, j) ◦ (j, k) ◦ (i, j) ◦ (j, k) = (i, k, j). Deci orice
ciclu de lungime 3 este comutator, iar cum mulţimea ciclurilor de lungime 3 este un sistem
de generatori pentru An (vexi problema 2.86), rezultă că Sn′ = An .
2.203. Subgrupul H este inclus ı̂ntr-un p-subgrup Sylow P . Fie pn ordinul lui P .
Demonstrăm prin inducţie după n că NG (H) 6= H. Dacă n = 1 atunci H = {1} şi
NG (H) = G. Presupunem afirmaţia adevărată pentru P de ordinul pn . Pentru P
de ordinul pn+1 , centrul Z(P ) al lui P este diferit de {1}. Dar Z(P ) ⊆ NG (H) şi
distingem două cazuri:
i) Dacă Z(P ) * H atunci, evident, NG (H) 6= H.
ii) Dacă Z(P ) ⊆ H atunci, aplicând ipoteza inducţiei subgrupului H ′ = H/Z(P ) al
lui P ′ = P/Z(P ), urmează că există xZ(P ) ∈ P ′ , xZ(P ) ∈
/ H ′ astfel ı̂ncât
(xZ(P ))−1 H ′ (xZ(P )) = H ′ .
/ H şi x−1 Hx = H, adică x ∈
Rezultă că x ∈ P , x ∈ / H şi x ∈ NG (H). Deci
NG (H) 6= H.
2.204. i) Fie N = NG (P ). Întâi observăm că P este un p-subgrup Sylow al lui H.
Fie g ∈ NG (H). Atunci g −1 Hg = H şi subgrupul g −1P g este p-subgrup Sylow al lui
H. Întrucât p-subgrupurile Sylow sunt conjugate, urmează că există h ∈ H astfel
ı̂ncât g −1 P g = h−1 P h, adică hg −1 P gh−1 = P , deci gh−1 ∈ N ⊆ H, ceea ce implică
g ∈ H, adică NG (H) ⊆ H. Incluzinea inversă are loc deoarece orice subgrup este
inclus ı̂n normalizatorul său. Aşadar, NG (H) = H.
ii) Fie M = {H, x1 H, . . . , xn H} mulţimea claselor la stânga ale lui H ′ ı̂n raport
cu H. Grupul P acţionează pe M prin ı̂nmulţire la stânga, iar yH = H pentru
orice y ∈ P , deoarece P ⊆ H. Deci orbita lui H este formată numai din H. Fie
x ∈ H ′ . Atunci xH ∈ M şi arătăm că dacă xH 6= H atunci numărul elementelor
din orbita lui xH este de forma pk cu k ≥ 1. Pentru aceasta este suficient să arătăm
că stabilizatorul F al lui xH coincide cu P dacă şi numai dacă yxH = xH pentru
orice y ∈ P , adică x−1 yx ∈ H pentru orice y ∈ P , ceea ce ı̂nseamnă că x−1 P x ⊆ H.
Deci P şi x−1 P x sunt P subgrupuri Sylow ale lui H, de unde urmează că ele sunt
conjugate ı̂n H, adică există h ∈ H astfel ı̂ncât h−1 x−1 P xh = P . Prin urmare,
xh ∈ N ⊆ H şi x ∈ H. Folosind, acum, faptul că |M| = |H ′ : H| şi partiţia lui M
ı̂n orbite, obţinem:
|H ′ : H| = 1 + pk1 + · · · + pkm , cu ki ≥ 1,
adică |H ′ : H| ≡ 1 (mod p).
2.205. Cum |S4 | = 4! = 24 = 23 · 3, urmează că 2-subgrupurile Sylow ale lui S4 sunt
subgrupurile de ordinul 8, iar 3-subgrupurile Sylow sunt subgrupurile de ordinul 3.
Subgrupurile de ordinul 3 ale lui S4 sunt generate de elemente de ordinul 3, iar
acestea sunt chiar 3-ciclurile din S4 . Astfel, numărul 3-subgrupurilor Sylow este
n3 = 4 şi acestea sunt
h(1, 2, 3)i = {e, (1, 2, 3), (1, 3, 2)}, h(1, 2, 4)i = {e, (1, 2, 4), (1, 4, 2)},
h(1, 3, 4)i = {e, (1, 3, 4), (1, 4, 3)}, h(2, 3, 4)i = {e, (2, 3, 4), (2, 4, 3)},
185
unde e este permutarea identică din S4 . Pentru a obţine 2-subgrupurile Sylow ale
lui S4 procedăm astfel: dacă σ = (1, 2, 3, 4) şi τ = (1, 2) ◦ (3, 4) atunci σ 4 = e, τ 2 = e
şi τ ◦ σ = σ 3 ◦ τ , de unde rezultă că subgrupul
H = hσ, τ i = {e, (1, 2, 3, 4), (1, 3) ◦ (2, 4), (1, 4, 3, 2), (1, 2) ◦ (3, 4), (1, 3), (2, 4)}
(este izomorf cu grupul diedral ∆4 şi) are 8 elemente, iar 2-subgrupurile Sylow
sunt conjugate cu H. Ştim, de asemenea, că numărul n2 = |S4 : NS4 (H)| al 2-
subgrupurilor Sylow divide pe |S4 : H| = 3, deci n2 = 1 sau n2 = 3. Dacă n2 ar fi
egal cu 1 atunci H ar fi subgrup normal ı̂n S4 , ceea ce nu este adevărat deoarece
(1, 4)−1 ◦ (2, 4) ◦ (1, 4) = (1, 2) ∈/ H. Deducem că n2 = 3, iar 3-subgrupurile Sylow
ale lui S4 sunt H, H = (1, 4) ◦ H ◦ (1, 4), H ′′ = (1, 2)−1 ◦ H ◦ (1, 2), adică H şi
′ −1
H ′ = {e, (1, 4, 2, 3), (1, 2) ◦ (3, 4), (1, 3, 2, 4), (1, 3) ◦ (2, 4), (3, 4), (1, 2)},
H ′′ = {e, (1, 3, 4, 2), (1, 4) ◦ (2, 3), (1, 2, 4, 3), (1, 2) ◦ (3, 4), (2, 3), (1, 4)}.
2.206. Fie (G, ·) un grup de ordinul 15. Din teorema lui Cauchy rezultă că G are
un element a de ordinul 5 şi un element b de ordinul 3. Subgrupul hai este un 5-
subgrup Sylow. Întrucât numărul n5 al 5-subgrupurilor Sylow este un divizor al lui
3 şi n5 ≡ 1(mod 5). Urmează că n5 = 1, aşadar hai este singurul 5-subgrup Sylow.
Deducem că hai E G, iar din a−1 , b−1 ab ∈ hai rezultă a−1 b−1 ab ∈ hai. Analog se
demonstrează că hbi şi că a−1 b−1 ab ∈ hbi. Cum orice element din hai \ {1} are
ordinul 5 şi orice element din hbi \ {1} are ordinul 3, folosind problema 2.99 avem
hai ∩ hbi = {1}. Prin urmare, bab−1 = a, adică ba = ab. Acum, folosind problema
2.100, deducem că ord(ab) = 15, deci G este ciclic şi G ≃ Z15 .
2.207. Indicaţii. Această problemă este o generalizare a problemei anterioare. Din

teorema lui Cauchy deducem că există a, b ∈ G cu ord a = p şi ord b = q. Fie np şi nq
numărul p-subgrupurilor Sylow, respectiv al q-subgrupurilor Sylow ale lui G. Avem np |q
şi np ≡ 1(mod p), prin urmare np = 1 sau np = q. Dar egalitatea np = q poate avea loc
numai ı̂n cazul când q ≡ 1(mod p). Analog nq = 1 sau nq = p, iar egalitatea nq = p poate
avea loc numai ı̂n cazul când p ≡ 1(mod q). În condiţiile din enunţ avem np = nq = 1,
aşadar hai E G şi hbi E G. Ca ı̂n soluţia problemei anterioare deducem că ab = ba este
un element de ordinul pq, deci un generator al lui G.
2.208. Fie P un p-subgrup Sylow al lui G şi Q un q-subgrup Sylow al lui G. Avem
|P | = p2 , |Q| = q, iar dacă np este numărul p-sugrupurilor Sylow şi nq este numărul
q-subgrupurilor Sylow ale lui G atunci np |q şi nq |p2 . Să presupunem că np > 1 şi
nq > 1. Urmează că np = q şi că nq ∈ {p, p2 }. Din q = np ≡ 1(mod p) avem q > p,
iar din nq ≡ 1(mod p) şi q > p rezultă nq = p2 . Este evident că orice element de
ordinul q al lui G generează un q-subgrup Sylow şi că orice două subgrupuri diferite
de ordinul q au intersecţia formată numai din elementul neutru ceea ce ne conduce
la faptul că numărul elementelor de ordinul q din G este nq (q − 1) = p2 (q − 1),
iar numărul elementelor din G care nu sunt de ordinul q este p2 q − p2 (q − 1) = p2 .
Cum |P | = p2 şi nici un element din P nu are ordinul q, deducem că P este chiar
mulţimea elementelor din G care nu au ordinul q. Dar aceasta se ı̂ntâmplă pentru
orice p-subgrup Sylow, deci np = 1, contradicţie. Prin urmare, np = 1 sau nq = 1,
adică P E G sau Q E G şi G nu este simplu.
Dacă, ı̂n plus, q ∤ p2 − 1 şi p ∤ q − 1 atunci, conform celor de mai sus, avem
np = 1 şi nq = 1. Deducem că P E G, Q E G şi (ca ı̂n problemele anterioare) că
a−1 b−1 ab ∈ P ∩Q pentru orice a ∈ P şi b ∈ Q. Din P Q = QP rezultă P Q = hP ∪Qi.
Din teorema lui Lagrange deducem că |P ∩ Q| divide pe (|P |, |Q|) = (p2 , q) = 1, de
unde obţinem că P ∩ Q = {1} şi aplicând problema 2.75 urmează că |P Q| = p2 q şi
astfel, G = P Q = hP ∪ Qi. Aşadar, ab = ba pentru orice a ∈ P , b ∈ Q, P şi Q sunt
abeliene, deci G este abelian deoarece orice generatori ai săi comută.
2.209. Fie (G, ·) un grup cu |G| = 255 = 3 · 5 · 17. Un 17-subgrup Sylow H al
lui G are ordinul 17, deci este ciclic, iar dacă n17 este numărul 17-subgrupurilor
Sylow ale lui G atunci n17 |15 şi n17 ≡ 1(mod 17). Rezultă că n17 = 1 şi H E G.
Grupul cât G/H are ordinul 15, de unde, conform problemei 2.206, deducem că
este ciclic. Fie a, b ∈ G astfel ı̂ncât H = hai şi G/H = hbHi şi fie n =ord(b).
Aplicând problema 2.98 proiecţiei canonice determinate de factorizarea modulo H
avem 15|n. De asemenea, n divide pe |G| = 15 · 17 ceea ce implică n = 15 sau
n = 255. Dacă n = 255 atunci G este ciclic, generat de b. Dacă n = 15 atunci există
r ∈ {0, . . . , 16} astfel ı̂ncât b−1 ab = ar , deoarece b−1 ab ∈ H = hai. Presupunem că
m
pentru un m ∈ N avem b−m abm = ar şi deducem că
m m m m+1
b−(m+1) abm+1 = b−1 (b−m abm )b = b−1 ar b = (b−1 ab)r = (ar )r = ar ,
m
ceea ce arată că b−m abm = ar pentru orice număr natural m. În particular, avem
15
ar = b−15 ab15 = a, de unde urmează r 15 ≡ 1(mod 17). Din Teorema lui Fermat
ştim că r 16 ≡ 1(mod 17), aşadar r ≡ 1(mod 17) şi astfel, r = 1. Întrucât b−1 ab = a,
avem ab = ba, iar din problema 2.100 deducem că ord(ab) = 15 · 17 = 255 şi, prin
urmare, că G este ciclic.
2.210. Indicaţii. i) Avem f : H × H ′ → G, f (h, h′ ) = hh′ .
ii) Kerf = {(h, h−1 ) | h ∈ H ∩ H ′ } deoarece
(h, h′ ) ∈ Kerf ⇔ hh′ = 1 ⇔ h′ = h−1 .
iii) Avem hH ∪ H ′ i = HH ′ şi f (H × H ′ ) = HH ′ , deci omomorfismul f este surjectiv dacă

şi numai dacă G = HH ′ .
2.211. Indicaţie. Se foloseşte definiţia produsului direct.
2.212. Indicaţie. X generează pe P dacă şi numai dacă I este finită sau |Gi | = 1
pentru orice i ∈ I.
2.213. Răspuns. a) X = {(1, 0), (0, 1)}; b) Generalizarea se poate face la grupul
(Zn , +) luând |X| = n şi atunci X = {(1, 0, 0, . . . , 0), (0, 1, 0, . . . , 0), . . . , (0, . . . , 0, 1)} sau
i , +) = (Z, +), i ∈ I, luând |X| = |I| şi atunci
la suma directă a familiei de grupuri (A
1, j = i;
X = {fi : I → Z | i ∈ I}, unde fi (j) =
0, j ∈ I \ {i} .
2.214. Indicaţii. Dacă a ∈ A şi ord a = m = pr11 · · · prnn , cu p1 , . . . , pn numere prime
diferite, atunci numerele mi = mp−r i
i
(i ∈ {1, . . . , n}) sunt relativ prime, de unde rezultă
că există s1 , . . . , sn ∈ Z astfel ı̂ncât s1 m1 + · · · + sn mn = 1. Avem mi a ∈ Api deoarece
pri i mi A = ma = 0 şi astfel,
* +
[
a = s 1 m1 a + · · · + s n mn a ∈ Ap .
p∈P
187
Mai mult, orice element din Ap1 + · · · + Apk se anulează prin ı̂nmulţire cu un produs de
puteri ale numerelor prime p1 , . . . , pk , ceea ce arată că pentru orice număr prim p diferit
de p1 , . . . , pk avem
Ap ∩ (Ap1 + · · · + Apk ) = {0},
* +
[ M
deci A = Ap = Ap .
p∈P p∈P
2.215. Indicaţie.
M Conform problemei anterioare, grupul U al rădăcinilor unităţii este
izomorf cu Z(p∞ ) şi se foloseşte izomorfismul din problema 2.157.
p∈P
2.216. Din [34, Teorema 2.16.22] rezultă că determinarea tuturor grupurilor abeliene
finite neizomorfe de ordinul m > 1 se reduce la determinarea tuturor n-uplelor
(m1 , . . . , mn ) ∈ Nn cu proprietăţile: mi > 1, mi+1 |mi şi m = m1 · · · mn . De aici
deducem că orice divizor prim al lui m este divizor şi al lui m1 . În cazul nostru
32 = 25 , deci n-uplele sunt: 32, (16,2), (8,4), (8,2,2), (4,4,2), (4,2,2,2), (2,2,2,2,2).
Rezultă că grupurile neizomorfe de ordinul 32 sunt Z32 , Z16 ×Z2 , Z8 ×Z4 , Z8 ×Z2 ×Z2 ,
Z4 × Z4 × Z2 , Z4 × Z2 × Z2 × Z2 şi Z2 × Z2 × Z2 × Z2 × Z2 .
2.217. Răspuns. Z64 , Z32 ×Z2 , Z16 ×Z4 , Z8 ×Z8 , Z16 ×Z2 ×Z2 , Z8 ×Z4 ×Z2 , Z4 ×Z4 ×Z4 ,
Z8 × Z2 × Z2 × Z2 , Z4 × Z4 × Z2 × Z2 , Z4 × Z2 × Z2 × Z2 × Z2 şi Z2 × Z2 × Z2 × Z2 × Z2 × Z2 .
2.218. Răspuns. Z96 , Z48 ×Z2 , Z24 ×Z4 , Z24 ×Z2 ×Z2 , Z12 ×Z4 ×Z2 , Z12 ×Z2 ×Z2 ×Z2 ,
Z6 × Z2 × Z2 × Z2 × Z2 .
2.219. Indicaţie. Orice şir descrescător de subgrupuri (normale) cu factorii grupuri

simple este de forma
Z ⊃ n1 Z ⊃ n1 n2 Z ⊃ · · · ,
cu n1 , n2 , . . . numere prime, ori un astfel de şir este infinit.
2.220. Indicaţii. Dacă (A, +) are şiruri de compoziţie şi
(∗) A ⊃ H0 ⊃ H1 ⊃ H2 ⊃ · · · Hn = {0}
este un şir de compoziţie atunci Hi+1 este un subgrup maximal ı̂n Hi , de unde urmează
că grupul Hi /Hi+1 este simplu, deci finit şi de ordin prim (vezi [34, Exemplul 2.8.8, b)]).
De aici, având ı̂n vedere că (∗) implică
|A| = |H0 : H1 ||H1 : H2 | · · · |Hn−1 : Hn |
urmează că grupul A este finit.
2.221. Indicaţie. Fie A = Z6 × Z5 . Avem A ≃ Z30 , adică grupul A este ciclic. Dacă
d|30 şi 30 = dq atunci A are un singur subgrup de ordinul d şi anume qA. Avem qA ⊆ q ′ A
dacă şi numai dacă q ′ |q.
A ⊃ 2A ⊃ 2 · 3A ⊃ 2 · 3 · 5A = {(0, b
0)}
este un şir de compoziţie şi orice şir de compoziţie se obţine din acesta, aplicând numerelor
2, 3, 5 o permutare. Deci A are 3! = 6 şiruri de compoziţie.
2.222. Indicaţie. Se procedează ca ı̂n problema anterioară.

2.223. Reamintim că un grup (G, ·) este nilotent de clasă k dacă numărul k ∈ N
este cel mai mic cu proprietatea că Zk (G) = G, unde Zn (G) (n ∈ N) sunt termenii
şirului central ascendent. Prin urmare k = 1 dacă şi numai dacă Z(G) = G, adică
G este abelian şi G 6= {1}.
2.224. Indicaţie. Fie k clasa de nilpotenţă a lui G. Dacă k < 2 atunci toţi membrii
egalităţilor din enuţ sunt 1. Avem
k = 2 ⇒ Z2 (G) = G ⇒ Z(G/Z(G)) = G/Z(G).
Deci G/Z(G) este abelian. Rezultă că pentru orice x, y ∈ G avem [x, y]Z(G) = Z(G),
adică
[x, y] ∈ Z(G)
şi se folosesc egalităţile din problema 2.194.
2.225. Indicaţie. Fie H = {−1, 1, −i, i, −j, j, −k, k} grupul cuaternionilor. Avem
Z(H) = {−1, 1} şi
H/Z(H) = {{−1, 1}, {−i, i}, {−j, j}, {−k, k}},
iar H/Z(H) este abelian. Rezultă că Z(H/Z(H)) = H/Z(H), adică Z2 (H) = H.
2.226. Răspuns. n ∈ {1, 2}.
2.227. (S1 , ◦) şi (S2 , ◦) sunt abeliene, deci resolubile. Subgrupul derivat al lui Sn
este An (vezi problema 2.202), iar A3 este abelian. Deci şirul derivat al lui S3 este
S3 ⊃ A3 ⊃ {e}, unde e este permutarea identică. Rezultă că S3 este resolubil de
clasă 2. Mulţimea
K = {e, (1, 2) ◦ (3, 4), (1, 3) ◦ (2, 4), (1, 4) ◦ (2, 3)}
(unde e este permutarea identică din S4 ) este un subgrup normal ı̂n S4 şi grupul
cât S4 /K este izomorf cu grupul simetric S3 (vezi problema 2.160). Grupul K
este abelian, deci resolubil, iar S3 am văzut că este resolubil. Aplicăm [34, Teorema
2.13.3, 3)] (care arată că orice exindere a unui grup resolubil printr-un grup resolubil
este un grup resolubil) şi obţinem că S4 este resolubil.
2.228. Fie (G, ·) un grup de ordinul 2p (p prim). Grupul G are un subgrup H de

ordinul p. Rezultă că H este ciclic şi de indice 2. Urmează că H E G şi că grupurile
H şi G/H sunt resolubile, deci G este resolubil.
2.229. Fie (G, ·) un grup de ordinul pq (p, q numere prime). Dacă p = q atunci
G este abelian (vezi problema 2.181), deci resolubil. Dacă p > q atunci numărul
p-subgrupurilor Sylow este de forma 1 + kp şi divide ordinul lui G, adică pe pq.
Rezultă k = 0, deci există un singur p-subgrup Sylow P . Întrucât conjugatele unui
p-subgrup Sylow sunt p-subgrupuri Sylow, urmează că P E G. Cum grupurile P şi
G/P sunt ciclice, deci resolubile, avem G resolubil.
Capitolul 3
Inele şi corpuri
3.1. 1) Arătăm că că (Z, ⊥) este grup abelian.

a) Pentru orice x, y, z ∈ Z, folosind asociativitatea şi comutativitatea adunării nu-
merelor ı̂ntregi, avem:
(x⊥y)⊥z = (x + y + 3)⊥z = x + y + 3 + z + 3 = x + y + z + 6;
x⊥(y⊥z) = x⊥(y + z + 3) = x + y + z + 3 + 3 = x + y + z + 6,
de unde rezultă (x⊥y)⊥z = x⊥(y⊥z), adică ⊥ este asociativă.

b) Pentru orice x, y ∈ Z, folosind comutativitatea adunării din Z, avem
x⊥y = x + y + 3 = y + x + 3 = y⊥x,
adică ⊥ este comutativă.

c) Există e0 ∈ Z astfel ı̂ncât, pentru orice x ∈ Z, să avem
(1) e0 ⊥x = x = x⊥e0 .
Întrucât ⊥ este comutativă, avem:
(1) ⇔ e0 ⊥x = x ⇔ e0 + x + 3 = x ⇔ e0 = −3.
Deci e0 = −3 ∈ Z este element neutru ı̂n (Z, ⊥).

d) Pentru orice x ∈ Z există x′ ∈ Z astfel ı̂ncât
(2) x′ ⊥x = −3 = x⊥x′ .
Întrucât ⊥ este comutativă, avem
(2) ⇔ x′ ⊥x = −3 ⇔ x′ + x + 3 = −3 ⇔ x′ = −6 − x ∈ Z.
Deci orice element din Z este simetrizabil ı̂n (Z, ⊥). Astfel, am arătat că (Z, ⊥) este
un grup abelian.
2) Arătăm că (Z, ⊤) este monoid comutativ.
189
190 CAPITOLUL 3. INELE ŞI CORPURI (SOLUŢII)
a) Pentru orice x, y, z ∈ Z, folosind proprietăţile operaţiilor + şi · din Z avem:
(x⊤y)⊤z = (xy + 3x + 3y + 6)⊤z

= (xy + 3x + 3y + 6)z + 3(xy + 3x + 3y + 6) + 3z + 6
= xyz + 3xz + 3yz + 6z + 3xy + 9x + 9y + 18 + 3z + 6
= xyz + 3xy + 3xz + 3yz + 9x + 9y + 9z + 24;
x⊤(y⊤z) = x⊤(yz + 3y + 3z + 6)
= x(yz + 3y + 3z + 6) + 3x + 3(yz + 3y + 3z + 6) + 6
= xyz + 3xy + 3xz + 6x + 3x + 3yz + 9y + 9z + 18 + 6
= xyz + 3xy + 3xz + 3yz + 9x + 9y + 9z + 24,
ceea ce ne arată că (x⊤y)⊤z = x⊤(y⊤z), adică ⊤ este asociativă.

b) Pentru orice x, y ∈ Z avem
x⊤y = xy + 3x + 3y + 6 = yx + 3y + 3x + 6 = y⊤x,
adică ⊤ este comutativă.

c) Există e1 ∈ Z astfel ı̂ncât, pentru orice x ∈ Z,
(3) e1 ⊤x = x = x⊤e1 .
Întrucât ⊤ este comutativă, avem:
(3) ⇔ e1 ⊤x = x ⇔ e1 x + 3e1 + 3x + 6 = x ⇔ (x + 3)(e1 + 2) = 0,
care trebuie să aibă loc pentru orice x ∈ Z. Deci e1 = −2 ∈ Z este elementul neutru
ı̂n (Z, ⊤).
3) Arătăm că ⊤ este distrbutivă faţă de ⊥. Pentru orice x, y, z ∈ Z avem:
(x⊥y)⊤z = (x + y + 3)⊤z = (x + y + 3)z + 3(x + y + 3) + 3z + 6

= xz + yz + 3x + 3y + 6z + 15;
(x⊤z)⊥(y⊤z) = (xz + 3x + 3z + 6)⊥(yz + 3y + 3z + 6)
= xy + 3x + 3z + 6 + yz + 3y + 3z + 6 + 3
= xz + yz + 3x + 3y + 6z + 15,
de unde rezultă (x⊥y)⊤z = (x⊤z)⊥(y⊤z). Din comutativitatea operaţiei ⊤ rezultă

şi z⊤(x⊥y) = (x⊤z)⊥(z⊤y), deci ⊤ este distributivă ı̂n raport cu ⊥.
Din 1), 2) şi 3) rezultă că (Z, ⊥, ⊤) este un inel asociativ, comutativ şi cu unitate.
În acest inel, e0 = −3 este elementul zero şi e1 = −2 este elementul unitate. Evident
că Z 6= {e0 }. Pentru a arăta că (Z, ⊥, ⊤) este domeniu de integritate, mai trebuie
arătat că (Z, ⊥, ⊤) nu are divizori ai lui zero, adică
(4) x⊤y = e0 ⇒ x = e0 sau y = e0 .
Într-adevăr,
x⊤y = e0 ⇔ xy + 3x + 3y + 6 = −3 ⇔ (x + 3)(y + 3) = 0 ⇒ x = −3 sau y = −3,

191
ceea ce arată că (4) este adevărată. În concluzie, (Z, ⊥, ⊤) este un domeniu de
integritate.
Determinăm elementele inversabile. Un element x ∈ Z este inversabil ı̂n (Z, ⊥, ⊤)
dacă şi numai dacă există x′′ ∈ Z astfel ı̂ncât x′′ ⊤x = e1 , adică
∃x′′ ∈ Z : x′′ x + 3x′′ + 3x + 6 = −2 ⇔ ∃x′′ ∈ Z : x′′ (x + 3) = −8 − 3x.
Elementul nul e0 = −3 nu este inversabil, deci x 6= −3 şi
3x + 8 3(x + 3) − 1 1
x′′ = − =− = −3 + ∈ Z ⇔ x ∈ {−2, −4}.
x+3 x+3 x+3
Deci elementele inversabile ı̂n (Z, ⊥, ⊤) sunt elementul unitate e1 = −2 şi −4.
Menţionăm că ı̂n orice inel nenul cu unitatea e1 şi elementul nul e0 , e0 nu este
inversabil şi e1 este inversabil.
Observaţie: Inelul de mai sus este un de domeniu de integritate care nu este corp.
3.2. Indicaţie. Elementul nul este 0, i 6= 0 şi i ∗ i = 0, prin urmare, i este un divizor al
lui zero.
3.3. Indicaţie. Se verifică condiţiile din definiţia corpului.
3.4. i) Observăm că X + Y este diferenţa simetrică a mulţimilor X şi Y , iar din pro-
blema 2.94 deducem că (P(M), +) este grup abelian. Din proprietăţile intersecţiei
şi definiţia operaţiei · rezultă că · este asociativă, comutativă şi M este element
neutru. Deci (P(M), ·) este monoid comutativ.
Stabilim distributivitatea operaţiei · faţă de +. Într-adevăr,
X · Y + X · Z = (X ∩ Y ) + (X ∩ Z)
= [(X ∩ Y ) ∩ C(X ∩ Z)] ∪ [(X ∩ Z) ∩ C(X ∩ Y )]
= [X ∩ Y ∩ (C(X) ∪ C(Z))] ∪ [X ∩ Z ∩ (C(X) ∪ C(Y ))]
= [X ∩ Y ∩ C(X)] ∪ [X ∩ Y ∩ C(Z)] ∪ [X ∩ Z ∩ C(X)] ∪ [X ∩ Z ∩ C(Y )]
= ∅ ∪ [X ∩ Y ∩ C(Z)] ∪ ∅ ∪ [X ∩ Z ∩ C(Y )]
= [X ∩ Y ∩ C(Z)] ∪ [X ∩ Z ∩ C(Y )] = X ∩ [(Y ∩ C(Z)) ∪ (Z ∩ C(Y ))]
= X · (Y + Z),
ceea ce arată că · este distributivă ı̂n raport cu +. Deci (P(M), +, ·) este inel
asociativ, comutativ, cu unitate. Elementul zero, respectiv elementul unitate este
∅, respectiv M.
ii) În acest inel avem, pentru orice X ⊆ M, X 2 = X, adică X(X − 1) = 0, sau
echivalent, X(X + M) = ∅, ceea ce arată că orice X ∈ P(M) \ {∅, M} este divizor
al lui zero.
iii) Din ii) rezultă că inelul (P(M), +, ·) este fără divizori ai lui zero dacă şi numai
dacă P (M) = {∅, M}, adică |M| ≤ 1. Dacă |M| = 0 atunci M = ∅ şi (P(M), +, ·)
este inelul nul, iar dacă |M| = 1 atunci (P(M), +, ·) este izomorf cu (Z2 , +, ·), de
unde rezultă că (P(M), +, ·) este corp.
3.5. Pentru orice a, b ∈ R avem
(1 + 1)(a + b) = 1(a + b) + 1(a + b) = 1 · a + 1 · b + 1 · a + 1 · b = a + b + a + b,

(1 + 1)(a + b) = (1 + 1)a + (1 + 1)b = 1 · a + 1 · a + 1 · b + 1 · b = a + a + b + b
de unde deducem a + b + a + b = a + a + b + b, adică a + b = b + a.
3.6. Răspuns. (Mn (Zm ), +, ·), cu m, n ∈ N, m ≥ 2, n ≥ 2.
Observaţie: Nu există corpuri finite necomutative (vezi Teorema lui Wedderburn).
3.7. a) Dacă (a + b)2 = a2 + 2ab + b2 atunci a2 + ab + ba + b2 = a2 + ab + ab + b2 ,

iar cum ı̂n grupul (R, +) se poate simplifica cu orice element, deducem că ab = ba.
Din a2 − b2 = (a − b)(a + b) rezultă a2 − b2 = a2 + ab − ba − b2 , de unde urmează
că 0 = ab − ba, adică ab = ba. Dacă ab = ba atunci cele două egalităţi se verifică
imediat.
b) Ţinem seama de faptul că orice puteri (cu exponent natural nenul) ale elementelor
a, b comută (vezi problema 2.58) şi procedăm prin inducţie după n. Pentru n = 1
afirmaţia este, evident, adevărată, iar dacă egalitatea este adevărată pentru n atunci
(a + b)n+1 = (a + b)n (a + b) = (Cn0 an + Cn1 an−1 b + · · · + Cnn−1 abn−1 + Cnn bn )a

+ (Cn0 an + Cn1 an−1 b + · · · + Cnn−1 abn−1 + Cnn bn )b
= Cn0 an+1 + (Cn1 + Cn0 )an b + · · · + (Cnn−1 + Cnn )abn + Cnn bn+1 .
Cum Cn0 = Cnn = 1 şi Cnk + Cnk−1 = Cn+1

k
pentru orice n ∈ N∗ şi 1 ≤ k ≤ n, avem
(a + b)n+1 = Cn+1
0
an+1 + Cn+1
1
an b + · · · + Cn+1
n
abn + Cn+1
n+1 n+1
b ,
ceea ce finalizează raţionamentul prin inducţie. Celelalte egalităţi se obţin efec-

tuând calculul din membrul drept.
3.8. Indicaţii. Cazul n = 0 este evident. Fie n ∈ N∗ şi x, y ∈ R arbitrare. Avem
xn (xy n − y n x)y = xn+1 y n+1 − (xn y n ) xy = (xy)n+1 − (xy)n (xy) = (xy)n+1 − (xy)n+1 = 0,
adică xn (xy n − y n x)y = 0. Înlocuind pe x cu x + 1 şi efectuând calculele din paranteză

obţinem (x + 1)n (xy n − y n x) y = 0. Cum x şi 1 comută, putem dezvolta (x + 1)n după
formula binomului lui Newton. Înmulţind la stânga egalitatea astfel obţinută cu xn−1
deducem că xn−1 (xy n − xn y) y = 0. Aplicarea succesivă a raţionamentului de mai sus ne
conduce la egalitatea (xy n − y n x) y = 0.
Dacă ı̂ncepem procedeul de mai sus cu calculul lui xn+1 xy n+1 − y n+1 x y (care este
de asemenea 0), concluzia obţinută va fi xy n+1 − y n+1 x y = 0. Prin urmare,
(xy − yx)y n+1 = xy n+2 − yxy n+1 = xy n+2 − y n+1 xy − yxy n+1 + y n+1 xy
= (xy n+1 − y n+1 x)y − y(xy n − y n x)y = 0.
Cum x, y sunt arbitrare, avem, de asemenea (xy − yx)(y + 1)n+1 = 0, dezvoltăm binomial
pe (y + 1)n+1 , ı̂nmulţim la dreapta cu y n şi obţinem (xy − yx)y n = 0. Aplicăm succesiv
acest raţionament şi ajungem ı̂n final la egalitatea xy − yx = 0.
193
3.9. Indicaţii. Din x3 = x rezultă x4 = x2 . Folosind acest rezultat, prin calcul se obţine
2 3
x2 yx2 − x2 y = 0 pentru orice x, y ∈ R. Urmează x2 yx2 − x2 y = x2 yx2 − x2 y = 0,
aşadar x2 yx2 = x2 y. Analog se arată că x2 yx2 = yx2 , prin urmare, x2 y = yx2 pentru orice
x, y ∈ R şi astfel avem xy = x3 y 3 = x2 (xyy 2 ) = [(xy)y 2 ]x2 = y 2 (xy)x2 = y(yx)(yx)x =
y(yx)2 x = (yx)2 (yx) = (yx)3 = yx.
3.10. Din −x = (−x)6 = x6 = x rezultă 2x = x + x = x + (−x) = 0 pentru orice

x ∈ R. Atunci
x + x2 = (x + x2 )6 = x6 + 6x7 + 15x8 + 20x9 + 15x10 + 6x11 + x12 = x + x3 + x5 + x2 .
Prin urmare, x3 + x5 = 0 sau, echivalent, x5 = −x3 = x3 , ceea ce implică
x = x6 = x5 x = x3 x = x4 şi x2 = x5 = x3 .
Astfel, avem x = x6 = x2 x4 = x2 x = x3 = x2 .
3.11. ii)⇒i) Se ia n = 2.
i)⇒ii) Demonstrăm prin inducţie după n ∈ N∗ că, dacă i) are loc, atunci
P (n) : n ∈ N∗ , an = 0 ⇒ a = 0.
Afirmaţiile P (1) şi P (2) sunt, evident, adevărate. Fie n ∈ N, n ≥ 3. Presupunem

că afirmaţia P (k) este adevărată pentru orice k ∈ N∗ , k < n şi arătăm că P (n)
este adevărată. Dacă n = 2m este un număr par nenul atunci m ∈ N∗ , m < n şi
an = a2m = (am )2 . Conform lui i) şi faptului că P (m) este adevărată avem succesiv:
an = 0 ⇔ (am )2 = 0 ⇒ am = 0 ⇒ a = 0.
Dacă n = 2m − 1 ≥ 3 este un număr impar şi an = 0 atunci an+1 = an · a = 0,

iar n + 1 = 2m şi m < n. Prin urmare, aplicând succesiv i) şi faptul că P (m) este
adevărată, avem:
an = 0 ⇒ (am )2 = a2m = an+1 = 0 ⇒ am = 0 ⇒ a = 0.
3.12. Această problemă generalizează situaţia ı̂ntâlnită ı̂n soluţia problemei 3.4 ii).
Pentru x ∈ R, egalitatea x2 = x are loc dacă şi numai dacă x(x − 1) = 0. Rezultă
că orice x ∈ R \ {0, 1} este divizor al lui zero.
3.13. Pentru orice idempotent a ∈ R, a − 1 este, de asemenea, idempotent şi a(a −
1) = 0, iar din 1 6= 0 rezultă a − 1 6= a. Deducem că elementele idempotente ale
lui R pot fi grupate ı̂n perechi care dau produsul zero. Prin urmare produsul cerut
este 1 dacă 1 este singurul idempotent nenul, respectiv 0 dacă ı̂n R există elemente
idempotente diferite de 0 şi 1.
3.14. Fie a ∈ R un element idempotent şi x ∈ R arbitrar. Atunci
(ax − axa)2 = (ax − axa)(ax − axa) = (ax − axa)ax − (ax − axa)axa

= axax − axaax − axaxa + axaaxa = axax − axax − axaxa + axaxa = 0.
Deducem că ax − axa = 0. Analog se obţine xa − axa = 0, deci ax = axa = xa.

3.15. Indicaţii. a) Dacă există m ∈ N astfel ı̂ncât (ba)m = b0 atunci n|am , deci pi |am
pentru orice i ∈ {1, . . . , k}. Cum numerele pi sunt prime, rezultă pi |a pentru orice i ∈
{1, . . . , k}, iar din faptul că sunt distincte deducem că p1 · · · pk |a. Reciproc, dacă p1 · · · pk |a
şi luăm m = max{α1 , . . . , αk } atunci ac m =b 0.
b) Este o consecinţă imediată a lui a).
3.16. Fie P mulţimea nunerelor prime, n = pα1 1 · · · pαk k , cu p1 , . . . , pk ∈ P distincte

şi α1 , . . . , αk ∈ N∗ , descompunerea lui n ı̂n factori primi şi M mulţimea părţilor
mulţimii A = {p1 , . . . , pk }. Avem
{p ∈ P | p|(x, n)} = {p ∈ A | p|x},
iar dacă p ∈ A divide pe x şi n divide pe x − y atunci p divide şi pe x − (x − y) = y.

Înseamnă că
b 7→ {p ∈ P | p|(x, n)}
x
defineşte o funcţie ϕ de la mulţimea elementelor idempotente ale lui Zn la M. Mai
mult, dacă xb ∈ Zn este un element idempotent atunci
Y
(1) (x, n) = pαi i .
b
pi ∈ϕ(x)
Într-adevăr, fie d = (x, n), x = dx′ , n = dn′ (x′ , n′ ∈ Z). Din (b x )2 = x

b sau,
echivalent, n|x(x − 1), deducem că n |x (x − 1). Cum (n , x ) = 1, avem n′ |x − 1,
′ ′ ′ ′
′
ceea ce ı̂mpreună cu (x, x − 1) = 1 şi d|n Yconduce la (d, n ) = 1. Aşadar, pi |d
(i ∈ {1, . . . , k}) implică pαi i |d şi astfel pαi i divide pe d. Cum d divide pe
Y b
pi ∈ϕ(x)
pαi i , egalitatea (1) este verificată.

b
pi ∈ϕ(x)
Funcţia ϕ este bijectivă, ceea ce ne permite să caracterizăm elementele idempo-
tente ale lui Zn cu ajutorul mulţimii M.
Arătăm că ϕ este injectivă. Fie x b, yb ∈ Zn două elemente idempotente astfel ca
ϕ(b
x) = ϕ(b y ). Din (1) rezultă că (x, n) = (y, n). Păstrând notaţiile de mai sus, avem
n n
n′ |(x − 1) şi n′ = = (y − 1),
(x, n) (x, n)
deci n′ |(x − y). De asemenea d = (x, n) = (y, n)|(x − y) şi cum (d, n′ ) = 1, rezultă
că n = dn′ divide pe x − y, adică x
b = yb.
Y dacă I ⊆ {1, . . . , k} şi {pi | i ∈ I} ∈ M,
Surjectivitatea lui ϕ se obţine astfel:
considerăm a = 1 dacă I = ∅ şi a = pαi i altfel, şi avem
i∈I
n n
a, = 1 ⇒ ∃u, v ∈ Z : au + v = 1.
a a
n
Notăm x = au. Atunci x(x − 1) = ua − v = −uvn este un multiplu de n, deci
a
b ∈ Zn este idempotent, iar cum (x, n) = a conform lui (1) avem
x
x) = {pi | i ∈ I}.
ϕ(b
195
Demonstraţia surjectivităţii lui ϕ indică şi modul de obţinere a elementelor idem-

potente ale lui Zn din submulţimile mulţimii A. Luând ca exemplu, n = 12 avem
n = 22 · 3, A = {2, 3}, M = {∅, {2}, {3}, {2, 3}},
a ia valorile
1, 22 = 4, 3, 22 · 3 = 12
şi u ia, respectiv, valorile
1, 1, −1, 0,
iar elementele idempotente ale lui Z12 sunt:
b
1, b
4, b
9 şi b
0.
3.17. Indicaţii. i) Cum (R, +) este un grup, funcţia f este injectivă, ceea ce, ı̂n ipoteza
R finită, ı̂nseamnă chiar f bijectivă.
ii) Din surjectivitatea lui f avem
{f (0), f (1), f (a), f (b)} = {1 + 0, 1 + 1, 1 + a, 1 + b} = f (A) = A = {0, 1, a, b}.
Obţinem astfel f (0) + f (1) + f (a) + f (b) = 0 + 1 + a + b = 1 + a + b sau, echivalent,
1 + 1 + 1 + 1 + 1 + a + b = 1 + a + b,
adică 1 + 1 + 1 + 1 = 0.
iii) Dacă R este corp, R nu are divizori ai lui zero şi din
(1 + 1)(1 + 1) = 1 + 1 + 1 + 1 = 0
deducem 1 + 1 = 0.
iv) Dacă R este corp, din 1 + 1 = 0 deducem x + x = x(1 + 1) = 0 pentru orice x ∈ R.
Ştiind că ı̂n tabla unui grup un element apare o singură dată pe orice linie (coloană) putem
construi tabla lui (R, +) şi a lui (R∗ , ·) şi vom constata că 1+a = a2 şi 1+b = b2 . Reciproc,
cum 0 şi 1 nu verifică egalitatea 1 + x = x2 deducem că x ∈ {a, b}. Dacă 1 + a = a2 atunci
a(a − 1) = (a − 1)a = 1.
Dacă a − 1 = 0 atunci a = 1, imposibil. Dacă a − 1 = 1 atunci a = 1 + 1, iar din 1 + a = a2

deducem 1 + 1 + 1 = 1 + 1 + 1 + 1, deci 0 = 1, imposibil. Dacă a − 1 = a atunci 0 = 1,
imposibil. Rămâne doar posibilitatea ca a − 1 = b. Deducem că 1, a şi b sunt inversabile,
şi 1−1 = 1, a−1 = b şi b−1 = a. Analog se procedează ı̂n cazul ı̂n care 1 + b = b2 .
3.18. Pentru orice x, y ∈ R avem (x + y)2 = x + y şi
(x + y)2 = (x + y)(x + y) = (x + y)x + (x + y)y = x2 + yx + xy + y 2 = x + xy + yx + y,
de unde urmează x + y = x + xy + yx + y, adică
(1) 0 = yx + xy.
i) Luând y = x ı̂n (1) obţinem 0 = x2 + x2 pentru orice x ∈ R, ceea ce implică

x + x = 0, adică
(2) x = −x, ∀x ∈ R.
ii) Din (1) şi (2) rezultă
xy = −yx = yx, ∀x, y ∈ R,
adică R este comutativ.

iii) Presupunem că |R| ≥ 3 şi că R nu are divizori ai lui zero. Rezultă că există
a, b ∈ R∗ , a 6= b. Cum ab = (ab)2 = (ab)(ab) = abab, avem
0 = ab − abab = (a − aba)b.
Dar b 6= 0 şi R nu are divizori ai lui zero, prin urmare
a = aba = a(ba) = a(ab) = a2 b = ab.
În consecinţă, a2 = a = ab sau, echivalent,
0 = a2 − ab = a(a − b).
Folosind, din nou, faptul că R nu are divizori ai lui zero, cum a 6= 0, rezultă a = b,
ceea ce contrazice faptul că a 6= b. Dacă |R| ≤ 2, inelul nul nu conţine divizori ai
lui zero, iar dacă R este un inel cu 2 elemente atunci R este un corp (izomorf cu
(Z2 , +, ·)), prin urmare nu are divizori ai lui zero.
iv) Pentru a arăta că un inel Boole cu unitate (R, +, ·) este corp numai dacă |R| = 2
se poate aplica punctul anterior. Folosind existenţa elementului unitate ı̂n R se
poate da şi o altă demonstraţie a acestui fapt: din problema 3.12 rezultă că orice
x ∈ R\{0, 1} este divizor al lui zero. Deci, pentru ca (R, +, ·) să fie corp este necesar
ca |R| ≥ 2 şi R ⊆ {0, 1}, adică |R| = 2.
Observaţie: Inelul (P(M ), +, ·) din problema 3.4 este inel Boole cu unitate. Această
structură de inel Boole este indusă de structura de latice Boole a mulţimii P(M ).
3.19. Indicaţii. i) Din problema 2.95 deducem că (R, +) este grup abelian. Elementul
său neutru este 0. Ca ı̂n problema 3.4 se arată că (R, +, ·) este un inel asociativ, comutativ,
cu unitate (1 fiind unitatea sa), iar dacă x ∈ R atunci x2 = x ∧ x = x.
ii) Folosim problema 2.22 pentru a arăta că (R, ∨, ∧) este o latice cu 0 cel mai mic element
şi 1 cel mai mare element. Întrucât inelele Boole sunt comutative, operaţiile ∨ şi ∧ sunt
comutative. Asociativitatea operaţiei · implică asociativitatea operaţiei ∧, iar pentru a
arăta că ∨ este asociativă se demostrează egalităţile
(x ∨ y) ∨ z = x + y + z − xy − xz − yz + xyz = x ∨ (y ∨ z).
Operaţiile ∨ şi ∧ verifică legile de absorbţie:
x∧(x ∨ y) = x(x ∨ x) = x(x + x − xx) = x(x + x − x) = x2 = x,

x ∨ (x ∧ y) = x ∨ (xy) = x + xy − x2 y = x + xy − xy = x,
iar dacă x ∈ R atunci 0 ∧ x = 0 · x = 0 şi 1 ∧ x = 1 · x = x, adică 0 ≤ x şi x ≤ 1 pentru

orice x ∈ R. Distributivitatea laticii (R, ∨, ∧) rezultă arătând că
x ∧ (y ∨ z) = xy + xz − xyz = (x ∧ y) ∨ (x ∧ z),
iar probând egalităţile (1 − x) ∧ x = 0 şi (1 − x) ∨ x = 1 deducem că orice x ∈ R are

complement şi anume pe 1 − x.
197
iii) Mulţimea suport a laticii g(f (R, ∨, ∧)) este, evident, mulţimea R, iar dacă notăm cu
∨∗ , respectiv ∧∗ operaţiile din g(f (R, ∨, ∧)) atunci, pentru orice x, y ∈ R, avem
x ∨∗ y = x + y − xy = x + (y + (xy)) = x + {[y ∧ (x ∧ y)′ ] ∨ [y ′ ∧ (x ∧ y)]}

= x + {[y ∧ (x′ ∨ y ′ )] ∨ (y ′ ∧ x ∧ y)} = x + [(y ∧ x′ ) ∨ (y ∧ y ′ ) ∨ 0] = x + [(y ∧ x′ ) ∨ 0]
= x + (y ∧ x′ ) = [x ∧ (y ∧ x′ )′ ] ∨ [x′ ∧ (y ∧ x′ )] = [x ∧ (y ′ ∨ x)] ∨ (x′ ∧ y ∧ x′ )
= [(x ∧ y ′ ) ∨ (x ∧ x)] ∨ (x′ ∧ y) = [(x ∧ y ′ ) ∨ x] ∨ (x′ ∧ y) = x ∨ (x′ ∧ y)
= (x ∨ x′ ) ∧ (x ∨ y) = 1 ∧ (x ∨ y) = x ∨ y
şi
x ∧∗ y = xy = x ∧ y.
Similar se procedează pentru a arata că f (g(R, +, ·)) = (R, +, ·).
3.20. Indicaţie. Dacă a ∈ R∗ nu este divizor al lui zero atunci cu a se poate simplifica,
prin urmare, funcţiile ta , t′a : R → R, ta (x) = ax, t′a (x) = xa sunt injective, ceea ce,
ı̂mpreună cu finitudinea lui R implică surjectivitatea acestor funcţii. Deci există a′ , a′′ ∈ R
astfel ca 1 = ta (a′ ) = aa′ şi 1 = t′a (a′′ ) = a′′ a. Folosind asociativitatea ı̂n calculul lui a′′ aa′
se obţine a′ = a′′ = a−1 .

3.22. Indicaţii. Fie a0 un element fixat din mulţimea nevidă A = {a′ ∈ R | a′ a = 1}.
Se arată că corespondenţa a′ 7→ aa′ − 1 + a0 defineşte o funcţie injectivă f de la A la o
submulţime proprie a sa, ceea ce face ca A şi, implicit, R să fie infinită. Incluziunea strictă
f (A) ⊂ A se obţine demonstrând prin reducere la absurd că a0 ∈ / f (A): presupunând
contrariul, ar rezulta că există un a ∈ A pentru care aa − 1 + a0 = a0 , deci a′ ar fi un
′ ′
invers pentru a, implicit unicul invers la stânga, ceea ce contrazice ipoteza.
3.23. Avem
b
4x + b
5=b9⇔b 4x = b
4 ⇔ x ∈ {b
1, b
4, b b
7, 10},
b
5x + b
5=b 9⇔b5x = b
4 ⇔ x = (b
5)−1 · b
4⇔x=b 8.

a b
Fie X = . Avem
c d

1 2 a b 1 2 a + 2c = 1 a = 1 − 2c
= ⇔ ⇔ .
1 2 c d 1 2 b + 2d = 2 b = 2 − 2d
Prin urmare, mulţimea soluţiilor ecuaţiei matriceale date este

1 − 2c 2 − 2d
| c, d ∈ C .
c d
3.24. Folosind faptul că U(Z12 , +, ·) = {b a | (a, 12) = 1} = {b1, b

5, b b şi problema
7, 11}
b b b b b b
3.20 deducem că divizorii lui zero din Z12 sunt 2, 3, 4, 6, 8, 9 şi 10.b
Coeficienţii lui x şi y fiind divizori ai lui zero, aplicarea metodei reducerii poate
conduce la sisteme neechivalente. Adunând cele două ecuaţii ale sistemului dat
obţinem
(1) b
7x + y = b
9⇔y=b
5x + b
9.
Înlocuind pe y ı̂n prima ecuaţie a sistemului obţinem

b
3x + b b ⇔ 11x
8x = 11 b = 11
b ⇔x=b
1.
Urmează imediat că y = b

5+b
9=b
2, deci sistemul dat are soluţie unică pe (b
1, b
2).
Observaţii: a) Dacă ı̂nmulţirea unei ecuaţii cu un element care nu este divizor al lui
zero sau adunarea ecuaţiilor sau ambele operaţiuni pot permite scrierea unei ecuaţii de
tipul (1) care să conducă la substituirea unei necunoscute atunci rezolvarea unui sistem
de ecuatii ı̂ntr-un inel R se poate face ca mai sus.
b) La rezolvarea sistemelor de ecuaţii ı̂n inele R care au divizori ai lui zero recomandăm
aplicarea metodei reducerii doar atunci când inmulţirea ecuaţiilor se face cu elemente care
nu sunt divizori ai lui zero. În ceea ce priveşte ı̂ncercarea de a aplica regula lui Cramer ea
are succes doar dacă determinantul sistemului este un element inversabil din R, ceea ce
ı̂n cazul de mai sus are loc. Oricum, sugerăm cititorului ca atunci când nu este posibil să
respecte indicaţiile de mai sus, să verifice soluţiile obţinute.
3.25. Indicaţie. N, N∗ şi {a ∈ R | a ≥ 0} sunt părţi stabile ı̂n (R, +) şi (R, ·), dar nu
sunt (sub)inele, Z, Q, R sunt părţi stabile ı̂n (C, +) şi (C, ·) care sunt inele ı̂n raport cu
operaţiile induse; Z este subinel, iar Q şi R sunt subcorpuri ale lui (C, +, ·).
3.26. Răspuns. 2Z este un subinel al lui (Z, +, ·) care nu conţine unitatea, iar Z este
subinel al lui Q, dar nu este subcorp.

a 0
3.27. Răspuns. (R, +, ·) = (M2 (R), +, ·) şi S = |a∈R .
0 0
3.28. Indicaţie. Dacă S este un subinel al lui K ce conţine unitatea atunci |S| ≥ 2 şi
a, b ∈ S ⊆ K şi ab = 0 ⇒ a = 0 sau b = 0.
Orice subinel al unui inel asociativ, comutativ este inel asociativ, comutativ.

a b ′ a′ b′
3.29. Soluţia 1: 1) Pentru orice A = , A = ∈ R avem
2b a 2b′ a′

′ a + a′ b + b′ ′ aa′ + 2bb′ ab′ + ba′
A+A = ∈ R şi AA = ∈ R.
2(b + b ) a + a′
′
2(ab + ba ) aa′ + 2bb′
′ ′
Deci R este stabilă ı̂n raport cu + şi · din M2 (Z).

2) Arătăm că (R, +, ·) este un domeniu de integritate.
a) Din asociativitatea şi comutativitatea operaţiei + din M2 (Z) rezultă asociativi-
tatea şi comutativitatea operaţiei + din R.
b) Avem
0 0 0 0
O2 = = ∈ R,
0 0 2·0 0
de unde rezultă că O2este elementul
neutru ı̂n (R, +).

a b −a −b
c) Pentru orice A = ∈ R avem −A = ∈ R. Urmează
2b a 2(−b) −a
că −A este simetricul lui A ı̂n (R, +), ceea ce finalizează demonstaţia faptului că
(R, +) este un grup abelian.
199
d) Din asociativitatea lui · din M2 (Z) rezultă asociativitatea operaţiei · din R.

e) Cu notaţiile de mai sus avem

′ aa′ + 2bb′ ab′ + ba′
AA= .
2(ab′ + ba′ ) aa′ + 2bb′
Folosind calculul lui AA′ de la 1), deducem că operaţia · din R este comutativă.
f) Avem
1 0 1 0
I2 = = ∈ R,
0 1 2·0 1
de unde urmează că I2 este elementul neutru ı̂n (R, ·).
g) Din distributivitatea operaţiei · faţă de + ı̂n M2 (Z) rezultă distributivitatea
operaţiei · faţă de + ı̂n R. Atfel, am arătat că (R, +, ·) este inel asociativ, comutativ
cu unitate. Evident, |R| ≥ 2.
Mai trebuie arătat că (R, +, ·) nu are divizori ai lui zero. Cu notaţiile de mai sus,
presupunem că A 6= O2 (ceea ce este echivalent cu a 6= 0 sau b 6= 0) şi că AA′ = O2 ,
ceea ce este echivalent cu ′
aa + 2bb′ = 0;
ba′ + ab′ = 0.
Aceste
√ relaţii constituie un sistem liniar şi omogen ı̂n necunoscutele a′ şi b′ . Cum
2 ∈ R \ Q, din a 6= 0 sau b 6= 0 rezultă că sistemul are determinantul
a 2b
d= = a2 − 2b2 6= 0,
b a
de unde urmează că singura soluţie a sistemului este soluţia nulă a′ = b′ = 0, ceea
ce arată că
AA′ = O2 şi A 6= O2 ⇒ A′ = O2 ,
adică (R, +, ·) nu are divizori ai lui zero. În concluzie, (R, +, ·) este un domeniu de
integritate.
Soluţia 2: Este suficient să se arate că R este un subinel comutativ, cu cel puţin
două elemente, al lui (M2 (Z), +, ·) şi că (R, +, ·) nu are divizori ai lui zero. Evident,
R 6= ∅. Cu notaţiile de mai sus, avem

′ a − a′ b − b′
A−A = ∈R
2(b − b′ ) a − a′
şi ca la 1), Soluţia 1, se deduce că AA′ ∈ R. Deci R este subinel ı̂n (M2 (Z), +, ·).
Avem |R| ≥ 2 şi, ca mai sus, se deduce că (R, +, ·) este comutativ şi nu are divizori
ai lui zero.
3.30. Arătăm
că Keste un subinel
ı̂n (M2(Q), +, ·). Într-adevăr, K 6= ∅ şi pentru
′ ′
a b a b
orice A = ∈ K, A′ = ∈ K avem
2b a 2b′ a′

′ a − a′ b − b′ ′ aa′ + 2bb′ ab′ + ba′
A−A = ∈ R şi AA = ∈ K,
2(b − b ) a − a′
′
2(ab + ba ) aa′ + 2bb′
′ ′
aşadar, K este subinel al lui (M2 (Q), +, ·). Deci K este stabilă ı̂n raport cu operaţiile
+ şi ·, iar (K, +, ·) este inel asociativ. Cu notaţiile de mai sus avem

′ aa′ + 2bb′ ab′ + ba′
AA= = AA′ .
2(ab′ + ba′ ) aa′ + 2bb′
Rezultă că inelul (K, +, ·) este comutativ, iar din

1 0 1 0
I2 = = ∈ K,
0 1 2·0 1
urmează că inelul (K, +, ·) este cu unitate. Evident |K| ≥ 2. A rămas să arătăm că
orice A ∈ K \ {O2} este inversabilă ı̂n K. Cu notaţiile de mai sus avem
A 6= O2 ⇔ a 6= 0 sau b 6= 0,
√
ceea ce ı̂mpreună cu 2 ∈ R \ Q implică d = det A = a2 − 2b2 6= 0. Deci A este
inversabilă ı̂n M2 (Q) şi
 
a b
1 a −b −
 
A−1 = =  d b ad  ∈ K,
d −2b a 2 −
d d
adică A este inversabilă ı̂n K. Prin urmare, (K, +, ·) este corp comutativ.
√ √ √ √
3.31. i) Evident Z[ 2] 6= ∅. Pentru orice u = a + b 2, u′ = a′ + b′ 2 ∈ Z[ 2]
(a, a′ , b, b′ ∈ Z) avem:
√ √ √ √
u − u′ = (a − a′ ) + (b − b′ ) 2 ∈ Z[ 2], uu′ = (aa′ + 2bb′ ) + (ab′ + a′ b) 2 ∈ Z[ 2]
√ √ √ √
1 = 1 + 0 2 ∈ Z[ 2]. Deci
şi √ √ Z[ 2] este subinel şi 1 ∈ Z[ 2]. Arătăm că subinelul
Z[ 2] este generat √ de {1,
√ 2}.
1) Evident {1, 2} ⊆ Z[ 2]. √ √
2) Dacă A este un subinel al lui (R, +, ·) şi {1, 2} ⊆ A atunci Z[ 2] ⊆ A. Într-
adevăr, din √ 1 ∈ A şi din faptul√că A este subgrup √ al lui (R, +) rezultă Z ⊆ A.
Analog, din 2 ∈ A urmează √ Z 2 ⊆ A, iar√din Z, Z 2 ⊆ A şi din stabilitatea lui
A faţă de + rezultă Z + Z 2√ ⊆ A, adică Z[ 2] ⊆ A.
Din√1) şi 2) deducem√ că Z[ 2] este cel mai mic subinel √ al lui (R, +, ·) care include
pe {1, 2}, adică Z[ 2] este subinelul generat de {1, 2}. Acest rezultat se poate √
deduce şi dintr-o teoremă care ne arată√ că elementele subinelului generat de {1, 2}
sunt expresiile polinomiale
√ ı̂n 1 şi 2 cu coeficienţi din Z. √
′
ii) Evident că |Q( 2)|√ ≥ 2. Analog cu √ i) se arată
√ că pentru orice u, u ∈ Q( 2)
′ ′
avem u − u , uu ∈ Q( 2). Fie u = a + b 2 ∈ Q( 2), u 6= 0. Aceasta ı̂nseamnă că
a, b ∈ Q şi a2 − 2b2 6= 0 şi astfel,
√
−1 1 a−b 2 a b √ √
u = √ = 2 2
= 2 2
− 2 2
2 ∈ Q( 2).
a+b 2 a − 2b a − 2b a − 2b
√ √ √
Deci Q( 2) este subcorp. Arătăm că subcorpul Q( 2) este generat de 2.
201
√ √
1) Evident 2 ∈ Q( 2). √ √
2) Dacă A este un subcorp al lui (R, +, ·) şi 2 ∈ A atunci Q( 2) ⊆ A. Într-adevăr,
din ipoteza că A este subcorp rezultă 1 ∈ A şi că A este subgrup al lui (R, +) ceea
ce implică Z ⊆ A. Tot din ipoteza că A este subcorp rezultă că A∗ este subgrup ı̂n
(R∗ ,√·) care, ı̂mpreună cu Z∗ ⊆ ∗ ∗ ∗
√ A implică Q ⊆√A . Astfel am arătat că Q ⊆ A, iar
din 2 ∈ A, urmează Q + Q 2 √ ⊆ A, adică Q( 2) ⊆ A.
√ 2) deducem√ că Q( 2) este cel mai mic subcorp
Din 1) şi √ al lui (R, +, ·) care
conţine pe √2, adică Q( 2) este subcorpul generat de 2.
iii) Fie u = 3 2. Evident că u ∈ S1 . Arătăm că u2 ∈/ S1 . Dacă am avea u2 ∈ S1 ar
rezulta că u = a + bu cu a, b ∈ Z, ceea ce implică u3 = au + bu2 , adică
2
2 = au + b(a + bu) = ab + (a + b2 )u,
dar u fiind iraţional, urmează ab = 2 şi a + b2 = 0. Acest sistem nu are soluţii ı̂n Z.
Deci S1 nu este stabilă ı̂n raport cu · √ şi astfel S1 nu este subinel ı̂n (R, +, ·).
iv) Se arată la fel ca şi ı̂n iii) că u = 3 2 ∈ S2 , dar u2 ∈/ S2 .
√ √ √
Observaţii: 1) Subinelul Z[ 2] este generat şi de Z ∪ { 2}, iar notaţia Z[ 2] semnifică
acest fapt.
√ √ √
2) Subcorpul Q( 2) este generat şi de Q ∪ { 2}, iar notaţia Q( 2) semnifică acest fapt.
3.32. Indicaţie. Această problemă generalizează prima parte a problemei anterioare.

√
3.33. Indicaţii. Se arată că δ(z1 z2 ) = δ(z1 )δ(z2 ) pentru orice z1 , z2 ∈ Z[ d]. Dacă z
este inversabil şi z −1 este inversul său atunci δ(z)δ(z −1 ) = 1 ı̂n N, ceea ce implcă δ(z) = 1.
Reciproc, dacă δ(z) = 1 atunci z este inversabil şi inversul lui z este z sau −z.
3.34. Indicaţie. a2 + b2 = δ(a + bi) = 1 (a, b ∈ Z) ⇔ a + bi ∈ {1, −1, i, −i}.

√ √
3.35. Indicaţie. Şirul puterilor lui 1 + 2 este un şir infinit de elemente din Z[ 2] ce
satisfac condiţia din problema anterioară.
3.36. Indicaţie. a) Se procedează ca ı̂n soluţa problemei 3.31 i).

b) Se procedează ca ı̂n soluţa problemei 3.31 ii).
e) Se procedează ca ı̂n soluţa problemei 3.33.
3.37. Considerăm ca reprezentanţi pentru numerele raţionale doar fracţii ireductibile

şi observăm că dacă A este subinel al lui (Q, +, ·) care conţine o fracţie ireductibilă
p
şi pe 1 şi dacă mp + nq = 1 (m, n ∈ Z) atunci A conţine şi pe
q
p mp + nq 1
m· +n= = .
q q q
Observăm, de asemenea, că cel mai mic subinel al lui Q ce conţine pe 1 este Z.
Fie P o mulţime de numere prime. Folosind teorema de caracterizare a subinelu-
lui se arată că mulţimea A(P ) a numerelor raţionale reprezentate prin fracţii ire-
ductibile pentru care divizorii primi ai numitorilor aparţin lui P este un subinel al
lui Q. Remarcăm că Z ⊆ A(P ). De asemenea, dacă A este un subinel al lui Q ce
conţine pe 1 şi notăm cu PA mulţimea numerelor prime care divid numitorul a cel
puţin unei fracţii ireductibile din A atunci A(PA ) = A. Într-adevăr, este evident că
A ⊆ A(PA ), iar dacă
m ∗
αk ∈ A(PA ), cu αi ∈ N , (i ∈ {1, . . . , k})
pα1 1 · · · pk
n1
atunci p1 ∈ PA , prin urmare există n1 ∈ Z, n2 , β1 ∈ N∗ astfel ı̂ncât β1
∈ A.
p1 n2
n 1 1 1
Rezultă că ∈ A, deci ∈ A. Analog obţinem , . . . , ∈ A, de unde deducem
p1 p1 p2 pn
m
∈ A.
pα1 1 · · · pαk k
Aşadar, subinelele lui Q ce conţin pe 1 sunt subinelele A(P ) (inclusiv A(∅) = Z).
√ √ √
3.38. Indicaţie. Se arată că√Z[ 3 2] = {a + b 3 2 + c 3 4 | a, b, c ∈ Z} este subinel ı̂n
3
(R, +, ·), include mulţimea {1, 2} şi este cel mai
√ mic subinel al lui (R, +, ·) cu această
3
proprietate, deci este subinelul generat de {1, 2}. Similar se arată că subcorpul lui
√ √
(R,√+, ·) generat√de {1,√ 3 2} coincide cu subcorpul lui (R, +, ·) generat de 3 2 şi este
Q( 3 2) = {a + b 3 2 + c 3 4 | a, b, c ∈ Q}.
3.39. Răspuns. i) N∗ ; ii) Z; iii) Q.

3.40. i) Determinăm pe a, b ∈ R astfel ı̂ncât (R, ⊥) să fie un grup abelian.
1) Operaţia ⊥ este asociativă dacă şi numai dacă pentru orice x, y, z ∈ R avem:
(x⊥y)⊥z = x⊥(y⊥z) ⇔ (ax + by − 2)⊥z = x⊥(ay + bz − 2)

⇔ a2 x + aby − 2a + bz − 2 = ax + aby + b2 z − 2b − 2.
Ţinând seama de faptul că două funcţii polinomiale cu coeficienţi ı̂n R sunt egale
dacă şi numai dacă provin din polinoame egale (sau particularizând convenabil pe
x, y, z) deducem că ⊥ este asociativă dacă şi numai dacă a şi b verifică sistemul
  2
 a2 = a  a =a
−2a = −2b ⇔ a=b .
 
b = b2 b = b2
Acest sistem are soluţiile a1 = b1 = 0 şi a2 = b2 = 1. Pentru prima soluţie avem
x⊥y = 2, ∀x, y ∈ R,
şi se observă că (R, ⊥) nu are element neutru. Rămâne soluţia a doua care ne dă
(1) x⊥y = x + y − 2.
2) Operaţia ⊥ definită de (1) este, evident, comutativă.

3) Există e0 ∈ R astfel ı̂ncât e0 ⊥x = x pentru orice x ∈ R dacă şi numai dacă
e0 + x − 2 = x, ∀x ∈ R,
adică e0 = 2 ∈ R. Deci e0 = 2 este elementul neutru ı̂n (R, ⊥).

203
4) Arătăm că pentru orice x ∈ R există x′ ∈ R astfel ı̂ncât x′ ⊥x = e0 . Avem
x′ ⊥x = e0 ⇔ x′ + x − 2 = 2 ⇔ x′ = 4 − x,
ceea ce arată că orice element din R este simetrizabil ı̂n (R, ⊥). Deci (R, ⊥) este un
grup abelian dacă şi numai dacă a = b = 1.
Determinăm pe c ∈ R astfel ı̂ncât (R, ⊤) să fie monoid.
5) Operaţia ⊤ este asociativă dacă şi numai dacă, pentru orice x, y, z ∈ R avem
(x⊤y)⊤z = x⊤(y⊤z) ⇔ (xy − 2x − 2y + c)⊤z = x⊤(yz − 2y − 2z + c)

⇔ xyz − 2xz − 2yz + cz − 2xy + 4x + 4y − 2c − 2z + c
= xyz − 2xy − 2xz + cx − 2x − 2yz + 4y + 4z − 2c + c
⇔ 4x + (c − 2)z = (c − 2)x + 4z ⇔ (c − 6)(x − z) = 0 ,
ceea ce are loc pentru orice x, z ∈ R dacă şi numai dacă c = 6. Deci ⊤ este asociativă
dacă şi numai dacă c = 6. În acest caz avem
(2) x⊤y = xy − 2x − 2y + 6.
6) Evident, operaţia ⊤ definită de (2) este comutativă.

7) Există e1 ∈ R astfel ı̂ncât e1 ⊤x = x pentru orice x ∈ R dacă şi numai dacă
e1 x − 2e1 − 2x + 6 = x, ∀x ∈ R,
adică (x − 2)(e1 − 3) = 0 pentru orice x ∈ R, ceea ce are loc dacă şi numai dacă
e1 = 3. Deci e1 = 3 este elementul neutru ı̂n (R, ⊤). Prin urmare, (R, ⊤) este
monoid (comutativ) dacă şi numai dacă c = 6.
8) Operaţia definită de (2) este distributivă ı̂n raport cu operaţia definită de (1).
Într-adevăr, pentru orice x, y, z ∈ R avem:
x⊤(y⊥z) = x⊤(y + z − 2) = xy + xz − 2x − 2x − 2y − 2z + 4 + 6
= xy + xz − 4x − 2y − 2z + 10,
(x⊤y)⊥(x⊤z) = (xy − 2x − 2y + 6)⊥(xz − 2x − 2z + 6)
= xy − 2x − 2y + 6 + xz − 2x − 2z + 6 − 2
= xy + xz − 4x − 2y − 2z + 10,
ceea ce ne arată că x⊤(y⊥z) = (x⊤y)⊥(x⊤z). Deci pentru a = b = 1 şi c = 6,

(R, ⊥, ⊤) este inel comutativ. Evident că |R| ≥ 2. A mai rămas să arătăm că:
9) Pentru orice x ∈ R \ {e0 } există x′′ ∈ R astfel ı̂ncât x′′ ⊤x = e1 . Avem:
x′′ ⊤x = e1 ⇔ x′′ x − 2x′′ − 2x + 6 = 3 ⇔ x′′ (x − 2) = 2x − 3

2x − 3
şi, cum x 6= e0 = 2, urmează x′′ = ∈ R. În concluzie, (R, ⊥, ⊤) este corp
x−2
dacă şi numai dacă a = b = 1 şi c = 6.
ii) Condiţii necesare pentru ca f să fie omomorfism sunt

f (0) = e0 β=2 α=1
⇔ ⇔ ,
f (1) = e1 α+β =3 β=2
ceea ce ne dă f : R → R, f (x) = x + 2. Funcţia f este bijectivă deoarece pentru

orice y ∈ R ecuaţia f (x) = y are soluţia unică x = y − 2 ı̂n R. Funcţia f este
omomorfism de corpuri. Într-adevăr,
f (x)⊥f (y) = (x + 2)⊥(y + 2) = x + 2 + y + 2 − 2 = x + y + 2 = f (x + y),

f (x)⊤f (y) = (x + 2)⊤(y + 2) = (x + 2)(y + 2) − 2(x + 2) − 2(y + 2) + 6
= xy + 2x + 2y + 4 − 2x − 4 − 2y − 4 + 6 = xy + 2 = f (xy).
În concluzie, f este izomorfism dacă şi numai dacă α = 1 şi β = 2.

√ √ a b
3.41. Indicaţie. Funcţia f : Z[ 2] → R, f (a + b 2) = este izomorfism.
2b a

√ √ a b
3.42. Indicaţie. Funcţia f : Q( 2) → K, f (a + b 2) = este izomorfism.
2b a

√ √ a b
3.43. Indicaţie. Funcţia f : Z[ d] → R, f (a + b d) = este izomorfism.
bd a

√ √ a b
3.44. Indicaţie. ii) f : Q( d) → K, f (a + b d) = este un izomorfism.
bd a
3.45. Presupunem că f : Z → Z este un izomorfism, rezultă că f (0) = e0 şi

f (1) = e1 , adică f (0) = −3 şi f (1) = −2. Pentru orice n ∈ N∗ avem
| + ·{z
f (n) = f (1 · · + 1}) = f (1)⊥ · · · ⊥f (1) = (−2)⊥ · · · ⊥(−2) = −2n + 3(n − 1) = n − 3
| {z }
n ori n ori
şi f (−n) coincide cu simetricul lui f (n) = n − 3 ı̂n (Z, ⊥), adică
f (−n) = −6 − f (n) = −6 − (n − 3) = −n − 3.
Deci f (x) = x − 3 pentru orice x ∈ Z.

Acum arătăm că funcţia f definită mai sus este izomorfism. Într-adevăr, pentru
orice y ∈ Z ecuaţia f (x) = y are o soluţie unică x = y + 3 ∈ Z, adică f este bijecţie.
În plus, pentru orice x1 , x2 ∈ Z avem
f (x1 )⊥f (x2 ) = x1 − 3 + x2 − 3 + 3 = x1 + x2 − 3 = f (x1 + x2 ),
f (x1 )⊤f (x2 ) = (x1 − 3)(x2 − 3) + 3(x1 − 3) + 3(x2 − 3) + 6 = x1 x2 − 3 = f (x1 x2 ),

adică f este şi omomorfism. Deci f este izomorfism.
3.46. Indicaţie. Pentru orice yi ∈ R′ esistă xi ∈ R astfel ı̂ncât yi = f (xi ) (i = 1, 2, 3)
şi, folosind asociativitatea operaţiei + avem:
(y1 ⊥y2 )⊥y3 = (f (x1 )⊥f (x2 ))⊥f (x3 ) = f (x1 + x2 )⊥f (x3 ) = f ((x1 + x2 ) + x3 )
= f ((x1 + x2 ) + x3 ) = f (x1 )⊥f (x2 + x3 ) = f (x1 )⊥(f (x2 )⊥f (x3 ))
= y1 ⊥(y2 ⊥y3 )
Deci ⊥ este asociativă. Comutativitatea şi distributivitatea se demonstrează analog. Ele-

mentul neutru ı̂n (R, ⊥) este f (0), iar simetricul lui f (x) ı̂n (R, ⊥) este f (−x).
205
3.47. Indicaţie. f : N → Z6 , f (n) = n

b este un omomorfism surjectiv al lui (N, +, ·) pe
(Z6 , +, ·).
3.48. Indicaţie. f : Z → Z4 , f (n) = n

b este un omomorfism surjectiv al lui (Z, +, ·) pe
(Z4 , +, ·).
3.49. a) Din (f (a))2 = f (a2 ) = f (a) rezultă f (a) idempotent ı̂n R′ .

b) Dacă n ∈ N şi an = 0 atunci
(f (a))n = f (an ) = f (0) = 0′ ,
deci f (a) este nilpotent ı̂n R′ .
c) Oricare ar fi x′ ∈ R′ , există x ∈ R astfel ı̂ncât x′ = f (x). Prin urmare, avem
f (a)x′ = f (a)f (x) = f (ax) = f (xa) = f (x)f (a) = x′ f (a),
deci f (a) ∈ Z(R′ ).
d) Dacă x−1 e inversul lui x ı̂n R atunci f (x−1 ) este inversul lui f (x) ı̂n R′ .
e) Reciprocele implicaţiilor a), b), c), d) nu sunt, ı̂n general, adevărate. De exemplu,
f : Z → Z12 , f (x) = x
b este un omomorfism surjectiv de inele cu unitate (deci unital),
b
4 este idempotent ı̂n Z12 , dar 4 nu este idempotent ı̂n Z, b 6 este nilpotent ı̂n Z12 ,
dar 6 nu este nilpotent ı̂n Z, iar b5 este inversabil ı̂n Z12 , dar 5 nu este inversabil ı̂n
Z. Un exemplu banal pentru a arăta că reciproca implicaţiei c) nu are loc se obţine
ı̂n cazul omorfismului (nul) de la un inel necomutativ la inelul nul. Un exemplu
nebanal ı̂n acest sens va fi prezentat ı̂n observaţia de după problema 3.79.
3.50. Indicaţie. Unicitatea: Presupunem că există ⊥ şi ⊤ care verifică condiţiile cerute.
Rezultă că f (x + y) = f (x)⊥f (y) şi f (xy) = f (x)⊤f (y) pentru orice x, y ∈ R. Înlocuind
pe x cu f −1 (x) şi pe y cu f −1 (y) primim:
x⊥y = f (f −1 (x) + f −1 (y)) şi x⊤y = f (f −1 (x) · f −1 (y)).
3.51. Indicaţii. i) Funcţiile fi, g : R → Mn (R) (i ∈ {1, . . . , n}) pentru care fi(a) este
matricea care are pe poziţia (i, i) pe a şi 0 ı̂n rest, iar
 
a 0 ... 0
 0 a ... 0 
 
g(a) =  . . .. 
 .. .. . 
0 0 ... a
sunt omomorfisme injective de inele.
ii) Dacă a, b ∈ R luăm
   
a 0 ... 0 0 ... 0 b
 0 0 ... 0   0 ... 0 0 
   
A= . .. ..  , B =  .. .. .. 
 .. . .   . . . 
0 0 ... 0 0 ... 0 0
şi din AB = BA deducem  ab = 0. 
0 a 0 ... 0
 0 0 0 ... 0 
 
iii) Pătratul matricei  . .. .. ..  este matricea nulă.
 .. . . . 
0 0 0 ... 0
 
1 0 ... 0
 0 1 ... 0 
 
iv) Dacă 1 este unitate ı̂n R atunci In =  . . ..  este unitatea lui Mn (R).
 .. .. . 
0 0 ... 1
Reciproc, dacă E = (eij ) este unitate ı̂n Mn (R) atunci e11 este unitate ı̂n R. Aceasta
rezultă din egalitatea
 elementelor
 din linia 1 – coloana 1 ale matricelor (egale) AE, EA şi
a 0 ... 0
 0 0 ... 0 
 
A, unde A =  . . .. , cu a ∈ R arbitrar.
 .. .. . 
0 0 ... 0
 
1 0 ... 0
 0 0 ... 0 
 
v) Matricea  .. .. ..  este element idempotent ı̂n Mn (R).
 . . . 
0 0 ... 0
vi) Din iii) rezultă că n nu poate fi mai mare sau egal cu 2.
3.52. Indicaţie. Se arată că Z(Mn (R)) = {aIn | a ∈ Z(R)}. Incluziunea ⊆ se poate
obţine astfel: orice matrice A = (aij ) ∈ Z(Mn (R)) comută cu orice matrice

0, dacă (i, j) 6= (k, l)
Ekl = (eij ), cu eij = (k, l ∈ {1, . . . , n}),
1, dacă (i, j) = (k, l)
prin urmare
akk = all , ∀ k, l ∈ {1, . . . , n} şi akl = 0, ∀ k, l ∈ {1, . . . , n}, k 6= l.
Notând a11 = · · · = ann = a, din A(rE11 ) = (rE11 )A pentru orice r ∈ R rezultă a ∈ Z(R).
3.53. Indicaţie. Dacă q = a1 + a2 i + a3 j + a4 k ∈ Z(Q), din qi = iq rezultă a3 = a4 = 0,

iar din qj = jq deducem a2 = 0. Prin urmare Z(Q) = R.
3.54. Indicaţii. iii) Se aplică problema 3.49 d) pentru izomorfismul R → R′ şi pentru
inversul său. iv) U (Z, +, ·) ≃ U (Z4 , +, ·).
3.55. Indicaţii. i) Se foloseţe faptul că determinantul produsului a două matrice este
produsul determinanţilor lor şi faptul că o matrice este inversabilă dacă şi numai dacă
determinantul său este nenul.
ii) Din A + B = AB rezultă (A − In )(B − In ) = In , ceea ce, conform i), conduce la
(B − In )(A − In ) = In . Deci (A − In )(B − In ) = (B − In )(A
− In ), ceea ce implică
2 1 2 −1
AB = BA. În cazul n = 2, pentru matricele A = , B = avem
0 2 0 2
A + B = AB.
3.56. Indicaţii. a) U (Z, +, ·) = {−1, 1}, U (Mn (K), +, ·) = {A ∈ Mn (K) | det A 6= 0},
U (Mn (Z), +, ·) = {A ∈ Mn (Z) | det A = ±1}.
b) U (Mn (R), +, ·) = {A ∈ Mn (R) | det A este inversabil ı̂n (R, +, ·)}, U (Mn (K), +, ·) =
{A ∈ Mn (K) | det A 6= 0}.
1 m 0 ... 0
0 1 0 ... 0
c) Pentru orice m ∈ Z, 0 0 1 . . . 0 = 1.
.. .. .. ..
. . . .
0 0 0 ... 1
207
Observaţie: Dacă (R, +, ·) este un inel asociativ, cu unitate, atunci U (Mn (R), +, ·) se
notează cu GLn (R) şi se numeşte grupul general liniar de gradul n peste R.
2
3.57. Indicaţie. (U (Mn (Z), +, ·), ·) este infinit, iar ((U (Z, +, ·))n , ·) este finit.
3.58. Indicaţii. 2) f : M → R este element inversabil ı̂n (RM , +, ·) dacă şi numai dacă
f (M ) ⊆ U (R, +, ·).
3.59. Indicaţie. i) Se ştie că ta : R → R, ta (x) = ax este un endomorfism al lui (R, +),
iar ϕ : R → End(R, +), ϕ(a) = ta este un omomorfism unital injectiv de inele. Condiţia
de la i) afirmă că pentru orice f ∈ End(R, +) avem f = tf (1) , deci ϕ este şi surjectiv.
ii) Dacă f ∈ End(R, +), x ∈ R şi inelul (End(R, +), +, ◦) este comutativ, atunci
f (x) = f (x · 1) = f (tx (1)) = (f ◦ tx )(1) = (tx ◦ f )(1) = tx (f (1)) = x · f (1) = f (1) · x.
3.60. Răspuns. End(Z, +) = {ta : Z → Z | a ∈ Z}, Aut(Z, +) = {−1Z , 1Z },
End(Z, +, ·) = {θ = t0 , 1Z }, Aut(Z, +, ·) = {1Z }, End(Q, +) = {ta : Q → Q | a ∈ Q},
Aut(Q, +) = {ta : Q → Q | a ∈ Q∗ }, End(Q, +, ·) = {θ = t0 , 1Z }, Aut(Q, +, ·) = {1Z },
End(Zn , +) = {tba : Zn → Zn | b a ∈ Zn }, Aut(Zn , +) = {tba | (a, n) = 1}, End(Zn , +, ·) =
{tba | b
a idempotent ı̂n Zn }, Aut(Zn , +, ·) = {1Zn }.
3.61. Indicaţie. Dacă ∗ este o operaţie binară pe Z astfel ı̂ncât (Z, +, ∗) să fie un inel,
din distributivitatea operaţiei ∗ faţă de + avem pentru orice m, n ∈ Z
m ∗ n = (b ·· +b
| + ·{z
1 1}) ∗ (b ·· +b
| + ·{z
1 1}) = 1|d · · + 1d
∗ 1 + ·{z ∗ 1} = mn(1 ∗ 1),
m ori n ori mn ori
prin urmare operaţia ∗ este determinată de 1 ∗ 1. Se verifică uşor că pentru orice a ∈ Z,
operaţia ∗ definită prin m ∗ n = mna determină o structură de inel pe Z. Inelul astfel
obţinut este cu unitate dacă şi numai dacă a ∈ {−1, 1}.
3.62. Indicaţie. Fie ∗ o operaţie (binară) pe Zn astfel ı̂ncât (A = Zn , +, ∗) este un inel
cu unitatea e. Dacă m = ord(Zn ,+) (e) atunci m|n. Avem, de asemenea, n|m deoarece
m·b
1=b ·· +b
| + ·{z
1 1} = b ·· +b
|1 ∗ e + ·{z 1 ∗ e} = b
1 ∗ (b
e| + ·{z e}) = b
·· + b 1 ∗ (m · e) = b
1∗b
0=b
0.
m ori m ori m ori
Rezultă că Zn = {b 1, . . . , n[
0, b − 1} = {0 · e, 1 · e, . . . , (n − 1)e} = A şi se demonstrează că
ϕ : Zn → A, ϕ(b k) = k · e este un izomorfism de inele.
3.63. Indicaţii. Toate grupurile cu p elemente sunt abeliene şi sunt izomorfe cu (Zp , +),
iar pe acest grup se cunosc două structuri neizomorfe de inel: inelul de pătrat nul şi
inelul (Zp , +, ·) al claselor de resturi modulo p. Se poate arăta că, abstracţie făcând
de un izomorfism, acestea sunt singurele structuri de inel ce se pot defini pe Zp astfel:
presupunând că ∗ este o operaţie binară pentru care există a, b ∈ Zp astfel ı̂ncât (Zp , +, ∗)
să fie inel şi a ∗ b 6= b
0, submulţimea A = {x ∈ Zp | a ∗ x = b 0} = 6 Zp este un subinel al lui
(Zp , +, ·). Dar atunci A 6= Zp este un subgrup normal al grupului simplu (Zp , +). Rezultă
A = {b 0}, prin urmare a nu este divizor al lui zero la stânga. Urmează că a ∈ / B = {x ∈
Zp | x ∗ a = 0} şi, ca mai sus, deducem că a nu este nici divizor al lui zero la dreapta.
Aşadar, cu a se poate simplifica ı̂n (Zp , +, ∗). Atunci egalităţile f (x) = x ∗ a şi g(x) = a ∗ x
definesc două funcţii injective f, g : Zp → Zp care vor fi implicit şi surjective. Atunci
există e ∈ Zp astfel ı̂ncât a ∗ e = a, iar cum orice b ∈ Zp se scrie sub forma b = x ∗ a cu
x ∈ Zp , vom avea b ∗ e = (x ∗ a) ∗ e = x ∗ (a ∗ e) = x ∗ a = b, deci e este element neutru la
dreapta pentru ∗. Analog se arată că ∗ admite element neutru la stânga. Deci (Zp , +, ∗)
este inel cu unitate. Concluzia dorită urmează aplicând problema 3.62.
3.64. Indicaţie. Dacă f este un omomorfism al grupului (Q, +) ı̂n (C, +) atunci
f (x) = f (1)x, ∀ x ∈ Q.
Dacă, ı̂n plus, f (1 · 1) = f (1) · f (1) atunci f (1) ∈ {0, 1}. Cerând ca f să fie nenul, rămâne
f (x) = x, ∀ x ∈ Q.
√ √
3.65. Presupunem că f : Q( 2) → Q( 2) este un automorfism. Se deduce, ca
ı̂n indicaţia
√ problemei anterioare,
√ că f (x) = x pentru √ orice x ∈ √ Q. √De aici şi
din ( 2)2 = 2 rezultă [f (√ 2)]2 = 2,√ceea ce implică √ f ( 2) ∈√ {− 2, 2}. Deci
f ∈ {f1 , f2 }, unde f1 (a + b 2) = a + b 2 şi f2 (a + b 2) = a − b 2 . Din f1 = 1Q(√2)
rezultă că f1 este automorfism. Avem f2 ◦ f2 = 1Q(√2) , ceea ce implică f2 bijecţie şi
f2−1 = f2 . Se verifică uşor că f2 este omomorfism.
√ Deci şi f2 este automorfism. În
concluzie, automorfismele corpului Q( 2) sunt f1 şi f2 .
3.66. Fie f un endomorfism al lui (R, +, ·). Avem (f (1))2 = f (1), deci f (1) = 1
sau f (1) = 0, caz ı̂n care f este omomorfismul nul. Dacă f este nenul atunci f este
√ = 2x pentru orice x ∈ Q, iar dacă x ∈ R, x > 0
injectiv. Se arată√uşor că f (x)
2
atunci f (x) = f (( x) ) = (f ( x)) > 0 (faptul că inegalitatea e strică provine din
injectivitatea lui f ). Rezultă că pentru orice x, y ∈ R cu x < y avem
f (y) − f (x) = f (y − x) > 0,
deci f este strict crescătoare. Considerând pentru un a ∈ R \ Q şirul (a′n )n∈N al
aproximărilor sale raţionale prin lipsă şi şirul (a′′n )n∈N al aproximărilor sale raţionale
prin adaos, obţinem a′n ≤ a ≤ a′′n pentru orice n ∈ N, prin urmare
a′n = f (a′n ) ≤ f (a) ≤ f (a′′n ) = a′′n
pentru orice n ∈ N. Trecând la limită obţinem f (a) = a. Deci f = 1R .
3.67. Indicaţii. Dacă f este omomorfism al lui (Zm , +) ı̂n (Zn , +) atunci f (x) = xba,
unde b a=b
a = f (1) verifică egalitatea m · b 1. Dacă, ı̂n plus, f este omomorfism al lui (Zm , ·)
a este idempotent ı̂n Zn . Dacă, de exemplu, (m, n) = 1 atunci b
ı̂n (Zn , ·) atunci b a=b 0 şi
singurul omomorfism este cel nul.
3.68. Cum (Q, +, ·) este un corp, omomorfismele g, h sunt fie nule, fie injective.
Dacă g, h sunt ambele nule, concluzia e imediată. Considerăm contrariul, iar din
g(n) = h(n) pentru orice n ∈ Z deducem că g şi h sunt injective. Atunci subinelele
g(Q) şi h(Q) ale lui R sunt corpuri cu aceeaşi unitate 1′ = g(1) = h(1), iar dacă A
este subinelul lui R generat de g(Q) ∪ h(Q) atunci A este, ı̂n raport cu operaţiile
induse din (R, +, ·), un inel cu unitatea 1′ şi omomorfismele g, h pot fi privite ca
omomorfisme (unitale) cu codomeniul A. Atunci g(n), h(n) sunt inversabile ı̂n A
pentru orice n ∈ Z∗ şi, ı̂n plus,

1 −1
−1 −1 −1
1
g =g n = [g(n)] = [h(n)] = h n =h .
n n
Astfel, pentru orice m, n ∈ Z, n 6= 0, avem
m m
1 1
g = g(m)g = h(m)h =h .
n n n n
209
Observaţie: Din problema de mai sus rezultă că omomorfismul de incluziune Z → Q

este un exemplu de omomorfism nesurjectiv de inele cu care se poate simplifica la dreapta
(ı̂ntr-o compunere de omomorfisme de inele).
3.69. Indicaţii. Subinelele lui (Z, +, ·) sunt de forma nZ, cu n ∈ N, iar dacă n ∈ N
idealele inelului (nZ, +, ·) coincid cu subinelele sale şi sunt de forma (mn)Z, cu m ∈ N.
3.70. Indicaţii. i) Dacă r, r ′ ∈ U : V şi a ∈ R atunci, pentru orice x ∈ V , avem

rx, r ′ x ∈ U şi ax ∈ V , prin urmare, (r − r ′ )x = rx − r ′ x ∈ U , (ar)x = a(rx) ∈ U şi
(ra)x = r(ax) ∈ U .
ii) Dacă r ∈ U : (V1 + V2 ) atunci r(x1 + x2 ) ∈ U pentru orice x1 ∈ V1 , x2 ∈ V2 . Luând
x1 = 0, respectiv x2 = 0, obţinem r ∈ U : V2 , respectiv r ∈ U : V1 .
iii) U : (U + V ) = (U : U ) ∩ (U : V ) = R ∩ (U : V ) = U : V .
iv) Cum rx ∈ V pentru orice r ∈ R, x ∈ V , din V ⊆ U rezultă U : V = R. Reciproc, dacă
R are unitate, 1 ∈ U : V implică V = 1 · V ⊆ U.
[m, n] [m, n]
v) nZ : mZ = {r ∈ Z | rmZ ⊆ nZ} = {r ∈ Z | n|rm} = r ∈ Z | r = Z.
m m
3.71. Indicaţii. Dacă r, s, a ∈ R, m, n ∈ N şi r m , sn ∈ I atunci folosind problema 3.7 şi

faptul că I este ideal deducem că (r − s)m+n ∈ I, iar din comutativitatea lui R şi I ideal,
avem (ar)m = am r m ∈ I şi (ra)m = r m am ∈ I. Egalităţile din enunţ se demonstrează
verificând dubla incluziune.

0 a
3.72. Răspuns. În general, nu. De exemplu, A = | a, b ∈ R este ideal
0 b

0 0
stâng ı̂n inelul (M2 (R), +, ·) şi B = | a, b ∈ R este ideal drept, dar intersecţia
a b

0 0
A∩B = | a ∈ R nu este ideal ı̂n (M2 (R), +, ·).
0 a
3.73. Indicaţii. Trebuie verificat că pentru orice ideale U, V, T ale unui inel R cu U ⊆ T
avem U + (V ∩ T ) = (U + V ) ∩ T . Submodularitatea (adică incluziunea ⊆) este verificată
de orice latice, iar incluziunea ⊇ se demostrează ca ı̂n soluţia problemei 2.141.
Altfel: laticea idealelor unui inel este sublatice a laticii subgrupurilor grupului abelian
(R, +), care este modulară.
3.74. Indicaţii. Se poate

p folosi problema 3.71 de unde rezultă că mulţimea elementelor
nipotente coincide cu {0}, deci este un ideal al lui R. Se poate da şi o soluţie care să
nu facă apel la problema 3.71 astfel: dacă a, b ∈ R sunt elemente nilpotente, m, n ∈ N,
am = 0 = bn şi r ∈ R atunci folosind problema 3.7 se arată că (a − b)m+n = 0, iar
(ra)m = r m am = 0.
3.75. Dacă a ∈ R este nilpotent şi an = 0 (n ∈ N) atunci
(1 + a)(1 − a + a2 − · · · + (−1)n−1 an−1 ) = 1 + (−1)n−1 an = 1,
deci 1 + a este inversabil. Dacă x, y ∈ R cu x inversabil şi y nilpotent atunci,

conform problemei anterioare, x−1 y este un element nilpotent al lui R, prin urmare
x + y = x(1 + x−1 y) este inversabil fiind produsul a două elemente inversabile.
3.76. Indicaţii. i) Un inel Boole nenul simplu este un inel asociativ şi comutativ simplu
care nu este de pătrat nul, deci un corp (vezi [34, Teorema 3.4.4]). Se foloseşte apoi
problema 3.18.
ii) Un raţionament inductiv simplu arată că este destul să arătăm că orice ideal U generat
de o mulţime cu două elemente {a, b} ⊆ R este principal. Cum orice element din R este
idempotent (şi R este comutativ) avem a = a(a + b − ab) şi b = b(a + b − ab), prin urmare
U = aR + bR = (a + b − ab)R.
3.77. Indicaţii. Dacă U1 , U2 sunt ideale ı̂n R1 , respectiv R2 atunci U1 × U2 este ideal
ı̂n R1 × R2 . Reciproc, dacă U este un ideal al lui R1 × R2 şi pi : R1 × R2 → Ri (i = 1, 2)
sunt proiecţiile canonice atunci pi (U ) este ideal ı̂n pi (R1 × R2 ) = Ri (i = 1, 2) şi avem
U = p1 (U ) × p2 (U ). Într-adevăr, incluziunea U ⊆ p1 (U ) × p2 (U ) este evidentă, iar dacă
(x, y) ∈ p1 (U ) × p2 (U ) atunci există x′ ∈ R1 , y ′ ∈ R2 pentru care (x, y ′ ), (x′ , y) ∈ U , ceea
ce implică (x, y) = (1, y)(x, y ′ ) + (x, 1)(x′ , y) − (x, y ′ )(x′ , y) ∈ U.
3.78. Indicaţie. Transformările unei matrice menţionate ı̂n enunţ ale se numesc trans-
formări elementare. Pentru a efectua o transformare elementară, referitoare la linii (co-
loane), asupra unei matrice A se poate proceda astfel: se realizează transformarea respec-
tivă asupra matricei unitate In şi ı̂nmulţim pe A cu matricea astfel obţinută pe stânga
(dreapta). Evident, dacă A ∈ U atunci matricea rezultată este tot ı̂n U.
3.79. Indicaţie. T /U = {A + U | A matrice diagonală} (A = (aij ) este diagonală dacă

aij = 0 pentru orice i, j ∈ {1, . . . , n}, i 6= j).
Observaţie: Proiecţia canonică T → T /U este un omomorfism surjectiv care duce un

inel necomutativ ı̂ntr-unul comutativ şi implicit elemente din T \ Z(T ) ı̂n Z(T /U ) = T /U .
3.80. Indicaţii. i) Se arată uşor că dacă U este ideal al lui R atunci Mn (U ) este ideal
ı̂n Mn (R). Reciproc, dacă U este ideal ı̂n Mn (R) atunci
U = {a ∈ R | ∃A = (aij ) ∈ U cu a11 = a}
este un ideal al lui R şi Mn (U ) = U. Într-adevăr, dacă A = (aij ) ∈ U atunci permutând

succesiv linia 1 cu linia i şi coloana 1 cu coloana j se obţine o matrice din U care are pe
aij ı̂n colţul stânga-sus, deci aij ∈ U . Dacă B = (bij ) ∈ Mn (U ) atunci, pentru orice i
şi j există
 o matrice B ij ∈ U care are pe bij ı̂n colţul stânga-sus. Dacă luăm matricea
1 0 ... 0
 0 0 ... 0 
 
X = . .
. . ..  atunci XBij X ∈ U este matricea care are pe bij ı̂n poziţia (i, j)
 . . . 
0 0 ... 0
şi 0 ı̂n rest. Suma acestor matrice este chiar B şi aparţine lui U.
ii) Corespondenţa (aij ) 7→ (aij + U ) defineşte un omomorfism surjectiv de inele f al lui
(Mn (R), +, ·) ı̂n (Mn (R/U ), +, ·). Aplicăm prima teoremă de izomorfism pentru inele lui
f şi obţinem izomorfismul căutat.
iii) şi iv)urmează
din i)
a b
v) U = ∈ M2 (2Z) | 4|a este ideal ı̂n M2 (2Z) pentru care nu există nici un
c d
ideal U al lui 2Z cu proprietatea că Mn (U ) = U.
vi) Dacă U este ideal stâng al lui R atunci Mn (U ) este ideal stâng al
lui Mn (R), fără ca
0 a
reciproca să fie, ı̂n general, adevărată. De exemplu, U = | a, b ∈ R este un
0 b
211
ideal stâng al inelului M2 (R), dar singurele ideale (unilaterale) ale lui R sunt {0} şi R, iar
Mn ({0}) 6= U 6= Mn (R). Menţionăm că acest exemplu poate fi generalizat pentru matrice
pătrate de orice ordin n ∈ N, n ≥ 2, cu coeficienţi ı̂ntr-un corp.
3.81. Indicaţii. i) Se arată că f : P(M ) → P(M \ N ), f (X) = X ∩ (M \ N ) = X \ N

este un omomorfism surjectiv de inele şi se aplică prima teoremă de izomorfism.
ii) Dacă N ⊆ M , se verifică uşor că P(N ) este ideal al lui P(M ). Dacă U este un ideal
al lui P(M ) şi X, Y ∈ U atunci X ∪ Y = (X + Y ) + (X · Y ) ∈ U. Inductiv, se obţine
că U este
[ ı̂nchis la reuniuni finite, prin urmare, cum M este finită, U este finită, deci
N = X ∈ U. De asemenea, dacă X ∈ U şi Z ⊆ X atunci Z = X ∩ Z = X · Z ∈ U.
X∈U
Rezultă că P(N ) ⊆ U şi cum X ∈ U implică X ⊆ N (adică X ∈ P(N )) avem U = P(N ).
iii) Dacă M este infinită, U = {X ∈ P(M ) | X finită} este un ideal infinit al lui P(M ), iar
dacă ar exista N ⊆ M pentru care U = P(N ) atunci N ∈ U ar fi finită, deci P(N ) = U
este finită, contradicţie.
3.82. Indicaţie. Se aplică prima teoremă de izomorfism omomorfismului de inele rezul-

f p′
tat din compunerea R / R′ / R′ /f (U ) (p′ este proiecţia canonică).
3.83. Indicaţie. Dacă x ∈ R este un nondivizor al lui zero cu ord(R,+) (x) = n ∈ N∗ şi
y ∈ R atunci 0 = (nx)y = x(ny), prin urmare ny = 0.
Observaţii: a) Noţiunea de caracteristică se defineşte şi pentru inele (R, +, ·) care nu

au unitate astfel: dacă mulţimea {ord(R,+) (x) | x ∈ R} este o submulţime mărginită a lui
N∗ atunci caracteristica inelului R este cel mai mic multiplu comun al numerelor naturale
ord(R,+) (x) (x ∈ R); ı̂n caz contrar, caracteristica inelului R este ∞ (sau 0).
b) Din problema de mai sus rezultă că toţi nondivizorii lui zero dintr-un inel R au acelaşi
ordinı̂n (R, +), egal cu caracteristica inelului (şi cu ordinul unităţii ı̂n (R, +), dacă aceasta
există).
3.84. Indicaţie. Din problema anterioară rezultă că toate elementele nenule ale unui
corp K au acelaşi ordin ı̂n grupul (K, +), aşadar, pentru a, b ∈ K ∗ nu putem avea 2a =
3b = 0.
3.85. Răspuns. Dacă 0 = 1 atunci caracteristica inelului este 1, ı̂n caz contrar este 2.
3.86. Răspuns. char(Zm × Zn , +, ·) = [m, n] (am notat cu charR caracteristica inelului

R).
3.87. Răspuns. char(Z × Z) = char(Z2 × Z) =char(Q × Z4 ) =char(End(Z, +)) = ∞,

char(End(Z3 , +)) = 3.
3.88. Răspuns. Orice inel Boole infinit (de exemplu, inelul (P(M ), +, ·) din problema
3.4 cu M infinită), char Zn [X] = n (n ∈ N, n ≥ 2).
3.89. Indicaţie. Dacă p este prim, char Zp [X] = p, char(Zp × Zp ) = [p, p] = p, dar
inelele (Zp [X], +, ·) şi (Zp × Zp , +, ·) nu sunt corpuri.
3.90. Indicaţie. Pentru ca mulţimea {0, 1} să fie parte stabilă ı̂n (K, +) este necesar
(şi suficient) ca 1 + 1 = 0. De aici rezultă că {0, 1} este subcorp ı̂n K atunci şi numai
atunci când charK = 2.
3.91. Indicaţie. Suma elementelor de pe prima diagonală a matricei AB este egală cu

suma elementelor de pe prima diagonală a matricei BA, prin urmare, suma elementelor
de pe prima diagonală a matricei AB − BA este 0, iar suma elementelor de pe prima
diagonală a matricei In este n · 1 6= 0.
3.92. Dacă R este de caracteristică p > 2 atunci ecuaţia x2 = 1 are ı̂n U(R, +, ·)
două soluţii x1 = 1 6= −1 = x2 , iar ecuaţia 2x = 0 are ı̂n (R, +) o singură soluţie
x = 0. Dacă R este de caracteristică 2 atunci ecuaţia x2 = 1 are ı̂n U(R+, ·) o
singură soluţie x = 1 = −1, iar ecuaţia 2x = 0 are ı̂n (R, +) cel puţin două soluţii
x1 = 0 şi x2 = 1. Dacă ar exista un izomorfism ϕ : U(R, +, ·) → R atunci acesta
ar aplica bijectiv mulţimea soluţiilor ecuaţiei x2 = 1 pe mulţimea soluţiilor ecuaţiei
2x = 0. Deci cele două ecuaţii ar avea acelaşi număr de rădăcini, ceea ce nu este
adevărat. Rezultă că grupurile (U(R, +, ·), ·) şi (R, +) nu sunt izomorfe.
3.94. Indicaţie. Se foloseşte definiţia produsului restrâns de grupuri şi definiţia poli-
noamelor ca şiruri de suport finit.
3.95. Dacă g = b0 +b1 X +· · · ∈ R[[X]] şi f g = 1 atunci a0 b0 = 1 deci a0 este element

inversabil ı̂n R. Invers, dacă a0 este inversabil, luăm b0 = a−10 şi arătăm, prin inducţie
după n, că pentru orice n ∈ N∗ există bn ∈ R astfel ı̂ncât a0 bn +a1 bn−1 +· · ·+an b0 = 0.
Pentru n = 1, b1 = −a−1 2
0 a1 b0 = −a1 b0 verifică egalitatea a0 b1 + a1 b0 = 0, iar dacă
presupunem că b1 , . . . , bn−1 sunt determinaţi atunci
bn = −a−1
0 (a1 bn−1 + · · · + an b0 ) ∈ R.
Seria formală g = b0 + b1 X + · · · din R[[X]] verifică egalitatea f g = 1.
3.96. Indicaţie. Se foloseşte faptul că dacă (R, +, ·) este un domeniu de integritate
atunci U (R[X], +, ·) = U (R, +, ·).
3.97. Răspuns. f = 1 + x ∈ R[X] este inversabil ı̂n inelul (R[[X]], +, ·), dar nu este
inversabil ı̂n inelul (R[X], +, ·).
3.98. Indicaţie. Fie h = a0 + a1 X + · · · + an X n cu a0 , . . . , an ∈ Z4 , n ∈ N∗ , n ≥ 3.

Avem (b
3+b
2X + b
2X 2 )h = b
1 dacă şi numai dacă
b
3a0 = b
1,
b
3a1 + b
2a0 = b
0
b
3a2 + b
2a1 + b
2a0 = b
0
b
3a3 + b
2a2 + b
2a1 = b
0
..
.
b2an + b
2an−1 + b
2an−2 = b
0
b
2an + b2an−1 = b
0
b
2an = b
0.
Rezultă că a0 = b
3, a1 = b
2, a2 = b
2 şi a3 = · · · = an = b
0, deci h = b
2X 2 + b
2X + b
3.
213
3.99. a) Să remarcăm că un element din R este nilpotent ı̂n R dacă şi numai dacă
este nilpotent ı̂n R[X]. Fie i ∈ {1, . . . , n}. Dacă ai este nilpotent ı̂n R[X] atunci,
conform problemei 3.74, ai X i este nilpotent ı̂n R[X], deci a1 X + · · · + an X n este
nilpotent ı̂n R[X]. Dacă a0 este inversabil atunci, aplicând problema 3.75, rezultă
că f este inversabil ı̂n R[X]. Reciproc, să considerăm că există un polinom g =
b0 + b1 X + · · · + bm X m (b0 , b1 , . . . , bm ∈ R) astfel ı̂ncât f g = 1. Atunci
a0 b0 = 1,
a1 b0 + a0 b1 = 0
..
.
an bm−2 + an−1 bm−1 + an−2 bm = 0
an bm−1 + an−1 bm = 0
an bm = 0.
Din prima egalitate deducem că a0 şi b0 sunt inversabile. Înmulţind penultima
egalitate cu an şi ţinând cont de ultima, obţinem a2n bn−1 = 0, care, ı̂mpreună cu
ultima egalitate şi cu cea rezultată din antepenultima prin ı̂nmulţire cu a2n , implică
a3n bm−2 = 0. Procedând ı̂n continuare ca mai sus se ajunge la egalitatea am+1
n b0 = 0,
m+1 n
adică la an = 0 şi astfel, an este nilpotent. Urmează că an X este nilpotent, deci
polinomul
f1 = f − an X n = a0 + a1 X + · · · + an−1 X n−1
este, de asemenea, inversabil, ca fiind suma dintre un element inversabil şi unul
nilpotent. Ca mai sus, se arată că aceasta conduce la faptul că an−1 este nilpotent.
Aplicând succesiv acest raţionament se arată că an−2 , . . . , a1 sunt nilpotente.
b) Dacă a0 , a1 , . . . , an sunt nilpotente, se arată, ca la a), că a1 X + · · · + an X n este
nilpotent, aşadar f este nilpotent fiind sumă a două elemente nilpotente. Reciproc,
dacă f este nilpotent atunci −1 + f = (−1 + a0 ) + a1 X + · · · + an X n este suma
dintre un element inversabil şi unul nilpotent, prin urmare este inversabil. Rezultă
că a1 , . . . , an sunt elemente nilpotente. Dar atunci şi a1 X +· · ·+an X n este nilpotent,
deci şi a0 = f − (a1 X + · · · + an X n ) este nilpotent.
3.100. Indicaţie. Se foloseşte caracterizarea elementelor inversabile din Zn , problema
anterioară şi problema 3.15 şi se deduce
cn X n | (a0 , n) = 1, p1 · · · pk |ai , i ∈ {1, . . . , n}, n ∈ N∗ },

U (Zn [X]) = {ab0 + ab1 X + · · · + a
unde p1 , . . . , pk sunt divizorii primi (distincţi) ai lui n.
3.101. Considerăm f = a0 + a1 X + · · · + an X n , cu a0 , . . . , an ∈ R, an 6= 0 şi

g = b0 + b1 X + · · · + bm X m , cu b0 , b1 , . . . , bm ∈ R, bm 6= 0 un polinom (nenul) de
grad minim astfel ı̂ncât f g = 0. Atunci an bm = 0, prin urmare f (an g) = 0, ceea ce
conform minimalităţii lui m ∈ N conduce la an g = 0, adică an bj = 0 pentru orice
j ∈ {0, . . . , m}. Dar atunci
(a0 + a1 X + · · · + an−1 X n−1)g = (f − an X n )g = 0,
ceea ce implică an−1 bm = 0. Urmează că f (an−1 g) = 0 şi din nou minimalitatea lui
m conduce la an−1 g = 0, adică an−1 bj = 0 pentru orice j ∈ {0, . . . , m}. Aplicând
succesiv raţionamentul de mai sus obţinem
ai bj = 0, ∀i ∈ {0, . . . , n}, ∀j ∈ {0, . . . , m}.
Înseamnă că luând a = bm avem a 6= 0 şi af = 0. Mai mult, gradul lui g este atunci
m = 0 şi g = b0 = bm = a. Implicaţia inversă este, evident, adevărată.
3.102. Indicaţie. Din indicaţiile de la problema 2.69 rezultă că orice q = a2 i+a3 j +a4 k
cu a2 , a3 , a4 ∈ R şi a22 + a23 + a24 = 1 verifică egalitatea x2 + 1 = 0.
3.103. Răspuns. Gradul polinomului f = b4X − b4 ∈ Z12 [X] este 1, dar f are 4 rădăcini
ı̂n Z12 şi anume: b
1, b
4, b b
7, 10.
3.104. Avem
" 2 #
b c b b2 − 4ac
aX 2 + bX + c = a X 2 + X + =a X+ − .
a a 2a 4a2
Fie z0 ∈ C o rădăcină de ordinul 2 a numărului complex b2 − 4ac. Rădăcinile

−b + z0 −b − z0
polinomului dat sunt α1 = şi α2 = .
2a 2a
Observaţii: a) Să observăm că cealaltă rădăcină de ordinul 2 a numărului complex
b2 − 4ac este −z0 , deci rădăcinile
√ determinate de aceasta sunt tot α1 , α2 .
b) Dacă notăm pe z0 cu b2 − 4ac , obţinem o formulă similară cu cea care dă forma
rădăcinilor unui polinom de grad 2 cu coeficienţi reali.
√ √ √ √
−2 ± 3 + i 6 6 − 3 ± (2 − i)
3.105. Răspuns. a) ; b) ± −i ; c) .
2 2 2 2
3.106. Indicaţii. a) Dacă α, β ∈ C şi α + β este o soluţie a ecuaţiei y 3 + py + q = 0
atunci (α + β)3 + p(α + β) + q = 0 sau, echivalent, (α3 + β 3 ) + (3αβ + p)(α + β) + q = 0.
p3
Se observă că dacă 3αβ + p = 0 atunci α3 + β 3 = −q şi α3 β 3 = − , aşadar α3 şi β 3 sunt
27
2 p3
soluţiile ecuaţiei t + qt − = 0, adică
27
r r
3 q q2 p3 3 q q2 p3
(1) α =− + + şi β = − − + ,
2 4 27 2 4 27
r
q2 p3 q 2 p3
unde cu + s-a notat o rădăcină de ordinul 2 a lui + ∈ C. Dacă α1 şi β1 sunt
4 27 4 27
soluţii ale ecuaţiilor (1) atunci celelelalte soluţii ale ecuaţiilor (1) sunt εα1 , ε2 α1 , respectiv
εβ1 , ε2 β1 , unde ε ∈ C \ {1} este o rădăcină de ordinul 3 a unităţii. Ştim că α şi β verifică
p
egalitatea 3αβ + p = 0. Aşadar, putem lua α1 , β1 astfel ı̂ncât α1 β1 = − şi atunci soluţiile
3
ecuaţiei y 3 + py + q = 0 sunt
y1 = α1 + β1 , y2 = εα1 + ε2 β1 şi y3 = ε2 α1 + εβ1 .

1
b) Se ı̂nmulţeşte ecuaţia ax3 + bx2 + cx + d = 0, a 6= 0 cu . În ecuaţia rezultată, se
a
b 3
substituie x cu y − şi se obţine o ecuaţie de forma y + py + q = 0.
3a
215
p
3
√ p
3
√ p
3
√ p3
√
3.107. Răspuns. a) x1 = 2+ 2 − 3 , x2√= ε 2 + 3 + ε2 2 − 3 , x3 =
3+
p
3
√ p3
√ −3 ± 3i 3
ε2 2 + 3 + ε 2 − 3 ; b) x1 = −3, x2,3 = .
2
p 2
p2

2
3.108. Indicaţii. a) h = X + + m − 2mX − qX + m + pm − r + 2 2 .
2 4
p2
Polinomul 2mX 2 − qX + m2 + pm − r + este pătratul unui polinom g ∈ C[X] dacă
4
2 2 p2
şi numai dacă are două rădăcini egale, adică q − 8m m + pm − r + = 0. Prin
4
urmare m ∈ C trebuie să fie o soluţie a ecuaţiei

3 2 p2
(1) 8m + 8pm + 8 −r + − q 2 = 0.
4
q
Menţionăm că ı̂n acest caz, avem g = 2m X − .
4m
1 b
b) Înmulţind ecuaţia cu şi substituind apoi x = y + se obţine o ecuaţie de forma
a 4a
(2) y 4 + py 3 + qy + r = 0,
cu p, q, r ∈ C. Ecuaţia (2) se mai scrie h(y) = 0. Dacă m0 este o soluţie a ecuaţiei (1)
atunci ecuaţia (2) este echivalentă cu [f (y) + g(y)][f (y) − g(y)] = 0 şi astfel rezolvarea
ecuaţiei (2) revine la rezolvarea ecuaţiilor de gradul 2

2
√ p q 2
√ p q
y − 2m0 y + + m0 + √ = 0 şi y + 2m0 y + + m0 − √ = 0.
2 2 2m0 2 2 2m0
√ √ √ √
6 6 i 6 ± 3i 2
3.109. Răspuns. ± −i , .
2 2 2
3.110. a) Dacă R este un inel finit şi R 6= {0} atunci R[X] este infinit, iar RR este
finit, deci ϕ nu este injectiv.
b) Luăm (R, +, ·) = (R, +, ·) şi considerăm funcţia sin : R → R. Dacă aceasta ar fi
definită de un polinom f ∈ R[X] atunci f ar avea o infinitate de rădăcini reale, deci
f = 0 şi prin urmare funcţia sinus ar fi identic nulă, contradicţie.
3.111. Indicaţie. fe = ge dacă şi numai dacă orice a ∈ R este rădăcină a polinomului
f − g. Dacă R este infinit atunci f − g = 0, iar dacă R este finit, se obţine condiţia de la
b).
3.112. Răspuns. f1 = b2X 3 + b2X 2 + b1, f2 = f = X 3 + b2X 2 + X + b1, f3 = b2X 2 + b2X + b1.
Pentru cele de grad 4 (sau mai mare) se foloseşte problema anterioară.
3.113. Indicaţii. Dacă R 6= {0} şi ϕ este surjectiv atunci funcţia

0, r = 0
α : R → R, α(r) =
6 0
1, r =
este funcţia polinomială indusă de un polinom p = a0 + a1 X + · · · + an X n ∈ R[X]. Din

E0 (p) = p(0) = α(0) = 0 rezultă că a0 = 0, prin urmare r(a1 + a2 r · · · + an r n−1 ) = 1
pentru orice r 6= 0. Aşadar, orice element nenul din R este inversabil de unde urmează
că R este un corp. Pentru a arăta că R este finit, se demonstrează că dacă R ar fi corp
infinit atunci ϕ nu ar fi surjectiv. Pentru aceasta se poate proceda ca ı̂n soluţia problemei
3.110 considerând o funcţie nenulă cu o infinitate de zerouri, de exemplu

1, r = 0
β : R → R, β(r) = .
0, r 6= 0
Reciproc, fie R = {a1 , . . . , an } corp, γ ∈ RR . Arătăm că există f ∈ R[X] astfel ı̂ncât
fe = γ. Folosind teorema ı̂mpărţirii cu rest ı̂n R[X] şi problema 3.111, deducem că
f induce aceeaşi funcţie polinomială ca restul ı̂mpărţirii lui f la (X − a1 ) · · · (X − an ),
prin urmare, este suficient să considerăm că gradul lui f este cel mult n − 1. Luând
f = b0 + b1 X + · · · + bn−1 X n−1 , egalităţile f (ai ) = γ(ai ) (i ∈ {1, . . . , n}) dau un sistem
de n ecuaţii cu n necunoscute (b0 , . . . , bn−1 ) al cărui determinant este
1 a1 a21 . . . an−1
1
1 a2 a22 . . . an−1
2
Y
.. .. .. .. = (aj − ai ) 6= 0,
. . . . 1≤i<j≤n
1 an a2n . . . an−1
n
ceea ce arată compatibilitatea sistemului menţionat, deci existenţa lui f .
Observaţie: În soluţia indicată mai sus s-a arătat existenţa unui polinom f pentru care
fe = γ fără a urmări determinarea lui f . Se verifică cu uşurinţă că funcţia polinomială
determinată de polinomul (de interpolare al lui Lagrange)
n
X (X − a1 ) · · · (X − ai−1 )(X − ai+1 ) · · · (X − an )
f= γ(ai )
(ai − a1 ) · · · (ai − ai−1 )(ai − ai+1 ) · · · (ai − an )
i=1
1
este funcţia γ (cu am notat aici inversul elementului a ∈ R∗ ).
a
3.114. Indicaţii. Din proprietatea de universalitate a inelului de polinoame rezultă
că un omomorfism de inele cu domeniul R[X] este determinat de restricţia sa la R şi de
imaginea lui X.
a) Cum ϕ|R este omomorfismul de incluziune i : R → R[X], determinarea lui ϕ revine la
determinarea lui ϕ(X) ∈ R[X]. Dacă ϕ(X) ∈ R atunci ϕ(R[X]) = R, ceea ce contrazice
surjectivitatea lui ϕ. Dacă grad(ϕ(X)) ≥ 2 atunci polinoamele de grad 1 lipsesc din
ϕ(R[X]), din nou conradicţie cu ϕ surjectivă. Aşadar, ϕ(X) este un polinom aX + b de
grad 1, adică ϕ = EaX+b , cu a, b ∈ R, a 6= 0.
b) Dacă ψ este inversul automorfismului ϕ, se verifică cu uşurinţă că ψ|R = i. Ca mai sus,
se obţine că există c, d ∈ R, c 6= 0 astfel ı̂ncât ψ = EcX+d . Din (ϕ ◦ ψ)(X) = (X) rezultă
că ac = 1, deci a este inversabil cu a−1 = c. Mai mult, avem şi ad + b = 0, de unde primim
d = −a−1 b. Reciproc, se verifică faptul că
EaX+b ◦ Ea−1 X−a−1 b = Ea−1 X−a−1 b ◦ EaX+b = 1R[X] .
3.115. Indicaţii. Dacă R ∈ {Z, Q, Zp } se arată uşor că orice automorfism ϕ al lui R[X],
fiind unital, satisface egalitatea ϕ(r) = r pentru orice r ∈ R. În continuare se foloseşte
problema anterioară şi se obţine:
[
Aut(Z[X]) = {Ex+b , E−x+b }, Aut(Q[X]) = {Eax+b | a, b ∈ Q, a 6= 0},
b∈Z
Aut(Zp [X]) = {Eax+b | a, b ∈ Zp , a 6= b
0}.
217
3.116. Indicaţie. Din [X + i + (X 2 + 1)][X − i + (X 2 + 1)] = (X 2 + 1) rezultă că inelul

cât C[X]/(X 2 + 1) are divizori ai lui zero.
3.117. Indicaţie. Aplicăm prima teoremă de izomorfism omomorfismului de inele

E0,0 : Q[X, Y ] → Q, E0,0 (a) = a, ∀a ∈ Q, E0,0 (X) = 0, E0,0 (Y ) = 0.
3.118. Indicaţii. a) Aplicăm prima teoremă de izomorfism omomorfismului de inele

Ei : R[X] → C, Ei (a) = a, ∀a ∈ R, Ei (X) = i.
b) Aplicăm prima teoremă de izomorfism omomorfismului p ◦ E0 rezultat din compunerea

proiecţiei canonice p : Z → Zn , p(a) = b
a cu omomorfismul
E0 : Z[X] → Z, E0 (a) = a, ∀a ∈ Z, E0 (X) = 0.
c) Proiecţia canonică p : Z → Zn , p(a) = b

a induce un omomorfism
p : Z[X] → Zn [X], p(a) = b

a, ∀a ∈ Z, p(X) = X.
Izomorfismul căutat se obţine aplicând prima teoremă de izomorfism lui p.
3.119. Indicaţii. Aplicăm prima teoremă de izomorfism omomorfismelor de inele:

a) E−1 : K[X] → K, E−1 (a) = a, ∀a ∈ K, E−1 (X) = −1;
b) EX,X : K[X, Y ] → K[X], EX,X (a) = a, ∀a ∈ K, EX,X (X) = X, EX,X (Y ) = X şi
EX,−X : K[X, Y ] → K[X], EX,X (a) = a, ∀a ∈ K, EX,X (X) = X, EX,X (Y ) = −X.
3.120. Indicaţii. Se aplică problema 3.82 pentru: a) automorfismul E X şi idealul

2
(X 2 − 1); b) automorfismul EX+b1 şi idealul (X 2 − b
1); c) automorfismul EX+1 şi idealul
2 2
(X + 1); d) automorfismul EX+1 şi idealul (X + 1).
3.121. Indicaţii. a) Folosind pasul de inducţie din demonstraţia teoremei fundamentale

a polinoamelor simetrice ([34, Teorema 3.11.6]), vom descrie un algoritm care ne va permite
să scriem cu ajutorul polinoamelor simetrice fundamentale orice polinom simetric omogen
(adică orice polinom simetric ı̂n care toate monoamele care intervin au acelaşi grad).
Reamintim că exponenţii termenului principal al unui polinom simetric sunt ı̂n ordine
descrescătoare (nu neapărat strict) şi că inducţia se face relativ la ordonarea lexicografică
a termenilor principali. Notăm
(1) f = (X12 + X22 )(X22 + X32 )(X32 + X12 ) ∈ R[X1 , X2 , X3 ]
polinomul dat. Polinoamele simetrice fundamentale din R[X1 , X2 , X3 ] sunt
s1 = X1 + X2 + X3 , s2 = X1 X2 + X2 X3 + X3 X1 , s3 = X1 X2 X3 .
Termenul principal al lui f este X14 X22 . Acest termen principal induce ı̂n scrierea lui f cu
ajutorul lui s1 , s2 , s3 termenul s4−2 2−0 0 2 2 2 2
1 s2 s3 = s1 s2 . Cum f şi s1 s2 sunt polinoame simetrice
omogene (de acelaşi grad), termenul principal al lui f − s1 s22 este un monom de grad 6
2
mai mic sau egal (ı̂n sensul ordonării lexicografice) decât X14 X2 X3 . Dacă acesta ar fi chiar
aX14 X2 X3 (a ∈ R) atunci ar induce ı̂n scrierea lui f cu ajutorul lui s1 , s2 , s3 termenul
as4−1 1−1 1 3
1 s2 s3 = as1 s3 şi procedeul continuă. Astfel, posibilii exponenţi pentru termenii
principali care apar ı̂n discuţie sunt
(4, 2, 0), (4, 1, 1), (3, 3, 0), (3, 2, 1), (2, 2, 2)

şi, corespunzător, posibilii exponenţi ai monoamelor ı̂n s1 , s2 , s3 ce apar ı̂n scrierea lui f
cu ajutorul polinoamelor simetrice fundamentale sunt
(2, 2, 0), (3, 0, 1), (0, 3, 0), (1, 1, 1), (0, 0, 2).
Prin urmare, există a, b, c, d ∈ R astfel ı̂ncât
(2) f = s21 s22 + as31 s3 + bs32 + cs1 s2 s3 + ds23 .
Rămâne doar să determinăm numerele reale a, b, c, d. Aceasta se poate face ca ı̂n exemplul
de mai jos, ı̂nlocuind convenabil pe X1 , X2 , X3 cu numere reale x1 , x2 , x3 :
x1 x2 x3 E(s1 ) E(s2 ) E(s3 ) E(f ) E(f )
dat de (1) dat de (2)
1 1 0 2 1 0 2 4+b
2 −1 −1 0 −3 2 50 −27b + 4d
1 −2 −2 −3 0 4 200 −108a + 16d
1 −1 −1 −1 −1 1 8 1−a−b+c+d
unde s-a notat E = Ex1 ,x2 ,x3 . Rezultă imediat că b = −2, d = −1, a = −2 şi c = 4, deci
(3) f = s21 s22 − 2s31 s3 − 2s32 + 4s1 s2 s3 − s23 .
b) Se procedează ca la punctul a).

c) Scriind polinomul dat astfel:
g = (X12 + X13 + X14 ) + (X22 + X23 + X24 ) + (X32 + X33 + X34 ) + (X42 + X43 + X44 )
= (X12 + X22 + X32 + X42 ) + (X13 + X23 + X33 + X43 ) + (X14 + X24 + X34 + X44 )
obţinem o sumă de polinoame (simetrice) omogene. Procedăm cu fiecare dintre poli-

noamele
X12 + X22 + X32 + X42 , X13 + X23 + X33 + X43 şi X14 + X24 + X34 + X44 )
ca la punctul a). Însumăm rezultatele obţinute şi avem scrierea polinomului g cu ajutorul
polinoamelor simetrice fundamentale.
d) Fracţia raţională dată este o fracţie raţională simetrică ce poate fi scrisă ca un cât de
polinoame simetrice (omogene) astfel
X12 X2 + X22 X1 + X22 X3 + X32 X2 + X32 X1 + X12 X3
,
X1 X2 X3
după care se continuă ca la punctul a).
3.122. Indicaţie. Întrucât E = Eα1 ,α2 ,α3 este un omomorfism de inele pentru care
E|C = 1C , odată ce am scris polinomul simetric
f = (X12 + X22 )(X22 + X32 )(X32 + X12 ) ∈ C[X1 , X2 , X3 ]
cu ajutorul polinoamelor simetrice fundamentale, numărul căutat este
E(f ) = [E(s1 )]2 [E(s2 )]2 − 2[E(s1 )]3 E(s3 ) − 2[E(s2 )]3 + 4E(s1 )E(s2 )E(s3 ) − [E(s3 )]2 .
Dar din relaţiile lui Viéte rezultă E(s1 ) = 0, E(s2 ) = −3, E(s3 ) = 4 şi astfel se obţine
E(f ) = 54 − 16 = 38. Să remarcăm că, fără a efectua calculele se poate arăta că din faptul
că polinoamele X 3 − 3X − 4 şi f au coeficienţi ı̂ntregi şi coeficientul lui X 3 este 1 rezultă
E(f ) ∈ Z.
219
3.123. Indicaţii. Formulele pentru derivata sumei şi produsului a două polinoame se
deduc folosind definiţia derivatei formale, celelealte egalităţi se deduc din derivata pro-
dusului a două polinoame astfel: din definiţia derivatei formale avem α′ = 0 pentru orice
α ∈ K, de unde rezultă (αf )′ = αf ′ , iar formula derivatei unei puteri se obţine prin
inducţie după k ∈ N∗ .
3.124. Indicaţii. Se demonstrează prin inducţie după m ∈ N∗ că din (X −a)m |f rezultă
f (a) = f ′ (a) = · · · = f (m−1) (a) = 0, iar dacă f (m) (a) = 0 atunci (X − a)m+1 |f .
3.125. Derivata formală a polinomului f este
f ′ = nX n−1 − (n − 1)s1 X n−2 + · · · + (−1)k (n − k)sk X n−k−1 + · · · + (−1)n−1 sn−1 .
Dar f = (X − α1 )(X − α2 ) · · · (X − αn ) implică
f ′ = (X − α2 ) · · · (X − αn ) + (X − α1 )(X − α3 ) · · · (X − αn ) + · · · + (X − α1 ) · · · (X − αn−1 ),
de unde deducem
f f f
f′ = + +···+ .
X − α1 X − α2 X − αn
Cu ajutorul schemei lui Horner obţinem, pentru orice i ∈ {1, . . . , n},
f
= X n−1 + (αi − s1 )X n−2 + (αi2 − s1 αi + s2 )X n−3 + · · ·
X − αi

+ αik − s1 αik−1 + · · · + (−1)k−1 sk−1 αi + (−1)k sk X n−k−1 + · · ·

+ αin−1 − s1 αin−2 + · · · + (−1)n−2 sn−2 αi + (−1)n−1 sn−1 .
Însumând şi ţinând seama de egalitatea coeficienţilor lui X n−k−1 din cele două scrieri
ale lui f ′ avem, pentru orice k < n,
Sk − s1 Sk−1 + · · · + (−1)k−1 sk−1 S1 + (−1)k sk S0 = (−1)k (n − k)sk ,
adică
Sk − s1 Sk−1 + · · · + (−1)k−2 sk−2 S2 + (−1)k−1 sk−1 S1 + (−1)k ksk = 0, ∀k < n.
Cum α1 , . . . , αn ∈ C sunt rădăcini ale lui f au loc egalităţile
αin − s1 X n−1 + s2 αin−2 + · · · + (−1)n−1 sn−1 αi + (−1)n sn , ∀i ∈ {1, . . . , n}.
Dacă n ≤ k atunci, ı̂nmulţind fiecare din aceste egalităţi cu αik−n şi adunând
egalităţile rezultate, primim
Sk − s1 Sk−1 + · · · + (−1)n−1 sn−1 Sk−n+1 + (−1)n sn Sk−n = 0, ∀k ≥ n.
3.126. Indicaţii. În cazurile n = 2 şi n = 3 determinarea lui Sk pentru k ≤ n poate fi

făcută mai uşor utilizând relaţiile lui Viète şi formula care dă pătratul unui trinom. Pentru
n = 2 şi k < 2 avem S0 = 2 şi S1 = s1 , iar pentru n = 3 şi k < 3 avem S0 = 3, S1 = s1 şi
S2 = x21 + x22 + x23 = (x1 + x2 + x3 )2 − 2(x1 x2 + x2 x3 + x3 x1 ) = s21 − 2s2 .
3.127. Indicaţie. Se consideră corpul K = R(X1 , . . . , Xn ) şi polinomul

f = (X − X1 ) · · · (X − Xn ) = X n − s1 X n−1 + s2 X n−2 + · · · + (−1)n−1 sn−1 X + (−1)n sn
din K[X] şi se procedează ca ı̂n soluţia problemei 3.125 (unde se ı̂nlocuieşte C cu K).
3.128. Indicaţii. e) Dependenţa rezultantei de α1 , . . . , αn (respectiv de β1 , . . . , βm )
este polinomială iar polinoamele care o exprimă sunt polinoame simetrice ı̂n n (respectiv
m) nedeterminate. Scrierea acestora cu ajutorul polinoamelor simetrice fundamentale şi
utilizarea relaţiilor dintre rădăcinile şi coeficienţii lui f (respectiv g) ca ı̂n soluţia problemei
3.122 arată că proprietatea cerută are loc.
3.129. Indicaţii. Fie j ∈ {1, . . . , m} şi uj = f (βj ) = Eβj (f ). Avem
an βjn + · · · + a1 βj + (a0 − uj ) = 0,
an βjn+1 + · · · + a1 βj2 + (a0 − uj )βj = 0,
..
.
an βjn+m−1 + · · · + a1 βjm + (a0 − uj )βjm−1 = 0,
bm βjm + · · · + b1 βj + b0 = 0,
bm βjm+1 + · · · + b1 βj2 + b0 βj = 0,
..
.
bm βjm+n−1 + · · · + b1 βjn + b0 βjn−1 = 0,
prin urmare sistemul liniar şi omogen de m + n ecuaţiicu m + n necunoscute
an yn+m−1 +an−1 yn+m−2 + · · · + a1 ym + (a0 − uj )ym−1 = 0,
an yn+m−2 + · · · + a1 ym−1 + (a0 − uj )ym−2 = 0,
..
.
an yn + · · · + a1 y1 + (a0 − uj )y0 = 0,
bm ym+n−1 +bm−1 ym+n−2 + ··· + b1 yn + b0 yn−1 = 0,
bm ym+n−2 + ··· + b1 yn−1 + b0 yn−2 = 0,
..
.
bm ym + · · · + b1 y1 + b0 y0 = 0,
are soluţie nenulă pe (βjm+n−1 , . . . , βj2 , βj , 1), ceea ce ı̂nseamnă că determinantul său

an an−1 an−2 . . . a0 − uj 0 0 ... 0 


0 an an−1 . . . a1 a0 − uj 0 . . . 0
m linii
... ... ... ... ... ... ... ... ... 


0 0 0 ... . . . a0 − uj 
bm bm−1 bm−2 . . . ... 0 


0 bm bm−1 . . . ... 0
n linii
... ... ... ... ... ... ... ... ... 


0 0 0 ... . . . b0
este nul. Înlocuind pe uj cu X ı̂n determinantul de mai sus obţinem un polinom de grad
m ı̂n X care are rădăcinile u1 , . . . , um . Înlocuind ı̂n acest polinom pe X cu 0 obţinem
termenul liber al său, iar cum coeficientul lui X m este (−1)m(n+1) bnm , termenul liber este
(−1)m (−1)m(n+1) bnm u1 · · · um = (−1)mn bnm f (β1 ) · · · f (βm ) = Rf,g .
221
a2 a1 a0 0 0
0 a2 a1 a0 0
3.130. Răspuns. Rf,g = 0 0 a2 a1 a0 .
b3 b2 b1 b0 0
0 b3 b2 b1 b0
3.131. Indicaţii. Se pot folosi problemele 3.128 (punctul a)) şi 3.129.
3.132. Indicaţii. Se pot folosi problemele 3.128 (punctul a)) şi 3.129.
Observaţie: Indicaţiile oferite mai sus nu sunt neapărat cele care conduc cel mai repede
la rezultat, dar sunt cele mai potrivite contextului creat — de exemplu, rezolvarea punc-
tului b) de la problema de mai sus este imediată dacă se observă că cel de-l doilea polinom
are rădăcinile α1 = 1 şi α2 = 2.
3.133. Indicaţii. Se folosesc problemele 3.124 şi 3.128 (punctul a)).
3.134. Avem f = an (X − α1 )(X − α2 ) · · · (X − αn ) şi
n
X
f′ = an (X − α1 ) · · · (X − αi−1 )(X − αi+1 ) · · · (X − αn ),
i=1
prin urmare
f ′ (αi ) = an (αi − α1 ) · · · (αi − αi−1 )(αi − αi+1 ) · · · (αi − αn ), ∀i ∈ {1, . . . , n}.
Cum
n(n−1) 1 n(n−1)
Df = (−1) 2 Rf,f ′ = (−1) 2 an−2 ′ ′
n f (α1 ) · · · f (αn )
an
(vezi problema 3.128 c)), obţinem
Df = (−1)n(n−1) a2n−2
n (α2 − α1 )2 (α3 − α1 )2 · · · (αn − α1 )2
(α3 − α2 )2 · · · (αn − α2 )2
..
.
(αn − αn−1 )2
Dar
1 1 ... 1
1 α1 α12 . . . α1n−1
α1 α2 ... αn
Y 1 α2 α22 . . . α2n−1
(αj − αi ) = α12 α22 ... αn2 = .. .. .. .. .
.. .. .. . . . .
1≤i<j≤n . . .
1 αn αn2 . . . αnn−1
α1n−1 α2n−1 . . . αnn−1
Deci
1 1 ... 1
1 α1 α12 . . . α1n−1
α1 α2 ... αn
1 α2 α22 . . . α2n−1
Df = a2n−2
n
α12 α22 ... αn2 .. .. .. ..
.. .. .. . . . .
. . . 2 n−1
1 αn αn . . . αn
α1n−1 α2n−1 . . . αnn−1
n S1 S2 ... Sn−1
S1 S2 S3 ... Sn
= an2n−2 S2 S3 S4 ... Sn+1 .
.. .. .. ..
. . . .
Sn−1 Sn Sn+1 . . . S2n−2
3.135. Răspuns. a) b2 − 4ac; b) −4p3 − 27q 2 ; c) −843; d) 2777.

3 7 9 √
3.136. Răspuns. a) λ1,2 = ±2; b) λ1 = −1, λ2 = − , λ3,4 = ± i 3.
2 2 2
Capitolul 4
Semigrupuri şi inele de fracţii
4.1. Pentru a putea scufunda izomorf un semigrup comutativ ı̂ntr-un grup este
necesar ca ı̂n acest semigrup să se poată simplifica cu orice element. Prin urmare,
semigrupurile (Z, ·), (Q, ·), (Z4 , ·) nu pot fi scufundate izomorf ı̂ntr-un grup.
Observaţie: Problema ce a condus la construcţia semigrupurilor de fracţii se datorează
ı̂ncercării de a scufunda minimal un semigrup comutativ cu simplificare ı̂ntr-un grup.
4.2. Indicaţii. Notăm M = {as−1 | a ∈ A, s ∈ S}. Din S 6= ∅ rezultă că există un
element s0 ∈ S, de unde, pentru orice a ∈ A şi s ∈ S avem
a = a(s0 s−1 −1
0 ) = (as0 )s0 ∈ M şi s
−1
= (s0 s−1
0 )s
−1
= s0 (s−1 −1
0 s ) = s0 (ss0 )
−1
∈ M,
prin urmare A ∪ S −1 ⊆ M . Se verifică uşor că M este un subsemigrup al lui (G, ·) şi că
orice subsemigrup al lui (G, ·) care include mulţimea A ∪ S −1 include pe M . Aşadar, M
este subsemigrupul lui (G, ·) generat de A ∪ S −1 . Aplicând proprietatea de universalitate
a semigrupului de fracţii omomorfismului de incluziune i : A → G obţinem existenţa (şi
unicitatea) unui omomorfism i : AS → G pentru care i ◦ f = i (unde f : A → AS este
omomorfismul canonic). Rezultă că i((a, s)) = as−1 pentru orice a ∈ A, s ∈ S şi se verifică
imediat că i este injectiv, deci este un izomorfism ı̂ntre AS şi i(AS ) = M . Semigrupul
total de fracţii al lui A este AA şi este izomorf cu semigrupul lui (G, ·) generat de A ∪ A−1
care este chiar subgrupul lui (G, ·) generat de A.
4.3. Răspuns. a) (ZZ∗ , ·) = (Q, ·); b) (Z∗Z∗ , ·) = (Q∗ , ·); c) (Z2Z∗ , ·) = (Q, ·);
d) (N2N , +) = (Z, +); e) (2N2N , +) = (2Z, +); f) (2Z2Z∗ , ·) = (Q, ·); g) (2Z2Z , +) = (2Z, +).
Observaţie: Din problema 4.2 rezultă că grupul de fracţii al unui grup comutativ (G, ·)
este (G, ·). Aceasta se obţine şi dacă ţinem seama de faptul că apariţia semigrupurilor de
fracţii se datorează ı̂ncercării de a scufunda un semigrup comutativ cu simplificare ı̂ntr-un
grup minimal.
4.4. Ştiind că dacă a ∈ A şi s ∈ S atunci

(1) f (s)(a, s) = (s2 , s) · (a, s) = (as2 , s2 ) = (as, s) = f (a) ∈ f (A),
problema se poate rezolva prin inducţie după n. Într-adevăr, dacă n = 1 şi q1 =
(a1 , s1 ), din (1) rezultă că putem considera s = s1 , iar dacă qn = (an , sn ) şi pentru
s ∈ S avem f (s)q1 , . . . , f (s)qn−1 ∈ f (A) atunci luând s′ = ssn ∈ S obţinem
f (s′ )qi = f (ssn )qi = f (s)f (sn )qi = f (sn )[f (s)qi ] ∈ f (sn )f (A) ⊆ f (A),
223
224 CAPITOLUL 4. SEMIGRUPURI ŞI INELE DE FRACŢII (SOLUŢII)
pentru orice i ∈ {1, . . . , n − 1}, şi

h i
f (s′ )qn = f (ssn )qn = f (s) f (sn )(an , sn ) = f (s)f (an ) = f (san ) ∈ f (A).
Observaţie: Cu alte cuvinte, problema anterioară exprimă faptul că orice mulţime finită
de fracţii din AS are un numitor comun.
4.5. Monoidul (A, +) fiind comutativ şi verificând condiţia
a, b, c ∈ A, a + b = a + c ⇒ b = c
rezultă că (A, +) se scufundă izomorf ı̂n grupul diferenţelor (AA , +). Amintim pe
scurt construcţia acestui grup. Relaţia ∼ definită pe A × A prin
(a1 , b1 ) ∼ (a2 , b2 ) ⇔ a1 + b2 = a2 + b1
este o relaţie de echivalenţă, iar AA = (A × A)/ ∼. Notăm cu (a, b) sau cu a − b

clasa perechii (a, b) ı̂n raport cu relaţia ∼, adică (a, b) = {(a′ , b′ ) | (a, b) ∼ (a′ , b′ )}.
Operaţia definită pe AA prin
(a1 , b1 ) + (a2 , b2 ) = (a1 + a2 , b1 + b2 )
este independentă de alegerea reprezentanţilor, iar (AA , +) este grup abelian. El-
ementul neutru ı̂n acest grup este (0, 0) şi (0, 0) = {(a, a) | a ∈ A}, iar simetrica
clasei (a, b) este clasa (b, a), notată −(a, b). Funcţia f : A → AA , f (a) = (a, 0) este
omomorfism injectiv şi orice (a, b) ∈ AA se scrie sub forma (a, b) = f (a) − f (b). Pe
grupul abelian (AA , +) există o singură operaţie · astfel ı̂ncât (AA , +, ·) să fie inel,
iar f să fie omomorfism şi pentru ·. Această operaţie este definită astfel:
(a1 , b1 ) + (a2 , b2 ) = (a1 a2 + b1 b2 , a1 b2 + a2 b1 ),
ceea ce se reţine uşor având ı̂n vedere ı̂nmulţirea formală (a1 − b1 ) · (a2 − b2 ).
4.6. Urmând procedeul din problema anterioară, semiinelul (N, +, ·) se scufundă
izomorf ı̂n inelul minimal (NN , +, ·). Se verifică uşor că ı̂n acest inel avem (a + b, b) =
(a, 0), (b, a + b) = (0, a) şi
(a, 0) = (a′ , 0) ⇔ a = a′ ⇔ (0, a) = (0, a, ),
de unde se deduce că orice clasă din NN are un reprezentant unic de una din formele:
(a, 0), (0, 0), (0, a), cu a ∈ N∗ . Prin urmare,
NN = {. . . , −(2, 0), −(1, 0), (0, 0), (1, 0), (2, 0), . . .}.
Injectivitatea omomorfismului f permite identificarea lui x ∈ N cu (x, 0). După

această identificare avem NN = Z. Deci inelul diferenţelor semiinelului (N, +, ·) este
(Z, +, ·).
4.7. Pentru a putea scufunda izomorf un inel comutativ ı̂ntr-un corp este necesar ca
ı̂n acest inel să nu avem divizori ai lui zero. Prin urmare, inelele (Zn , +, ·) cu n ∈ N,
n ≥ 2, număr compus nu pot fi scufundate izomorf ı̂ntr-un corp.
225
Observaţie: Construcţia inelelor de fracţii se datorează ı̂ncercării de a scufunda minimal

un inel comutativ fără divizori ai lui zero ı̂ntr-un corp.
4.8. Indicaţii. Soluţia este similară cu soluţia problemei 4.2.
4.9. Indicaţie. Folosind problema 4.8 obţinem următoarele: a) (ZZ∗ , +, ·) = (Q, +, ·);
b) (2Z2Z∗ , +, ·) = (Q, +, ·); c) ((Z3 )Z∗ , +, ·) = (Z3 , +, ·); d) (QQ∗ , +, ·) = (Q, +, ·).
3
Observaţii: a) Corpul fracţiilor unui corp comutativ (K, +, ·) este (izomorf cu) (K, +, ·).
b) Ştiind cum se realizează construcţia inelului de fracţii pornind de la semigrupul (mul-
tiplicativ) de fracţii, problema 4.8 se poate folosi pentru construcţia unor semigrupuri de
fracţii: de exemplu, din problema anterioară deducem că (ZZ∗ , ·) = (Q, ·) şi (Z2Z∗ , ·) =
(Q, ·).
4.10. Indicaţie. Se foloseşte problema 4.8 şi se obţine (Z2Z∗ ∪{1} , +, ·) = (Q, +, ·).
√ √
4.11. Răspuns. Z[i]Z[i]∗ , +, · = (Q(i), +, ·), Z[ d]Z[√d]∗ , +, · = (Q( d), +, ·).
4.12. Indicaţie. c) Se foloseşte problema 4.8.
4.13. Conform problemei 4.8, pentru orice sistem multiplicativ

nm ∅=6 S ⊆Z o ce nu
conţine pe 0, inelul ZS poate fi identificat cu subinelul | m ∈ Z, n ∈ S al lui
n
Q. Fie, acum, R un subinel cu unitate al lui Q. Evident, unitatea lui R coincide cu
unitatea lui Q, prin urmare, 1 ∈ R ceea ce implică Z ⊆ R. Considerând

1
SR = n ∈ Z | ∈ R
n
obţinem un sistem multiplicativ (nevid) al lui Z ce nu conţine pe 0 şi ZSR ⊆ R.

m
Reciproc, dacă luăm un element din R reprezentat prin fracţia ireductibilă atunci
n
există p, q ∈ Z astfel ı̂ncât mp + nq = 1, de unde rezultă că
1 mp + nq m
= = p · + q ∈ R,
n n n
aşadar R ⊆ ZSR şi astfel se obţine egalitatea R = ZSR .
4.14. Indicaţii. Din proprietatea de universalitate a inelului R[X] rezultă existenţa

(şi unicitatea) unui omomorfism de inele f : R[X] → RS care extinde omomorfismul
1
canonic f : R → RS şi pentru care f (X) = (1, a) = . Evident, (aX − 1) ⊆ Kerf , iar
a
dacă p = a0 + a1 X + · · · + an X n ∈ Kerf atunci f (p) = 0, prin urmare restul ı̂mpărţirii
1
polinomului p la X − ı̂n inelul RS [X] este 0, ceea ce implică existenţa unui polinom
a
q = c0 + c1 X + · · · + cn−1 X n ∈ RS [X] cu proprietatea că p = q(aX − 1). De aici rezultă
că
−c0 = a0 , −c1 + ac0 = a1 , −c2 + ac1 = a2 , . . . , −cn−1 + acn−2 = an−1 , acn−1 = an .
Deci c0 , . . . , cn−1 ∈ R, ceea ce implică p ∈ (aX − 1)R[X] = (aX − 1). Izomorfismul căutat
se obţine aplicând lui f prima teoremă de izomorfism pentru inele.
4.15. a) Din ipoteză rezultă g(f (a)) = h(f (a)) pentru orice a ∈ R. Subinelele
g (RS ) şi h (RS ) ale lui (R′ , +, ·) sunt inele cu aceeaşi unitate

1′ = g (s, s) = h (s, s) (s ∈ S).
Dacă A este subinelul lui R′ generat de g(RS ) ∪ h(RS ) atunci A este, ı̂n raport cu
operaţiile induse din (R′ , +, ·), un inel cu unitatea 1′ , iar omomorfismele g, h pot fi
privite ca omomorfisme (unitale) cu codomeniul A. Folosind acest fapt, cum f (s)
este inversabil ı̂n RS pentru orice s ∈ S, deducem

g (f (s))−1 = [g(f (s))]−1 = [h(f (s))]−1 = h (f (s))−1 .
Întrucât pentru orice (a, s) ∈ RS avem (a, s) = f (a)[f (s)]−1 rezultă

g (a, s) = h (a, s) ,
adică g = h.
b) Dacă f este surjectiv atunci pentru orice s ∈ S, din [f (s)]−1 = (1, s) ∈ RS rezultă
existenţa unui element a ∈ R astfel ı̂ncât
f (a) = (as, s) = (1, s),
adică as2 = s sau, echivalent, as = 1. Deci s ∈ U(R, +, ·). Reciproc, dacă S ⊆
U(R, +, ·) atunci orice (a, s) din RS se scrie astfel

(a, s) = ((as−1 ) s, s) = f as−1 ,
deci f este şi surjectiv.
Observaţie: Se stie că pentru omomorfisme de inele simplificabilitatea la dreapta nu este
echivalentă cu surjectivitatea, iar omomorfismul de incluziune Z → Q este un exemplu
ı̂n acest sens (vezi problema 3.68). Punctul a) al problemei de mai sus furnizează o
generalizare a acestui exemplu.
4.16. Conform punctului b) a problemei anterioare, f este izomorfism dacă si numai

dacă S ⊆ U(R, +, ·). Dar, dacă S ⊆ U(R, +, ·) atunci, identificând elementele din
R cu imaginile lor prin f şi implicit orice (a, s) ∈ RS cu as−1 deducem că orice
as−1 ∈ RS este rădăcină a polinomului X − as−1 ∈ R[X]. Reciproc, cum pentru
orice s ∈ S, (1, s) este rădăcină a unui polinom X − a ∈ R[X] atunci egalitatea
(1, s) − a = 0 se traduce ı̂n RS prin
(1, s) − (as, s) = (0, s)
de unde rezultă 1 − as = 0, deci s este inversabil şi s−1 = a.
4.17. Indicaţie. Nondivizorii lui zero din (Zn , +, ·) coincid cu elementele inversabile şi
se aplică punctul b) al problemei 4.15.
4.18. Indicaţie. c) Fie T = {g ∈ RR | ∀x ∈ R, f (x) 6= 0}. Inelul total de fracţii al lui RR

este RR T , iar un izomorfism ı̂ntre RR şi RR T este dat de corespondenţa f 7→ (f, ε), unde
ε este unitatea lui RR . Inversul acestui izomorfism este dat de corespondenţa (f, g) 7→ h,
f (x)
unde h : R → R este definit prin h(x) = .
g(x)
227

1
4.19. Dacă g ar fi surjectiv atunci cum ∈ (ZZ∗ )N ar exista y ∈ Z∗
n+1 n∈N
1 xn
şi pentru orice n ∈ N ar exista xn ∈ Z astfel ı̂ncât ∼ , prin urmare
n+1 y
y = (n + 1)xn , ceea ce conduce la faptul că orice număr natural nenul ı̂l divide pe
y, deci y = 0, contradicţie.
4.20. Fie R, R′ domenii de integritate, RR∗ , respectiv RR
′
′∗ corpurile lor de fracţii
şi f : R → RR , f : R → RR′∗ omomorfismele canonice. Dacă α : R → R′ este un

∗
′ ′ ′
omomorfism de inele atunci β = f ′ ◦ α este, de asemenea, un omomorfism.

f
R CC /R ∗
R
CC β
α CC
CC β
f′
!
R′ / R′ ′∗
R
Din proprietatea de universalitate a corpului de fracţii rezultă existenţa unui omo-

′
morfism β : RR∗ → RR ′∗ astfel ı̂ncât β = β ◦ f . Astfel, β este definit prin

β (a, s) = β(a)[β(s)]−1 = f ′ (α(a))[f ′ (α(s))]−1
= (α(a)α(s), α(s)) · (α(s), α(s)α(s)) = (α(a), α(s))
şi avem
(α(a1 ), α(s1 )) = (α(a2 ), α(s2 )) ⇔ α(a1 )α(s2 ) = α(a2 )α(s1 ) ⇔ α(a1 s2 ) = α(a2 s1 ),
ceea ce, ı̂n ipoteza α injectiv, are loc dacă şi numai dacă
a1 s2 = a2 s1 ⇔ (a1 , s1 ) ∼ (a2 , s2 ) ⇔ (a1 , s1 ) = (a2 , s2 ).
Prin urmare, omomorfismul β este injectiv. Din definiţia lui β deducem cu uşurinţă
că α surjectiv implică β surjectiv şi, deci, că α izomorfism implică β izomorfism.
4.21. Se verifică uşor că dacă U este un ideal al lui (R, +, ·) atunci
n o
US = (x, s) ∈ RS | x ∈ U ,
este ideal al inelului (RS , +, ·), iar dacă U este (idealul principal) generat de a ∈ R
atunci egalitatea
(ar, s) = (a, 1) · (r, s)
ne asigură că idealul US este, de asemenea, principal, generat de (a, 1). Aşadar,
problema este rezolvată dacă arătăm că toate idealele lui RS sunt de forma US unde
U este un ideal al lui R. Fie, pentru aceasta, U un ideal al lui RS şi
n o
U = x ∈ R | ∃s ∈ S : (x, s) ∈ U .
Cum (0, 1) ∈ U , avem 0 ∈ U, prin urmare, U 6= ∅. Fie r ∈ R, t ∈ S şi x, x′ ∈ U.

Atunci există s, s′ ∈ S astfel ı̂ncât (r, s), (r ′, s′ ) ∈ U şi urmează
(x − x′ , ss′) = (1, s′) · (x, s) − (1, s) · (x′ , s′ ) ∈ U şi (rx, ts) = (r, t) · (x, s) ∈ U.
Rezultă că x − x′ , rx ∈ U, deci U este un ideal al lui R. Este evident că U ⊆ US ,

iar dacă (x, s) ∈ US cu x ∈ U atunci există s′ ∈ S astfel ı̂ncât (x, s′ ) ∈ U şi astfel,
(x, s) = (s′ , s) · (x, s′ ) ∈ U,
ceea ce completează demonstraţia faptului că U = US .

Capitolul 5
Divizibilitatea ı̂n monoizi

comutativi cu simplificare şi
ı̂n domenii de integritate
5.1. Indicaţie. Dacă A este monoid comutativ cu simplificare sau domeniu de integri-
tate, iar a, b ∈ A atunci
a ∼ b ⇔ ∃x ∈ A inversabil : b = ax.
Prin urmare, avem:
a) ∼ = ∆N∗ , N∗ / ∼ = {{n} | n ∈ N∗ };
b) ∼ = Q ∗ ∗ ∗ ∗
[ × Q , Q / ∼ = {Q };
c) ∼ = {(n, n), (n, −n)}, Z/ ∼ = {{−n, n} | n ∈ N};
n∈Z
d) ∼ = {(0, 0)} ∪ (R∗ × R∗ ), R/ ∼ = {{0}, R∗ };
b
0, b
e) ∼ = {([ 0)} ∪ (Z∗2 × Z∗2 ) = {(b
0, b
0), (b
1, b
1)} = ∆Z2 , Z2 / ∼ = {{b
0}, {b
1}};
f) ∼ = {±z, ±iz} × {±z, ±iz}, Z[i]/ ∼ = {{z, −z, iz, −iz} | z ∈ Z[i]}.
z∈Z[i]
5.2. Răspuns. Pentru K ∈ {Q, R, C} ∪ {Zp | p număr prim } avem f = {af | a ∈ K ∗ }

ı̂n K[X], iar ı̂n Z[X] avem f = {−f, f }.
5.3. Indicaţii. i) U (Z2 [X1 , . . . , Xn ]) = U (Z2 ) = {b1}.
ii) Dacă R are caracteristica diferită de 2 atunci ı̂n subinelul lui R generat de elementul
unitate 1 (şi implicit ı̂n R) există elemente inversabile diferite de 1.
iii) Fie K un corp cu 4 elemente, deci comutativ (existenţa lui K rezultă din [34, Teorema
7.7.5]). Relaţia de divizibilitate ı̂n K, respectiv ı̂n K[X], nu este relaţie de ordine.
5.4. Indicaţie. Toate elementele nenule sunt ı̂n clasa de asociere ı̂n divizibilitate a
elementului unitate, deci sunt inversabile.
5.5. Indicaţie. Dacă ar exista r ∈ R∗ neinversabil atunci nici r 2 (care este produsul
a două elemente neinversabile din R) nu ar fi inversabil, prin urmare, ar fi ireductibil,
contradicţie.
5.6. Indicaţie. Fie a, a1 , a2 ∈ R. Avem
a = a1 a2 ⇔ ϕ(a) = ϕ(a1 )ϕ(a2 )
şi ϕ conservă elementele inversabile.
229
230 CAPITOLUL 5. DIVIZIBILITATE (SOLUŢII)
5.7. Indicaţie. Cum pentru f ∈ K[X] avem f inversabil ı̂n K[X] dacă şi numai dacă f
este inversabil ı̂n K ′ [X] se deduce uşor că orice polinom din K[X] ireductibil ı̂n K ′ [X] este
ireductibil şi ı̂n K[X]. Reciproca nu este, ı̂n general adevărată: de exemplu, polinomul
X 2 + 1 ∈ R[X] este ireductibil peste R, dar ı̂n C[X] avem X 2 + 1 = (X + i)(X − i).
Observaţie. Amintim că ı̂n unele manuale şcolare, polinoamele ireductibile (cu coefi-
cienţi ı̂ntr-un corp comutativ) sunt introduse ca acele polinoame de grad mai mare sau
egal cu 1 care nu sunt reductibile, unde polinomul reductibil este definit ca un polinom
care se poate scrie ca produs de două polinoame de grad mai mare sau egal cu 1. Întrucât
pentru un polinom f cu coeficienţi ı̂ntr-un corp comutativ K condiţia grad f ≥ 1 este
echivalentă cu condiţia f nenul şi neinversabil, definiţia polinomului ireductibil coincide
cu definiţia elementului ireductibil ı̂n K[X]. De asemenea, menţionăm că un element al
unui domeniu de integritate R se numeşte reductibil dacă se poate scrie ca produs de două
elemente neinversabile. Prin urmare, un element din R∗ care nu este ireductibil este sau
inversabil sau reductibil.

p p
5.8. Indicaţie. Din f = 0 rezultă că f = X − g, cu g ∈ Q[X], de unde,
q q
eliminând numitorii, primim q n f = (qX − p)g1 cu g1 ∈ Z[X] şi n =grad f , ceea ce implică
q n f (±1) = −(p ∓ q)g1 (±1), iar din (p, q) = 1 rezultă (p ∓ q, q n ) = 1. Deci p ∓ q|f (±1).
5.9. Indicaţie. În Z2 [X] există 24 = 16 polinoame de grad mai mic sau egal cu 3, iar
un polinom de grad 2 sau 3 cu coeficienţi ı̂ntr-un corp comutativ K este reductibil dacă
şi numai dacă este nenul şi are o rădăcină ı̂n K.
5.10. Indicaţii. a), b) Se foloseşte faptul că grad(gh) = grad g+ grad h pentru orice
g, h ∈ K[X]; c) (X 2 + 1)2 ∈ R[X] este reductibil, dar nu are rădăcini reale.
5.11. Răspuns. i) f = 6(x + 2) este reductibil ı̂n Z[X], dar este ireductibil ı̂n Q[X].
5.12. Indicaţie. Pentru orice a ∈ R∗ , aX + a este un polinom ireductibil ı̂n R[X], deci
a este inversabil ı̂n R.
5.13. Indicaţii. a) Elementele ireductibile p din (N∗ , ·) concid cu numerele prime (este de
notat importanţa condiţiei p ≥ 2 ı̂n definiţia numărului prim). Din teorema fundamentală
a aritmeticii — orice număr natural mai mare sau egal cu 2 se poate scrie ca un produs
de numere prime ı̂n mod unic, abstracţie făcând de ordinea factorilor — deducem că
(N∗ , ·) este un semigrup factorial, deci elementele ireductibile coincid cu elementele prime.
Acelaşi lucru se ı̂ntâmplă şi la b), c), d) deoarece domeniile de integritate analizate sunt
euclidiene, deci factoriale.
b) Un număr ı̂ntreg p este element ireductibil ı̂n (Z, +, ·) dacă şi numai dacă p sau −p este
număr prim ı̂n N∗ .
c) Un polinom f ∈ C[X] este ireductibil dacă şi numai dacă grad f = 1. Aceasta rezultă din
problema 5.10 şi din teorema fundamentală a algebrei (d’Alembert-Gauss): orice polinom
de grad mai mare sau egal cu 1 din C[X] are cel puţin o rădăcină complexă.
d) Un polinom f ∈ R[X] este ireductibil dacă şi numai dacă grad f = 1 sau f are gradul
2 şi discriminantul negativ. Pentru a demonstra că polinoamele menţionate mai sus sunt
singurele polinoame ireductibile din R[X] trebuie arătat că dacă f ∈ R[X] şi grad f ≥ 3
atunci f este reductibil ı̂n R[X]. Aceasta rezultă astfel: cum f ∈ R[X] ⊆ C[X], f are
o rădăcină complexă a. Dacă a ∈ R atunci X − a divide pe f . Dacă a ∈ C \ R atunci
conjugatul lui a este, de asemenea, rădăcină a lui f , prin urmare (X − a)(X − a) ∈ R[X]
divide pe f .
231
5.14. Indicaţie. Se aplică teorema ı̂mpărţirii cu rest pentru polinoame cu coeficienţi

ı̂ntr-un domeniu de intergritate.
5.15. Indicaţie. În Z avem
− 4 = 3(−1) + (−1), cu 1 = | − 1| < |3| = 3,
− 4 = 3(−2) + 2, cu 2 = |2| < |3| = 3.
(Să remarcăm că doar a doua egalitate dă câtul şi restul ı̂mpărţirii lui −4 la 3 ı̂n Z.)
|b|
5.16. Indicaţii. Dacă q şi r sunt câtul şi restul ı̂mpărţirii lui a la b ı̂n Z şi 0 ≤ r ≤
2
|b| |b|
atunci q ′ = q şi r ′ = r, iar dacă < r < |b| atunci q ′ = q + şi r ′ = r − |b|. Numerele
2 b
q ′ , r ′ nu sunt unic determinate: de exemplu, 7 = 2 · 3 + 1 = 2 · 4 + (−1).
5.17. Răspuns. a) 68; b) X 2 + X + 1 şi X 3 − 1.
5.18. Indicaţie. Se ştie că dacă (x, y) = d′ atunci există p, q ∈ R astfel ı̂ncât d′ = xp+yq
şi că d = (a, b, c) = ((a, b), c). Dacă 1 = au + bv + ct şi p este un divizor comun pentru
a, b, c atunci p|(au + bv + ct) şi implicit p ∼ 1.
5.19. i) Fie d = (a, b). Dacă există x, y ∈ R astfel ı̂cât ax + by = c atunci d|c.
Reciproc, din dR = aR + bR rezultă existenţa x′ , y ′ ∈ R astfel ı̂ncât ax′ + by ′ = d.
c
Înmulţind cu c′ = obţinem ac′ x′ + bc′ y ′ = c, prin urmare c′ x′ şi c′ y ′ verifică ecuaţia
d
dată.
a b
ii) Fie d = (a, b) şi a′ = , b′ = . Dacă (x0 , y0 ), (x, y) sunt soluţii ale ecuaţiei date
d d
atunci a(x − x0 ) + b(y − y0 ) = 0 sau, echivalent, a′ (x − x0 ) + b′ (y − y0 ) = 0. Cum
(a′ , b′ ) = 1 rezultă că x − x0 = b′ t şi y − y0 = a′ t′ , cu t, t′ ∈ R. Este imediat faptul
că t′ = −t, deci x = x0 + b′ t, y = y0 − a′ t.
5.20. i) Notăm a = 31 şi b = 17. Avem (a, b) = 1, ceea ce implică existenţa
m, n ∈ Z astfel ı̂ncât am + bn = 1. Folosind algoritmul lui Euclid avem a = b · 1 + r1
cu r1 = 14, b = r1 · 1 + r2 cu r2 = 3, r1 = r2 · 4 + r3 cu r3 = 2 şi r2 = r3 · 1 + r4 cu
r4 = 1 = (a, b), de unde deducem 11b − 6a = 1. Deci m = −6 şi −n = −11 este o
soluţie din Z a ecuaţiei date. Soluţia generală este
x = m − k(−17) = −6 + 17k, y = −n + k · 31 = −11 + 31k, cu k ∈ Z.

∗ 6 11
ii) Folosind i) avem x, y ∈ N dacă şi numai dacă k > max , , k ∈ N∗ , ceea
17 31
ce are loc pentru orice k ∈ N∗ . Deci
x = −6 + 17k, y = −11 + 31k, cu k ∈ N∗ .
5.21. Indicaţii. a) Avem x = 2 + 7m = 3 + 6n (m, n ∈ Z) de unde rezultă 7m − 6n = 1.
Se deduce m = 1 + 6k, n = 1 + 7k cu k ∈ Z prin urmare x ≡ 9(mod 42).
b) Congruenţa 3x ≡ 2(mod 5) este echivalentă cu x ≡ 4(mod 5) şi sistemul dat devine

 x ≡ 4(mod 5)
x ≡ 6(mod 7) .

x ≡ 1(mod 6)
Ca mai sus, din primele două congruenţe se obţine x ≡ −1(mod 35) , ceea ce, ı̂mpreună
cu ultima congruenţă conduce la x ≡ 139(mod 210).
5.22. Avem
mx ≡ c(mod a) ⇔ ∃z ∈ Z : mx − az = c,
(m, a) = 1 ⇔ ∃p, q ∈ Z : ms − at = 1 ⇒ mcp − acq = c,
de unde deducem că x0 = cq este o soluţie a primei congruenţe. Un număr ı̂ntreg

x este o soluţie a primei congruenţe dacă şi numai dacă m(x − x0 ) ≡ 0(mod a), iar
cum (m, a) = 1, avem x ≡ x0 (mod a). Analog se poate obţine o soluţie particulară
y0 pentru congruenţa a doua, iar y ∈ Z este, de asemenea, soluţie a celei de-a doua
congruenţe dacă şi numai dacă y ≡ y0 (mod b). Pentru ca cele două congruenţe
să aibă o soluţie comună este necesar şi suficient să existe r, s ∈ Z astfel ı̂ncât
x0 + ar = y0 + bs, adică ar − bs = y0 − x0 , ceea ce rezultă imediat din (a, b) = 1.
Observaţie: Se verifică cu uşurinţă că soluţia comună a congruenţelor din problema de
mai sus este unică modulo ab.
5.23. Indicaţie. Afirmaţia din enunţ este o generalizare a teoremei chineze a resturilor
(pentru 2 congruenţe) (vezi [34, Corolarul 5.5.7 a)]) şi se demonstrează, pornind de la
aceasta, prin inducţie după k.
5.24. mx ≡ c( mod a) dacă şi numai dacă există y ∈ Z astfel ı̂ncât
(1) mx − ay = c.
Aşadar, congruenţa dată are soluţie dacă şi numai dacă ecuaţia (1) are soluţie ı̂n
Z × Z, ceea ce, conform problemei 5.19, are loc dacă şi numai dacă (m, a)|c. Dacă
(x0 , y0 ) este o soluţie a ecuaţiei (1) atunci soluţiile lui (1) sunt aceleaşi cu soluţiile
ecuaţiei
m a
(2) (x − x0 ) − (y − y0 ) = 0.
(m, a) (m, a)

m a a
Cum , = 1, (2) conduce la congruenţa x ≡ x0 mod , care
(m, a) (m, a) (m, a)
are (m, a) soluţii necongruente modulo a.
5.25. 1) Fie d = (x, y) şi x = dx′ , y = dy ′ atunci d|z, iar dacă z = dz ′ atunci
x2 + y 2 = z 2 ⇔ x′2 + y ′2 = z ′2 .
2) Dacă x şi y sunt impare, adică x ≡ 1(mod 2) şi y ≡ 1(mod 2) se deduce că
x2 + y 2 ≡ 2(mod 4) adică z 2 ≡ 2(mod 4). Dar, dacă z este par atunci z 2 ≡ 0(mod
4), iar dacă z este impar atunci z 2 ≡ 1(mod 4), ceea ce ı̂nseamnă că congruenţa
z 2 ≡ 2(mod 4) nu poate avea loc.
Dacă x este impar şi y este par atunci z este impar şi y 2 = (z + x)(z − x).
Numerele z + x şi z − x sunt ambele pare şi 2 este singurul lor divizor comun
prim. Într-adevăr, un alt divizor comun prim p al lor ar fi impar, ar divide pe y 2 ,
pe (z + x) + (z − x) = 2z şi pe (z + x) − (z − x) = 2x. Urmează că p|x şi p|y,
z+x z−x
contradicţie cu (x, y) = 1. Rezultă că şi sunt numere ı̂ntregi prime ı̂ntre
2 2
2
y z+x z−x
ele ale căror produs = · este un pătrat perfect. Cum factorii primi
4 2 2
233
y2
din descompunerea lui au toţi exponent par, pentru a nu contrazice condiţia
4
z+x z−x y2
, = 1 este necesar ca factorii primi din descompunerea lui să
2 2 4
z+x z−x
apară fie numai ı̂n descompunerea lui , fie numai ı̂n descompunerea lui ,
2 2
2
y z+x z−x
cu acelaşi exponent ca ı̂n descompunerea lui . Prin urmare, şi sunt,
4 2 2
de asemenea, pătrate perfecte, deci putem considera z + x = 2m şi z − x = 2n2 , cu
2
m, n ∈ Z, şi astfel obţinem
x = m2 − n2 , z = m2 + n2 şi y = 2mn.
Se verifică uşor că dacă x, y, z au forma de mai sus atunci ele verifică ecuaţia x2 +y 2 =
z2.
√
5.26. Indicaţii.
√ Se foloseşte faptul că δ(z1 z2 ) = δ(z1 )δ(z2 ) pentru orice z1 , z2 ∈ Z[ d]
şi că z ∈ Z[ d] este inversabil
√ dacă şi numai dacă δ(z) = 1 (vezi problema 3.33).
ii) Dacă z2 = z1 z (z ∈ Z[ d]) atunci δ(z2 ) = δ(z1 )δ(z). Din δ(z1 ) = δ(z2 ) rezultă că
z1 = z2 = 0 sau δ(z) = 1, adică z e inversabil, prin urmare z1 ∼ z2 .
1 + 2i
iii) În Z[i], δ(1 + 2i) = δ(1 − 2i) = 5, dar / Z[i].
∈
√ 1 − 2i
iv) Dacă z = z1 z2 ı̂n Z[ d] atunci δ(z) = δ(z1 )δ(z2 ) ı̂n N cu δ(z) număr prim, prin urmare
sau δ(z1 ) = 1 sau δ(z2 ) = 1.
5.27. Să remarcăm pentru ı̂nceput că funcţia δ : Z[i] → N, δ(z) = |zz| este o
restricţie a funcţiei δ0 : Q(i) → Q, δ0 (z) = |zz| care are, de asemenea, proprietatea că
δ0 (z1 z2 ) = δ0 (z1 )δ0 (z2 ) pentru orice z1 , z2 ∈ Q(i). Fie z1 = a1 +b1 i, z2 = a2 +b2 i 6= 0,
cu a1 , a2 , b1 , b2 ∈ Z. Arătăm că există numerele q, r ∈ Z[i] astfel ı̂ncât z1 = z2 q + r,
unde δ(r) < δ(z2 ) (să observăm că această condiţie cuprinde şi posibilitatea ca r =
z1
0). Avem z = ∈ Q(i), adică z = a + bi cu a, b ∈ Q. Considerăm numerele ı̂ntregi
z2
1
m, n cele mai apropiate de a, respectiv b, adică m, n ∈ Z astfel ı̂ncât |a − m| ≤ şi
2
1
|b − n| ≤ . Luând q = m + ni ∈ Z[i] şi z3 = z − q = (a − m) + (b − n)i ∈ Q(i)
2
avem z1 = z2 z = z2 q + z2 (z − q) = z2 q + z2 z3 , prin urmare z2 z3 = z1 − z2 q ∈ Z[i].
Notăm r = z2 z3 şi avem:
δ(r) = δ(z2 z3 ) = δ0 (z2 z3 ) = δ0 (z2 )δ0 (z3 ) = δ(z2 )δ0 (z3 )

2 2
1 1 δ(z2 )
= δ(z2 ) (a − m) + (b − n) ≤ δ(z2 ) + = < δ(z2 ).
4 4 2
a) Aplicăm algoritmul lui Euclid pentru a determina c.m.m.d.c. al lui z1 şi z2 .

Conform celor de mai sus, avem z1 = z2 q + r, unde q, r ∈ Z[i], cu δ(r) < δ(z2 ), se
obţin astfel: din
z1 12 − 3i 4−i 2 9
= = = − i
z2 3 + 6i 1 + 2i 5 5
rezultă q = −2i, prin urmare,
r = z1 − z2 q = (12 − 3i) + 2i(3 + 6i) = 3i.

Determinăm acum q1 , r1 ∈ Z[i] cu δ(r1 ) < δ(r), astfel ı̂ncât z2 = rq1 + r1 . Din
z2 3 + 6i 1 + 2i
= = = 2 − i ∈ Z[i]
r 3i i
z2
rezultă q1 = şi astfel r1 = z2 − rq1 = 0. Prin urmare,
r
z1 z2
(z1 , z2 ) = 3i ∼ −3i ∼ 3 ∼ −3 şi [z1 , z2 ] ∼ = (12 − 3i)(2 − i) = 30 − 18i.
(z1 , z2 )
b) Cum toate idealele unui domeniu euclidian sunt principale, corespondenţa zb 7→

(z) = zZ[i], unde zb este clasa de elemente asociate ı̂n divizibilitate cu z, stabileşte
un antiizomorfism de ordine (deci şi laticial) ı̂ntre laticea (Z[i]/ ∼ , ≤) şi laticea
idealelor lui Z[i]. De aici rezultă
(z1 ) ∩ (z2 ) = z1 Z[i] ∩ z2 Z[i] = z1 Z[i] ∧ z2 Z[i] = (30 − 18i)Z[i],

(z1 ) + (z2 ) = z1 Z[i] + z2 Z[i] = z1 Z[i] ∨ z2 Z[i] = 3iZ[i].
5.28. Fie z1 , z2 ∈ Z[θ] cu z2 6= 0. Notăm N(z2 ) = z2 z2 6= 0 şi avem

z1 z1 z2 z3
= = , unde z3 = z1 z2 .
z2 z2 z2 N(z2 )
Dar z3 ∈ Z[θ], rezultă că există m, n ∈ Z astfel ı̂ncât z3 = m + nθ. Aplicând

problema 5.16 deducem că există q1 , q2 , r1 , r2 ∈ Z astfel ı̂ncât
|N(z2 )|
(1) m = N(z2 )q1 + r1 , n = N(z2 )q2 + r2 şi |r1 |, |r2| ≤ ,
2
ceea ce implică
z1 m + nθ N(z2 )q1 + r1 + N(z2 )q2 θ + r2 θ r1 + r2 θ

= = = (q1 + q2 θ) + .
z2 N(z2 ) N(z2 ) N(z2 )
z2 (r1 + r2 θ)
Dacă notăm Q = q1 + q2 θ şi R = atunci Q ∈ Z[θ] şi z1 = z2 Q + R.
N(z2 )
Urmează că R = z1 − z2 Q ∈ Z[θ], iar cum RN(z2 ) = z2 (r1 + r2 θ) avem şi
δ(R)[N(z2 )]2 = δ(R)δ(N(z2 )) = δ(z2 )δ(r1 + r2 θ) = |N(z2 )|δ(r1 + r2 θ).
Cum δ(z2 ) = |N(z2 )|, rezultă, prin ı̂mpărţire la [N(z2 )]2 6= 0, că
δ(r1 + r2 θ) 1
δ(R) = = r 2 − pr1 r2 + qr22 .
δ(z2 ) δ(z2 ) 1
Dar |r12 − pr1 r2 + qr22| ≤ |r1 |2 + |p||r1 ||r2| + |q||r2|2 şi, folosind (1), avem
1 δ(z2 )2
(2) δ(R) ≤ · (1 + |p| + |q|) = δ(z2 ) (1 + |p| + |q|) .
δ(z2 ) 4
Dacă |p| + |q| < 3 atunci δ(R) < δ(z2 ) şi problema este rezolvată.
235
" √ # " √ #
√ √ 1+i 3 1+ 5
5.29. Răspuns. Z, Z[i], Z 2 , Z i 2 , Z , Z .
2 2
( √ √ )
1 + i 7 1 + i 11
5.30. Indicaţie. Dacă θ ∈ , atunci orice z = m + nθ se scrie
2 2
n n √
sub forma z = m + + d, unde d ∈ {−7, −11}. Fie δ : Z[θ] → N, δ(z) = |zz| şi
2 2
z1 , z2 ∈ Z[θ] cu z2 6= 0. Se pot
găsiq, r ∈ Z[θ], δ(r) < δ(z2 ) cu proprietatea că z1 = z2 q + r
z1 b b√
astfel: dacă = a + bθ = a + + d ∈ Q(θ) (a, b ∈ Q) aunci considerăm n numărul
z2 2 2
b n
ı̂ntreg cel mai apropiat de b şi m numărul ı̂ntreg cel mai apropiat de a + − şi luăm
2 2
q = m + nθ şi r = z1 − z2 q.
5.31. Cum Z[i] este cu ideale principale, există a, b ∈ Z, nu ambele nule, astfel ı̂ncât
U = (a + bi) = (a + bi)Z[i]. Dar orice z ∈ Z[i] se scrie sub forma
z = (a + bi)q + r, cu q, r ∈ Z[i] şi δ(r) < a2 + b2 .
Dar, pentru a, b ∈ Z fixate, mulţimea {r = m + ni ∈ Z[i] | δ(r) < a2 + b2 } coincide

cu mulţimea
√ punctelor din plan de coordonate ı̂ntregi situate ı̂n interiorul cercului de
rază a2 + b2 cu centrul ı̂n originea axelor, care este o mulţime finită. Prin urmare,
şi mulţimea Z[i]/U = {r + U | δ(r) < a2 + b2 } este finită.
5.32. 1) a) Cum 2 = (1 + i)(1 − i) este un produs de elementele neinversabile

( δ(1 + i) = δ(1 − i) = 2 6= 1) rezultă că 2 este reductibil ı̂n Z[i]. De asemenea,
5 = (1 + 2i)(1 − 2i) şi 17 = (1 + 4i)(1 − 4i) sunt produse de elemente neinversabile.
b) Cum δ(3) = 9 avem 3 neinversabil, iar dacă zk = ak + bk i ∈ Z[i], k = 1, 2 şi
3 = z1 z2 atunci 9 = δ(z1 )δ(z2 ). Cum δ(zk ) = a2k + b2k ∈ N (k = 1, 2), această
egalitate are loc doar ı̂n următoarele cazuri:
• δ(z1 ) = 1 şi δ(z2 ) = 9, caz ı̂n care z1 este inversabil;
• δ(z1 ) = δ(z2 ) = 3, caz care nu convine deoarece nu există ak , bk ∈ Z astfel ı̂ncât
a2k + b2k = 3 (dacă ak = 0 atunci b2k = 3 şi bk ∈ / Z, dacă |ak | = 1 atunci b2k = 2 şi,
din nou, bk ∈ / Z, iar dacă |ak | ≥ 2 atunci b2k < 0, prin urmare numărul bk nu e nici
măcar real).
• δ(z1 ) = 9 şi δ(z2 ) = 1, caz ı̂n care z2 este inversabil.
Aşadar, 3 = z1 z2 implică z1 inversabil sau z2 inversabil, prin urmare 3 este ireductibil
ı̂n Z[i]. Analog se arată că 7 este element ireductibil ı̂n Z[i].
c) Numerele δ(1 + i) = 2, δ(1 + 2i) = 5 sunt prime şi se aplică problema 5.26 iv).
2) 4 = (1 + i)2 (1 − i)2 = −(1 + i)4 , 18 + 36i = 18(1 + 2i) = (−i)32 (1 + i)2 (1 + 2i).
5.33. Indicaţii. a) Dacă z ∈ Z[i] este un element ireductibil (deci şi prim) atunci z
divide pe zz = δ(z) ∈ N. Considerând descompunerea lui δ(z) ı̂n produs de numere prime
şi presupunând că z este element prim, obţinem concluzia dorită.
b) Pentru k ∈ N ecuaţia a2 + b2 = 4k + 3 nu are soluţii (a, b) ∈ Z × Z deoarece dacă a şi b
au aceeaşi paritate atunci 2 | (a2 + b2 ), iar ı̂n caz contrar a2 + b2 ≡ 1(mod 4).
c) Evident p este impar. Avem
p − 1 ≡ −1(mod p)
p − 2 ≡ −2(mod p)
..
.
p−1 p−1
+1≡− (mod p),
2 2
prin urmare,

p−1 p−1 p−1
(p − 1)(p − 2) · · · + 1 ≡ (−1) 2 1 · 2··· (mod p).
2 2
p−1
Cum p ≡ 1(mod 4) avem (−1) = 1, aşadar,
2

p−1 p−1
(p − 1)(p − 2) · · · +1 ≡ !(mod p),
2 2

p−1
de unde, ı̂nmulţind cu !, rezultă
2
2
p−1
(p − 1)! ≡ ! (mod p).
2

p−1
Dar, conform teoremei lui Wilson avem (p − 1)! + 1 ≡ 0(mod p). Notând n = !,
2
obţinem 1 + n2 ≡ 0(mod p), adică p divide pe 1 + n2 = (1 − ni)(1 + ni). Presupunând că p
ar fi element prim ı̂n Z[i], am avea p|(1 − ni) sau p|(1 + ni). Dacă p|(1 − ni) ar rezulta că
există a, b ∈ Z astfel ı̂ncât 1 − ni = p(a + bi), ceea ce ar implica pa = 1, adică p ∈ {−1, 1},
contradicţie cu p număr prim. Deci p nu este element prim ı̂n Z[i], ceea ce ı̂nseamnă că
poate fi scris ca un produs de cel puţin două elemente ireductibile z1 , . . . , zk ∈ Z[i]
p = z1 · · · zk ⇒ p2 = δ(p) = δ(z1 ) · · · δ(zk ).
Cum p este număr prim, avem k = 2, adică p = z1 z2 . Prin urmare, z1 z1 = δ(z1 ) divide pe
p = z1 z2 , adică z1 divide elementul ireductibil z2 . Rezultă z1 ∈ {z2 , −z2 , iz2 , −iz2 }, ceea
ce, ı̂mpreună cu z1 z2 = p ∈ N, implică z1 = z2 . Presupunerea că z1 ∼ z1 = a + bi (a, b ∈ Z
nu ambele nule) ar conduce la (a2 + b2 )|(a2 − b2 ) deoarece
a2 − b2 2ab a + bi
2 2
+ 2 2
i= ∈ {−1, 1, −i, i}.
a +b a +b a − bi
Urmează că a = ±b, ceea ce ı̂nseamnă că z1 = a(1 + i) cu a ∈ {−1, 1, −i, i}, sau b = 0,
adică z1 = a. Dar atunci p = 2 sau p = a2 , contradicţie cu ipoteza p prim şi 4|(p − 1).
Observaţie: Orice număr prim p ∈ N este de forma 4k + 1 sau 4k + 3 cu k ∈ N.
√ a)
5.34. Ca ı̂n soluţia problemei 5.32 punctul b) se arată că 3 este√ireductibil
√ ı̂n
Z i 5 , dar 3 nu este element prim deoarece 3 divide pe 6 = 1 + i 5 1 − i 5
√ √
dar cum δ(3) = 9 nu divide pe δ 1 + i 5 = δ 1 − i 5 = 6 rezultă că 3 nu divide
√ √
nici pe 1 + i 5 nici pe 1 − i 5.
237
√
b) Presupunând că d = a + bi, a, b ∈ Z ar fi un c.m.m.d.c. al lui 6 şi 2 1 + i 5
√
am avea d | 6 şi d | 2 1 + i 5 , ceea ce ar implica
√ √
δ(d) | δ(6) = 36 şi δ(d) | δ(2(1 + i 5)) = δ(2)δ(1 + i 5) = 4 · 6 = 24.
√
Aşadar,√δ(d)|(36,
24) = 12. Dar 2 şi 1 + i 5 sunt divizori comuni pentru 6 şi
2 1 + i 5 , prin urmare, ar fi şi divizori ai lui d. Ar rezulta că
√
δ(2) = 4 | δ(d) şi 6 = δ(1 + i 5) | δ(d),
de unde am deduce că 12 = [4, 6]|δ(d). Astfel, am obţine a2 + 5b2 = δ(d) = 12 cu

a, b ∈ Z, ceea ce nu este posibil (dacă |b| ≤ 1 atunci a ∈ R \ Q, iar dacă |b| ≥ 2
atunci a ∈ C \ Q).
c) Cum 3 este element ireductibil, singurii săi divizori sunt (abstracţie
√ făcând de o
asociere ı̂n divizibilitate) 1 şi 3. Cum 3 nu divide pe 1 + i 5 , singurul divizor
√
comun pentru 3 şi 1 + i 5 este 1, care este şi cel mai mare divizor comun al lor.
5.35. Indicaţii. Fie d = (m, n). Cum pentru orice k ∈ N∗ , x, y ∈ R, x − y divide pe
xk − y k ı̂n R, avem ad − bd divide pe am − bm şi pe an − bn . Dacă numerele naturale q, r
sunt câtul şi restul ı̂mpărţirii lui m la n atunci
am − bm = anq+r − bnq+r = anq ar − anq br + anq br − bnq br = anq (ar − br ) + (anq − bnq ) br .
Întrucât un element α care divide pe ad − bd va divide pe am − bm şi pe anq − bnq , rezultă

că va divide şi pe anq (ar − br ). Dacă (α, anq ) 6= 1 atunci un element prim p care ar divide
pe α şi pe anq ar divide pe a şi pe am − bm , deci şi pe b, contradicţie cu (a, b) = 1. Rezultă
că α| (ar − br ). Aplicând cele de mai sus resturilor ce se obţin din algoritmul lui Euclid
pentru aflarea (m, n) ∈ N se va constata că α| (ad − bd ).
5.36. Cum f este primitiv şi p|a0 , . . . , p|an−1 avem an 6= 0 şi p nu divide pe an , deci
gradf ≥ 1 de unde rezultă că f este neinversabil. Să presupunem că f = gh, unde
polinoamele
g = b0 + b1 X + · · · + bm X m şi h = c0 + c1 X + · · · + cp X p ,
sunt neinversabile ı̂n Z[X] (b0 , . . . , bm , c0 , . . . , cp ∈ Z, m, p ∈ N, bm 6= 0 6= cp ).

Evident m + p = n, iar dacă m = 0 şi g = b0 este neinversabil ı̂n Z atunci b0 |f
implică b0 |(a0 , . . . , an ) = 1, contradicţie. Aşadar, m ≥ 1 şi p ≥ 1 şi avem
(1) b0 c0 = a0 , b1 c0 + b0 c1 = a1 . . . , bm cp = an .
Cum p este prim şi p|a0 = b0 c0 avem p|b0 sau p|c0 . Dar p2 nu divide pe a0 . Rezultă
că dacă p|b0 atunci p nu divide pe c0 , iar dacă p|c0 atunci p nu divide pe b0 . Să con-
siderăm că p|b0 şi p nu divide pe c0 . Din p|a1 = b1 c0 + b0 c1 şi p|b0 deducem că p|b1 c0 ,
iar cum p nu divide pe c0 , avem p|b1 . Procedând analog şi cu celelalte egalităţi din (1)
obţinem p|bm , deci p|an = bm cp , ceea ce contrazice faptul că (a0 , . . . , an−1 , an ) = 1.
5.37. Indicaţie. Folosind criteriul lui Eisenstein se atrată că pentru orice n ∈ N∗ ,
polinomul f = X n + 2 este ireductibil ı̂n Z[X] deci şi ı̂n Q[X]. Dacă p ∈ Z este prim
atunci p este ireductibil ı̂n Z, dar nu este ireductibil ı̂n Q.
5.38. Indicaţie. Se aplică problemele 3.114 şi 5.6.

Xp − 1
5.39. Arătăm că f = este ireductibil peste Z, deci şi peste Q. Din problema
X −1
anterioară avem f ireductibil ı̂n Z[X] dacă şi numai dacă
p−1
(X + 1)p − 1 X
p−1
f (X + 1) = EX+1 (f ) = =X + Cpk X p−k + p
(X + 1) − 1 k=1
este ireductibil ı̂n Z[X]. Dar fiecare factor din numitorul lui
p(p − 1) · · · (p − k + 1)
Cpk = ∈ N∗
2···k
este relativ prim cu p, prin urmare 2 · · · k = k!|(p − 1) · · · (p − k + 1) şi astfel,
p|Cp1 , . . . , p|Cpp − 1, p|p, dar p2 nu divide pe p,
deci EX+1 (f ) este ireductibil ı̂n Z[X].
5.40. Indicaţii. b) Este un caz particular al lui c).

c) Se procedează ca ı̂n problema anterioară, se obţine
n −1
pX
pn pn
EX+1 (X + p − 1) = X + Cpkn X k + p,
k=1
pn (pn − 1) · · · (pn − k + 1)
iar Cpkn = se divide cu p pentru orice 1 ≤ k ≤ pn − 1.
k!
5.41. Indicaţii. Conform problemei anterioare, polinoamele X 4 + 1 şi X 8 + 1 sunt
ireductibile ı̂n Z[X] şi ı̂n Q[X]. În Z[X] descompunerile celorlalte polinoame sunt: i)
40X 2 − 20X = 22 · 5 · X(2X − 1); ii) 10X 2 + 5X − 5 = 5(X + 1)(2X − 1); iii) X 3 − 8 =
(X −2)(X 2 +2X +4); iv) X 3 +8 = (X +2)(X 2 −2X +4); v) X 4 −1 = (X +1)(X −1)(X 2 +1);
vii) X 6 −1 = (X +1)(X −1)(X 2 +X +1)(X 2 −X +1); viii) X 6 +1 = (X 2 +1)(X 4 −X 2 +1);
ix) X 8 − 1 = (X + 1)(X − 1)(X 2 + 1)(X 4 + 1).
În Q[X] descompunerile sunt: i) 40X 2 − 20X = X(40X − 20); ii) 10X 2 + 5X − 5 =
(5X + 5)(2X − 1); iii) X 3 − 8 = (X − 2)(X 2 + 2X + 4); iv) X 3 + 8 = (X + 2)(X 2 − 2X + 4);
v) X 4 −1 = (X +1)(X −1)(X 2 +1); vii) X 6 −1 = (X +1)(X −1)(X 2 +X +1)(X 2 −X +1);
viii) X 6 + 1 = (X 2 + 1)(X 4 − X 2 + 1); ix) X 8 − 1 = (X + 1)(X − 1)(X 2 + 1)(X 4 + 1).
În R[X] descompunerile sunt: i) 40X 2 − 20X = X(40X − 20); ii) 10X 2 + 5X − 5 =
(5X + 5)(2X − 1); iii) X 3 − 8 = (X − 2)(X 2 + 2X + 4); iv) X 3
√ + 8 = (X +
2
√ − 2X + 4);
2)(X
4 2 4 2 2
v) X − 1 = (X + 1)(X − 1)(X + 1); vi) X + 1 = (X + 2X + 1)(X − √ 2X + 1); vii)
6 2 +X+1)(X 2 −X+1); viii) X 6 +1 = (X 2 +1)(X 2 + 3X+1)(X 2 −
√ −1 = (X+1)(X−1)(X
X
8
√ √
2 +1)(X 2 + 2X +1)(X 2 − 2X +1); x) X 8 +1 =
3X +1);p ix)√X −1 = (X +1)(X p −1)(X
√ p √ p √
(X 2 + 2 + 2X + 1)(X 2 − 2 + 2X + 1)(X 2 + 2 − 2X + 1)(X 2 − 2 − 2X + 1).
Descompunerile din C[X] rezultă prin descompunerea ı̂n factori de grad 1 a factorilor de
grad 2 din descompunerile din R[X].
√
2 − 3)(X 2 − 2), peste Q( 2) este
5.42. Răspuns.√Descompunerea √ peste Q este f = (X √ √ √ √
f = (X 2 −3)(X + 2)(X − 2), iar peste R este f = (X + 3)(X − 3)(X + 2)(X − 2).
239
5.43. Indicaţii. Reducerea modulo p defineşte un omomorfism surjectiv de la Z[X] la

Zp [X]. a) Cum orice factor din descompunerea lui f este polinom unitar, redusul său
modulo p va avea acelaşi grad. b) Dacă f ∈ Z[X] \ Z este reductibil peste Q atunci f este
reductibil peste Z. Aplicând a) deducem că pentru orice p prim, redusul modulo p al lui
f este reductibil peste Zp .
5.44. Indicaţii. Polinomul f este ireductibil peste Q deoarece redusul modulo 3 al lui
f , X3 +b
2X + b1 ∈ Z3 [X] nu are rădăcini ı̂n Z3 . Redusul modulo 3 al lui g este, de asemenea
ireductibil. Redusul modulo 3 al lui h este
X4 + b
2X 3 + X 2 + b
2X + b
2 = (X + b
1)(X 3 + X 2 + b
2),
iar factorii din descompunerea de mai sus sunt ireductibili. Conform problemei anterioare
şi unicităţii descompounerii unui polinom din Z3 [X], deducem că dacă h ar fi reductibil,
atunci s-ar scrie ca produsul dintre un polinom (unitar) de grad 1 şi un polinom (unitar)
de grad 3. Aplicând din nou problema anterioară rezultă că redusul modulo 3 al factorului
(unitar) de gard 1 este X + b 1, deci acest factor nu poate fi decât X + 1 sau X − 5.
Cum redusul modulo 2 al celor două polinoame este X − 1 şi redusul modulo 2 al
lui h, X 4 + X 2 + 1 nu se divide cu X − 1, urmează că h este ireductibil peste Z, deci
şi peste Q.
5.45. Indicaţie. Dacă g ar avea o descompunere
g = (bm + bm−1 X + · · · + b0 X m )(cp + cp−1 X + · · · + c0 X p )
atunci f = (b0 + b1 X + · · · + bm X m )(c0 + c1 X + · · · + cp X p ) ar fi o descompunere a lui f .
5.46. i) Cum Z este un domeniu factorial, şi Z[X] este domeniu factorial. În Z[X]
idealul (2, X) este format din polinoamele care au termenul liber par deoarece
(2, X) = 2Z[X] + XZ[X] = {2f + Xg | f, g ∈ Z[X]}

= {2a0 + a1 X + · · · + an X n | a0 , . . . , an ∈ Z, n ∈ N}.
Dar acest ideal nu este principal, deoarece existenţa unui polinom h ∈ Z[X] astfel
ı̂ncât (2, X) = (h) ar implica h|2 şi h|X, ceea ce ar conduce la faptul că h este
inversabil, adică (2, X) = (h) = Z[X], ceea ce este fals, deoarece 1 + X ∈ Z[X] nu
are termenul liber par. Remarcăm că dacă a ∈ Z \ {−1, 0, 1} atunci (a, X) nu este
principal.
Observaţie: În Teoremele 5.7.9 şi 5.7.11 din [34] este demonstrat că dacă R este un
domeniu factorial care nu este corp atunci R[X] este un domeniu factorial şi are ideale
care nu sunt principale, ceea ce generalizează problema de mai sus.
5.47. Indicaţie. Idealul (X, Y ) este format din toate polinoamele cu termenul liber nul
şi se arată, ca mai sus, că acesta nu poate fi generat cu un singur element.
5.48. Indicaţii.
Dacă ar exista un polinom din K[X, Y ] care să genereze idealul
X 2 , XY, Y 2 , acesta ar fi un divizor comun al lui X 2 şi Y 2 , prin urmare, ar fi inversabil

şi X 2 , XY, Y 2 = K[X, Y ], ceea ce e fals pentru că 0 6= a + bX + cY ∈ / X 2 , XY, Y 2 .
Dacă ar exista f, g ∈ K[X, Y ] astfel ı̂ncât X 2 , XY, Y 2 = (f, g) atunci
f = aX 2 + bXY + cY 2 + · · · , g = a′ X 2 + b′ XY + c′ Y 2 + · · ·
prin urmare, există α, α′ , β, β ′ , γ, γ ′ ∈ K astfel ı̂ncât

α aX 2 + bXY + cY 2 + · · · + α′ a′ X 2 + b′ XY + c′ Y 2 + · · · = X 2 ,

β aX 2 + bXY + cY 2 + · · · + β ′ a′ X 2 + b′ XY + c′ Y 2 + · · · = XY,

γ aX 2 + bXY + cY 2 + · · · + γ ′ a′ X 2 + b′ XY + c′ Y 2 + · · · = Y 2 ,
ceea ce conduce la
αa + α′ a′ = 1; βa + β ′ a′ = 0; γa + γ ′ a′ = 0;
αb + α′ b′ = 0; βb + β ′ b′ = 1; γb + γ ′ b′ = 0;
αc + α′ c′ = 0; βc + β ′ c′ = 0; γc + γ ′ c′ = 1.
Privim aceste egalităţi ca sisteme de ecuaţii liniare ı̂n α, α′ , β, β ′ , γ, γ ′ . Existenţa elemente-

lor α, α′ , β, β ′ , γ, γ ′ ∈ K este echivalentă cu faptul că sistemele de mai sus sunt compatibile,
ceea ce se dovedeşte a fi fals.

Dacă notăm U = X 2 , XY, Y 2 atunci K[X, Y ]/U = {(a + bX + cY ) + U | a, b, c ∈ K}
şi idealul (X + U, Y + U ) nu este principal.
5.49. i) X 3 − Y 3 = (X − Y )(X 2 + XY + Y 2 ). Polinomul X − Y , considerat ca

polinom ı̂n X peste Q[Y ] este primitiv şi de grad 1, prin urmare este ireductibil
ı̂n Q[X, Y ] = (Q[Y ]) [X]. Polinomul X 2 + XY + Y 2 , considerat ca polinom ı̂n X
peste Q[Y ] este primitiv. Arătăm prin reducere la absurd că, privit ca polinom ı̂n
X peste corpul Q(Y ), este ireductibil. Într-adevăr, cum gradX (X 2 + XY + Y 2 ) = 2,
polinomul X 2 + XY + Y 2 este reductibil peste corpul Q(Y ) dacă şi numai dacă are
f1
o rădăcină f = ∈ Q(Y ) (f1 , f2 ∈ Q[Y ]). În acest caz, f 2 + f Y + Y 2 = 0, prin
f2
urmare [f (a)]2 + f (a)a + a2 = 0 pentru orice a ∈ Q∗ care nu este rădăcină a lui f2 .
Dar a ∈ Q∗ şi f (a) ∈ Q implică [f (a)]2 + f (a)a + a2 6= 0, contradicţie.
ii) Y 4 − X 2 = (Y 2 − X)(Y 2 + X). Polinoamele Y 2 − X şi Y 2 + X, considerate
ca polinoame ı̂n X peste Q[Y ] sunt primitive şi de grad 1, deci sunt ireductibile ı̂n
Q[X, Y ] = (Q[Y ]) [X].
iii) X 2 − Y 6 = (X − Y 3 )(X + Y 3 ). Ireductibilitatea factorilor poate fi justificată ca
la ii).
iv) Arătăm că polinomul f = X 7 + 2X 3 Y + 3X 2 + 9Y este ireductibil ı̂n Q[X, Y ].
Într-adevăr, gradY f = 1 şi f , privit ca polinom ı̂n Y peste Q[X], este primitiv
pentru că f = (2X 3 + 9)Y + (X 7 + 3X 2 ), descompunerea lui X 7 + 3X 2 ı̂n factori
ireductibili ı̂n Q[X] este X 7 + 3X 2 = x2 (X 5 + 3) (ireductibilitatea lui X 5 + 3 se
poate justifica cu criteriul lui Eisenstein) şi nici unul dintre aceşti factori nu divide
pe 2X 3 + 9. Rezultă că f este ireductibil ı̂n Q[X, Y ] = (Q[X]) [Y ].
5.50. ii) Arătăm că polinomul omogen
f = a0 X m + a1 X m−1 Y + . . . + am−1 XY m−1 + am Y m
este ireductibil ı̂n K[X, Y ] dacă şi numai dacă a0 6= 0 şi polinomul
g = a0 X m + a1 X m−1 + . . . + am−1 X + am
este ireductibil ı̂n K[X] (ceea ce, evident, va rezolva şi punctul i)). Să notăm că
a0 = 0 ⇔ y | f.
241
Rămâne să analizăm cazul a0 6= 0. Cum a0 este inversabil ı̂n K, rezultă că f ,
considerat ca polinom ı̂n X peste K[Y ], este primitiv. Deci f este ireductibil
ı̂n K[X, Y ] = (K[Y ]) [X] dacă şi numai dacă f este ireductibil ı̂n (K(Y )) [X] .
Întrucât polinomul Y m este inversabil ı̂n (K(Y )) [X] urmează că f este ireductibil
ı̂n (K(Y )) [X] dacă şi numai dacă
m m−1
1 X X X
f1 = m f = a0 + a1 + . . . + am−1 + am
Y Y Y Y
este ireductibil ı̂n (K(Y )) [X]. Din proprietatea de universalitate a inelului de poli-
noame ı̂n nedeterminata X cu coeficienţi ı̂n K(Y ) deducem existenţa unui (singur)
endomorfism ϕ al inelului (K(Y )) [X] astfel ı̂ncât
X
ϕ|K(Y ) = 1K(Y ) şi ϕ(X) = .
Y
Acest endomorfism este chiar automorfism (vezi problema 3.114), prin urmare,
polinomul f1 este ireductibil ı̂n (K(Y )) [X] dacă şi numai dacă polinomul
g = a0 X m + a1 X m−1 + . . . + am−1 X + am ∈ K[X] ⊆ (K(Y )) [X]
este ireductibil ı̂n (K(Y )) [X], deci şi ı̂n K[X] (vezi problema 5.7).
iii) Fie f = a0 X m + a1 X m−1 Y + . . . + am−1 XY m−1 + am Y m ∈ K[X, Y ] un polinom
omogen. Dacă a0 = a1 = · · · = ak = 0, k < m, atunci f are k factori ireductibili
f
egali cu Y (care este omogen de grad 1), iar k este un un polinom omogen cu
Y
primul termen nenul. Este, deci, suficient să analizăm cazul a0 6= 0. Dacă g =
a0 X m + a1 X m−1 + . . . + am−1 X + am ∈ K[X] nu este ireductibil atunci
(1) g = a0 g1 · · · gl ,
unde gi ∈ K[X] (i = {1, . . . , l}) este ireductibil de grad mi cu m = m1 + · · · + ml ,

iar coeficientul termenului de grad maxim din gi este 1. Aplicând ϕ−1 egalităţii
(1) obţinem f = ϕ−1 (g) = a0 ϕ−1 (g1 ) · · · ϕ−1 (gl ), care este o descompunere a lui f
ı̂n factori ireductibili ı̂n domeniul factorial (K[Y ]) [X] (unica, pâna la o asociere ı̂n
divizibilitate a factorilor).
5.51. Indicaţie. Se folosesc problemele 5.32, 5.33 şi faptul că ı̂ntr-un domeniu cu ideale
principale (p) este ideal prim dacă şi numai dacă p este un element prim.
5.52. Indicaţie. Inelul cât 4Z/8Z este simplu, dar nu are unitate.
5.53. Folosind problema 3.49 se deduce că dacă U este un ideal al unui inel Boole
(R, +, ·) atunci inelul cât R/U este, de asemenea, inel Boole. Un ideal U al lui R
este prim dacă şi numai dacă inelul cât R/U nu conţine divizori ai lui zero, ceea
ce, conform punctului iii) al problemei 3.18 are loc dacă şi numai dacă |R/U| = 2,
adică inelul (R/U, +, ·) este izomorf cu (Z2 , +, ·). Conform problemei 3.76, pentru
inelul Boole R/U aceasta echivalează cu faptul că R/U este simplu, adică U este
ideal maximal ı̂n R.
5.54. Indicaţie. Aplicând prima teoremă de izomorfism omomorfismului de inele

E0 : Z[X] → Z, E0 (a) = a, ∀a ∈ Z, E0 (X) = 0,
deducem că inelul cât Z/(X) este izomorf cu Z, deci este un domeniu de integritate care
nu este corp.
5.55. Indicaţie. Se poate proceda ca mai sus cu omomorfismul
E0 : Q[X] → Q, E0 (a) = a, ∀a ∈ Q, E0 (X) = 0
sau se poate folosi faptul că un ideal al unui domeniu cu ideale principale este maximal
dacă şi numai dacă este generat de un element ireductibil.
5.56. Indicaţie. Se foloseşte punctul b) al problemei 3.118.
5.57. Indicaţie. Se aplică prima teoremă de izomorfism omomorfismelor de inele
E0,0 : C[X, Y ] → C, E0,0 (a) = a, ∀a ∈ C, E0,0 (X) = 0, E0,0 (Y ) = 0,
E2,3 : C[X, Y ] → C, E2,3 (a) = a, ∀a ∈ C, E2,3 (X) = 2, E2,3 (Y ) = 3.
5.58. Indicaţii. Cum polinoamele Y − 3 şi X 2 + 1 sunt ireductibile ı̂n Q[X, Y ], idealele
principale pe care le generează sunt prime, dar idealele (Y − 3) şi X 2 − 1 sunt strict

incluse ı̂n Y − 3, X 2 − 1 6= Q[X, Y ].

5.59. Indicaţie. Idealul X 2 al lui Q[X] nu este prim deoarece X · X ∈ X 2 , dar

X∈ / X2 .
5.60. Dacă M este un ideal maximal al lui R şi x ∈ / M atunci M + xR = R, prin
urmare 1 ∈ R se poate scrie sub forma m + rx cu m ∈ M, r ∈ R, deci există r ∈ R
astfel ı̂ncât 1 − rx ∈ M. Reciproc, dacă N este un ideal a lui R care conţine strict
pe M şi x ∈ N \ M atunci există r ∈ R astfel ı̂ncât 1 − rx ∈ M ⊆ N, ceea ce,
ı̂mpreună cu rx ∈ N, implică 1 ∈ N, deci N = R. Aşadar, M este maximal.
5.61. Dacă r, x ∈ R şi rx = xr este inversabil atunci x este inversabil, prin urmare,
x ∈ R neinversabil implică rx neinversabil, oricare ar fi r ∈ R.
2) i)⇒ii) Fie M (singurul) ideal maximal al lui R. Dacă x ∈ M atunci x este
neinversabil, iar dacă x ∈ R nu este inversabil atunci Rx este un ideal al lui R format
numai din elemente neinversabile, deci propriu, şi astfel, M = Rx ∋ x. Aşadar,
x ∈ M dacă şi numai dacă x este neinversabil, ceea ce ı̂nseamnă că elementele
neinversabile din R formează chiar idealul M.
ii)⇒iii) este evidentă.
iii)⇒i) Fie N mulţimea elementelor inversabile din R. Din iii) şi din observaţia de la
ı̂nceputul acestei soluţii rezultă că N este un ideal al lui R, evident, propriu. Orice
ideal propriu U al lui R este format din elemente neinversabile prin urmare este
inclus ı̂n N. Aşadar, N este singurul ideal maximal al lui R.
5.62. Indicaţii. ii) Mulţimea elementelor neinversabile din inelul RS este
N = {ab−1 | a ∈ P, b ∈ R \ P }
şi x, y ∈ N implică x + y ∈ N .
iii) Se aplică prima parte a problemei inelului Z şi idealului său prim 2Z.
5.63. Indicaţie. Se foloseşte problema 3.95 pentru a arăta că suma a două serii formale
neinversabile este o serie formală neinversabilă.
Capitolul 6
Spaţii vectoriale
6.1. Indicaţii. a) Pentru α = 0 afirmaţia nu este adevărată. b) Pentru u = 0 afirmaţia

nu este adevărată. Afirmaţiile c), d), e) sunt adevŭrate.
6.2. Indicaţie. Se verifică axiomele spaţiului vectorial. Funcţia f : R → R∗+ , f (x) = ex

realizează un izomorfism.
6.3. Indicaţii. i) În general, nu. De exemplu, când K este un corp de caracteristică ∞
nu are loc egalitatea (α + β)−1 = α−1 + β −1 , cu α 6= 0 6= β şi α 6= −β, prin urmare nu
are loc egalitatea (α + β)(x, 1) = α(x, 1) + β(x, 1). Totuşi, dacă K = Z2 atunci V este
K-spaţiu vectorial. ii) Se verifică axiomele spaţiului vectorial. iii) Pentru y 6= 0 nu are loc
egalitatea 1 · (x, y) = (x, y).
6.4. Indicaţie. Se verifică axiomele spaţiului vectorial.
6.5. Indicaţie. iii) Corespondenţele stabilite la i) şi ii) ı̂ntre operaţiile externe pe V
care introduc pe (V, +) o structură de K-spaţiu vectorial şi omomorfismele injective de
inele ϕ : K → End(V, +) sunt bijecţii, una inversa celeilalte.
6.6. Indicaţie. Dacă ϕ este omomorfismul injectiv de la ii) din problema anterioară
atunci ϕ(K) este subinelul căutat.
6.7. Indicaţie. Inelul (End(Z, +), +, ◦) este izomorf cu (Z, +, ·), iar acesta nu are nici
un subinel care să fie corp.
6.8. Indicaţie. Inelul (End(Q, +), +, ◦) este izomorf cu (Q, +, ·) care este corp prim.
6.9. Indicaţie. Dacă V este un K-spaţiu vectorial (cu operaţia externă ∗), n ∈ N∗ şi
0 6= x ∈ V atunci nx = n(1 ∗ x) = (n · 1) ∗ x, prin urmare nx = 0 dacă şi numai dacă
n · 1 = 0.
6.10. Fie V o mulţime finită şi K un corp infinit. Dacă V are un singur element,
atunci există o singură structură de K-spaţiu vectorial pe V şi anume spaţiul vec-
torial nul. Dacă |V | ≥ 2, presupunând că există o structură de K-spaţiu vectorial
pe V şi luând x 6= 0, funcţia t′x : K → V , t′x (α) = αx este injectvă. Deducem că
|K| ≤ |V |, contradicţie cu V finită.
6.11. Indicaţie. Se procedează ca ı̂n soluţia problemei anterioare.
243
244 CAPITOLUL 6. SPAŢII VECTORIALE (SOLUŢII)
Observaţii: i) Din cele de mai sus rezultă că dacă V este un spaţiu vectorial nenul peste
corpul K atunci |K| ≤ |V |.
ii) Dacă V este un spaţiu vectorial real nenul atunci cardinalul mulţimii V este mai mare
decât, sau egal cu, puterea continuului.
6.12. Indicaţie. Grupul lui Klein este izomorf cu (Z2 × Z2 , +).

2 n n
6.13. Răspuns. a) i) Z2 Z2 ; ii) Z2 (Z2 ) ; iii) Z2 (Z2 ) ; iv) Zp (Zp ) . b) Nu (se foloseşte
problema 6.9).
6.14. Indicaţie. Pentru a arăta că Pn (K) este subspaţiu al lui K[X] se foloseşte teorema
de caracterizare a subspaţiului. Polinomul nul nu aparţine celorlalte două submulţimi ale
lui K[X].
6.15. Indicaţie. Avem 0 ∈ / CV S. În general, CV S ∪ {0} nu este subspaţiu al lui V . De

exemplu, CR[X] (P2 (R))∪{0} nu este stabilă ı̂n raport cu adunarea polinoamelor (polinomul
−X 3 + (X 3 + 1) = 1 are gradul mai mic decât 2).
6.16. Indicaţie. Luând succesiv ı̂n condiţia din enunţ α = 1 şi y = 0 obţinem condiţiile
din teorema de caracterizare a subspaţiului.
6.17. Din x ∈ hS, yi rezultă că există s1 , . . . , sn ∈ S şi α1 , . . . , αn , α ∈ K astfel

ı̂ncât x = α1 s1 + · · · + αn sn + αy. Presupunerea α = 0 ne-ar conduce la x =
α1 s1 + · · · + αn sn ∈ S, ceea ce contrazice ipoteza, prin urmare, α 6= 0 este inversabil
ı̂n K. Deducem y = −α−1 α1 s1 − · · · − α−1 αn sn + α−1 x ∈ hS, xi.
6.18. Indicaţie. E destul să arătăm că x ∈ hy, zi şi z ∈ hx, yi, ceea ce se obţine ca ı̂n
problema anterioară din egalitatea dată şi faptul că α, γ ∈ K ∗ .
6.19. Evident S ⊆ Pn (K). Dacă a00 ∈ K ∗ este un polinom de grad 0 din S, din
inversabilitatea lui a00 ı̂n K şi faptul că S este un subspaţiu deducem că
1 = (a00 )−1 a00 ∈ S,
prin urmare, pentru orice α ∈ K avem α = α · 1 ∈ S. Dacă a11 X + a10 ∈ S este

un ponom de gradul 1 atunci a11 6= 0 este inversabil ı̂n K. Cum a10 ∈ S avem
a11 X + a10 − a10 ∈ S, de unde şi X = (a11 )−1 a11 X ∈ S. De aici urmează αX ∈ S pentru
orice α ∈ K. Presupunând că am arătat că toate monoamele de grad 0,1,. . . ,n − 1
din K[X] sunt şi ı̂n S şi considerând ann X n + ann−1 X n−1 + · · · + an0 ∈ S un polinom
de grad n, avem ann 6= 0 este inversabil ı̂n K,
ann X n = ann X n + ann−1 X n−1 + · · · + an0 − an0 − · · · − ann−1 X n−1 ∈ S,
aşadar X n = (ann )−1 ann X n ∈ S. Astfel, orice combinaţie liniară de 1, X, . . . , X n este

ı̂n S adică orice polinom de grad cel mult n este ı̂n S. Deci Pn (K) ⊆ S.
6.20. Indicaţie. Nu. Scriind, de exemplu, polinomul 1 ca o combinaţie liniară de
f1 , f2 , f3 rezultă un sistem incompatibil de 4 ecuaţii liniare cu 3 necunoscute.
Altfel: Răspunsul se poate deduce şi din faptul că dim P3 (R) = 4.
6.21. Indicaţie. Se ştie că V1 + V2 = hV1 ∪ V2 i şi se poate folosi problema 2.73.
245
6.22. Fie V1 , V2 , V3 subspaţii ale unui K-spaţiu vectorial V . Arătăm că
V1 ⊆ V3 ⇒ V1 + (V2 ∩ V3 ) = (V1 + V2 ) ∩ V3 .
Incluziunea ⊆ are loc datorită proprietăţii de submodularitate (care are loc ı̂n orice
latice). Fie v3 ∈ (V1 + V2 ) ∩ V3 . Atunci v3 ∈ V3 şi există v1 ∈ V1 (⊆ V3 ), v2 ∈ V2
astfel ı̂ncât v3 = v1 + v2 . Deducem că v2 = v3 − v1 ∈ V3 . Prin urmare, v2 ∈ V2 ∩ V3
şi astfel, v3 = v1 + v2 ∈ V1 + (V2 ∩ V3 ). Un exemplu care arată că laticea subspaţiilor
unui spaţiu vectorial nu este, ı̂n general, distributivă este următorul: ı̂n R-spaţiul
vectorial R2 considerăm subspaţiile
V1 = {(x, 0) | x ∈ R}, V2 = {(0, x) | x ∈ R}, V3 = {(x, x) | x ∈ R}
şi avem V1 ∩ V3 = V2 ∩ V3 = {(0, 0)}, V1 + V2 = R2 , deci
(V1 + V2 ) ∩ V3 = R2 ∩ V3 = V3 6= {(0, 0)} = (V1 ∩ V3 ) + (V2 ∩ V3 ).
Altă soluţie: Prima parte a acestei probleme rezultă şi din faptul că laticea
subspaţiilor lui V este sublatice a laticei subgrupurilor (normale ale) lui (V, +),
care este modulară.
6.23. Indicaţie. V = A1 ⊕· · ·⊕An dacă şi numai dacă f este bijectivă. Surjectivitatea sa
rezultă din definiţia sumei de subspaţii, iar injectivitatea, din faptul că suma este directă.
6.24. Fie V1 , V2 , V3 , V4 subspaţii ale unui K-spaţiu vectorial V cu proprietatea că

V = V1 ⊕ V2 şi V1 = V3 ⊕ V4 . Rezultă că V = V1 + V2 = V3 + V4 + V2 . Mai mult, dacă
v3 ∈ V3 ∩ (V4 + V2 ) atunci există v4 ∈ V4 , v2 ∈ V2 astfel ı̂ncât v3 = v4 + v2 . Urmează
că v2 = v3 − v4 ∈ V3 + V4 = V1 , prin urmare v2 ∈ V1 ∩ V2 = {0}. Obţinem v2 = 0 şi
v3 = v4 ∈ V3 ∩ V4 = {0}. Aşadar, V3 ∩ (V4 + V2 ) = {0} şi astfel, V = V3 ⊕ (V4 + V2 ),
ceea ce ı̂nseamnă că V3 este sumand direct ı̂n V .
6.25. Indicaţie. În exemplul dat ı̂n soluţia problemei 6.22 pentru a infirma distributi-
vitatea laticii subspaţiilor unui spaţiu vectorial, V1 şi V2 sunt complemenţi direcţi diferiţi
ai lui V3 .
6.26. Indicaţii. Orice funcţie f : R → R se scrie f = f1 + f2 , unde f1 : R → R,

f (x) + f (−x) f (x) − f (−x)
f1 (x) = este o funcţie pară şi f2 : R → R, f2 (x) = este o
2 2
funcţie impară, iar singura funcţie din RR care este şi pară şi impară este funcţia nulă.
6.27. Indicaţie. Subspaţiile planului xOy sunt {O(0, 0)}, ı̂ntregul plan şi dreptele care
trec prin origine. Orice două puncte distincte care nu sunt pe o astfel de dreaptă formează
un sistem de generatori pentru ı̂ntregul plan.
6.28. Indicaţie. Subspaţiile spaţiului Oxyz sunt {O(0, 0, 0)}, ı̂ntregul spaţiu şi dreptele
şi planele care trec prin origine. Orice trei puncte distincte care nu sunt ı̂ntr-un astfel de
plan formează un sistem de generatori pentru ı̂ntregul spaţiu.
6.29. Indicaţie. Luând succesiv ı̂n condiţia din enunţ α = 1 şi y = 0 obţinem condiţiile
din definiţia transformării liniare.
6.30. Indicaţie. g(x1 ) = f (x1 , 0), h(x2 ) = f (0, x2 ).

6.31. Indicaţie. Fie α, β ∈ K, x, y ∈ V . Avem h(αx + βy) = (f (αx + βy), g(αx + βy))
şi αh(x) + βh(y) = (αf (x) + βf (y), αg(x) + βg(y)).
6.32. Indicaţii. a) Dacă e1 = (1, 0, . . . , 0), e2 = (0, 1, 0, . . . , 0), . . . , en = (0, . . . , 0, 1)

atunci ai = f (ei ) pentru orice i ∈ {1, . . . , n}.
b) f : Rm → Rn este o transformare liniară de R-spaţii vectoriale dacă şi numai dacă
există aij ∈ R (i ∈ {1, . . . , m}, j ∈ {1, . . . , n}) unic determinate, astfel ı̂ncât
f (x1 , . . . , xm ) = (a11 x1 + · · · + am1 xm , a12 x1 + · · · + am2 xm , . . . , a1n x1 + · · · + amn xm ),
pentru orice (x1 , . . . , xm ) ∈ Rm .
6.33. Indicaţii. Folosind problema anterioară putem stabili forma transformării liniare
care verifică egalităţile f (1, 1) = (2, 5) şi f (1, 0) = (1, 4). Se obţine f (2, 3) = (5, 14), iar
folosind definiţia injectivităţii şi surjectivităţii se poate arăta că f este izomorfism.
Altfel: Vectorii v1 = (1, 1) şi e1 = (1, 0) formează o bază a lui R2 . Folosind [34, Teorema
6.4.11], deducem că o transformare liniară f : R2 → R2 este unic determinată de restricţia
f |{v1 ,e1 } . Urmează că f (2, 3) = f (2v1 + e1 ) = (5, 14), iar cum f (v1 ) şi f (e1 ) formează o
bază a lui R2 , rezultă că f este izomorfism.
6.34. Nu, pentru că f (−2, 0, −6) 6= (−2)f (1, 0, 3) deoarece f (−2, 0, −6) = (2, 1) şi
(−2)f (1, 0, 3) = (−2)(1, 1) = (−2, −2).
6.35. Indicaţie. Fie V = S ⊕ T . Aplicând prima teoremă de izomorfism proiecţiei
canonice p2 : V = S ⊕ T → T , p2 (s + t) = t, obţinem T ≃ V /S.
6.36. Indicaţie. Se folosesc definiţia mulţimii libere şi a mulţimii legate, Observaţiile
6.4.2 şi Teorema 6.4.3 din [34].
6.37. Indicaţie. ii) Un exemplu pentru cazul ı̂n care incluziunea este strictă se poate
obţine ı̂n R-spaţiul vectorial R2 astfel luând X = {(1, 0), (0, 1)} şi Y = {(2, 0), (0, 2)}. iii)
Dacă ar exista un element nenul ı̂n hXi ∩ hY i atunci ar exista α1 , . . . , αn , β1 , . . . , βm ∈ K
nu toţi nuli, x1 , . . . , xn ∈ X şi y1 , . . . , ym ∈ Y astfel ı̂ncât
α1 x1 + · · · + αn xn = β1 y1 + · · · + βm ym .
Presupunând α1 6= 0 rezultă x1 ∈ hX ∪ Y i, contradicţie cu X ∪ Y liberă.
6.38. Indicaţie. Avem K[X] = h{X k | k ∈ N}i, V1 = h{X 2k | k ∈ N}i, V2 = h{X 2k+1 |
k ∈ N}i şi se aplică problema anterioară.
6.39. Indicaţie. i) Scriind polinomul nul ca o combinaţie liniară de f1 , f2 , f3 rezultă un

sistem omogen de 3 ecuaţii liniare cu 3 necunoscute care are doar soluţia nulă atunci şi
numai atunci când determinantul său este nenul.
6.40. Indicaţii. Notăm u1 = v2 + v3 , u2 = v3 + v1 , u3 = v1 + v2 şi atunci

1 1 1
v1 = (−u1 + u2 + u3 ), v2 = (u1 − u2 + u3 ), v3 = (u1 + u2 − u3 ).
2 2 2
Proprietatea nu se păstrează ı̂n spaţii vectoriale peste corpuri de caracteristică 2. De
exemplu, ı̂n Z2 -spaţiul vectorial (Z2 )3 , vectorii v1 = (b
1, b
0, b
0), v2 = (b
1, b
1, b
0), v3 = (b
1, b
1, b
1)
sunt liniar independenţi, dar u1 = (b 0, b0, b
1), u2 = (b
0, b
1, b
1), u3 = (b0, b
1, b
0) nu sunt liniar
independenţi.
247
6.41. L este liberă dacă şi numai dacă pentru orice n1 , . . . , nk ∈ N distincţi, vectorii
fn1 , . . . , fnk sunt liniar independenţi. Vom indica două metode pentru a deemonstra
acest fapt:
I. Fie α1 , . . . , αk ∈ R astfel ı̂ncât α1 fn1 +· · ·+αk fnk = θ (unde cu θ am notat funcţia
identic nulă). Rezultă că
∀x ∈ R, α1 sinn1 x + · · · + αk sinnk x = 0,
de unde deducem că polinomul
p = α1 X n1 + · · · + αk X nk ∈ R[X]
are ca ră dăcină orice număr t(= sin x) ∈ [−1, 1], adică are o infinitate de rădăcini.
Aceasta implică p = 0, aşadar α1 = · · · = αk = 0.
II. Mulţimea formată din vectorii fn1 , . . . , fnk poate fi privită ca o submulţime a
mulţimii {f0 , . . . , fmax{n1 ,...,nk } }. Prin urmare, este suficient să arătăm că pentru
orice m ∈ N, vectorii f0 , . . . , fm sunt liniar independenţi. Dacă α0 , . . . , αm ∈ R
atunci α0 f0 + α1 f1 + · · · + αm fm = θ dacă şi numai dacă pentru orice x ∈ R avem
(1) α0 + α1 sin x + · · · + αm sinm x = 0.
Considerăm x0 , . . . , xm ∈ R astfel ı̂ncât sin x0 , . . . , sin xm sunt distincte şi ı̂nlocuim ı̂n
(1). Rezultă un sistem omogen de m + 1 ecuaţii liniare cu necunoscutele α0 , . . . , αm
al cărui determinant trebuie să fie nenul. Determinantul acestui sistem este un
determinant de tip Vandermonde şi anume:
1 sin x0 sin2 x0 . . . sinm x0

1 sin x1 sin2 x1 . . . sinm x1 Y
.. .. .. .. = (sin xj − sin xi ) 6= 0.
. . . . 1≤i<j≤m
2 m
1 sin xm sin xm . . . sin xm
6.42. Fie α1 , . . . , αn ∈ R astfel ı̂ncât
(0) α1 f1 + · · · + αn fn = θ.
Aceasta ı̂nseamnă că pentru orice x ∈ R avem
(1) α1 sin(λ1 x) + · · · + αn sin(λn x) = 0.
Derivăm de două ori ı̂n (1), ı̂nmulţim cu −1 şi obţinem
(2) α1 λ21 sin(λ1 x) + · · · + αn λ2n sin(λn x) = 0.
Repetăm procedeul pentru a obţinem ı̂ncă n − 2 egalităţi similare. Ultima este:

2(n−1)
(n) α1 λ1 sin(λ1 x) + · · · + αn λ2(n−1)
n sin(λn x) = 0.
Fie x0 ∈ [0, 2π) astfel ı̂ncât toate numerele sin(λ1 x0 ), . . . , sin(λn x0 ) să fie nenule
(un astfel de număr ar putea fi şi precizat; oricum el există pentru că altfel, ştiind că
funcţia sin are o mulţime numărabilă de zerouri [0, 2π) ar fi o reuniune finită de mulţimi
numărabile, deci ar fi numărabilă, cea ce este fals). Înlocuim ı̂n (1), (2), . . . , (n) pe x cu
x0 şi obţinem un sistem omogen de n ecuaţii cu necunoscutele α1 , . . . , αn al cărui

determinant este
sin(λ1 x0 ) sin(λ2 x0 ) ... sin(λn x0 )
λ21 sin(λ1 x0 ) 2
λ2 sin(λ2 x0 ) ... 2
λn sin(λn x0 )
d= (λ21 )2 sin(λ1 x0 ) (λ22 )2 sin(λ2 x0 ) ... (λ22 )2 sin(λn x0 ) =
.. .. ..
. . .
(λ21 )n−1 sin(λ1 x0 ) (λ22 )n−1 sin(λ2 x0 ) . . . (λ2n )n−1 sin(λn x0 )
1 1 ... 1
n λ21 λ22 ... λ2n n
Y Y Y
= sin(λi x0 ) (λ21 )2 (λ22 )2 ... (λ22 )2 = sin(λi x0 ) (λ2j − λ2i ).
i=1
.. .. .. i=1 1≤i<j≤m
. . .
(λ21 )n−1 (λ22 )n−1 . . . (λ2n )n−1
Conform alegerii lui x0 şi condiţiilor din ipoteză, avem d 6= 0, prin urmare, α1 =
· · · = αn = 0.
6.43. Indicaţie. Scrierea unică a unui vector ca o combinaţie liniară de v1 şi v2 conduce
la un sistem de 2 ecuaţii liniare cu 2 necunoscute care trebuie să aibă o soluţie unică.
6.44. Indicaţie. Scrierea lui (0, 0, 0) ca o combinaţie liniară de cei trei vectori conduce
la un sistem omogen de 3 ecuaţii liniare cu 3 necunoscute care are o infinitate de soluţii.
6.45. Indicaţie. Se procedează ca ı̂n problema 6.43.

6.46. Indicaţie. Vezi problema 6.43.
6.47. Indicaţie. Cum rangul unei matrice este egal cu numărul maxim de linii (co-
loane) care sunt liniar independente, pentru vectorii dintr-un K-spaţiu K n dependenţa
sau independenţa liniară poate fi studiată calculând rangul matricii care are aceşti vectori
ca linii (coloane). Cum dimR R3 = 3, ı̂n cazul nostru, rangul matricei formate cu cei trei
vectori este 3 dacă şi numai dacă ei formează o bază a lui R3 .
6.48. Indicaţie. Scrierea un vector (x1 , . . . , xn ) ∈ Rn ca o combinaţie liniară de vectorii

daţi ne conduce la un sistem de ecuaţii liniare care se rezolvă cu uşurinţă prin scăderea
succesivă a câte două ecuaţii din sistem. Se obţin unicitatea acestei scrierei şi coordonatele
cerute.
6.49. Răspuns. A = −5E1 − E2 + 6E3 − 2E4 .

6.50. Răspuns. Există. Aceasta este {Eij | i ∈ {1, . . . , m}, j ∈ {1, . . . , n}}, unde
matricea Eij are pe poziţia (i, j) pe 1 şi 0 ı̂n rest.
6.51. Indicaţie. dim Mn (K) = n2 .

f ′ (a) f ′′ (a)
6.52. Răpuns. a) {1, X, . . . , X n , . . .}; b) f = f (a) + (X − a) + (X − a)2 +
1! 2!
f (n)
··· + (X − a)n .
n!
6.53. Indicaţie. a) Există. Aceasta este {1, i}. b) Funcţia R2 → C, (a, b) 7→ a + bi este
un izomorfism de R-spaţii vectoriale.
249
√ p
Indicaţie. V este un subspaţiul lui Q R generat de {1, 3 p, 3 p
6.54. p p2 }. Arătăm că
√ 3 √
1, 3 p, p2 sunt liniar independente. Dacă p a, b, c ∈ Q şi a + b 3 p +pc p2 = 0 atunci,
3
√ √
prin ı̂nmulţire cu 3 p obţinem a 3 p + b p + cp = 0. Eliminând pe 3 p2 ı̂ntre cele două
3 2
√ √
egalităţi rezultă (ab − c2 p) + (b2 − ac) 3 p = 0, care, ı̂n baza faptului că 3 p ∈
/ Q, conduce la
b 2 b4 √
ab − c2 p = 0 = b2 − ac. Presupunând că a 6= 0 avem c = , prin urmare ab − 2 3 p = 0,
a a
b3 b
√ √ √
adică 3 p = 3 . Aceasta implică 3 p = ∈ Q, contradicţie cu 3 p ∈ / Q. Deci a = 0, ceea
a a
ce implică şi b = c = 0.
6.55. Indicaţie. iii) Fie v ∈ V, v 6= 0. Pentru orice x ∈ X definim

′ v, dacă x′ = x
f : X → V, fx (x ) = .
0, dacă x′ 6= x
Submulţimea {fx | x ∈ X} ⊆ V (X) este infinită şi liberă.
6.57. Indicaţie. Dacă (e1 , . . . , en ) este bază ı̂n K V şi (α1 , . . . , αm ) este bază ı̂n K′K
atunci (αi ej | i ∈ {1, . . . , m}, j ∈ {1, . . . , n}) este bază ı̂n K ′ V .
6.58. a) Notând V = (Z2 )2 avem V = {(b 0, b

0), (b
0, b
1), (b
1, b
0), (b
1, b
1)} şi dim V = 2.
2
O pereche ordonată (v1 , v2 ) ∈ V formează o bază dacă şi numai dacă v1 şi v2
sunt liniar independenţi. Întrucât orice vector v1 ∈ V \ {(b 0, b
0)} face parte dintr-o
2
bază, rezultă că v1 poate fi ales ı̂n 2 − 1 moduri. Dacă v2 ∈ V atunci v1 , v2 sunt
liniar independenţi dacă şi numai dacă v2 ∈ V \ hv1 i, iar |hv1 i| = 2. Deci v2 poate
fi ales ı̂n 22 − 2 moduri. Prin urmare, numărul bazelor ordonate ale lui V este
(22 − 1)(22 − 2) = 3 · 2 = 6. Urmând un raţionament analog cu cel de mai sus, se
obţine: b) (23 − 1)(23 − 2)(23 − 22 ) = 7 · 6 · 4 = 168; c) (32 − 1)(32 − 3) = 8 · 6 = 48;
d) (33 − 1)(33 − 3)(33 − 32 ) = 26 · 24 · 18 = 11232.
6.59. Această problemă este o generalizare a problemei anterioare. Cum dim V = n

avem V ≃ K n , prin urmare |V | = q n . Fie Bn numărul bazelor ordonate (v1 , . . . , vn )
ale lui V . Orice vector v1 ∈ V \ {0} face parte dintr-o bază, rezultă că v1 poate fi
ales ı̂n q n − 1 moduri. Dacă v2 ∈ V atunci v1 , v2 sunt liniar independenţi dacă şi
numai dacă v2 ∈ V \ hv1 i, iar |hv1 i| = q. Deci v2 poate fi ales ı̂n q n − q moduri. Dacă
v3 ∈ V atunci v1 , v2 , v3 sunt liniar independenţi dacă şi numai dacă v3 ∈ V \ hv1 , v2 i,
iar |hv1 , v2 i| = q 2 . Deci v2 poate fi ales ı̂n q n −q 2 moduri. Continuând raţionamentul
ajungem la concluzia că vn poate fi ales ı̂n q n − q n−1 moduri. Deci numărul bazelor
ordonate ale lui V este Bn = (q n − 1)(q n − q) · · · (q n − q n−1 ).
6.60. Indicaţie. Dacă A ∈ Mn (K) atunci det A 6= 0 dacă şi numai dacă liniile matricei
A formează o bază a lui K n . Rezultă că ordinul lui GLn (K) coincide cu Bn (vezi problema
anterioară).
6.61. Cum dim V = n avem V ≃ K n , prin urmare |V | = q n .

i) Singurul spaţiu al lui V de dimensiune 0, respectiv n este {0}, respectiv V . Deci
G0n (q) = 1 = Gnn (q).
ii) Printr-un raţionament analog cu cel din problema 6.58 se deduce că numărul
sistemelor ordonate (v1 , . . . , vk ) ∈ V k formate din k vectori liniar independenţi este
(q n − 1)(q n − q) · · · (q n − q k−1), iar numărul unor astfel de sisteme care generează

acelaşi subspaţiu V ′ al lui V coincide cu numărul bazelor ordonate ale lui V ′ , adică
cu (q k − 1)(q k − q) · · · (q k − q k−1 ) pentru că dim V ′ = k. Prin urmare,
(q n − 1)(q n−1 − 1) · · · (q n−k+1 − 1)

(1) Gkn (q) = .
(q k − 1)(q k−1 − 1) · · · (q − 1)
iii) Din (1) rezultă că

n
Y
(q i − 1)
i=1
(2) Gkn (q) = k n−k
= Gn−k
n (q).
Y Y
(q i − 1) (q i − 1)
i=1 i=1
iv) Folosind pe (2) avem
n−1
Y n−1
Y
(q i − 1) (q i − 1)
i=1 i=1
q k Gkn−1 (q) + Gk−1
n−1 (q) = q
k
k n−k−1
+ k−1 n−k
Y Y Y Y
(q i − 1) (q i − 1) (q i − 1) (q i − 1)
i=1 i=1 i=1 i=1
n
Y
n−1
(q i − 1)
Y k
q (q n−k
− 1) + (q − 1) k
i=1
= (q i − 1) k n−k
= k n−k
= Gkn (q).
i=1
Y Y Y Y
(q i − 1) (q i − 1) (q i − 1) (q i − 1)
i=1 i=1 i=1 i=1
6.62. Indicaţie. K = R, V = R[X], S = h{X 2k+1 | k ∈ N}i.
6.63. Din V1 6= V2 şi dim V1 = dim V2 rezultă V2 * V1 . Prin urmare
V1 $ V1 + V2 ⊆ V,
ceea ce implică dim(V1 + V2 ) = 3 şi
dim(V1 ∩ V2 ) = dim V1 + dim V2 − dim(V1 + V2 ) = 1.
În R3 aceasta se interpretează geometric prin faptul că intersecţia a două plane
diferite care trec prin origine este o dreaptă care trece prin origine.
6.64. Din V2 * V1 rezultă că V1 ∩ V2 $ V2 , prin urmare dim(V1 ∩ V2 ) < dim V2 , adică
dim V2 − dim(V1 ∩ V2 ) ≥ 1. Atunci
n = dim V ≥ dim(V1 + V2 ) = dim V1 + dim V2 − dim(V1 ∩ V2 ) ≥ n − 1 + 1 = n.
Aşadar, dim(V1 + V2 ) = n = dim V , ceea ce implică V = V1 + V2 .

251
6.65. Arătăm că

(1) V1 * V2 şi V2 * V1 ⇒ dim(V1 + V2 ) − dim(V1 ∩ V2 ) 6= 1.
În ipoteza implicaţiei (1), egalitatea dim(V1 + V2 ) − dim(V1 ∩ V2 ) = 0 nu poate

avea loc, prin urmare, trebuie verificat că dim(V1 + V2 ) − dim(V1 ∩ V2 ) ≥ 2. Ca ı̂n
problemele anterioare avem
V1 * V2 ⇒ V1 $ V1 + V2 ⇒ dim(V1 + V2 ) − dim V1 ≥ 1,
V2 * V1 ⇒ V1 ∩ V2 $ V1 ⇒ dim V1 − dim(V1 ∩ V2 ) ≥ 1,
aşadar,
dim(V1 + V2 ) − dim(V1 ∩ V2 ) = dim(V1 + V2 ) − dim V1 + dim V1 − dim(V1 ∩ V2 ) ≥ 2.
6.66. Indicaţie. dim(V /(V1 ∩ S1)) = dim V − dim(V1 ∩ S1) = dim V − dim V1 − dim S1 +
dim(V1 + S1 ) ≤ dim V − dim V1 + dim V − dim S1 = dim V2 + dim S2 .
6.67. Din f (g(x)) = 0 pentru orice x ∈ V rezultă că g(x) ∈ Ker f pentru orice
x ∈ V , prin urmare, Kerf ⊇ g(V ). Deducem de aici că dim(Ker f ) ≥ dim g(V ) şi
astfel avem
(1) dim V = dim f (V ) + dim(Ker f ) ≥ dim f (V ) + dim g(V ).
Din f + g automorfism deducem V = (f + g)(V ) ⊆ f (V ) + g(V ) ⊆ V . Atunci
V = f (V ) + g(V ) şi avem
(2) dim V = dim f (V ) + dim g(V ) − dim(f (V ) ∩ g(V )) ≤ dim f (V ) + dim g(V ).
Din (1) şi (2) rezultă egalitatea dorită.
Observaţie: Din cele de mai sus urmează imediat faptul că dim(f (V ) ∩ g(V )) = 0, ceea
ce ı̂nseamnă că f (V ) ∩ g(V ) = {0}, deci V = f (V ) ⊕ g(V ). Aceasta indică o altă abordare
a problemei bazată pe faptul că Kerf ⊇ g(V ), V = f (V ) + g(V ) şi V = Ker f ⊕ f (V ).
6.68. Indicaţii. V1 este generat de vectorii

1 0 0 1 0 0
, , ,
0 1 0 0 1 0
care sunt liniar independenţi, V2 este generat de vectorii

0 1 0 0
, ,
−1 0 0 1
care sunt, de asemenea, liniar independenţi. Subspaţiul V1 + V2 este generat de reuniunea
generatorilor lui V1 şi V2 , adică de

1 0 0 1 0 0 0 1 0 0
, , , , ,
0 1 0 0 1 0 −1 0 0 1
iar dintre aceştia, vectorii

1 0 0 1 0 0 0 0
, , ,
0 1 0 0 1 0 0 1
sunt liniar independenţi.
6.69. Indicaţie. Folosind indicaţia de la problema 6.47, se obţine dimhc, d, ei = 2 şi

c, d liniar independenţi. Folosind aceeaşi metodă obţinem că a, c, d sunt liniar dependenţi
şi b, c, d sunt liniar dependenţi, prin urmare ha, bi ⊆ hc, di, iar egalitatea dimensiunilor
conduce la egalitatea cerută.
6.70. Indicaţie. Se foloseşte indicaţia de la problema 6.47 şi faptul că suma este
generată de reuniunea generatorilor lui S şi T . De exemplu, la punctul d), dim S =
dim T = 3 şi dim(S + T ) = 4. Un minor nenul de ordinul 4 poate fi ,,decupat” din
coloanele corespunzătoare vectorilor u1 , u2 , u3 , v2 , deci ei formează o bază pentru S + T .
Atunci dim(S ∩ T ) = 2 şi v ∈ S ∩ T dacă şi numai dacă există α1 , α2 , α3 , β1 , β2 , β3 ∈ R
astfel ı̂ncât v = α1 u1 + α2 u2 + α3 u3 = β1 v1 + β2 v2 + β3 v3 . Sistemul (∗) rezultat este
compatibil nedeterminat, determinantul său are rangul 4, iar un minor principal se obţine
chiar considerând coeficienţii necunoscutelor α1 , α2 , α3 , β2 . Prin urmare, β1 şi β3 sunt
necunoscutele secundare. Menţionăm că pentru a obţine 2 vectori liniar independenţi
din S ∩ T nu este necesară rezolvarea sistemului (∗). Este suficient să dăm valori reale
necunoscutelor secundare astfel ı̂ncât vectorii rezultaţi să fie liniar independenţi şi să
determinăm pe β2 ı̂n aceste cazuri. Astfel, dacă β1 = 1 şi β3 = 0 atunci β2 = 0 şi se obţine
vectorul v = v1 ∈ S ∩ T , iar dacă β1 = 0 şi β3 = 5 atunci β2 = 1 şi se obţine vectorul
v ′ = v2 + 5v3 ∈ S ∩ T . Cei doi vectori sunt liniar independenţi, deci formează o bază a lui
S ∩ T.
6.71. Indicaţie. Se foloseşte faptul că dim V1 = dim(Kerf ) + dim(Imf ) şi faptul că f
este injectivă dacă şi numai dacă Kerf = {0}.
6.72. Indicaţie. ϕ : K[X] → K[X] definită prin ϕ(f ) = f (X 2 ), adică ϕ = EX 2 , este

liniară, injectivă, dar nu este surjectivă. Pe de altă parte, funcţia liniară ψ : K[X] → K[X],
definită pe baza {X n | n ∈ N} prin ψ(X 2k ) = X k şi ψ(X 2k+1 ) = 0 este surjectivă, dar nu
este injectivă.
6.73. Răspuns. dim(Imϕ) = 2, dim(Kerϕ) = 1.

cos ϕ − sin ϕ
6.74. Indicaţie. Matricea lui f ı̂n baza canonică [f ]e = este in-
sin ϕ cos ϕ
versabilă.

1 0 −1 0
6.75. Indicaţie. [f ]e = , [g]e = sunt inversabile. Se foloseşte
0 −1 0 1
teorema care dă legătura dintre operaţiile cu matrici şi operaţiile cu transformări liniare.
6.76. Cum rangul matricei formate cu vectorii din v este 2, iar rangul matricei
formate cu vectorii din v ′ este 3, rezultă că v este bază ı̂n R2 şi v ′ este bază ı̂n R3 .
Coloanele matricei [f ]v,v′ = (aij ) ∈ M3,2 (R) rezultă din egalităţile
(3, 0, 7) = f (1, 2) = a11 (1, −1, 0) + a21 (−1, 0, 1) + a31 (1, 1, 1),
(−1, −5, −4) = f (−2, 1) = a12 (1, −1, 0) + a22 (−1, 0, 1) + a32 (1, 1, 1).
Cele două egalităţi conduc la sistemele

 
 a11 − a21 + a31 = 3  a12 − a22 + a32 = −1
−a11 + a31 = 0 şi −a12 + a32 = −5
 
a21 + a31 = 7 a22 + a32 = −4
253

10 11 10 5 2 10
care au, respectiv, soluţiile , , şi ,− ,− . prin urmare,
3 3 3 3 3 3
 
10 5
 3 3 
 
 11 2 
[f ]v,v′ = − .
 3 3 
 10 10 
−
3 3
Altăsoluţie: Matricea
 de trecere de la baza canonică e′ a lui R3 la baza v ′ este
1 −1 1
T =  −1 0 1 , iar matricea lui f ı̂n perechea de baze v, e′ este
0 1 1
 
3 −1
[f ]v,e′ =  0 −5  ,
7 −4
(colanele sale fiind coordonatele lui f (1, 2) şi f (−2, 1) ı̂n baza e′ ) prin urmare,
 
10 5
 3 3 
 
 11 2 
[f ]v,v′ = T −1 [f ]v,e′ =  − .
 3 3 
 10 10 
−
3 3
6.77. Indicaţie. ii) Matricea lui f ı̂n bazele canonice este matricea care are pe f (e1 ),
f (e2 ) şi f (e3 ) ca şi coloane.
iii) Im f = hf (e1 ), f (e2 ), f (e3 )i, deci dim(Im f ) este rangul matricii de la ii).
6.78. Rangul matricelor formate din vectorii v1 , v2 , v3 , respectiv v1′ , v2′ , v3′ este 3, prin
urmare sunt vectori independenţi ı̂ntr-un spaţiu de dimensiune 3, deci formează câte
o bază. Dacă x1 , x2 , x3 sunt coordonatele unui vector v ı̂n baza v1 , v2 , v3 şi x′1 , x′2 , x′3
sunt coordonatele lui v ı̂n baza v1′ , v2′ , v3′ atunci
 ′       ′ 
x1 x1 x1 x1
 x′2  = S  x2  şi  x2  = S −1  x′2 
x′3 x3 x3 x′3
unde S este matricea de trecere de la v la v ′ . Coloanele matricii S = (aij ) ∈ M3,3 (R)
rezultă din egalităţile
(3, 1, 4) = v1′ = a11 v1 + a21 v2 + a31 v3 = a11 (1, 2, 1) + a21 (2, 3, 3) + a31 (3, 7, 1),
(5, 2, 1) = v2′ = a12 v1 + a22 v2 + a32 v3 = a12 (1, 2, 1) + a22 (2, 3, 3) + a32 (3, 7, 1),
(1, 1, −6) = v3′ = a13 v1 + a23 v2 + a33 v3 = a13 (1, 2, 1) + a23 (2, 3, 3) + a33 (3, 7, 1).
Cele trei egalităţi conduc la sistemele
  
 a11 + 2a21 + 3a31 = 3  a12 + 2a22 + 3a32 = 5  a13 + 2a23 + 3a33 = 1
2a11 + 3a21 + 7a31 = 1 , 2a + 3a22 + 7a32 = 2 şi 2a + 3a23 + 7a33 = 1
  12  13
a11 + 3a21 + a31 = 4 a12 + 3a22 + a32 = 1 a13 + 3a23 + a33 = −6
care au, respectiv, soluţiile (−33, 11, 5), (−71, 20, 12) şi (−41, 9, 8) prin urmare,
 
−33 −71 −41
S =  11 20 9 .
5 12 8
Altă soluţie. Avem    

x′1 x1
 x′2  = [1R3 ]v,v′  x2  ,
x′3 x3
iar matricea S = [1R3 ]v,v′ poate fi obţinută ca ı̂n problema 6.76.
 
1 1 1 1
 0 1 1 1 
6.79. Indicaţii. [f ]u = S −1 [f ]v S, unde S =  
 0 0 1 1  este matricea de trecere
0 0 0 1
de la baza v la baza u. Cum S −1 este matricea de trecere de la baza u la baza v, ea rezultă
şi dacă, din cele patru egalităţi, se exprimă v1 , v2 , v3 , v4 ı̂n funcţie de u1 , u2 , u3 , u4 .
6.80. Indicaţie. [f ]v = S[f ]u S −1 , unde S este matricea de trecere de la baza v la u.
6.81. Indicaţie. [f ]b se determină cu uşurinţă, iar [f ]b′ rezultă ca ı̂n problemele ante-
rioare.
6.82. Indicaţii. ii) dim(Imf ) =rang[f ]a,b ; iii) [f ]a′ ,b′ = T −1 [f ]a,b S, unde S este matricea
de trecere de la baza a la baza a′ şi T este matricea de trecere de la baza b la baza b′ .
6.83. Indicaţie. ii) Elementele din mulţimea cât R2 /S se reprezintă ca translatatele ı̂n
plan ale dreptei S.
6.84. Indicaţie. Vezi problema anterioară.
6.85. Indicaţie. iii) Elementele din R3 /S se reprezintă ca translatatele ı̂n spaţiu ale
dreptei S, Elementele din R3 /T se reprezintă ca translatatele ı̂n spaţiu ale planului T .
6.86. Indicaţie. Vezi problema anterioară.
6.87. Indicaţii. i) dim(Im f ) =rang[f ]v,v′ = 2, dim(Ker f ) = dim V − dim(Im f ) =

3 − 2 = 1, iar cum coloanele 2 şi 3 ale matricii [f ]v,v′ sunt proporţionale, avem
f (v3 ) = −5f (v1 ) ⇔ f (v3 − 5v1 ) = 0 ⇔ v3 − 5v1 ∈ Ker f.
iii) Din teorema ı̂ntâi de izomorfism, avem f (V ) ≃ V /Ker f . Izomorfismul este dat de
corespondenţa f (x) 7→ x+Ker f şi duce o bază a lui f (V ) ı̂nr-o bază a lui V /Ker f .
Avem dim(V ′ /Im f = 3 − 2 = 1. Un vector nenul din V ′ /Im f este de forma v ′ +Im f
cu v ′ ∈ V ′ \Im f . Avem f (v1 ) = v2′ ∈Im f şi f (v2 ) = −v1′ + v3′ . Dacă am avea v1′ ∈Im f
atunci ar rezulta că şi v3′ ∈Im f , prin urmare V ′ = hv1′ , v2′ , v3′ i ⊆Im f , imposibil, deoarece
dim(Im f ) = 2.
255
6.88. Indicaţie. a) Pentru determinarea unei baze ı̂n Ker f se observă că 7(c1 − c3 ) =
c2 − c4 , unde cu ci am notat coloana i a matricei date.
b) Pentru determinarea lui Ker f şi a unei baze a sale se rezolvă sistemul
   
x1 0
 x2   0 
[f ]e    
 x3  =  0  .
x4 0
 
x1
 
6.89. Indicaţie. Funcţia f : K n → K, f (x1 , · · · , xn ) = A  ...  este liniară şi
xn
S0 =Ker f .
6.90. Indicaţie. Rezolvând sistemul obţinem

1 x5 1 5x5
SB = + , + x3 + x4 + , x3 , x4 , x5 | x3 , x4 , x5 ∈ R ,
3 3 3 3

1 1
adică SB = , , 0, 0, 0 + S0 , unde
3 3

x5 5x5
S0 = , x3 + x4 + , x3 , x4 , x5 | x3 , x4 , x5 ∈ R .
3 3
Înlocuind ı̂n S0 succesiv x3 = 1, x4 = x5 = 0; x4 = 1, x3 = x5 = 0; x5 = 3, x3 = x4 = 0

primim sistemul fundamental de soluţii (0, 1, 1, 0, 0), (0, 1, 0, 1, 0), (1, 5, 0, 0, 3).
6.91. Indicaţie. Se rezolvă sistemele şi se particularizează convenabil necunoscutele

secundare (vezi soluţia problemei anterioare).
6.92. Din dimZp V = 1 rezultă că V ≃ Zp , deci |V | = p. Cum orice transformare

liniară este determinată ı̂n mod unic de restricţia sa la o bază a domeniului, fixăm o
bază, adică un element nenul v din V şi |EndZp (V )| este egal cu numărul funcţiilor
de la {v} la V , adică |V |1 = |V | = p.
6.93. Indicaţii. a) Din f aditivă rezultă f (mx)
= mf
(x) pentru
orice
m ∈ Z şi
1 1
x ∈ V . Dacă n ∈ N∗ şi x ∈ V atunci f (x) = f n x = nf x , prin urmare
n n
1 1
f x = f (x).
n n
b) R poate fi privit atât Q-spaţiu vectorial cât şi R-spaţiu vectorial. R privit ca un Q-spaţiu
vectorial are o bază infinită B. Fie x, y ∈ B, x 6= y. Cum x, y unt liniar independenţi
x
peste Q avem α = ∈ R \ Q. Funcţia
y

 y , dacă z = x,
ϕ : B → R, ϕ(z) = x , dacă z = y,

z , dacă z ∈ B \ {x, y},
se extinde ı̂n mod unic la o transformare Q-liniară f : R → R. Avem f (αx) = f (y) = x,

y2
αf (x) = αy = . Dar x2 6= y 2 pentru că x2 = y 2 ar implica α ∈ Q. Deci f (αx) 6= αf (x),
x
adică f nu este R-liniară.
6.94. a)⇒b) Fie Y o bază a lui V2 . Din surjectivitatea lui f rezultă că pentru orice
y ∈ Y mulţimea Sy = {x ∈ V1 | f (x) = y} este nevidă. Folosind axioma alegerii,
alegem câte un xy ∈ Sy pentru orice y ∈ Y şi definim s0 : Y → V1 , s0 (y) = xy .
Întrucât Y este o bază a lui V2 , urmează că s0 se poate prelungi ı̂n mod unic la
o aplicaţie liniară s : V2 → V1 . Pentru orice y ∈ V2 avem (f ◦ s)(y) = f (s(y)) =
f (xy ) = y = 1V2 (y), ceea ce implică f ◦ s = 1V2 .
Implicaţia b)⇒c) este evidentă.
Implicaţia c)⇒a) este echivalentă cu faptul că negaţia lui a) implică negaţia lui c).
Din negaţia lui a) rezultă că V2 \Im f 6= ∅, ceea ce arată că există y0 ∈ V2 astfel
ı̂ncât ı̂n spaţiul vectorial cât V2 /Im f avem y0 +Im f 6=Im f . Luând V = V2 /Im f ,
α(y) =Im f , β(y) = y+Im f , obţinem funcţiile liniare diferite α şi β, dar
(α ◦ f )(x) = α(f (x)) = Im f = β(f (x)) = (β ◦ f )(x), ∀x ∈ V1 ,
ceea ce ne arată că α ◦ f = β ◦ f .
Observaţii: i) În cazul grupurilor şi inelelor se menţine echivalenţa dintre a) şi c), dar
demonstaţia este mai complicată (vezi [33]). Pentru grupuri abeliene demonstraţia este
simplă. Chiar ı̂n caz abelian b) nu mai este echivalentă cu a). De exemplu, aplicaţia
canonică p : Z → Zn , p(i) = bi este omomorfism surjectiv al lui (Z, +) pe (Zn , +), dar
nici o secţiune a lui p nu este omomorfism pentru că Hom(Zn , Z) este format doar din
omomorfismul nul (vezi 2.109). În cazul inelelor asociative, nici a) şi c) nu mai sunt
echivalente. De exemplu, omorfismul nesurjectiv i : Z → Q verifică pe c).
ii) Condiţia b) arată că orice spaţiu vectorial este modul proiectiv (vezi [30]).
6.95. Indicaţii. a) Folosind notaţiile din problema anterioară, o transformare liniară h

care satisface condiţiile cerute este h = s ◦ g.
b) Orice (a, b) ∈ R2 poate fi scris (2 · 0 − (−a), b) = f (0, −a, b), ceea ce demonstrează
surjectivitatea lui f şi indică faptul că transformarea h poate fi definită prin h(x, y) =
(0, −x, y). Acelaşi lucru se obţine procedând ca la punctul anterior: fie {e1 = (1, 0), e2 =
(0, 1)} baza canonică a lui R2 şi e1 = (0, −1, 0), e2 = (0, 0, 1); atunci f (e1 ) = (1, 0) = e1 ,
f (e2 ) = (0, 1) = e2 şi
h(x, y) = xh(e1 ) + yh(e2 ) = xe1 + ye2 = x(0, −1, 0) + y(0, 0, 1) = (0, −x, y).
6.96. a)⇒b) Fie X o bază a lui V1 . Din injectivitatea lui f se deduce că f (X)
este liberă ı̂n V2 , deci se poate completa la o bază Y a lui V2 . Restricţia lui f la X
defineşte o bijecţie de la X la f (X). Fie r0 : f (X) → X inversa acestei bijecţii, adică
r0 (f (x)) = x, iar r0 : Y → V1 o prelungire a lui r0 . Întrucât Y este o bază a lui V2
urmează că r0 se poate prelungi ı̂n mod unic la o aplicaţie liniară r : V2 → V1 . Pentru
orice x ∈ X avem (r ◦ f )(x) = r(f (x)) = x = 1V1 (x), ceea ce implică r ◦ f = 1V1 .
Implicaţia b)⇒c) este evidentă.
Implicaţia c)⇒a) este echivalentă cu faptul că negaţia lui a) implică negaţia lui c).
Din negaţia lui a) rezultă că Ker f 6= {0}. Luând V = Ker f , α(x) = x, β(x) = 0
pentru orice x ∈ V , obţinem funcţiile liniare diferite α, β, dar
(f ◦ α)(x) = f (α(x)) = f (x) = 0 = f (β(x)) = (f ◦ β)(x), ∀x ∈ V,
ceea ce arată că f ◦ α = f ◦ β.

257
Observaţii: i) În cazul grupurilor şi inelelor se menţine echivalenţa dintre a) şi c), dar
b) nu mai este echivalentă cu a). De exemplu, i : Z → Q este omomorfism injectiv ı̂ntre
(Z, +) şi (Q, +), dar nici o retractă a lui f nu este omomorfism pentru că Hom(Q, Z) este
format doar din omomorfismul nul (vezi 2.109).
ii) Condiţia b) arată că orice spaţiu vectorial este modul injectiv (vezi [30]).
6.97. Indicaţii. a) Folosind notaţiile din problema anterioară, o transformare liniară h
care satisface condiţiile cerute este h = g ◦ r.
b) Fie {e1 , e2 } baza canonică a lui R2 şi {e′1 , e′2 , e′3 } baza canonică a lui R3 . Avem f (e1 ) =
f (1, 0) = (1, 1, 2), f (e2 ) = f (0, 1) = (−1, 1, 0), iar vectorii f (e1 ), f (e2 ) şi e′3 = (1, 0, 0)
sunt liniar independenţi, deci formează o bază ı̂n R3 . Procedând ca mai sus, considerăm
h(f (e1 )) = e1 , h(f (e2 )) = e2 şi h(e′3 ) = (0, 0). Prin urmare,
e1 = h(1, 1, 2) = h(e′1 + e′2 + 2e′3 ) = h(e′1 ) + h(e′2 ) + 2h(e′3 ) = h(e′1 ) + h(e′2 ),

e2 = h(−1, 1, 0) = h(−e′1 + e′2 ) = −h(e′1 ) + h(e′2 ).

′ 1 1 ′ 1 1
Deducem că h(e1 ) = (e1 − e2 ) = , 0, 0 , h(e2 ) = (e1 + e2 ) = 0, , 0 şi, astfel,
2 2 2 2
x y x y
h(x, y, z) = xh(e′1 ) + yh(e′2 ) + zh(e′3 ) = , 0, 0 + 0, , 0 = , ,0 .
2 2 2 2
6.98. Indicaţie. Se folosesc problemele 6.71, 6.96 şi 6.94.
6.99. Indicaţie. Scriind vectorii din K n sub formă de matrice coloană, aplicaţia fA :
K n → K n , fA (x) = Ax este liniară şi matricea lui fA ı̂n baza canonică a lui K n este
A. Corespondenţa fA 7→ A realizează un izomorfism atât ı̂ntre K-spaţiile EndK (K n ) şi
Mn (K) cât şi ı̂ntre inelele EndK (K n ) şi Mn (K).
Observaţie: În cazul K = C echivalenţele ii) ⇔ iii) ⇔ iv) sunt conţinute ı̂n problema
3.55.
6.100. Indicaţie. Scriind vectorii din K m şi K n sub formă de matrice coloane, aplicaţia
fA : K n → K m , fA (x) = Ax este liniară şi matricea lui fA ı̂n perechea formată din bazele
canonice ale lui K n şi K m este A. Avem
rang A = n ⇔ dim(Im fA ) = n ⇔ dim(Ker fA ) = 0 ⇔ Ker fA = {0} ⇔ fA injectivă,

rang A = m ⇔ dim(Im fA ) = m = dim K m ⇔ fA surjectivă.
6.101. Indicaţii. i) În cazul dim V = ∞ cerinţa se deduce din problema 6.55 pentru că
HomK (V, V ′ ) ≃ V ′X , unde X este o bază a lui V . Dacă dim V < ∞, X este o bază a lui
V şi x0 ∈ X atunci {f : X ′ → V ′ | supp f = {x0 }} este un subspaţiu al lui V ′X izomorf
cu V ′ . ii) HomK (V, V ′ ) ≃ Mm,n (K).
6.102. Indicaţie. Fie e1 = (1, 0, . . . , 0), e2 = (0, 1, 0, . . . , 0), . . . , en = (0, . . . , 0, 1).
Ca ı̂n problema 6.32 se obţine ai = f (ei ) (i ∈ {1, . . . , n}). Mai mult, a1 , . . . , an sunt
coordonatele lui f ı̂n duala bazei (e1 , . . . , en ). De asemenea, avem
e′1 = e1 , e′2 = e1 + e2 , . . . , e′n = e1 + · · · + en ,
de unde rezultă că
a′1 = f (e′1 ) = a1 , a′2 = f (e′2 ) = a1 + a2 , . . . , a′n = f (e′n ) = a1 + · · · + an
sunt coordonatele lui f ı̂n duala bazei (e′1 , . . . , e′n ).

6.103. Indicaţie. iii) Se foloseşte punctul ii) şi problemele 6.96, 6.94.
6.104. Indicaţie. Se foloseşte definiţia formei n-liniare.
6.105. Indicaţie. ii) Dacă (e1 , e2 ) este baza canonică a lui K 2 atunci aij = f (ei , ej )
(i, j = 1, 2).
6.106. Trebuie arătat că
vi = vi+k , k ∈ N∗ , i + k ≤ n ⇒ f (v1 , . . . , vn ) = 0.
Pentru simplificarea scrierii considerăm i = 1. Demonstrăm această implicaţie

prin inducţie după k. Proprietatea este adevărată pentru k = 1. O presupunem
adevărată pentru k = l − 1 cu 1 < l < n şi considerăm v1 = vl+1 . Din ipoteza
inducţiei şi din multiliniaritate deducem
0 =f (v1 , . . . , v1 + vl , v1 + vl , . . . , vn ) = f (v1 , . . . , v1 , v1 + vl , . . . , vn )+
+f (v1 , . . . , vl , v1 + vl , . . . , vn ) = f (v1 , . . . , v1 , v1 , . . . , vn )+
+f (v1 , . . . , v1 , vl , . . . , vn ) + f (v1 , . . . , vl , v1 , . . . , vn ) + f (v1 , . . . , vl , vl , . . . , vn ) =
=f (v1 , . . . , vl , v1 , . . . , vn ) = f (v1 , . . . , vl , vl+1 , . . . , vn ),
ceea ce arată că proprietatea este adevărată pentru k = l.

6.107. Indicaţie. 1) i)⇒ii) f (v1 , . . . , vi , . . . , vj , . . . , vn ) + f (v1 , . . . , vj , . . . , vi , . . . , vn ) =
f (v1 , . . . , vi + vj , . . . , vi + vj , . . . , vn ) = 0.
ii)⇒i) Dacă vi = vi+1 atunci f (v1 , . . . , vi , vi+1 , . . . , vn ) = f (v1 , . . . , vi+1 , vi , . . . , vn ), iar f
fiind antisimetrică f (v1 , . . . , vi , vi+1 , . . . , vn ) = −f (v1 , . . . , vi+1 , vi , . . . , vn ), ceea ce implică
2f (v1 , . . . , vi , vi+1 , . . . , vn ) = 0.
2) Funcţia f : K × K → K, f (x, y) = xy este biliniară şi antisimetrică pentru că
f (x, y) = xy = −xy = −yx = −f (y, x),
dar nu este alternă pentru că f (1, 1) = 1 · 1 = 1 6= 0.
6.108. Indicaţie.
Analizăm
cazul n = 2 (cazul general se tratează ı̂n mod analog).
a11 a12
i) Fie A = şi A1 , A2 coloanele matricei A. Avem A1 = a11 e1 + a21 e2 şi
a21 a22

1 0
A2 = a12 e1 + a22 e2 , unde e1 = , e2 = . Scriind pe A = (A1 , A2 ) şi folosind
0 1
condiţiile impuse lui f avem:
f (A) = f (a11 e1 + a21 e2 , a12 e1 + a22 e2 )

= a11 a12 f (e1 , e1 ) + a11 a22 f (e1 , e2 ) + a21 a12 f (e2 , e1 ) + a21 a22 f (e2 , e2 )
= a11 a22 f (e1 , e2 ) − a12 a21 f (e1 , e2 ) = (a11 a22 − a12 a21 )f (I2 )
= a11 a22 − a12 a21 = det A
ii) Repetând raţionamentul de mai sus ı̂n cazul f (I2 ) = a primim f (A) = a det A.
A B
6.109. Funcţia g : (K m )m → K, g(A) = este o formă m-liniară de
O C
Im B
coloanele lui A, de unde rezultă că g(A) = · |A|. Raţionând analog asupra
O C
259

Im B Im B Im B
liniilor lui C se deduce = · |C|. Matricea este o
O C O In O In
matrice de formă triunghiulară din Mm+n (K) cu 1 pe diagonala principală, prin
Im B
urmare = 1. Aşadar, g(A) = |C| · |A| = |A| · |C|.
O In
6.110. Indicaţii. i) Se verifică implicaţiile
[f, g ∈ B(V ) ⇒ f + g ∈ B(V )] şi [α ∈ K, g ∈ B(V ) ⇒ αf ∈ B(V )]
unde (f + g)(x, y) = f (x, y) + g(x, y) şi (αf )(x, y) = αf (x, y), de unde se deduce că B(V )
este subspaţiu al lui K V ×V .
ii) Avem
n
X n
X
f (x, y) =f (x1 v1 + · · · + xn vn , y) = xi f (vi , y) = xi f (vi , y1 v1 + · · · + yn vn )
i=1 i=1
n
X n
X n
X n
X
= xi yj f (vi , vj ) = xi aij yj = t X · A · Y.
i=1 j=1 i=1 j=1
iii) Se foloseşte ii).

iv) Din iii) rezultă că dim B(V ) = dim Mn (K) = n2 .
v) Notând X ′ , respectiv Y ′ , matricea coloană formată din coordonatele lui x, respectiv y,
ı̂n baza w şi folosind formulele de schimbare a coordonatelor, avem X = SX ′ şi Y = SY ′ .
Acum din ii) rezultă f (x, y) = t (SX ′ )A(SY ′ ) = t X ′ (t SAS)Y ′ , ceea ce implică B = t SAS.

6.112. Indicaţie. Se aplică problema 6.110, punctul ii).
6.114. Amintim că o matrice A = (aij ) ∈ Mn (K) este simetrică, respectiv antisi-
metrică, dacă A = t A, respectiv −A = t A, adică aij = aj i , respectiv aij = −aj i ,
pentru orice i, j ∈ {1, . . . , n}.
i)⇒ii) Dacă A = (aij ) ∈ Mn (K) este matricea lui f ı̂n baza v şi f este simetrică,
respectiv antisimetrică, atunci avem aij = f (vi , vj ) = f (vj , vi ) = aj i , respectiv
aij = f (vi , vj ) = −f (vj , vi ) = −aj i , ceea ce ne arată că A este simetrică, respectiv
antisimetrică.
Implicaţia ii)⇒iii) este evidentă.
iii)⇒i) Dacă matricea A = (aij ) a lui f ı̂n baza v este simetrică, respectiv antisime-
trică, şi x = x1 v1 + · · · + xn vn , y = y1 v1 + · · · + yn vn atunci din biliniaritatea lui
Xn X n n X
X n
f avem f (x, y) = aij xi yj , deci f (y, x) = aji yj xi = f (x, y), respectiv
i=1 j=1 j=1 i=1
n X
X n
f (y, x) = − aji yj xi = −f (x, y).
j=1 i=1
1 1
6.115. Indicaţie. i) fs = (f + g), fa = (f − g), unde g(x, y) = f (y, x).
2 2
1 1
ii) As = (A + A), Aa = (A − t A).
t
2 2
6.116. Indicaţie. i) Dacă q este o formă pătratică atunci există o formă biliniară
simetrică f ′ : V × V → K astfel ı̂ncât q(x) = f ′ (x, x) pentru orice x ∈ V . Acum din (1)
1
rezultă f (x, y) = [f ′ (x + y, x + y) − f ′ (x, x) − f ′ (y, y)], ceea ce implică f = f ′ . Deci
2
funcţia f definită ı̂n (1) este singura formă biliniară simetrică pentru care q(x) = f (x, x)
pentru orice x ∈ V .
ii) Din (1) urmează implicaţia
q(x) = 0, ∀x ∈ V ⇒ f (x, y) = 0, ∀x, y ∈ V.
Observaţie: Din problema de mai sus rezultă că dacă corpul K are caracteristica diferită
de 2 atunci există o bijecţie ı̂ntre mulţimea formelor pătratice definite pe V şi mulţimea
formelor biliniare simetrice definite pe V .
6.117. Răspuns. Notând x1 = x, x2 = y, x3 = z şi Ak = (aij ) matricea lui qk (k ∈
1
{1, 2, 3, 4, 5}) avem: aii este coeficientul lui x2i şi aij = aji = a, unde a este coeficientul
2  
  1 1 2
3
 2  0 4  1 
lui xi xj . Deci avem: 1) A1 =  3 2 , 2) A2 = , 3) A3 =  1 3 
4 4  2 ,
6 1
2 2 7
  2
1 2 1
0 2 
4) A4 = , 5) A5 = 2 4 1 .
2 0
1 1 1
6.118. i) Întrucât matricele diagonale sunt simetrice, din problema 6.114 urmează
că f este simetrică.
ii) Demonstrăm afirmaţia din enunţ prin inducţie după n. Pentru n = 1, orice formă
biliniară f : V × V → K este diagonalizabilă. Presupunem că n ≥ 1 şi afirmaţia
adevărată pentru spaţii vectoriale cu dimensiunea mai mică decât n. Dacă f este
forma nulă atunci f este diagonalizabilă. Presupunem că f este nenulă şi simetrică.
Din problema 6.116 rezultă că există x ∈ V astfel ı̂ncât f (x, x) 6= 0, iar f fiind
biliniară deducem că că x 6= 0. Definind
g : V → K, g(z) = f (x, z)
urmează că g este liniară şi nenulă, ceea ce ne arată că Im g este subspaţiu nenul al
lui K, ceea ce implică Im g = K, pentru că singurele subspaţii ale lui K sunt {0}
şi K. Din dim V = dim(Ker g) + dim(Im g) rezultă dim(Ker g) = n − 1, pentru că
dim K = 1. Întrucât restricţia lui f la Ker g este simetrică, din ipoteza inducţiei
urmează că există o bază v = (v1 , . . . , vn−1 ) a lui Ker g ı̂n care matricea restricţiei
f |Ker f este diagonală, adică f (vi , vj ) = 0 pentru i 6= j, i, j ∈ {1, . . . , n − 1}. Din
f (x, x) 6= 0 rezultă x ∈
/ Ker g, de unde deducem că v = (v1 , . . . , vn−1 , x) este bază a
lui V pentru că dim V = dim(Ker g) + 1. Întrucât vi ∈Ker g urmează
f (x, vi ) = 0 = f (vi , x), ∀i ∈ {1, . . . , n − 1}.
Astfel am arătat că matricea lui f ı̂n baza v are forma diagonală.
6.119. i) Efectuând succesiv câte o transformare elementară pe coloane, urmată de
analoga pe linii, aducem pe A la forma diagonală

1 2 c1 1 0 l1 1 0
A= −→ −→ = D.
2 3 2 −1 0 −1
261
Pornind de la I2 şi efectuând transformările de mai sus asupra coloanelor obţinem

matricea care diagonalizează pe A:

1 0 c1 1 −2
I2 = −→ = S,
0 1 0 1

t 1 0
adică SAS = = D. Fie (e1 , e2 ) baza canonică. Efectuând schimbarea
0 −1
de bază (v1 , v2 ) = (e1 , e2 )S, care conduce la schimbarea de coordonate
′
x1 x1
=S ,
x2 x′2
obţinem
y1′
f (x, y) = (x′1 , x′2 )D = x′1 y1′ − x′2 y2′ ,
y2′
unde x′1 , x′2 , respectiv y1′ , y2′ , sunt coordonatele lui x, respectiv y, ı̂n baza (v1 , v2 ).
ii) Procedăm analog cu i). Efectuând succesiv o transformare elementară pe coloane,
urmată de analoga pe linii, avem:
     
0 1 2 1 0 2 −1 1 3
c1 l1
B =  1 −1 3  −→  −1 1 3  −→  1 0 2 
2 3 4 3 2 4 3 2 4
     
−1 0 3 −1 0 3 −1 0 0
c2 l2 c3
−→  1 1 2  −→  0 1 5  −→  0 1 5 
3 5 4 3 5 4 3 5 13
     
−1 0 0 −1 0 0 −1 0 0
l3 c4 l4
−→  0 1 5  −→  0 1 0  −→  0 1 0  = D.
0 5 13 0 5 −12 0 0 4
Pornind de la I3 şi efectuând transformările de mai sus asupra coloanelor obţinem

matricea care diagonalizează pe B:
     
1 0 0 0 1 0 0 1 0
c1 c2
I3 =  0 1 0  −→  1 0 0  −→  1 1 0 
0 0 1 0 0 1 0 0 1
   
0 1 0 0 1 −5
c3 c4
−→  1 1 3  −→  1 1 −2  = S.
0 0 1 0 0 1
Deci t SBS = D. Efectuând schimbarea de bază (v1 , v2 , v3 ) = (e1 , e2 , e3 )S unde

(e1 , e2 , e3 ) este baza canonică, care conduce la schimbarea de coordonate
   ′ 
x1 x1
 x2  = S  x′2  ,
x3 x′3
obţinem f (x, y) = −x′1 y1′ + x′2 y2′ − 12x′3 y3′ , unde x′1 , x′2 , x′3 , respectiv y1′ , y2′ , y3′ , sunt
coordonatele lui x, respectiv y, ı̂n baza (v1 , v2 , v3 ).
6.120. Din soluţia problemei anterioare rezultă: i) q(x) = f (x, x) = x′2 1 − x2 ,

′2
′2 ′2 ′2
ii) q(x) = f (x, x) = −x1 + x2 − 12x3 .

3 3 18 2
2
6.121. 1) q1 (x, y) = 2 x + xy + 6y = 2 x + xy − 2 2
y + 6y 2 =
2 2 16
2
3 39 2
= 2 x+ y + y ;
4 8
2) q2 (x, y) = (2x + 2y)2 − 4x2 ;
2 2 2 2 2 2 3
3) q3 (x, y, z) = (x + y + 2z) + 2y + 3z − 3yz = (x + y + 2z) + 2 y + z − yz +
2
2
3 15 2
+3z 2 = (x + y + 2z)2 + 2 y − z + z ;
4 8
4) q4 (x, y) = (x + y)2 − (x − y)2;
1 1
5) q5 (x, y, z) = (x + 2y + z)2 − 2yz = (x + 2y + z)2 − (y + z)2 + (y − z)2 .
2 2

b
0 b 1
6.122. Matricea lui f ı̂n baza canonică este A = b b . Presupunem că
1 0
a b
este diagonalizabilă, adică există S = ∈ M2 (Z2 ) inversabilă astfel ı̂ncât
c d

b
1 b0
t
SAS = b b ceea ce conduce ı̂n Z2 la egalitatea imposibilă 2ac = b 1.
0 1
6.123. Indicaţie. Se folosesc egalităţile t (X ± Y ) = t X ± t Y şi t (XY ) = t Y t X, unde
X, Y ∈ Mn (K). f) Din A = −t A rezultă că det A = (−1)n det A.
6.124. Indicaţii. i) În K avem 1 = −1, deci a = −a pentru orice a ∈ K.
ii) Se vrifică uşor că suma a două matrici simetrice este o matrice simetrică. Dacă ii)
0 1
nu ar fi adevărată atunci, conform lui i), matricea ar fi suma a două matrici
0 0
simetrice, deci ar fi simetrică, ceea ce este fals.

1 a
6.125. Răspuns. |a∈R .
0 1
6.126. pA = det(A − XIn ) = det( t (A − XIn )) = det( t A − XIn )p t A .
6.127. Se foloseşte problema 6.109 şi avem
A − XIn Om,n
pM = = |A − XIn | · |C − XIm | = pA · pC .
B C − XIm
6.128. Dacă A este inversabilă atunci
pAB = |AB − XIn | = |A−1 (AB − XIn )A| = |BA − XIn | = pBA .

a b
6.129. Fie A = ∈ M2 (R). Întrucât pA = X 2 − (a + d)X + (ad − bc), avem
c d

pA (1) = 0 a+d=0 d = −a
⇔ ⇔
pA (−1) = 0 ad − bc = 1 bc = −1 − a2 .

a b
Deci matricele cerute sunt A = cu bc = −1 − a2 .
c −a
263
6.130. i) Din pA (λ) = det(A − λIn ) rezultă că pA (0) = 0 dacă şi numai dacă
det A = 0.
ii) Dacă A = (aij ) atunci, adunând ı̂n det(A − In ) = pA (1) toate coloanele la ultima
coloană primim:
a11 − 1 a12 ... a1n a11 − 1 a12 . . . a1 n−1 0
a21 a22 − 1 . . . a2n a21 a22 − 1 . . . a2 n−1 0
pA (1) = .. .. .. = .. .. .. .. = 0.
. . . . . . .
an1 an2 . . . ann − 1 an1 an2 . . . an n−1 0
6.131. i) Din pA (λ) = det(A − λIn ) rezultă pA (0) = det A. Deci A este inversabilă
dacă şi numai dacă pA (0) 6= 0. Folosind proprietăţile operaţiilor cu matrice şi
proprietăţile determinanţilor, avem:
pA−1 (λ) = det(A−1 − λIn ) = det(A−1 − λA−1 A) = det(A−1 (In − λA)) =

= det(A−1 ) det(In − λA) = (det A)−1 det −λ A − (λ)−1 In =
= (−λ)n (det A)−1 det(A − λ−1 In ) = (−1)n λn (det A)−1 pA (λ−1 ).
ii) Dacă λ este valoare proprie a lui A şi A este inversabilă atunci din i) rezultă că
λ 6= 0 şi λ−1 este valoare proprie a lui A.
6.132. Pentru cazul dim V < ∞ această problemă este o consecinţă a problemei
anterioare. Menţionăm, ı̂nsă, că cele două cazuri nu necesită a fi tratate diferenţiat.
Presupunând că 0 este valoare proprie a lui f rezultă că există x ∈ V , x 6= 0
astfel ı̂ncât f (x) = 0 · x = 0 = f (0), ceea ce contrazice injectivitatea lui f . Dacă
x 6= 0 şi λ 6= 0 sunt vector, respectiv valoare proprie (corespunzătoare) pentru f
atunci f (x) = λx implică x = f −1 (f (x)) = f −1 (λx) = λf −1 (x), de unde deducem
f −1 (x) = λ−1 x. Transformarea liniară ϕ : K[X] → K[X] care se obţine ca o
extindere a aplicaţiei {X k | k ∈ N} → K[X], X k 7→ X 2k nu este surjectivă, dar este
injectivă, prin urmare egalitatea ϕ(f ) = 0 · f = 0 are loc dacă şi numai dacă f = 0.
6.133. Întrucât restul ı̂mpărţirii lui p la X − λ este p(λ), există q ∈ K[X] astfel
ı̂ncât p = (X − λ)q + p(λ). Rezultă că p(A) − p(λ)In = (A − λIn )q(A), de unde
urmează că det(p(A) − p(λ)In ) = det(A − λIn ) det q(A) = 0 · det q(A) = 0. Deci
p(λ) este valoare proprie a lui p(A). Considerând p = X n se obţine partea a doua
din enunţ.
6.134. Pentru cazul dim V < ∞ această problemă este o consecinţă a problemei
anterioare, ı̂nsă cele două cazuri nu necesită a fi tratate diferenţiat. Dacă x 6= 0
şi λ ∈ K sunt vector, respectiv valoare proprie (corespunzătoare) pentru f atunci
f (x) = λx implică f 2 (x) = f (f (x)) = f (λx) = λf (x) = λ2 x. Inductiv, se obţine
f n (x) = λn x, pentru orice n ∈ N∗ . Prin urmare,
p(f )(x) = (a0 1V + a1 f + · · · + an f n )(x) = a0 x + a1 f (x) + · · · + an f n (x)
= a0 x + a1 λx + · · · + an λn x = (a0 + a1 λ + · · · + an λn )x = p(λ)x.
6.135. i) Amintim definiţia determinantului unei matrice B = (bij ) de tipul (n, n)
cu elemente dintr-un inel comutativ:
X
det B = (−1)inv σ b1σ(1) b2σ(2) · · · bnσ(n) .
σ∈Sn
Luând B = A − XIn deducem

X
det B = (a11 − X)(a22 − X) · · · (ann − X) + (−1)inv σ b1σ(1) b2σ(2) · · · bnσ(n) ,
σ∈Sn \{e}
unde primul termen este dat de permutatrea identică σ = e. Dacă σ 6= e atunci

există i ∈ {1, . . . , n} astfel ı̂ncât j = σ(i) 6= i, de unde rezultă că produsul cores-
punzător lui σ nu conţine factorii (X − aii ) şi X (X − ajj ), deci are gardul cel mult
n − 2. Cerinţa din enunţ se obţine notând q = (−1)inv σ b1σ(1) b2σ(2) · · · bnσ(n) .
σ6=e
n n
ii) Din i) rezultă an = (−1) şi an−1 = (−1) (a11 + a22 + · · · + ann ), iar din pA =
det(A − XIn ) urmează a0 = pA (0) = det A.
iii) Rezultă din ii) şi din relaţiile lui Viète.
iv) Din i) deducem că termenul lui pA de gradul n − 2 se obţine adunând termenul
de gradul n − 2 din (a11 − X)(a22 − X) · · · (ann − X) care este
(−1)n−2 (a11 a22 + a11 a33 + · · · + a11 ann + · · · + an−1 n−1 ann )
cu termenii de gradul n − 2 din produsele furnizate de σ = (ij), i 6= j, care sunt
−(a11 −X)···(ai−1 i−1 −X)aij (ai+1 i+1 −X)···(aj−1 j−1 −X)aji (aj+1 j+1 −X)···(ann −X),
cu i < j. Rezultă că an−2 este egal cu

X
(−1)n−2 (a11 a22 +a11 a33 + · · · + a11 ann + · · · + an−1 n−1 ann ) − (−1)n−2 aij aji =
i<j
X aii aij X aii aij
=(−1)n−2 = (−1)n .
aji ajj aji ajj
i<j i<j
6.136. i) f = bm (X − x1 ) · · · (X − xm ) ⇒ f (A) = bm (A − x1 In ) · · · (A − xm In ) ⇒
det f (A) = bnm det(A − x1 In ) · · · det(A − xm In ) = bnm pA (x1 ) · · · pA (xm ).
ii) Din pA = det(A − XIn ) = (λ1 − X)(λ2 − X) · · · (λn − X) şi
f (A) = bm (A − x1 In ) · · · (A − xm In )
rezultă
det f (A) = bnm det(A − x1 In ) · · · det(A − xm In )

= bnm [(λ1 − x1 ) · · · (λn − x1 )][(λ1 − x2 ) · · · (λn − x2 )] · · · [(λ1 − xn ) · · · (λn − xn )]
= f (λ1 )f (λ2 ) · · · f (λn ).
Aplicând cele de mai sus polinomului g = f − λ primim
det g(A) = det(f (A) − λIn ) = (f (λ1 ) − λ) · · · (f (λn ) − λ),
adică pf (A) (λ) = (f (λ1 ) − λ) · · · (f (λn ) − λ), de unde rezultă că valorile proprii ale
lui f (A) sunt f (λ1 ), . . . , f (λn ).
265
6.137. a) Valorile proprii ale lui f sunt soluţiile ecuaţiei det([f ]v − λI4 ) = 0, adică
1−λ 1 0 2
0 −1 − λ 1 2
= 0 ⇔ (1 − λ)(−1 − λ)(2 − λ)(−2 − λ) = 0.
0 0 2−λ 3
0 0 0 −2 − λ
Acestea sunt λ1 = 1, λ2 = −1, λ3 = 2, λ4 = −2. Vectorii proprii ai lui f sunt

elementele mulţimii (V (1) ∪ V (−1) ∪ V (2) ∪ V (−2)) \ {0}. Avem
    

 x1 0  
  x2   0 

V (1) = x1 v1 + x2 v2 + x3 v3 + x4 v4 | ([f ]v − I4 )   =   ,

 x3   0  
 
x4 0
adică V (1) este dat de soluţiile sistemului

     
0 1 0 2 x1 0 
 x1 = α
 0 
 −2 1 2    
  x2  = 

0  x2 = 0
 0 ⇔ , α ∈ R.
0 1 3   x3   0  
 x3 = 0

0 0 0 −3 x4 0 x4 = 0
Obţinem V (1) = {αv1 | α ∈ R} = hv1 i. În mod analog se obţine
V (−1) = hv1 − 2v2 i, V (2) = hv1 + v2 + 3v3 i, V (−2) = hv1 + 5v2 + 3v3 − 4v4 i.
b) Întrucât valorile proprii ale lui f sunt distincte, vectorii proprii
v1′ = v1 , v2′ = v1 − 2v2 , v3′ = v1 + v2 + 3v3 , v4′ = v1 + 5v2 + 3v3 − 4v4
sunt liniar independenţi, deci v ′ = (v1′ , v2′ , v3′ , v4′ ) este o bază a lui V .
c) Folosind definiţia matricei unei transformări liniare se obţine
 
1 0 0 0
 0 −1 0 0 
[f ]v′ = 
 0 0 2 0 .

0 0 0 −2
6.138. Indicaţie. f (v1 + 2v2 ) = v1 + 2v2 ∈ S şi f (v2 + v3 + 2v4 ) = v2 + v3 + 2v4 ∈ S.
6.139. Dacă A este similară cu o matrice triunghiulară T , adică există o matrice

S ∈ GLn (K) astfel ı̂ncât S −1 AS = T , atunci
pT (λ) = det(S −1 AS − λIn ) = det(S −1 AS − λS −1 S)

= det(S −1 ) det(A − λIn ) det S = det(A − λIn ) = pA (λ).
Rezultă că elementele de pe diagonala principală a lui T ∈ Mn (K) sunt rădăcinile lui
pA . Demonstrăm prin inducţie după n că dacă pA are toate rădăcinile ı̂n K atunci A
este similară cu o matrice triunghiulară. Această proprietate este adevărată pentru
n = 1. O presupunem adevărată pentru n − 1 cu n > 1. Fie λ1 o valoare proprie şi
v1 un vector propriu corespunzător lui λ1 . Există o bază v = (v1 , · · · , vn ) a lui K n .

Relativ la v, endomorfismul
 
x1
 
tA : K n → K n , tA (x1 , . . . , xn ) = A  ... 
xn
are matricea de forma  

λ1 a′12 . . . a′1n
 0 a′22 . . . a′2n 
′  
A = .. .. .. 
 . . . 
′ ′
0 an2 . . . ann
a′22 − λ . . . a′2n
şi pA (λ) = pA′ (λ) = (λ1 − λ) .
.. .. = (λ1 − λ)pA′′ , unde A′′ este
.
a′n2 . . . a′nn − λ
matricea obţinută din A′ prin suprimarea primei linii şi primei coloane. Din ipoteza
problemei şi din pA (λ) = (λ1 − λ)pA′′ rezultă că pA′′ are toate rădăcinile ı̂n K.
Acum, din ipoteza inducţiei, urmează că A′′ este similară cu matricea triunghiulară

′′ −1 ′′ ′′ 1 O
T , adică există P ∈ GLn−1 (K) astfel ı̂ncât P A P = T . Luând Q =
O P
′ ′
şi L = (a12 . . . a1n ) avem

−1 ′ λ1 LP λ1 LP
Q AQ= = ,
O P −1 AP O T ′′
iar ultima matrice este triunghiulară şi similară cu A.

6.140. i) Matricele transformărilor date ı̂n bazele canonice sunt
 
−1 2 2
−3 4 1 1
[f ]e = = A, [g]e = = B, [h]e′ =  2 2 2  = C,
2 −1 1 −1
−3 −6 −6
prin urmare, pf = det(A − XI2 ) = X 2 + 4X − 5, pg = det(B − XI2 ) = X 2 − 2,

ph = det(C − XI2 ) = −X(X 2 + 5X + 6).
ii) Valorile proprii ale endomorfismului f sunt soluţiile ecuaţiei pf (λ) = 0, adică
λ1 = 1,√λ2 = −5,√valorile proprii ale lui g sunt soluţiile ecuaţiei pg (λ) = 0, adică
λ′1 = − 2, λ′2 = 2, iar valorile proprii ale lui h sunt soluţiile ecuaţiei ph (λ) = 0,
adică λ′′1 = 0, λ′′2 = −2, λ′′3 = −3.
iii) Subspaţiul propriu Vf (λi ) al lui f corespunzător valorii proprii λi este format
din soluţiile sistemului liniar şi omogen scris sub formă matriceală astfel:

x 0
(A − λi I2 ) = .
y 0
Notând A = (aij ) se obţine sistemul

(a11 − λi )x + a12 y =0
a21 x + (a22 − λi )y = 0.
267
Prin calcule se obţine
Vf (λ1 ) = {(a, a) | a ∈ R} = h(1, 1)i, Vf (λ2 ) = {(−2a, a) | a ∈ R} = h(−2, 1)i.

√ √
Analog se obţin√subspaţiile Vg (λ′1 ) = {(a,√−(1 + 2)a) | a ∈ R} = h(1, −1 − 2)i şi
Vg (λ′2 ) = {(a, ( 2 − 1)a) | a ∈ R} = h(1, 2 − 1)i. Subspaţiul propriu Vh (λ′′i ) al lui h
corespunzător valorii proprii λ′′i este format din soluţiile sistemului liniar şi omogen
scris sub formă matriceală astfel:
   
x 0

(C − λi I3 ) y  =  0 .
z 0
Notând C = (cij ) se obţine sistemul


 (c11 − λi )x + c12 y + c13 z =0
c21 x + (c22 − λi )y + c23 z =0

c31 x + c23 y + (c32 − λi )z = 0.
Astfel, avem
Vh (λ′′1 ) = {(0, −a, a) | a ∈ R} = h(0, −1, 1)i, Vh (λ′′2 ) = {(−2a, a, 0) | a ∈ R} = h(−2, 1, 0)i,
Vh (λ′′1 ) = {(−a, 0, a) | a ∈ R} = h(−1, 0, 1)i.
iv) Din faptul că valorile proprii ale lui f , g şi h sunt din R şi sunt diferite rezultă
că f , g şi h sunt diagonalizabile, sistemele de√vectori v = √ (v1 , v2 ), cu v1 = (1, 1),
v2 = (−2, 1) şi v ′ = (v1′ , v2′ ), cu v1′ = (1, −1 − 2), v2′ = (1, 2 − 1) formează baze
ı̂n R2 , v ′′ = (v1′′ , v2′′ , v3′′ ), cu v1′′ = (0, −1, 1), v2′′ = (−2, 0, 1), v3′′ = (−1, 0, 1) formează
o bază ı̂n R3 şi
 
√ 0 0 0
1 0 − 2 √0
[f ]v = , [g]v′ = , [h]v′′ =  0 −2 0  .
0 −5 0 2
0 0 −3
Matricea de trecere de la e la v, respectiv v ′ este

1 −2 1√ √ 1
S= , T =
1 1 −1 − 2 2−1
iar de la e′ la v ′′ este  
0 −2 −1
U =  −1 1 0 .
1 0 1
Avem
 
√ −1 −2 −1
1 1 2−
S −1 =
1 2
, T −1 = √ √1 −1 , U −1 =  −1 −1 −1 
3 −1 1 2 2 1+ 2 1
1 2 2
şi
[f ]e = S[f ]v S −1 , [g]e = T [g]v′ T −1 , [h]e′ = U[h]v′′ U −1 .
Rezultă că
√
n 1 0 −1 n (− 2)n √0
([f ]e ) = S S , ([g]e ) = T T −1 ,
0 (−5)n 0 ( 2)n
 
0 0 0
([h]e′ )n = U  0 (−2)n 0  U −1 .
0 0 (−3)n
6.141. Răspuns. 1) i) Polinoamele caracteristice sunt pf = −X 3 + 6X 2 − 11X + 6,
pg = (4 − X)(−2 − X)(7 − X). ii) Valorile proprii ale lui f respectiv g sunt λ1 = 1,
λ2 = 2, λ3 = 3, respectiv λ1 = −2, λ2 = 4, λ3 = 7. iii) Subspaţiile proprii ale lui f
respectiv g sunt Vf (1) = h(1, 0, −1)i, Vf (2) = h(2, −1, 0)i, Vf (3) = h(0, 1, −1)i respectiv
Vg (−2) = h(3, −2, 0)i, Vg (4) = h(1, 0, 0)i, Vg (7) = h(24, 8, 9)i.
6.142. Indicaţie. Nu are valori proprii ı̂n R.

6.143. Indicaţie. Nu are valori proprii ı̂n R.
6.144. Indicaţie. i) A are două valori proprii distinte ı̂n R \ Q. ii) B are două valori
proprii distinte ı̂n C \ R.
6.145. Indicaţie. Se procedează ca ı̂n problema 6.140.

a−λ b
6.146. i) pA (λ) = = λ2 −(a+d)λ+(ad−bc) = λ2 −Tr(A)λ+det A,
b d−λ
unde Tr(A) = a + d este urma lui A.
ii) Din teorema lui Cayley-Hamilton rezultă că pA (A) = O2 , ceea ce implică A2 =
(a + d)A, de unde se deduce An = (a + d)n−1A.
1
iii) pA (A) = O2 ⇒ A(A − (a + d)I2 ) = (ad − bc)I2 ⇒ A−1 = (A − (a + d) · I2 ).
det A
iv) Matricea A ∈ Mn (R) este diagonalizabilă ı̂n Mn (R), respectiv Mn (C) numai ı̂n
următoarele situaţii:
1) polinomul caracteristic al lui A are două rădăcini diferite ı̂n R, respectiv C —
ceea ce ı̂nseamnă că A are două valori proprii distincte — ı̂n acest caz avem ∆ > 0,
respectiv ∆ 6= 0;
a+d
2) polinomul caracteristic al lui A are o rădăcină (reală) dublă λ1 = λ2 = şi
2
dim V (λ1 ) = 2 − rang(A − λ1 I2 ) = 2, ceea ce este echivalent cu rang(A − λ1 I2 ) = 0
şi are loc dacă şi numai dacă a = d şi b = c = 0.
6.147. Indicaţie. i) Fie e o bază a lui V . Procedând ca la punctul iv) al problemei
anterioare avem f diagonalizabil dacă şi numai dacă rang([f ]e − λIn ) = 0, ceea ce are loc
dacă şi numai dacă [f ]e = λIn .
6.148. Fie pA = (−1)n X n + an−1 X n−1 + · · · + a1 X + a0 polinomul caracteristic

al lui A. Avem a0 = det A 6= 0, iar din teorema lui Cayley-Hamilton rezultă că
pA (A) = On . Deducem că
A((−1)n An−1 + an−1 An−2 + · · · + a1 In ) = a0 In = ((−1)n An−1 + an−1 An−2 + · · · + a1 In )A,
1
deci A−1 = g(A), cu g = ((−1)n X n−1 + an−1 X n−2 + · · · + a1 ).
a0
269
6.149. Polinomul caracteristic al lui A este pA = −X 3 + 4X 2 − 5X − 2. Dacă q şi r

sunt câtul, respectiv restul ı̂mpărţirii ı̂n R[X] a polinomului f = X 4 −11X 2 +22X la
pA atunci f (A) = pA (A)q(A) + r(A) = r(A). Avem r = 8, prin urmare f (A) = 8I3 .
6.150. a) i) Polinomul caracteristic al lui A este
pA = det(A − XI4 ) = (X − 2)3 (X − 3)
cu rădăcinile λ1 = 2, λ2 = 3 care au ordinele de multiplicitate m1 = 3 şi m2 = 1.

Subspaţiul propriu corespunzător lui 2 este V (2) = Ker(f − 2 · 1V ), iar
 
0 −1 0 1
 0 1 −1 0 
[f − 2 · 1V ]e = A − 2I4 =  
 0 1 −1 0  = A1 .
0 −1 0 1
Din formula dim V (2) = dim(Ker(f − 2 · 1V )) + dim(Im(f − 2 · 1V )) şi din faptul că
dim(Im(f − 2 · 1V )) = rang A1 = 2
rezultă
r1 = dim V (2) = 4 − rang A1 = 4 − 2 = 2 < m1 ,
de unde urmează că A nu este diagonalizabilă şi că există ı̂n J două blocuri Jordan
care au pe 2 situat pe diagonala principală. Dacă Vg (2) este subspaţiu propriu
generalizat al lui f corespunzător lui 2 atunci
dim Vg (2) = m1 = 3 şi Vg (2) = Ker(f − 2 · 1V )3 .
Avem  
0 −2 1 1
 0 0 0 0 
A2 = (A − 2I4 )2 =  
 0 0 0 0  = (A − 2I4 )
3
0 −2 1 1
şi r2 = rang A1 − rang A2 = 2 − 1 = 1. Formăm următoarea schemă de puncte
• •
•
Prima linie conţine r1 puncte, iar a doua r2 puncte. Numărul coloanelor, adică r1
indică numărul blocurilor Jordan corespunzătoare lui λ1 = 2. Deci fiecr̆ei coloane ı̂i
corespunde un bloc Jordan, iar numărul punctelor de pe coloană coincide cu ordinul
matricei bloc corespunzătoare. Prin urmare, primei colane ı̂i corespunde matricea

2 1
,
0 2
iar celei de-a doua ı̂i corespunde matricea ( 2 ) şi submatricea lui J corespunzătoare
lui λ1 = 2 este  
2 1 0
J1 =  0 2 0 .
0 0 2
Remarcăm că numărul total de puncte din schemă coincide cu dim Vg (2). Rădăci-
na λ2 = 3 fiind simplă, rezultă că V (3) = Vg (3) şi dim V (3) = m2 = 1. Deci
submatricea lui J corespunzătoare lui λ2 = 3 este J2 = ( 3 ). În concluzie, forma
canonică Jordan a lui A este
 
2 1 0 0
 0 2 0 0 
J =  0 0 2 0 .

0 0 0 3
ii) Avem V = Vg (2) ⊕ Vg (3) şi subspaţiile Vg (2), Vg (3) sunt invariante relativ la f .
Baza căutată se obţine reunind bazele canonice Jordan ale restricţiilor fi = f |Vg (λi ) ,
i = 1, 2. Determinăm baza canonică Jordan a lui f1 . Avem
    
x1 0 
 −x2 + x4 = 0
 x2   0  
x2 − x3 = 0 x3 = x2
(x1 , x2 , x3 , x4 ) ∈ V (2) ⇔ A1   
 x3  =  0
⇔
 ⇔

 x − x = 0 x4 = x2
 2 3
x4 0 −x2 + x4 = 0
şi    
x1 0
 x2   0 
(x1 , x2 , x3 , x4 ) ∈ Vg (2) ⇔ A2   
 x3  =  0
 ⇔ x4 = 2x2 − x3 ,

x4 0
de unde deducem
V (2) = {(a, b, b, b) | a, b ∈ R}, Vg (2) = {(a, b, c, 2b − c) | a, b, c ∈ R}.
Vectorii v1 = (1, 0, 0, 0), v2 = (0, 1, 2, 0), v3 = (0, 1, 0, 2) formează o bază a lui Vg (2)
şi v2 , v3 ∈ Vg (2) \ V (2). Alegem un vector din Vg (2) \ V (2), de exemplu pe v2 şi un
vector din V (2), de exemplu pe v1 , liniar independent de (f − 2 · 1V )(v2 ) şi formăm
o bază Jordan a lui f1 folosind schema de la i) astfel:
• (f − λ1 1V )(v2 ) • v1
• v2
Avem (f − λ1 1V )(v2 ) = (−1, −1, −1, −1) = v2′ , iar baza Jordan a lui f1 este formată
din ciclurile c1 = (v2′ , v2 ) şi c2 = (v1 ).
Rădăcina λ2 = 3 fiind simplă, rezultă că V (3) = Vg (3) şi f2 este diagonalizabilă.
Întrucât  
−1 −1 0 1
 0 0 −1 0 
A − 3I4 =   0
=B
1 −2 0 
0 −1 0 0
avem
    
x1 0  −x1 − x2 + x4 = 0 

  x1 = x4
 x2   0  −x3 = 0
(x1 , x2 , x3 , x4 ) ∈ V (3) ⇔ B   
 x3  =  0
⇔
 ⇔ x2 = 0

 x2 − 2x3 = 0 
 x3 = 0
x4 0 −x2 = 0
271
de unde deducem V (3) = {(a, 0, 0, a) | a ∈ R}. Orice vector nenul din V (3), de
exemplu, vectorul v3 = (1, 0, 0, 1) formează o bază Jordan pentru f2 . Prin urmare,
v = (v2′ , v2 , v1 , v3 ) este bază Jordan pentru f şi [f ]v = J.
iii) Dacă S este matricea de trecere de la baza e la baza v, adică
 
−1 0 1 1
 −1 1 0 0 
S=  −1 2 0 0 

−1 0 0 1
atunci J = S −1 AS.
b) i) Polinomul caracteristic al lui A este
pA = det(A − XI4 ) = (X − 2)2 (X − 4)2
cu rădăcinile λ1 = 2 şi λ2 = 4 care au ordinele de multiplicitate m1 = 2 şi m2 = 2.

Subspaţiul propriu corespunzător lui 2 este V (2) = Ker(f − 2 · 1V ), iar
 
0 −4 2 2
 −2 −2 1 3 
[f − 2 · 1V ]e = A − 2I4 = 
 −2 −2 1 3  = A1

−2 −6 3 5
şi r1 = dim V (2) = dim V − rang A1 = 4 − 2 = 2 = m1 , adică multiplicitatea

geometrică a lui λ1 coincide cu multiplicitatea sa algebrică. Deci Vg (2) = V (2).
Notând f1 = f |V (2) rezultă că f1 este diagonalizabilă, iar schema asociată matricei
sale Jordan este
• •
ceea ce ne arată că submatricea lui J1 a lui J corespunzătoare lui λ1 = 2 este formată
din blocurile ( 2 ), ( 2 ), adică
2 0
J1 = .
0 2
Subspaţiul propriu corespunzător lui λ2 = 4 este V (4) = Ker(f − 4 · 1V ), iar
 
−2 −4 2 2
 −2 −4 1 3 
[f − 4 · 1V ]e = A − 4I4 =  
 −2 −2 −1 3  = B1 ,
−2 −6 3 3
r2 = dim V (4) = dim V − rang B1 = 4 − 3 = 1 şi dim Vg (4) = m2 = 2. Notând

f2 = f |Vg (4) rezultă că f2 nu este diagonalizabilă, iar schema asociată matricei sale
Jordan este
•
•
ceea ce ne arată că submatricea lui J2 a lui J corespunzătoare lui λ2 = 4 este formată
dintr-un singur bloc, adică
4 1
J2 = .
0 4
În concluzie,  
2 0 0 0
 0 2 0 0 
J =
 0
.
0 4 1 
0 0 0 4
ii) Avem V = V (2) ⊕ Vg (4) şi
    
x1 0 
 −4x2 + 2x3 + 2x4 = 0
 x2   0  
−2x 1 − 2x2 + x3 + 3x4 = 0
(x1 , x2 , x3 , x4 ) ∈ V (2) ⇔ A1    
 x3  =  0  ⇔  −2x1 − 2x2 + x3 + 3x4 = 0


x4 0 −2x2 − 6x2 + 3x3 + 5x4 = 0

2x3 + 2x4 = 4x2 x3 = −x1 + 2x2
⇔ ⇔
x3 + 3x4 = 2x1 + 2x2 x4 = x1
ceea ce arată că V (2) = {(a, b, 2b − a, a) | a, b ∈ R} şi
v1 = (2, 1, 0, 2), v2 = (0, 1, 2, 0)

formează o bază a lui V (2). Conform schemei asociate lui λ1 = 2, orice doi vectori
liniar independenţi ai lui V (2), de exemplu v1 şi v2 formează o bază Jordan pentru
f1 . Acum determinăm o bază Jordan pentru f2 . Avem
    
x1 0 
 −2x2 + 2x3 + 2x4 = 0
 x2   0  
−2x 1 − 4x2 + x3 + 3x4 = 0
(x1 , x2 , x3 , x4 ) ∈ V (4) ⇔ B1    
 x3  =  0  ⇔  −2x1 − 2x2 − x3 + 3x4 = 0


x4 0 −2x2 − 6x2 + 3x3 + 7x4 = 0
 
 −2x1 − 4x2 + 2x3 = −2x4  x1 = 0
⇔ −2x1 − 4x2 + x 3 = −3x4 ⇔ x2 = x4
 
−2x1 − 2x2 − x3 = −3x4 x3 = x4
de unde deducem V (4) = {(0, a, a, a, a) | a, b ∈ R} şi (0, 1, 1, 1) formează o bază a

lui V (4). Urmărind scema asociată lui λ2 = 4 deducem că baza Jordan a lui f2 se
obţine din schema
• (f − 4 · 1V )(v3 )
• v3
unde v3 ∈ Vg (4)\V (4). Pentru a afla pe v3 putem urma calea de la a) de determinare

a lui Vg (4) care conduce la rezolvarea ecuaţiei matriceale
   
x1 0
 x2   0 
B2    
 x3  =  0  , unde B2 = (A − 4I4 ) ,
2
x4 0
ceea ce necesită calcule mai dificile. Vectorul v3 se poate alege dintre vectorii din
R4 care verifică ecuaţia    
x1 0
 x2   1 
B1   
 x3  =  1
.

x4 1
273
Rezolvând sistemul de ecuaţii provenit din această ecuaţie se deduce că v3 poate
fi v3 = (1, −1, −1, 0). Deci (f − 4 · 1V )(v3 ) = (0, 1, 1, 1) = v3′ şi baza Jordan a lui
f2 este formată din ciclul c = (v3′ , v3 ). Prin urmare, v = (v1 , v2 , v3′ , v3 ) este o bază
Jordan pentru f şi [f ]v = J.
iii) Dacă S este matricea de trecere de la baza e la v, adică
 
2 0 0 1
 1 1 1 −1 
S=  0 2 1 −1 

2 0 1 0
atunci J = S −1 AS.
6.151. i) Polinomul caracteristic al lui A este pA = det(A − XI6 ) = X 6 . Deci f are
o singură valoare proprie λ = 0 cu multiplicitatea m = 6. Rezultă că Vg (0) = V şi
r1 = dim V (0) = dim V − rang A = 6 − 3 = 3. Întrucât
 
0 0 0 2 0 0
 0 0 0 0 0 0 
 
 0 0 0 0 0 0 
A =
2
 0 0 0 0 0 0 ,

 
 0 0 0 0 0 0 
0 0 0 0 0 0
urmează că r2 = rang A − rang(A2 ) = 3 − 1 = 2. Din r1 = 3, r2 = 2 şi din faptul că

schema asociată are 6 = dim Vg (0) puncte rezultă r3 = 1. Întrucât există o singură
valoare proprie, forma canonică Jordan este determinată de schema
• • •
• •
•
de unde deducem că J este formată din 3 blocuri care corespund la cele trei coloane
din schemă:  
0 1 0
0 1
J1 =  0 0 1  , J2 = , J3 = ( 0 ),
0 0
0 0 0
deci  
0 1 0 0 0 0
 0 0 1 0 0 0 
 
 0 0 0 0 1 0 
J =

.

 0 0 0 0 0 0 
 0 0 0 0 0 0 
0 0 0 0 0 0
ii) Avem
f (x1 , x2 , x3 , x4 , x5 , x6 ) = (x2 , 2x4 , x6 , 0, 0, 0),
f 2 (x1 , x2 , x3 , x4 , x5 , x6 ) = f (x2 , 2x4 , x6 , 0, 0, 0) = (2x4 , 0, 0, 0, 0, 0),
f 3 (x1 , x2 , x3 , x4 , x5 , x6 ) = (0, 0, 0, 0, 0, 0),
f − 0 · 1R6 = f, (f − 0 · 1R6 )2 = f 2 , (f − 0 · 1R6 )3 = f 3 .

Deci
V (0) = Ker(f − 0 · 1R6 ) = {(x1 , 0, x3 , 0, x5 , 0) | x1 , x3 , x5 ∈ R},
Ker(f − 0 · 1R6 )2 = {(x1 , x2 , x3 , 0, x5 , x6 ) | x1 , x2 , x3 , x5 , x6 ∈ R},
Vg (0) = Ker(f − 0 · 1R6 )3 = R3 .
Folosind baza canonică a lui R3 = Vg (0) vom construi o bază canonică alui f .
Având ı̂n vedere schema de mai sus, baza Jordan va fi formată din trei cicluri date
de coloanele schemei
• f 2 (v1 ) • f (v2 ) • v3
• f (v1 ) • v2
• v1
unde
v1 ∈ Vg (0) \ Ker f 2 , v2 ∈ / hv1 , f (v1 ), f 2 (v1 )i,
/ Ker f şi v2 ∈
iar v3 este liniar independent de f (v2 ). Luând v1 = (0, 0, 0, 1, 0, 0) = e4 avem
/ Ker f 2 , f (v1 ) = (0, 2, 0, 0, 0, 0) = 2e2 = v1′ , f 2 (v1 ) = (2, 0, 0, 0, 0, 0) = 2e1 = v1′′

v1 ∈
de unde obţinem primul ciclu c1 = (v1′′ , v1′ , v1 ). Luând v2 = (0, 0, 0, 0, 0, 1) = e6 avem
v2 ∈ / hc1 i, f (v2 ) = (0, 0, 1, 0, 0, 0) = e3 = v2′

/ Ker f, v2 ∈
de unde obţinem al doilea ciclu c2 = (v2′ , v2 ). În final putem lua v3 = e5 şi obţinem
c3 = ( v3 ). Reunind cele trei cicluri, obţinem baza Jordan
v = (v1′′ , v1′ , v1 , v2′ , v2 , v3 ).
Menţionăm că J = S −1 AS, unde

 
2 0 0 0 0 0
 0 2 0 0 0 0 
 
 0 0 0 1 0 0 
S=



 0 0 1 0 0 0 
 0 0 0 0 0 1 
0 0 0 0 1 0
este matricea de trecere de la baza e la baza v.
6.152. Polinomul caracteristic al lui A este
pA = det(A − λI4 ) = (a − X)4 .
Deci A are o singură valoare proprie cu multiplicitatea m = 4. Avem

 
0 a a a
 0 0 a a 
A − aI4 =  0 0
 = A1 , r1 = 4 − rang A1 = 4 − 3 = 1,
0 a 
0 0 0 0
275
de unde rezultă că valorii proprii a ı̂i corespunde un singur bloc ı̂n forma canonică
Jordan J a lui A. Întrucât a este singura valoare proprie, rezultă că J coincide cu
acest bloc, care are schema
•
•
•
•
Deci  
a 1 0 0
 0 a 1 0 
J =
 0
.
0 a 1 
0 0 0 a
Altă soluţie: Prezentăm ı̂n continuare o altă metodă pentru determinarea formei
canonice Jordan a unei matrici A ∈ Mn (K), apoi o vom ilustra folosind matricea
din enunţ. Această metodă este comodă ı̂ntrucât se bazează pe efectuarea de trans-
formări elementare asupra matricei A − XIn ∈ Mn (K[X]). Menţionăm, ı̂nsă, că
avantajul metodei prezentate anterior constă ı̂n faptul că dacă A este matricea unui
endomorfism f atunci odată cu obţinerea formei canonice Jordan se obţine şi o
bază canonică Jordan pentru f . Numim transformări elementare asupra unei matrice
A′ ∈ Mn (K[X]) ı̂nmulţirea elementelor unei linii (coloane) cu un element nenul din K,
adunarea la o linie (coloană) a altei linii (coloane) ı̂nmulţite cu un polinom şi permutatea
a două linii (coloane) ale matricii. Matricile obţinute prin transformări elementare din A′
sunt echivalente cu A′ . Prin transformări elementare, matricea A′ poate fi adusă la o formă
diagonală ı̂n care elementele de pe diagonală divid fiecare pe cel care ı̂i urmează (ı̂nspre
dreapta-jos) ı̂n felul următor: ı̂ntre toate matricele echivalente cu A′ , alegem pe cea care
are ı̂n colţul stânga-sus polinomul nenul de grad cel mai mic dintre toate polinomele care
sunt elemente ı̂n toate matricile echivalente cu A′ ; acest polinom divide toate elementele
din prima linie şi prima coloană, prin urmare, putem forma elemente nule pe prima linie
şi prima coloană; se consideră apoi submatricea rezultată prin eliminarea primei linii şi
primei coloane, cu care se procedează analog, ş.a.m.d. Matricea astfel obţinută se numeşte
forma diagonală canonică. Fie r =rang A′ şi
 
d11 0 ... 0 0 ... 0
 0 d22 ... 0 0 ... 0 
 
 .. .. .. .. .. 
 . . . . . 
 
 0 0 . . . drr 0 ... 0 
 
 0 0 ... 0 0 ... 0 
 
 .. .. .. .. .. 
 . . . . . 
0 0 ... 0 0 ... 0
forma diagonală canonică a matricei A′ . Avem d11 |d22 , d22 |d33 ,. . . , dr−1 r−1 |drr . Poli-
noamele Ir−k = dkk (1 ≤ k ≤ r) se numesc factorii invarianţi ai lui A′ , iar puterile
maxime ale polinoamelor ireductibile care apar ı̂n descompunerea fiecărui factor invariant
se numesc divizori elementari ai lui A′ . Pentru a determina forma canonică Jordan a unei
matrici A se procedează astfel:
i) se calculează valorile proprii ale lui A;
ii) se determină divizorii elementari ai matricei A′ = A − XIn ;
iii) dacă λ e valoare proprie şi (X − λ)k1 ,. . . ,(X − λ)kl sunt divizorii elementari asociaţi
lui λ atunci ı̂n forma canonică Jordan J vor apărea blocurile Jordan
 
λ 1 0 ... 0
 0 λ 1 ... 0 
 
Jki (λ) =  . . .
. . . ..  ∈ Mki (K), (i = 1, . . . , l).
 . . . . 
0 0 0 ... λ
Matricea J este suma directă a tuturor blocurilor astfel obţinute. În cazul nostru,
 
a−X a a a
 0 a−X a a 
A′ = A − XI4 = 
 0
.
0 a−X a 
0 0 0 a−X
Schimarea primelor două coloane aduce ı̂n colţul stânga-sus pe a care este polinom
de grad 0 şi care divide toate elementele din linia şi coloana sa. Prin urmare, avem
   
a a−X a a a a(a − X) a a
 a−X   
A′ ∼ 
0 a a ∼ a−X 0 a a 
 0 0 a−X a   0 0 a−X a 
0 0 0 a−X 0 0 0 a−X
(s-a ı̂nmulţit coloana 2 cu a ∈ R∗ ). Efectuăm transformări elementare asupra

coloanelor matricei obţinute pentru a obţine elemente nule ı̂n prima linie şi obţinem
matricea  
a 0 0 0
 a − X −(a − X)2 X X 
 .
 0 0 a−X a 
0 0 0 a−X
Efectuăm transformări elementare asupra liniilor matricei obţinute pentru a obţine
elemente nule ı̂n prima coloană şi obţinem matricea
 
a 0 0 0
 0 −(a − X)2 X X 
 .
 0 0 a−X a 
0 0 0 a−X
Permutând liniile 2 şi 3, iar apoi coloanele 2 şi 4, ı̂n poziţia (2,2) va ajunge polinomul
a de grad 0, care divide toate elementele din linia şi coloana sa. Cu matricea obţinută
procedăm ca mai sus şi obţinem succesiv:
   
a 0 0 0 a 0 0 0
 0 a a − X 0   0 a a(a − X) 0 
A′ ∼ 
 0 2
∼
 


X X −(a − X) 0 X aX −(a − X)2
0 a−X 0 0 0 a−X 0 0
   
a 0 0 0 a 0 0 0
 0 a 0 0   
∼ ∼ 0 a 0 0 
 0 X X2 −(a − X)2   0 0 X2 −(a − X)2 
0 a − X −(a − X)2 0 0 0 −(a − X)2 0
277
 
a 0 0 0

c4 +c3  0 a 0 0 
∼  
0 0 X 2 2
−a + 2aX 
0 2 2 2
0 −a + 2aX − X −a + 2aX − X 2
Din terorema ı̂mpărţirii cu rest ı̂n R[X] avem

2 2 1 32 a2
−X + 2aX − a = (2aX − a ) − X + − .
2a 4 4
1 3
Rezultă că scăzând din linia 4 linia 3 ı̂nmulţită cu X + şi ı̂nmulţind apoi linia
2a 4
4 cu 4a avem
 
a 0 0 0
 0 a 0 0 
A′ ∼ 
 0

0 X2 −a2 + 2aX 
0 0 2X 3 − 7aX 2 + 8a2 X − 4a3 −a3
1
Înmulţim coloana 4 cu − , ı̂n matricea rezultată ı̂nmulţim linia 3 cu a2 şi permutăm
a
coloanele 3 şi 4 apoi liniile 3 şi 4 şi avem
 
a 0 0 0
 0 a 0 0 
A′ ∼ 
 0

0 a 2 2X − 7aX + 8a X − 4a 
3 2 2 3
0 0 a2 (a − 2X) a2 X 2
 
a 0 0 0
l4 −(a−2X)l3  0 a 0 0 
∼  
 0 0 a 2 3 2 2
2X − 7aX + 8a X − 4a3 
0 2 2 3 2 2 3
0 0 a X − (a − 2X)(2X − 7aX + 8a X − 4a )
   
a 0 0 0 a 0 0 0
 0 a 0 0   0 a 0 0 
∼  0 2
∼
  0 0 a


0 a 0 0
0 0 0 4(a − X)4 0 0 0 (a − X) 4
Rezultă că λ = a este singura valoare proprie a lui A şi avem un singur divizor
elementar şi anume (a−X)4 căruia ı̂i corespunde un singur bloc Jordan care coincide
cu forma canonică Jordan
 
a 1 0 0
 0 a 1 0 
J =  0 0 a 1 .

0 0 0 a
6.153. Matricele similare au acelaşi polinom caracteristic, deci aceeaşi urmă şi
acelaşi determinant. Urmele acestor matrice sunt Tr A = 5 = Tr B = Tr C,
Tr D = 3. Rezultă că D nu este similară cu niciuna dintre matricile A, B, C.
Determinanţii matricelor A, B şi C sunt det A = 4 = det B = det C şi polinoamele
lor caracteristice sunt pA = −(X − 1)(X − 2)2 = pB = pC , prin urmare A, B, C pot
fi similare. Pentru a stabili dacă sunt sau nu similare, se determină forma canonică
Jordan pentru fiecare dintre cele trei matrici, respectiv JA , JB , JC . Întrucât λ1 = 1

este rădăcină simplă, blocul corespunzător lui λ1 ı̂n JA , JB , JC este ( 1 ). Deter-
minăm blocurile corespunzătoare rădăcinii duble λ2 = 2. Avem
   
−5 3 −2 −2 1 −1
A − 2I3 =  −7 4 −3  , B − 2I3 =  −4 2 −2  ,
1 −1 0 −2 1 −1
 
−2 −1 −1
C − 2I3 =  −3 −3 −2  ,
7 5 4
3 − rang(A − 2I3 ) = 3 − rang(C − 2I3 ) = 1, 3 − rang(B − 2I3 ) = 2.

2 1
Rezultă că lui λ2 = 2 ı̂i corespunde ı̂n JA şi JC un singur bloc, , iar ı̂n JC
0 2
două blocuri, ( 2 ) şi ( 2 ). Prin urmare, avem
     
1 0 0 1 0 0 1 0 0
JA =  0 2 1  , JB =  0 2 0  , JC =  0 2 1  ,
0 0 2 0 0 2 0 0 2
adică JA = JC 6= JB , de unde deducem că A este similară cu C, iar B nu este

similară nici cu A, nici cu C.
6.154. Răspuns.  
     1  1 0 0
1 0 0 −1 0 0 2 1 0  0 1 0 0 
a)  0 2 0 , b)  0 −1 1 , c)  0 2 1 , d) 
 0
.
0 1 1 
0 0 −1 0 0 −1 0 0 2
0 0 0 1
Capitolul 7
Corpuri comutative. Teoria lui

Galois
7.1. Răspuns. Orice număr a ∈ Q este algebric √ √ pentru că este rădăcină a apolinomului
nenul f = X−a ∈ Q[X]. Numerele iraţionale n 2, n 3 cu n ∈ N, n ≥ 2 sunt algebrice pentu
√ √
că fn = X n − 2 ∈ Q[X]∗ , gn = X n − 3 ∈ Q[X]∗ şi fn ( n 2) = 0 = gn ( n 3). Polinoamele f ,
fn , gn sunt ireductibile peste Q (ireductibilitatea lui fn şi gn se poate stabili cu criteriul
√
lui
√ Eisenstein). Deci f , respectiv fn , gn este polinomul minimal al lui a, respectiv n 2,
n
3. Numerele en , π n cu n ∈ N∗ sunt trancendente. Justificarea acestei afirmaţii ı̂n cazul
n = 1 necesită mijloace analitice.
7.2. Indicaţie. Fie A mulţimea numerelor algebrice. Din i2 + 1 = 0 rezultă i ∈ A, ceea

ce, ı̂mpreună cu Q ⊆ A şi cu faptul că A este subcorp al lui C implică a + bi ∈ A pentru
orice a, b ∈ Q, adică Q(i) ⊆ A. Această incluziune rezultă şi din faptul că extinderea
Q ≤ Q(i) este finită, deci algebrică. Numerele de forma π + ai, a + πi, cu a ∈ Q, sunt
transcendente pentru că din apartenenţa lor la A ar rezulta π ∈ A, ceea ce este fals.
1
7.3. Indicaţie. Avem 1 + π, 1 − π, ∈ T dar (1 + π) + (1 − π) = 2 ∈
/ T şi
1+π
1
(1 + π) · =1∈
/ T.
1+π
7.4. Fie A mulţimea numerelor algebrice şi z = a − bi. Din z ∈ A rezultă că există
f ∈ Q[X], f 6= 0 astfel ı̂ncât f (z) = 0, ceea ce implică f (z) = 0, adică z ∈ A. Din
z+z
z, z, i ∈ A şi din faptul că A este un subcorp al lui C rezultă că = a ∈ A şi
2
z−z
= b ∈ A. Invers, din a, b, i ∈ A deducem a + bi ∈ A.
2i
7.5. Folosind incluziunea K ⊆ A şi faptul că A este un subcorp al lui K ′ , se deduc
imediat implicaţiile
u ∈ A ⇒ u + a ∈ A şi u ∈ A ⇒ u2 ∈ A.
Reciproc, dacă u + a ∈ A atunci există h ∈ K[X]∗ astfel ı̂ncât h(u + a) = 0, de unde

deducem că u este o rădăcină a polinomului g = h(X + a) ∈ K[X]∗ , aşadar u ∈ A.
Dacă u2 ∈ A atunci există p ∈ K[X]∗ astfel ı̂ncât p(u2 ) = 0, prin urmare u este o
rădăcină a polinomului q = p(X 2 ) ∈ K[X]∗ deci u ∈ A.
279
280 CAPITOLUL 7. CORPURI COMUTATIVE (SOLUŢII)
Partea a doua este o generalizare a primei părţi a problemei. Din K ⊆ A şi A

subcorp ı̂n K ′ , se deduce că u ∈ A implică f (u) ∈ A. Invers, din f (u) ∈ A urmează
că există g ∈ K[X]∗ astfel ı̂ncât g(f (u)) = 0. Luând h = g(f (X)) ∈ K[X] avem
grad h = (grad f )grad g ≥ 1 şi h(u) = 0 ceea ce arată că u ∈ A.
7.7. Soluţia 1. Folosind definiţia subcorpului generat, avem
√
√ √ √ √ √ √ i 3 √ √
2 + i 3 − 2 = i 3 ∈ R( 2 + i 3) ⇒ √ = i ∈ R( 2 + i 3),
3
prin urmare
√ √ √ √ √ √
R ∪ {i} ⊆ R( 2 + i 3) ⇒ C ⊆ R( 2 + i 3) ⇒ C = R( 2 + i 3).
√ √
Rezultă imediat că subcorpul prim al lui R( √2 + i √3) este P (C) = Q.
Soluţia 2. Conform problemei 7.4, numărul √ √ 2+i 3 este algebric. Un polinom
√ √cu
coeficienţi reali care are ca rădăcină pe 2+i 3 va avea ca rădăcină şi pe 2−i 3,
prin urmare se divide cu polinomul
√ √ √ √ √
f = [X − ( 2 + i 3)][X − ( 2 − i 3)] = X 2 − 2 2X − 1 ∈ R[X].
√ √
Rezultă imediat că√ polinomul
√ miniml al lui √2 + i√ 3 peste R este f , că gradul
extinderii R√≤ R( √2 + i 3) este 2 şi că {1, 2 + i 3} este o bază a R-spaţiului
vectorial R( 2 + i 3). Aşadar,
√ √ √ √ √ √
R( 2 + i 3) = {a + b( 2 + i 3) | a, b ∈ R} = {(a + b 2) + ib 3} | a, b ∈ R},
√ √
iar cum orice√z = x + yi ∈ C (x, y ∈ R) poate fi scris sub forma (a + b 2) + ib 3,
y 2 y √ √
cu a = x − √ ∈ R şi b = √ ∈ R, avem R( 2 + i 3) = C.
3 3
7.8. Indicaţie. Se foloseşte definiţia subcorpului generat. Având ı̂n vedere că C = R(i),
rezolvarea acestei probleme se obţine prin generalizarea Soluţiei 1 a problemei anterioare.
√
7.9. Indicaţie. Un polinom
√
cu coeficienţi raţionali care are ca rădăcină pe 1 + 2 are
√
√ urmare polinomul minimal al lui 1 + 2 peste Q este
pe 1 − 2, prin
ca rădăcină şi √
f = [X − (1 + 2)][X − (1 − 2)] = X 2 − 2X − 1 ∈ Q[X].
√ √ √ √ √ √ √ √
7.10. Indicaţie. Fie α1 = 2 + 3, α2 = 2 − 3, α3 = − 2 + 3, α4 = − 2 − 3.
Polinomul f = (X − α1 )(X − α2 )(X − α3 )(X − α4 ) = X 4 − 10X 2 + 1 este ireductibil peste
Q deoarece nu are rădăcini raţionale, iar dacă scriem f = gh cu grad g = grad h = 2 atunci
polinoamele g, h sunt de forma a(X − αi )(X − αj ) (a ∈ Q∗ , i, j ∈ {1, 2, 3, 4}, i 6= j) prin
urmare g, h ∈ / Q[X]. Se deduce că f este polinomul minimal al lui α1 peste Q.
√ √
Observaţie: Faptul că 2 + 3 este algebric se poate deduce şi astfel:
√ √ √ √
x = 2 + 3 ⇒ x2 − 2 2x + 2 = 0 ⇒ x2 − 1 = 2 2x ⇒ x4 − 10x + 1 = 0
√ √
sau deducând că 2 şi 3 sunt algebrice şi folosind faptul că numerele algebrice formează
un subcorp al lui C.
281
7.11. Polinoamele f = X 2 − 2 şi g = X 3 − 2 (din Q[X]) sunt ireductibile √ peste Q

√ că grad f = 2, grad g = 3 şi f, g nu au rădăcini ı̂n Q. Întrucât f ( 2) = 0 şi
pentru
g( 3 2) = 0, iar coeficienţii termenilor de grad
√ maxim din √ f şi g sunt 1, rezultă că f ,
respectiv g, este polinomul minimal al lui 2, respectiv 3 2. Prin urmare,
√ √
3
[Q( 2) : Q] = 2, [Q( 2) : Q] = 3
√ √ √ √
şi {1, 2}, respectiv 1, 3 2, ( 3 2)2 este o bază a Q-spaţiului vectorial Q( 2), res-
√
pectiv Q( 3 2). Rezultă că
√ √ √
3
√3
√
3
Q( 2) = {a + b 2 | a, b ∈ Q} şi Q( 2) = {a + b 2 + c 4 | a, b, c ∈ Q}.
√ √
Din Q√≤ Q( 2) şi Q ≤√Q( 3 2) şi din faptul că Q este un corp prim se deduce că
P (Q( 2)) = Q = P (Q( 3 2)).
7.12. Răspuns. Fie d ∈ {2, 3}. Avem
√ n √ √ o
n n n
Q( d) = a0 + a1 d + · · · + an−1 ( d)n−1 | ai ∈ Q, i ∈ {0, . . . , n − 1} .
7.13. Indicaţie. Se poate folosi problema anterioară.

√
7.14. Indicaţie. K = Q( n 2).
7.15. Întrucât orice z ∈ C se scrie ı̂n mod unic sub forma z = a + bi, a, b ∈ R,
rezultă că {1, i} este o bază a lui C ı̂n R. Deci [C : R] = 2. Extinderea R ≤ C fiind
finită, este şi algebrică, adică orice z ∈ C este algebric peste R. Dacă z = a + bi,
a, b ∈ R, b 6= 0, z = a−bi atunci din f ∈ R[X]∗ şi f (z) = 0 rezultă f (z) = 0, de unde
deducem că (X − z)(X − z) = X 2 − 2aX + a2 + b2 ∈ R[X] este polinomul mininal
al lui z peste R. Deci [R(z) : R] = 2, R(z) ≤ C, ceea ce ı̂mpreună cu [C : R] = 2
implică C = R(z)
a 1
Observaţie: Egalitatea R(z) = C se deduce şi din R(z) ⊆ C = R(i), i = − + z ∈ R(z).
b b
7.16. Răspuns. R şi C.
7.17. Indicaţie. Cum Q este subcorpul prim al lui C avem Q ⊆ K. Deci K = Q(z).
Pentru b = 0 avem K = Q, iar pentru b 6= 0 se deduce K = Q(i) = {a + bi | a, b ∈ Q}.
√ √
7.18. Indicaţii. Din soluţia
√ problemei 7.11√rezultă că Q( 2) = {a + b 2 | a, b ∈ Q}.
Subcorpul prim√ al lui Q( 2) este Q şi Q 6= Q( 2). Prin urmare, subcorpul lui K generat
de u = a + b 2 coincide cu subcorpul generat de Q ∪ {u}. Deci, pentru b = 0 avem
√ √ a 1
K = Q(a) = Q, iar dacă b 6= 0 atunci K = Q(u) ⊆ Q( 2) şi 2 = − + u, ceea ce
√ √ b b √
implică K = Q( 2). Astfel, am arătat că un număr u ∈ Q( 2) generează corpul Q( 2)
√
√ şi numai dacă u ∈ Q( 2) \ Q. Această concluzie se poate deduce şi din faptul că
dacă
[Q( 2) : Q] = 2.
√ √
7.19. Elementul 2 ∈ Q(i, 2) este element √ algebric peste Q cu√polinomul mini-
2
mal f = X − 2, iar elementul i ∈ Q(i, 2) este algebric √ peste Q( 2) cu polinomul
minimal g = X 2 + 1 (ireductibilitatea lui g peste Q( 2) este o consecinţă a ire-
ductibilităţii lui g peste R). Prin urmare
√ √ √ √
[Q(i, 2) : Q] = [Q(i, 2) : Q( 2)] · [Q( 2) : Q] = 4.
√ √
Mai √ mult, 1, 2 formează
√ o bază a lui Q( 2) peste Q şi 1, i formează o bază a lui
Q(i, 2) peste Q( 2), √ de unde, ı̂nmulţind aceste baze√termen √ cu termen, deducem
că o bază a lui Q(i, 2) peste Q este formată din 1, 2, i şi i 2. Deci
√ √ √
Q(i, 2) = {a + b 2 + ci + di 2 | a, b, c, d ∈ Q}.
7.20. 1) Din u ∈ K ′ \ K rezultă K(u) 6= K, ceea ce implică [K(u) : K] > 1, iar

din K < K(u) ≤ K ′ urmează [K ′ : K] = [K ′ : K(u)] · [K(u) : K], ceea ce, având
ı̂n vedere că numărul [K ′ : K] este prim, implică [K ′ : K(u)] = 1, de unde deducem
K ′ = K(u).
2) Din 1) şi din faptul că ı̂n acest caz K este subcorpul prim al lui K ′ rezultă că
subcorpul generat de K ∪ {u}, adică K(u), coincide cu subcorpul generat de u.
7.21. Din punctul 2) al problemei anterioare rezultă că subcorpurile lui K ′ sunt K
şi K ′ .
7.22. Avem
√
u = 2 + 3 ⇒ (u − 2)2 = 3 ⇒ u2 − 4u − 1 = 0,
√ √ √ √ √ √ √
v = 5 + 5 ⇒(v − 5)2 = 5 ⇒ v 2 − 2v 5 + 5 = 5 ⇒ v 2 + 5 = (2v + 1) 5
4
⇒ v 4 +10v 2 + 25 = 20v 2 + 20v + 5 ⇒ v 4 − 10v 2 − 20v + 20 = 0,

√ √ √ √ √ √
2+ 4 ⇒ w 3 = 2+3 2· 4( 2+ 4)+4 ⇒ w 3 = 6+6w ⇒ w 3 −6w −6 = 0,
3 3 3 3 3 3
w=
ceea ce ne arată că f (u) = 0, g(v) = 0 şi h(w) = 0, unde f = X 2 − 4X − 1 ∈ Q[X],
g = X 4 − 10X 2 − 20X + 20 ∈ Q[X] şi h = X 3 − 6X − 6 ∈ Q[X]. Aşadar, numerele u,
v, w sunt algebrice — ceea ce se poate deduce şi din faptul că termenii lui u, v şi w
sunt numere algebrice şi mulţimea numerelor algebrice formează subcorp ı̂n C. Din
grad f = 2, grad h = 3 şi din faptul că f şi h nu au rădăcini ı̂n Q rezultă că f şi h
sunt ireductibile peste Q. Ireductibilitatea lui g se deduce din criteriul lui Eisenstein
luând p = 5. Menţionăm că şi ireductibilitatea lui h se poate deduce folosind criteriul
lui Eisenstein. Prin urmare, f , respectiv g şi h sunt polinoamele minimale ale lui u,
respectiv v şi w peste Q. Rezultă că extinderile Q ≤ Q(u), Q ≤ Q(v), Q ≤ Q(w) au
gradele 2, respectiv 4 şi 3 şi că {1, u}, respectiv {1, v, v 2, v 3 }, {1, w, w 2} sunt baze
ale Q-spaţiilor vectoriale Q(u), respectiv Q(v) şi Q(w). Deci,
√ √
Q(u) = {a + bu | a, b ∈ Q} = {a + b 2 | a, b ∈ Q} = Q( 2),
Q(v) = {a + bv + cv 2 + dv 3 | a, b, c, d ∈ Q}, Q(w) = {a + bw + cw 2 | a, b, c ∈ Q}.
r
3 1√
7.23. Indicaţie. = 6.
2 2
p
7.24. Indicaţie. Această problemă generalizează problema anterioară. Dacă u =
,
√ √ q
p, q ∈ Z, q 6= 0 atunci q u = pq, iar pq se poate scrie pq = a2 d, unde a ∈ N∗ şi
q√ √
d ∈ Z \ {1} este liber de pătrate. Rezultă u = d.
a
√
7.25. Dacă d ∈ Z \ {1} este liber de pătrate atunci d este un număr algebric
√ şi
2
f = X − d este polinomul său minimal. Rezultă că extinderea Q ≤ Q( d) are
283
√ √
gradul 2 şi Q( d) = {a + b d | a, b ∈ Q}. Presupunem că extinderea Q ≤ K
are gradul 2. Rezultă că pentru orice u ∈ K \ Q elementele 1, u formează o bază
a lui K peste Q, de unde urmează K = Q(u) şi că există a, b ∈ Q astfel ı̂ncât
2
2 b b2 b
u = a + bu, ceea ce implică u − = a − . Notând v = u − , avem
2 4 2
Q(v) = Q(u) = K. Mai√mult, v ∈ / Q este rădăcină a unui polinom de√ forma X 2 − a,
cu a ∈ Q şi, desigur, a ∈ / Q. Prin urmare Q(u) = Q(v) = Q( a) şi aplicând
problema
√ anterioară
√ obţinem existenţa
√ unui ı̂ntreg liber de pătrate d pentru care
Q( a) = Q( d). Deci, Q(u) = Q( d).
7.26. Indicaţie. Fie 0′ şi 1′ elementul zero, respectiv elementul unitate din P . Avem
P = {(m · 1′ )(n · 1′ )−1 | m, n ∈ Z, n · 1′ 6= 0′ }.
√ √
7.27. Presupunem că există un izomorfism de corpuri f : Q( 2) →√Q( 3). √ Din
problema √ anterioară rezultă
√ că f (x) = x pentru orice x ∈ Q. Din f ( 2) ∈ Q( 3)
rezultă f ( 2) = a + b 3 6= 0 (a, b ∈ Q), de unde, prin ridicare la pătrat, se obţine
√
2 = a2 + 3b2 + 2ab 3,
√
ceea ce, ı̂mpreună cu faptul căr 3 este iraţional, implică a = 0 sau b = 0. Primul
2 √
caz ne conduce la absurditata ∈ Q, iar al doilea la absuditatea 2 ∈ Q.
3
√ √
7.28. Dacă f : Q( d) → Q( d′ ) este un izomorfism atunci, √ ca ı̂n problema
√ an-
√ că f (x) = x pentru orice x ∈ Q. Din f ( d) ∈ Q( d ) rezultă
terioară se deduce ′
√
f ( d) = a + b d′ 6= 0 (a, b ∈ Q), de unde, prin ridicare la pătrat, se obţine
√
d = a2 + d′ b2 + 2ab d′ ,
√
√ cu d ∈ C \ Q, implică a = 0 sau b = 0. Din b =2 0′ se deduce
ceea ce, ı̂mpreună ′
absurditatea d ∈ Q. Deci b 6= 0 şi a = 0 ceea ce implică d = b d , de unde

d
urmează ′ = b2 . De aici şi din faptul că d şi d′ sunt ı̂ntregi liberi de pătrate rezultă
d
d = d′ . Implicaţia inversă este o urmare a faptului că aplicaţia identică 1Q(√d) este
izomorfism.
√ √
7.29. Indicaţii. Dacă f : Q( d) →
√ Q(√ d) este √
un automorfism√atunci f√
(x) √
= x
pentru orice x ∈ Q. Din d = f (d) √ 2
= f ( d · d)√= [f ( d)] rezultă f ( d) ∈√{− d, d}.
√
Deci f ∈ {f1 , f2 }, unde f1 (a + b d) = a + b d şi f2 (a + b d) = a − b d. Evident
f1 = 1Q(√d) este automorfism. Se verifică cu uşurinţă că şi f2 este automorfism. Prin
√
urmare, Aut(Q( d)) = {f1 , f2 }.
√
7.30.
√ Indicaţie.
√ Polinomul minimal
√ al elementului 2 este f = X 4 − 2 şi are rădăcinile
4
4 4 4
± 2, ±i 2. Subcorpul K = Q(i 2) al lui C nu este inclus ı̂n R şi
√
4
Q( 2) ≃ Q[X]/(f ) ≃ K.
√
7.31. Răspuns. Q(ε 3 2), unde ε este o rădăcină a lui X 3 − 1 diferită de 1.
√
7.32.
√ Indicaţii.
√ a) Ca ı̂n soluţia√problemei 7.19 deducem că [Q( 3, i) : Q] = 4 şi că
{1, 3, √ i, i 3} este
√ o bază √ a lui Q( √3, i) peste Q. √ √ √
c) Din 18 = 3 2 = 3( 2)2 ∈ Q( 4 2) urmează Q( 18, 4 2) = Q( 4 2). Din criteriul lui
4
Eisenstein
√ rezultă că polinomul f = X 4 − 2 este ireductibil
√ peste Q, ceea
√ ce, √ ı̂mpreună cu
4 4 4
f ( √2) =√0, √ne arată că f este polinomul minimal√al lui
√ 2. Deci
√ [Q( 18, 2) : Q] = 4 şi
4 4 4 4 4
{1, 2, 4, 8} este o√bază√a extinderii
√ Q ≤ Q( 18, 2) = Q( 2).
d) Extinderea Q ≤ Q( 3, i 5, 7) poate fi realizată astfel:
√ √ √ √ √ √
Q ≤ Q( 3) ≤ Q( 3, 7) ≤ Q( 3, 7, i 5),
de unde rezultă
√ √ √ √ √ √ √ √ √ √ √ √
[Q( 3, i 5, 7) : Q] = [Q( 3) : Q] · [Q( 3, 7) : Q( 3)] · [Q( 3, i 5, 7) : Q( 3, 7)].
Determinăm gradele din membrul secund √ al acestei egalităţi. Din ireductibilitatea polino-
mului f = X 2 − 3 peste Q şi din f ( 3) = 0 urmează că f este polinomul minimal al lui
√ 1 √ 1 √ 1
3 peste Q, că [Q( 3) : Q] = 2 şi că {1, 3} este o bază a extinderii
√ √
Q ≤ Q( 3) = {a + b 3 | a, b ∈ Q}.
√ 2 2
Întrucât egalitatea 7 = (a √+ b 3) , a, √b ∈ Q este imposibilă, rezultă √ f2 = X√ − 7 este
√ că
√ minimal al lui 7 peste Q( √3), de unde
polinomul √ deducem
√ că [Q( 3, 7) : Q( 3)] = 2 şi
că {1, 7} este o bază a extinderii Q( 3) ≤ Q( 3, 7). Din ireductibilitatea
√ √ polinomului
f3 = X√ 2 + 5 peste R urmează ireductibilitatea lui f peste Q( 3, 7), ceea ce, ı̂mpreună
3 √ √ √
cu f3 (i 5) = 0 arată că f3 este polinomul minimal al lui i 5 peste Q( 3, 7). Aşadar,
√ √ √ √ √
[Q( 3, i 5, 7) : Q( 3, 7)] = 2
√ √ √ √ √ √
şi {1, i 5} este √ √a extinderii Q( 3, 7) ≤ Q( 3, i 5, 7). Din cele de mai sus
√ bază
obţinem [Q( 3, i 5, 7) : Q] = 8 şi că
√ √ √ √ √ √ √ √ √ √ √ √ √ √ √ √
{1, 3, 3 7 = 21, i 5, i 3 5 = i 15, i 5 7 = i 35, i 3, i 3 5 7 = i 105 }
√ √ √
este o bază a extinderii Q ≤ Q( 3, i 5, 7).
7.33. a) Din criteriul lui Eisenstein rezultă că f este ireductibil peste Q. Deci
[Q(α) : Q] = 3 şi 1, α, α2 formează o bază a extinderii Q ≤ Q(α).
b) Din f (α) = 0 deducem că α3 = 6α2 − 9α − 3 şi
α4 = 6α3 − 9α2 − 3α = 6(6α2 − 9α − 3) − 9α2 − 3α = 27α2 − 57α − 18.
Egalitatea de mai sus ne dă coordonatele lui α4 . Folosind acest rezultat şi f (α) = 0
deducem coordonatele lui α5 :
α5 = 27α3 − 57α2 − 18α = 27(6α2 − 9α − 3) − 57α2 − 18 = 105α2 − 261α − 81.
Folosind coordonatele lui α4 şi α5 obţinem coordonatele lui 3α5 − α4 + 2:
3α5 − α4 + 2 = −288α2 − 762α − 223.

1
Coordonatelel lui se deduc din f (α) = 0 astfel:
α
1 1
f (α) = 0 ⇒ α(α2 − 6α + 9) = −3 ⇒ = − α2 + 2α − 3.
α 3
285
Coordonatele inversului unui element a = a2 α2 + a1 α + a0 ∈ Q(α)∗ se pot determina

astfel: polinomul f fiind ireductibil, urmează că f este relativ prim cu polinomul
g = a2 X 2 + a1 X + a0 , ceea ce implică existenţa a două polinoame u, v ∈ Q[X] astfel
ı̂ncât uf + vg = 1; rezultă v(α)g(α) = 1, ceea ce implică a−1 = v(α). Polinoamele
u şi v se determină cu algoritmul lui Euclid. Folosind acest procedeu obţinem
f = (X + 1)(X 2 − 7X + 16) − 13
care, ı̂mpreună cu f (α) = 0, implică (α + 1)(α2 − 7α + 16) = 13, de unde rezultă

1 1 2 7 16
= α − α+ .
α+1 13 13 13
Prin ı̂mpărţiri succesive avem:
X = q1 X − 9 = q2
3 2 2
X − 6X + 9X + 3 X − 6X + 8 X +3
−X 3 + 6X 2 − 8X 2
−X − 3X
r1 = X + 3 −9X + 8
9X + 27
r2 = 35
de unde deducem
f = (X 2 − 6X + 8)q1 + r1 şi X 2 − 6X + 8 = (X − 9)r1 + r2 ,
ceea ce implică
35 = r2 = X 2 − 6X + 8 − r1 (X − 9) = X 2 − 6X + 8 − [f − (X 2 − 6X + 8)q1 ](X − 9)
= −(X − 9)f + (X 2 − 6X + 8)[1 + X(X − 9)].
Rezulă 35 = (α2 − 6α + 8)(α2 − 9α + 1), adică

1 1 2 9 1
= α − α + .
α2 − 6α + 8 35 35 35
7.34. a) Polinoamele ireductibile din Z2 [X] au gradul cel puţin 1. Polinoamele de
grad 1 sunt ireductibile. Acestea sunt
f1 = X şi f2 = X + b
1.
Un polinom de gradul 2 este de forma g = X 2 + aX + b, cu a, b ∈ Z2 . Deci

există 4 polinoame de grad 2 ı̂n Z2 [X]. Dintre acestea sunt reductibile polinoamele
g1 = X 2 , g2 = (X + b
1)2 = X 2 + b1, g3 = X(X + b 1) = X 2 + X, iar
g4 = X 2 + X + b
1
este ireductibil. Un polinom de grad 3 este de forma g = X 3 + aX 2 + bX + c,

cu a, b, c ∈ Z2 . Deci există 8 polinoame de grad 3 ı̂n Z2 [X]. Dintre acestea sunt
reductibile acelea care se descompun ı̂n produse cu factorii (ireductibili) f1 , f2 şi g4
adică h1 = X 3 , h2 = (X + b 1)3 = X 3 + X 2 + X + b
1, h3 = X 2 (X + b1) = X 3 + X 2 ,
h4 = X(X + b1)2 = X(X 2 + b

1) = X 3 + X, h5 = X(X 2 + X + b
1) = X 3 + X 2 + X şi
h6 = (X + b
1)(X + X + b
2
1) = X + b
3
1, iar
h7 = X 3 + X 2 + b
1 şi h8 = X 3 + X + b
1
sunt ireductibile.
b) Dacă K este un corp cu 4 elemente atunci subcorpul său prim este izomorf cu
Z2 , deoarece caracteristica sa este un număr prim care divide pe 4. Deci K se poate
considera ca o extindere a lui Z2 . Polinomul f = X 2 + X + 1 ∈ Z2 [X] are gradul 2 şi
nu are nici o rădăcină ı̂n Z2 , prin urmare este ireductibil. Rezultă că adjuncţionând
la Z2 o rădăcină α a lui f se obţine o extindere Z ≤ Z2 (α) de gradul 2. Urmează
că 1 şi α formează o bază a acestei extinderi. Amintim că Z2 (α) = Z2 [X]/(f ) şi
α = X + (f ). Deci Z2 (α) = {a + bα | a, b ∈ Z2 }, de unde rezultă că Z2 (α) este
un corp cu patru elemente. Notăm K = Z2 (α). Avem K = {b 0, b1, α, b
1 + α}. Din
f (α) = 0 rezultă α = −α − b
2
1=b 1 + α, egalitate care determină ı̂nmulţirea din K.
De exemplu, α(b 1 + α) = α + α2 = α + α + b 1 =b 1. Astfel, tablele de adunare şi
ı̂nmulţire din K sunt
+ b
0 b
1 α b
1+α · b
0 b
1 α b
1+α
b
0 b
0 b
1 α b
1+α b
0 b
0 b
0 b
0 b
0
b
1 b
1 b
0 b
1+α α b
1 b
0 b
1 α b
1+α
α α b
1+α b
0 b
1 α b
0 α b
1+α b
1
b b
1+α 1+α α b
1 b
0 b
1+α b b
0 1+α b
1 α
c) Polinomul g = X 3 + X + 1 ∈ Z2 [X] este ireductibil, prin urmare, extinderea

Z2 ≤ Z2 (α), unde g(α) = 0, are gradul 3 şi 1, α, α2 este o bază a sa. Deci
Z2 (α) = {a + bα + cα2 | a, b, c ∈ Z2 },
de unde deducem că Z2 (α) este un corp cu 8 elemente.

7.35. a) Un polinom f = X 2 + aX + b ∈ Z3 [X] este ireductibil dacă şi numai dacă
f (b
0) 6= b
0, f (b
1) 6= b
0 şi f (b
2) = f (−b
1) 6= b
0. Prin urmare polinoamele ireductibile de
forma f = X +aX +b ∈ Z3 [X] sunt: f1 = X 2 +b
2
1, f2 = X 2 +X +b 2,f3 = X 2 +b
2X +b2.
Celelalte polinoame ireductibile din Z3 [X] sunt asociate ı̂n divizibilitate cu acestea,
deci sunt b2f1 = b 2X 2 + b2, b2f2 = b
2X 2 + b
2X + b
1, b
2f3 = b2X 2 + X + b1.
2 b
b) Polinomul f1 = X + 1 fiind ireductibil peste Z3 , rezultă că extinderea Z3 ≤ Z3 (α),
unde f1 (α) = 0, are gradul 2 şi 1, α este o bază a sa. Prin urmare,
Z3 (α) = {a + bα | a, b ∈ Z3 }.
Deci Z3 (α) este un corp cu 9 elemente. Adunarea ı̂n Z3 se efectuează pe componente,

iar ı̂nmulţirea este dată de relaţia f1 (α) = 0, adică α2 = −b
1 = b 2. Astfel, dacă
u = a + bα, u = a + b α ∈ Z3 (α) atunci u + u = (a + a ) + (b + b′ )α şi
′ ′ ′ ′ ′
uu′ = aa′ + (ab′ + a′ b)α + bb′ α2 = (aa′ − bb′ ) + (ab′ + a′ b)α.
7.36. a) Corespondenţa (a, b) 7→ X 2 + aX + b realizează o bijecţie ı̂ntre K × K şi

mulţimea P2 a polinoamelor de gradul 2 unitare din K[X]. Deci numărul polinoa-
melor din P2 este q 2 . Un polinom din P2 este reductibil peste K dacă şi umai dacă
287
are rădăcinile ı̂n K. Corespondenţa {α, β} 7→ (X − α)(X − β) realizează o bijecţie

ı̂ntre submulţimile cu câte 2 elemente ale lui K şi polinoamele din P2 care au ı̂n K
rădăcini diferite, iar corespondenţa α 7→ (X − α)2 realizează o bijecţie ı̂ntre K şi
polinoamele din P2 care au o rădăcină dublă ı̂n K. Deci număul cerut este
q(q − 1) q2 − q
q 2 − Cq2 − q = q 2 − −q = .
2 2
b) Fie P3 mulţimea polinoamelor unitare de gradul 3 din K[X]. Numărul polinoa-
melor din P3 este q 3 . Un polinom din P3 este reductibil peste K dacă şi numai dacă
are cel puţin o rădăcină ı̂n K. Polinoamele din P3 care au o singură rădăcină ı̂n K
se descompun sub forma (X − α)(X 2 + aX + b), unde α ∈ K şi X 2 + aX + b ∈ P2
q2 − q
este ireductibil peste K, deci numărul lor este q · . Polinoamele din P3 care au
2
o rădăcină multiplă ı̂n K se descompun sub forma (X − α)2 (X − β) cu (α, β) ∈ K 2 ,
deci numărul acestora este q 2 . Polinoamele din P3 care au trei rădăcini diferite ı̂n K
se descompun sub forma (X − α)(X − β)(X − γ), unde {α, β, γ} este o submulţime
a lui K formată din 3 elemente, deci numărul acestor polinoame este Cq3 . Din cele
de mai sus rezultă că numărul cerut este
3 q(q − 1) 2 q(q − 1)(q − 2) q3 − q

q −q· −q − = .
2 6 3
7.37. Răspuns.√ Notând √ cu D√f (K) corpul√de descompunere al lui f ∈ K[X] √ √ avem:
a) Df (Q) = Q(− √2, √ 2) = Q( 2) √ = {a + b 2 √| a, b ∈ Q}, D f (R) = R(− √ 2) = R;
2,
b) Df (Q) = Q(−i 2, i 2) = Q(i 2) = {a + bi 2 | a, b ∈ Q}, Df (R) = R(i 2) = C;
c) Dacă ε este o rădăcină a lui X 3 −1 diferită de 1 atunci Df (Q) = Q(ε) = {a+bε | a, b ∈ Q}
şi Df (R) = R(ε) = C;
√ !
1±i 3 √ √ √
d) Df (Q) = Q 1, = Q(i 3) = {a + bi 3 | a, b ∈ Q}, Df (R) = R(i 3) = C;
2
√4
√
4
√
4
√
4
√
4
√
4
√
4
√
4
√
4
e) √Df (Q) = √ Q(− 2, 2, −i 2, i 2) = Q( 2, i) = {a + b 2 + c 4 + d 8 + ei + f i 2+
gi 4 4 + hi 4 8 | a, b, c, d, e, f, g, h ∈ Q}, Df (R) = C;

√ √ x1 √ 4 1 x1 + x3 3
f) Df (Q) = Q( 4 2, i) pentru că x1 , x2 x3 , x4 ∈ Q( 4 2, i) şi i = , 2= ∈
√ √ x2 4 i
2 √
4 2 √4
Q(x1 , x2 , x3 , x4 ), unde x1,2 = (1 ± i) 2, x1,2 = (−1 ± i) 2 sunt rădăcinile lui f ,
2 2
Df (R) = C; √ √
g) Df (Q) = Q(i 3) = {a + bi 3 | a, b ∈ Q}, Df (R) = C.
7.38. a) Cum ε este generator al grupului Un , rezultă că rădăcinile lui f sunt
1, ε, ε2, . . . , εn−1. Prin urmare, Df (Q) = Q(1, ε, ε2, . . . , εn−1) = Q(ε).
b) Rădăcinile lui g sunt u, uε, uε2, . . . , uεn−1, deci
Dg (Q) = Q(u, uε, uε2, . . . , uεn−1) = Q(u, ε).
7.39. Răspuns. G(Q, R) = {1R }, G(R, C) = {1C , σ}, unde σ(a + bi) = a − bi, şi
G(Q, Q(i)) = {1Q(i) , δ}, unde δ(a + bi) = a − bi.
7.40. Indicaţie. K = {(m · 1′ )(n · 1′ )−1 | m, n ∈ Z, n · 1′ 6= 0′ }, unde 0′ , respectiv 1′ ,

este elementul zero, respectiv unitate, din K ′ .
√
7.41. 1) Rădăcinile lui f sunt x1 = 3 2 = u, x2 = εu, x3 = εu2 , unde ε este o
rădăcină primitivă de ordinul 3 a unităţii, adică o rădăcină a lui g = X 2 + X + 1.
Rezultă că D = Df (Q) = Q(u, εu, ε2u) = Q(ε, u). Polinomul munimal al lui u peste
Q este f , iar al lui ε peste Q(u) este g. Acum din Q ≤ Q(u) ≤ Q(u, i) = D deducem
[D : Q] = [Q(u) : Q] · [D : Q(u)] = 3 · 2 = 6, iar o bază a extinderii Q ≤ D este
{1, u, u2, ε, εu, εu2}. Deci
(1) D = {a1 + a2 u + a3 u2 + a4 ε + a5 εu + a6 εu2 | ai ∈ Q, i ∈ {1, . . . , 6}}.
Polinomul f fiind separabil, rezultă că ordinul grupului G = Gf (Q) este 6. Din
problema anterioară urmează că G = Aut(D). Un automorfism σ : D → D din G
este determinat de σ(ε) şi σ(u). Întrucât polinomul g este ireductibil peste Q(u),
urmează că există un singur Q(u)-automorfism σ1 : D → D pentru care avem
σ1 (ε) = ε2 , rezultă că σ1 este un Q-automorfism şi σ1 (u) = u, σ1 (ε) = ε2 , de unde
deducem σ12 = 1D . Polinomul f este ireductibil peste Q(ε), deci există un singur
Q(ε)-automorfism σ2 : D → D pentru care avem σ2 (u) = εu. Prin urmare, σ2 este
un Q-automorfism şi σ2 (ε) = ε, σ2 (u) = εu. Rezultă σ22 (ε) = ε, σ22 (εu) = ε2 u şi
σ23 = 1D . Prin urmare,
(σ2 ◦ σ1 )(ε) = ε2 , (σ2 ◦ σ1 )(u) = εu şi (σ22 ◦ σ1 )(ε) = ε2 , (σ22 ◦ σ1 )(u) = ε2 u.
Din cele de mai sus rezultă Gf (Q) = {1D , σ1 , σ2 , σ22 , σ2 ◦ σ1 , σ22 ◦ σ1 }. Sistematizăm
valorile restricţiilor automorfismelor din Gf (Q) la {ε, u} ı̂n următorul tabel:
1D σ1 σ2 σ22 σ2 ◦ σ1 σ22 ◦ σ1
ε ε ε2 ε ε ε2 ε2
u u u εu ε2 u εu ε2 u
Grupul Gf (Q) este necomutativ deoarece σ2 ◦ σ1 6= σ1 ◦ σ2 = σ22 ◦ σ1 . Rezultă că

grupul Gf (Q) este izomorf cu S3 . Funcţia ϕ : Gf (Q) → S3 definită prin
σ 1D σ1 σ2 σ22 σ2 ◦ σ1 σ22 ◦ σ1
ϕ(σ) e (x2 , x3 ) (x1 , x2 , x3 ) (x1 , x3 , x2 ) (x1 , x2 ) (x1 , x3 )
este un izomorfism.
2) Subgrupurile lui Gf (Q) sunt H1 = {1D }, H2 = hσ1 i = {1D , σ1 }, H3 = hσ2 i =
{1D , σ2 , σ22 }, H4 = {1D , σ2 ◦ σ1 }, H5 = {1D , σ22 ◦ σ1 } şi H6 = Gf (Q). Diagrama
laticei subgrupurilor lui Gf (Q) este
◦0AH
A6
000AAA
00 AA
00 AAA
00 AA
00 AAA
0 AA H
H2 ◦0
00 ◦H3 ◦ H4 }}◦ 5
00 }}}
00 }}}
00 }}
00 }}}
00 }}
}
H1 ◦}
289
3) Fiecare Hi determină un subcorp al lui D
(2) Ki = {x ∈ D | σ(x) = x, ∀σ ∈ Hi },
numit subcorpul invarianţilor lui Hi . Conform teoremei fundamentale a teoriei lui

Galois, corespondenţa Hi 7→ Ki realizează un antiizomorfism ı̂ntre laticea sub-
grupurilor lui Gf (Q) şi laticea subcorpurilor lui D. Din (1) şi (2) rezultă K1 = D,
K2 = Q(u), K3 = Q(ε), K4 = Q(ε2 u), K5 = Q(εu) şi K6 = Q. Prin urmare,
diagrama laticei subcorpurilor lui D este
◦A00K
AA1
000AAA

00 AAA
00 AA
00 AAA
00 AA
K2 ◦0 K4 A K5
00 ◦ K 3 ◦
}}◦
00 }
}}
00 }}}
00 }}
00 }}}
00 }}
}
◦}
K6
√
7.42. 1) Rădăcinile lui f sunt x1 = 4 2 = u, x2 = −u, x3 = iu, x4 = −iu. Rezultă
că D = Df (Q) = Q(u, −u, iu, −iu) = Q(i, u). Polinomul minimal al lui u peste Q
este f , iar al lui i peste Q(u) este g = X 2 + 1. Acum din
Q ≤ Q(u) ≤ Q(u, i) = D
deducem [D : Q] = [Q(u) : Q] · [D : Q(u)] = 4 · 2 = 8, iar o bază a extinderii Q ≤ D

este {1, u, u2, u3 , i, iu, iu2, iu3 }. Deci
(1) D = {a1 + a2 u + a3 u2 + a4 u3 + a5 i + a6 iu + a7 iu2 + a8 iu3 | a1 ∈ Q, i ∈ {1, . . . , 8}}
Polinomul f fiind separabil rezultă că ordinul grupului G = Gf (Q) este 8, deci
Gf (Q) nu este izomorf cu S4 . Din problema 7.40 urmează G = Aut(D). Un
automorfism σ : D → D din G este determinat de σ(i) şi σ(u). Întrucât polinomul
g este polinom ireductibil peste Q(u) urmează că există un singur Q(u)-automorfism
σ1 : D → D pentru care avem σ1 (i) = −i. Rezultă că σ1 este un Q-automorfism şi
σ1 (u) = u, σ1 (i) = −i, de unde deducem că σ12 = 1D . Polinomul f este ireductibil
peste Q(i), deci există un singur Q(i)-automorfism σ2 : D → D pentru care avem
σ2 (u) = iu. Deci σ2 este un Q-automorfism pentru care avem σ2 (i) = i, σ2 (u) = iu,
de unde deducem σ22 (u) = −u, σ22 (i) = i, σ23 (u) = −iu, σ23 (i) = i şi σ24 = 1D . Prin
urmare,
(σ2 ◦ σ1 )(u) = iu, (σ2 ◦ σ1 )(i) = −i;

(σ22 ◦ σ1 )(u) = −u, (σ22 ◦ σ1 )(i) = −i;
(σ23 ◦ σ1 )(u) = −iu, (σ23 ◦ σ1 )(i) = −i.
Din cele de mai sus rezultă Gf (Q) = {1D , σ1 , σ2 , σ22 , σ23 , σ2 ◦ σ1 , σ22 ◦ σ1 , σ23 ◦ σ1 } şi
(2) σ12 = 1D , σ24 = 1D , σ1 ◦ σ2 = σ23 ◦ σ1 ,

adică Gf (Q) este generat de σ1 şi σ2 cu relaţiile (2), de unde urmează că Gf (Q) este
izomorf cu grupul diedral ∆4 . Din (2) rezultă că σ1 ◦ σ2 ◦ σ1 = σ2−1 ceea ce implică
σ1 ◦ σ2k ◦ σ1 = σ2−k , de unde urmează σ2j σ1 ◦ σ2k ◦ σ1 = σ2j−k .
2) Folosind teorema lui Lagrange şi relaţiile stabilite, vom determina subgrupurile lui
Gf (Q). Subgrupurile proprii ale lui Gf (Q) pot avea ordinul 2 sau 4. Subgrupurile
de ordinul 2 sunt ciclice şi sunt generate de elemete de ordinul 2. Acestea sunt
H2 = hσ1 i = {1D , σ1 }, H3 = hσ22 i = {1D , σ22 }, H4 = hσ2 ◦ σ1 i = {1D , σ2 ◦ σ1 },
H5 = hσ22 ◦ σ1 i = {1D , σ22 ◦ σ1 }, H6 = hσ23 ◦ σ1 i = {1D , σ23 ◦ σ1 }. Elementele de ordinul
4 sunt σ2 şi σ23 aşadar, există un singur subgrup ciclic de ordinul 4, şi anume H7 =
hσ2 i = {1D , σ2 , σ22 , σ23 } = hσ23 i. Fiecare subgrup neciclic de ordinul 4 conţine pe 1D şi
3 elemente de ordinul 2, deci un astfel de subgrup nu conţine pe σ2 şi σ23 şi nu include
pe {σ1 , σ2 ◦ σ1 }, {σ1 , σ23 ◦ σ1 }. Rezultă că subgrupurile neciclice de ordinul 4 sunt
H8 = hσ1 , σ22 i = {1D , σ1 , σ22 , σ22 ◦ σ1 } şi H9 = hσ22 , σ2 ◦ σ1 i = {1D , σ22 , σ2 ◦ σ1 , σ23 ◦ σ1 }.
Mai notăm H1 = {1D } şi H10 = Gf (Q). Diagrama laticei subgrupurilor grupului
Gf (Q) este
◦<<
H10<
<<<
<<
H8 ? <BH9
◦
|| ??? ◦ H 7
◦ BBBB
|| ??
|| BB
|| ?? BB
◦
H2
P
|PPP ◦ ?? ◦H3 ◦ nnn◦
H
?
PP5P ?

K n H6
PPP?? nnn4
PP?P? nnnnn
◦nH1
3) Subcorpul invarianţilor unui subgrup Hi este
(3) Ki = {x ∈ D | σ(x) = x, ∀σ ∈ Hi }.
Corespondenţa Hi 7→ Ki realizează un antiizomorfism ı̂ntre laticea subgrupurilor √ lui

Gf (Q) şi laticea
√ subcorpurilor lui
√ D. Din (1) √ şi (3) rezultă K1 = D,
√ K2 = Q( 2),
4
K3 = Q(i,√ 4), K4 = Q((1

4
√ + i) 2), K5 = Q(i 2), K6 = Q((1 − i) 2), K7 = Q(i),
4 4 4
K8 = Q( 4 4), K9 = Q(i 4 4), K10 = Q. Prin urmare, diagrama laticei subcorpuilor

lui D este
n◦P?K
?P 1
nnn ?PPP nn ?? PPP
K2 n nnnn
K
?? PPP
? K4 PPK6
◦BnBnB 5 ◦ ◦?K ??3 ◦ |◦
BB ?? |||
BB ?? || |
BB ?||
◦<<
K8 <<
◦ K7
◦K
<< 9
<<
<
◦K10
√ √ √ √ √
7.43. 1) D = √Df (K) = K( 3 2, ε 3 2, ε2 3 2) = Q(ε, 3 2) = K( 3 2). Polinomul
minimal al lui 3 2 peste K este f . Rezultă că [D : K] = 3,
√3
√3
D = {a + b 2 + c 4 | a, b, c ∈ K}
√ √
şi |Gf (K)| = 3. Orice automorfism σ ∈ Gf (K) este determinat de σ( 3 2) şi σ( 3 2)
este o rădăcină a lui f . Din ireductibilitatea lui √f peste√K rezultă că există un
singur K-automorfism σ1 : D → D astfel ı̂ncât σ1 ( 2) = ε 3 2, de unde urmează
3
√ √
σ12 ( 2) = ε2 2 şi σ13 = 1D .
3 3
291
Deci Gf (K) = {1D , σ1 , σ12 } ≃ Z3 .

2) Subgrupurile lui Gf (K) sunt H1 = {1D } şi H2 = Gf (K) şi diagrama laticei
subgruprilor lui Gf (K) este
◦ H2
◦ H1
3) Subcorpul invarianţilor lui H1 , respectiv H2 , este K1 = D, respectiv K2 = K şi
diagrama cerută este
◦K1
◦K2
√ √ √
p−1 p
√ √
7.44. 1) D = D √
p p
f (K) = K( 2, ε 2, . . . , ε 2) = Q(ε, p 2) = K( p 2). Polinomul
minimal al lui p 2 peste Q este f , iar al lui ε peste Q este
Xp − 1
g= = X p−1 + · · · + X + 1.
X −1
Ireductibilitatea lui g rezultă din problema 5.39. Prin urmare,
√p
√p
[Q( 2) : Q] = p, [K : Q] = 1 şi [K( 2) : K] ≤ p.
Din
(∗) [D : Q] = [D : K] · [K : Q] = [D : K] · (p − 1)
şi √ √ √
p p p
[D : Q] = [D : Q( 2)] · [Q( 2) : Q] = [D : Q( 2)] · p
deducem că p şi p − 1 divid pe [D : Q] şi [D : Q] ≤ p(p − 1), iar cum (p, p − 1) = 1,
urmează
√ că [D : Q] = p(p − 1), ceea ce, ı̂mpreună
√ cu (∗) implică [D : K] = p, adică
p p
[K( 2) : K] =√p. Rezultă că gradul lui 2 peste K este p, deci f este polinomul
minimal al lui p 2 peste K, [D : K] = p,
√
p
√
p
D = {a1 + a2 2 + · · · + an 2p−1 | ai ∈ K, i ∈ {1, . . . , n}}
√ √
şi |Gf (K)| = 3. Orice automorfism σ ∈ Gf (K) este determinat de σ( p 2) şi σ( p 2)
este o rădăcină a lui f . Din ireductibilitatea lui √
f peste √K rezultă că există un
p
singur K-automorfism σ1 : D → D astfel ı̂ncât σ1 ( 2) = ε p 2, de unde urmează
√ √
σ1k ( 2) = εk 2, k ∈ {1, . . . , p}.
p p
Deci σ1p = 1D şi Gf (K) = {1D , σ1 , . . . , σ1p−1} ≃ Zp .

2) Subgrupurile lui Gf (K) sunt H1 = {1D } şi H2 = Gf (K) şi diagrama laticei
subgruprilor lui Gf (K) este
◦ H2
◦ H1
3) Subcorpul invarianţilor lui H1 , respectiv H2 , este K1 = D, respectiv K2 = K şi
diagrama cerută este
◦K1
◦K2
7.45. Fie q = pn , f = X q − X ∈ Zp [X] şi D = Df (K) corpul rădăcinilor lui f peste

Zp . Funcţia ϕ : D → D, ϕ(a) = ap este un automorfism al lui D, deci ψ = ϕp este un
automorfism al lui D, iar α ∈ D este rădăcină a lui f dacă şi numai dacă ψ(α) = α,
de unde se deduce că rădăcinile lui f formează un subcorp al lui D. Rezultă că D
coincide cu acest subcorp, deci |D| = q pentru că f nu are rădăcini multiple, ceea
ce implică [D : Zp ] = n. Grupul (D ∗ , ·) fiind ciclic, există a ∈ D ∗ care generează pe
(D ∗ , ·). Rezultă că D = Zp (a), de unde se deduce că polinomul minimal g = Zp [X]
al lui a are gradul n. Deci g este un polinom ireductibil de gradul n.
7.46. Indicaţie. P este izomorf cu Q sau Zp .
7.47. Fie x1 , x2 rădăcinile lui f din C \ R şi D corpul de descompunere al lui f peste
K. Din ireductibilitatea lui f peste K rezultă [K(x1 ) : K] = p, ceea ce ı̂mpreună cu
K ≤ K(x1 ) ≤ D ne arată că p divide pe [D : K]. Corpul K fiind perfect (pentru că
are caracteristica ∞) şi f ∈ K[X] fiind ireductibil urmează că f este separabil, de
unde deducem că |Gf (K)| = [D : K]. Deci numărul prim p divide ordinul grupului
Gf (K), de unde rezultă că există σ ∈ Gf (K) de ordinul p. Amintim că restricţia
unui automorfism τ ∈ Gf (K) la rădăcinile x1 , x2 , x3 , . . . , xp ale lui f este o permutare
τ ′ ∈ Sp , iar funcţia ϕ : Gf (K) → Sp , ϕ(τ ) = τ ′ este un omomorfism injectiv. Rezultă
că permutarea σ ′ = ϕ(τ ) are ı̂n grupul Sp ordinul p, de unde deducem că σ ′ este un
ciclu de lungime p, pentru că orice permutare din Sp se descompune ı̂n produs de
cicluri disjuncte şi ordinul unui produs este c.m.m.m.c. al ordinelor factorilor. Pe de
altă parte, din D = K(x1 , x2 , x3 , . . . , xp ) unde x3 , . . . , xp sunt rădăcinile lui f din R
şi din faptul că conjugarea complexă permută pe x1 cu x2 şi lasă fixe elementele din
K(x3 , . . . , xp ) urmează că conjugarea induce un K(x3 , . . . , xp )-automorfism al lui D,
care prin ϕ trece ı̂n transpoziţia (x1 , x2 ). Deci subgrupul Im ϕ al lui Sp conţine un
ciclu de lungime p şi o transpoziţie. Întrucât un ciclu de lungime p şi o transpoziţie
generează pe Sp (vezi problema 2.85) rezultă că Im ϕ = Sp . Astfel am arătat că ϕ
este un izomorfism.
7.48. Notând f = X(X 2 − 4)(X 2 + 2) − 2, avem f ∈ Q[X] şi grad f = 5.

Reprezentând grafic funcţia g : R → R, g(x) = x(x2 − 4)(x2 + 2) constatăm că
graficul lui g intersectează dreapta y = 2 ı̂n trei puncte. Deci f are exact 3 = 5 − 2
rădăcini reale. Folosind Criteriul lui Eisenstein se deduce că f este ireductibil peste
Q. Acum, din problema anterioară se deduce că Gf (Q) ≃ S5 , iar S5 fiind neresolubil,
urmează că ecuaţia f (x) = 0 nu este rezolvabilă prin radicali.
Bibliografie
[1] Andrica, D.; Duca, I. D.; Purdea, I.; Pop, I.: Matematica de bază, Editura Studium,
Cluj-Napoca, 2002.
[2] Andrica, D.; Deaconescu, M.; Schechter, M.; Culegere de probleme de algebră liniară,
Litografia Univ. ,,Babeş–Bolyai”, Cluj-Napoca, fasc. 1 (Spaţii liniare), 1976, fasc. 2
(Omomorfisme de spaţii liniare), 1979.
[3] Albu, T.; Ion, I. D.: Itinerar elementar ı̂n algebra superioară, Editura ALL, Bucureşti,
1997.
[4] Both, N.: Culegere de probleme de algebră, fasc. II, Litografia Univ. ,,Babeş–Bolyai”,
Cluj-Napoca, 1978.
[5] Both, N.; Crivei, S.: Culegere de probleme de algebră, Litografia Univ. ,,Babeş–
Bolyai”, Cluj-Napoca, 1997.
[6] Bourbaki, N.: Théorie des ensembles, Hermann, Paris, 1970.
[7] Breaz, S.; Covaci, R.: Elemente de logică, teoria mulţimilor şi aritmetică, Editura
Fundaţiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2006.
[8] Călugăreanu, Gr.: Lecţii de algebră liniară, Litografia Univ. ,,Babeş–Bolyai”, Cluj-
Napoca, 1995.
[9] Călugăreanu, Gr.; Breaz, S.; Modoi, C.; Pelea, C.; Vălcan, D.: Exercises in Abelian
Group Theory, Kluwer Academic Publishers, Dordrecht–Boston–London, 2003.
[10] Călugăreanu, Gr.; Hamburg, P.: Exercises in Basic Ring Theory, Kluwer Academic
Publishers, Dordrecht–Boston–London, 1998.
[11] Cohn, P. M., Universal algebra, Harper and Row, New York, Evanston and London,
1965.
[12] Covaci, R.: Algebră şi programare liniară, Litografia Univ. ,,Babeş–Bolyai”, Cluj-
Napoca, 1986.
[13] Fuchs, L.: Infinite Abelian Groups. Vol. I, Pure and Applied Mathematics, Vol. 36,
Academic Press, New York–London, 1970.
[14] Grätzer, G., Universal algebra. Second edition, Springer–Verlag, 1979.
[15] Ion, I. D.; Ghioca, A. P.; Nediţă, N. I.: Matematică, Algebră, Manual pentru clasa a
XII-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1988.
293
294 BIBLIOGRAFIE
[16] Ion, I. D.; Niţă, C.; Năstăsescu, C.: Complemente de algebră, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1984.
[17] Ion, I. D.; Niţă, C.; Popescu, D.; Radu, N.: Probleme de algebră, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
[18] Ion, I. D.; Radu, N.: Algebră, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991.
[19] Kargapolov, M.; Merzliakov, I.: Osnovı̂ teorii grupp, Moscova, 1972.
[20] Lavrov, I. A.; Maksimova, I. I.: Probleme de teoria mulţimilor şi logică matematică,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1974.
[21] Kuroş, A. G.: Teoria grupurilor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1959.
[22] Liapin, E., etc.: Uprajneniia po teorii grupp, Moscova, 1967.
[23] MacLane, S.; Birkhoff, G.: Algebra, Macmillan Company, New York, 1967.
[24] Mac Lane, S.; Birkhoff, G.: Algèbre. Solutions développées des exercices, Gauthier–
Villars, Paris, 1re partie (Ensembles, groupes, anneaux, corps - Weil, J.; Hoc-
quemiller, J.) 1972, 2e partie (Algèbre linéaire - Allouch, D.; Mézard, A.; Vaillant,
J. C.; Weil, J.) 1973, 3e partie (Les grands théorèmes - Mézard, A.; Delorme, Ch.;
Lavit, Ch.; Raoult, J. C.) 1976.
[25] Năstăsescu, C.: Introducere ı̂n teoria mulţimilor, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1974.
[26] Năstăsescu, C.; Niţă, C.; Vraciu, C.: Bazele algebrei. Vol. I, Editura Academiei,
Bucureşti, 1986.
[27] Năstăsescu, C.; Ţena, M.; Andrei, G.; Otărăşanu. I.: Probleme de structuri algebrice,
Editura Academiei, Bucureşti, 1988.
[28] Niţa, C.; Spircu, T.: Probleme de structuri algebrice, Editura Tehnică, Bucureşti,
1974.
[29] Pic, Gh.: Algebră superioară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1966.
[30] Purdea, I.: Tratat de algebră moderna. Vol. II, Editura Academiei, Bucureşti, 1982.
[31] Purdea, I.: Culegere de probleme de algebră. Relaţii, funcţii şi algebre universale,
Litografia Univ. ,,Babeş–Bolyai”, Cluj-Napoca, 1996.
[32] Purdea, I.: Culegere de probleme de teoria grupurilor, Litografia Univ. ,,Babeş–
Bolyai”, Cluj-Napoca, 1997.
[33] Purdea, I.; Pic, Gh.: Tratat de algebră modernă. Vol. I, Editura Academiei, Bucureşti,
1977.
[34] Purdea, I.; Pop, I.: Algebră. Editura GIL, Zalău, 2003.
[35] Riguet, J.: Relations binaires, fermetures, correspondances de Galois, Bull. Soc.
Math. France, 76, 1-4 (1948), 114–155.
BIBLIOGRAFIE 295
[36] Sierpiński, W., Cardinal and ordinal numbers, PWN – Polish Scientific Publishers,
Warsaw, 1961.
[37] Szász, G.: Théorie des treillis, Akadémiai Kiadó, Budapest, 1971.
[38] Vagner, V. V.: Teoria otnoşenii i algebra ciasticinı̂h otobrajenii, Saratov, 1965.
296 BIBLIOGRAFIE
Index
ı̂nchiderea unei mulţimi (relativ la un ope- regulat, 33

rator de ı̂nchidere), 22 elemente
ı̂ntreg liber de pătrate, 58 permutabile, 42
acţiune (a unui grup pe o mulţime), 48 factori invarianţi ai unei matrice, 275

tranzitivă, 48 formă
algebră n-liniară, 91
Boole, 21 biliniară, 91
antisimetrică, 92
cardinal, 26 diagonalizabilă, 93
al unui ordinal, 27 simetrică, 92
infinit, 27 diagonală canonică (a unei matrice),
clasa unui element după o pereche de sub- 275
grupuri, 45 liniară, 90
complement (al unui element ı̂ntr-o latice multiliniară
Boole), 21 alternă, 91
componentă primară (a unui grup abe- antisimetrică, 91
lian), 53 pătratică, 93
congruenţă modulo n, 36 polară (a unei forme pătratice), 93
corespondenţă Galois, 24 formulele lui Newton, 67
corpul cuaternionilor, 61 funcţie
Criteriul lui Eisenstein, 76 n-liniară, 90
(K-)multiliniară, 90
derivata formală a unui polinom, 66
aditivă, 89
diamantul, 21
biliniară, 91
diferenţa simetrică, 42
discriminantul unui polinom, 68 grup
divizori elementari ai unei matrice, 275 cu torsiune, 43
duala hamiltonian, 46
unei baze, 90 grupul altern, 41
unei transformări liniare, 90 grupul cuaternionilor, 39
dualul grupul diedral, 46
unui spaţiu vectorial, 90 grupul general liniar, 41, 207
grupul lui Klein, 44
element grupul rădăcinilor de ordinul n ale unităţii,
central, 56 43
idempotent, 31
imediat anterior, 18 inel
imediat următor, 18 Boole, 57
reductibil, 230 local, 78
regular, 37 inelul diferenţelor (unui semiinel), 69
297
298 INDEX
injecţii canonice, 12 relaţie

izometrie, 46 circulară, 14
difuncţională, 15
latice reuniune disjunctă de mulţimi, 12
Boole, 21 rezultanta a două polinoame, 67
distributivă, 21
modulară, 20 semigrup
ciclic, 36
matrice regular, 37
a unei forme biliniare, 92 semiinel, 69
a unei forme pătratice, 93 comutativ, 69
antisimetrică, 259 semilatice, 31, 32
simetrică, 259 sistem de ı̂nchidere, 22
triangulabilă, 96 algebric, 23
mulţime sistem fundamental de soluţii (al unui sis-
finită, 144 tem liniar şi omogen), 88
infinită, 144 stabilizator, 49
numărabilă, 25 subcorpul invarianţilor, 289
mulţimi subdistributivitate, 20
bine ordonate izomorfe, 27 subgrup
echivalente, 25 maximal, 51
subgrupoid
nongenerator, 36, 51
maximal, 36
nucleu
subgrupoidul lui Frattini, 36
al unei perechi de funcţii, 156
subgrupul lui Frattini, 51
al unei perechi de omomorfisme, 156
submodularitate, 20
numerele lui Gauss, 85
submonoid, 41
operaţie indusă, 30 submulţime ı̂nchisă (relativ la un opera-
operator de ı̂nchidere, 22 tor de ı̂nchidere), 22
algebric, 23 succesor imediat, 18
orbită, 48 sumă a unei familii de ordinale, 28
ordinal, 27
teorema chineză a resturilor, 75
ordonare lexicografică, 27
teorema fundamentală a algebrei (d’Alembert-
partea de torsiune (a unui grup), 43 Gauss), 230
partea periodică (a unui semigrup ciclic), teorema fundamentală a aritmeticii, 230
36 teoremele de izomorfism pentru grupoizi
pentagon, 20 teorema ı̂ntâi, 156
permutări disjuncte, 40 teorema a doua, 156
polinom teorema a treia, 157
simetric omogen, 217 tip al unui semigrup ciclic, 36
unitar, 101
predecesor imediat, 18
produs a două ordinale, 27
produs fibrat, 155
puterea continuului, 26
redusul modulo p al unui polinom, 77

Probleme de Algebra Purdea - Pelea

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Probleme de Algebra Purdea - Pelea

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IOAN PURDEA COSMIN PELEA

Ediţia a II-a revăzută şi completată

2 Grupoizi. Semigrupuri. Grupuri 29

3 Inele şi corpuri 55

4 Semigrupuri şi inele de fracţii 69

5 Divizibilitatea ı̂n monoizi comutativi cu simplificare şi

7 Corpuri comutative. Teoria lui Galois 99

II SOLUŢII, INDICAŢII şi RĂSPUNSURI 103

2 Grupoizi. Semigrupuri. Grupuri 149

3 Inele şi corpuri 189

4 Semigrupuri şi inele de fracţii 223

5 Divizibilitatea ı̂n monoizi comutativi cu simplificare şi

6 Spaţii vectoriale 243

7 Corpuri comutative. Teoria lui Galois 279

Această culegere de probleme urmează structura cursului ,,Algebră” de Ioan Pur-

1.1. Fie A o mulţime cu m elemente şi B o mulţime cu n elemente. Să se determine

1.7. Fie ρij ⊆ Rn × Rn (i, j = 1, . . . , n) relaţiile definite astfel:

(a1 , . . . , an )ρij (b1 , . . . , bn ) ⇔ a1 + · · · + ai = b1 + · · · + bj .

1.8. Fie R, S, T şi Rk (k ∈ N∗ ) relaţiile definite ı̂n N astfel:

mRn ⇔ m|n (m divide pe n);

1.9. Fie C[a, b] = {f : [a, b] → R | f este continuă} şi ρ1 , ρ2 , ρ3 relaţiile definite pe

1.11. Fie mulţimile A = {a1 , a2 , a3 , a4 }, B = {b1 , b2 , b3 , b4 , b5 }, X = {a2 , a4 }, Y =

1.12. Fie ρ relaţia binară definită ı̂n N astfel:

1.13. Fie ρ = {(x, y) ∈ R × R | x2 + y 2 ≤ 1}. Să se determine ρh−1i, ρh0i, ρh1i,

1.14. Fie A, B ⊆ R, X ⊆ A, Y ⊆ B, ρ ⊆ A × B. Să se dea interpretarea geometrică

1.15. Fie A, B două mulţimi, R ⊆ A × B şi X ⊆ A. Să se arate că

1.16. Fie A, B mulţimi, R1 , R2 ⊆ A × B. Să se arate că

1.17. Fie A, B mulţimi, R ⊆ A × B, a ∈ A şi X ⊆ A. Să se arate că:

z1 ρ2 z2 ⇔ arg z1 = arg z2 sau z1 = 0 = z2 ;

1.24. Fie A, B, C trei mulţimi, R ⊆ A × B şi S ⊆ B × C. Să se arate că:

1.25. Fie A, B, C mulţimi, R ⊆ A × B şi S ⊆ B × C. Să se arate că:

e) dacă A′ este o mulţime şi P ⊆ A′ × A atunci

(S1 ∩ S2 ) ◦ R = (S1 ◦ R) ∩ (S2 ◦ R);

d) dacă B ′ este o mulţime şi S1 , S2 ⊆ B × B ′ atunci

e) dacă B ′ este o mulţime şi S ⊆ B × B ′ atunci

R(CA (X)) = pr2 R \ R(X) şi R(X ∩ X ′ ) = R(X) ∩ R(X ′ ).

1.29. Fie A, B, C mulţimi, R1 , R2 ⊆ A × B şi S ⊆ B × C. Să se arate că dacă

1.30. Fie R ⊆ B × C. Să se arate că următoarele afirmaţii sunt echivalente:

1.31. Fie R ⊆ A × B. Să se arate că următoarele afirmaţii sunt echivalente:

1.36. Fie F, G ⊆ A × B graficul unor funcţii definite pe A cu valori ı̂n B. Sunt

1.39. Fie A, B ⊆ R, f : A → B o funcţie şi F graficul său.

1.42. Să se dea câte un exemplu de funcţie care are:

1.43. Să se dea câte un exemplu de funcţie care are :

1.48. Fie n ∈ N, n ≥ 2 şi f : R → R, f (x) = xn . Este f bijectivă? În caz afirmativ

1.49. Pentru o funcţie f : A → B se consideră funcţiile

1.51. Fie f : A → N. Cu ajutorul lui f , definim funcţia f de la mulţimea

a) Să se arate că dacă Xi (i = 1, . . . , n) sunt mulţimi finite atunci

1.54. Fie g : R → R o funcţie pară sau periodică. Există o funcţie f : R → R astfel

1.57. Să se arate că pentru orice funcţie f : A → B cu A 6= ∅ există o funcţie

1.60. Fie f : R → R, f (x) = cos x şi g : R → R+ = [0, +∞), g(x) = x2 . Să se

1.66. Fie f : A → B, g : A′ → B ′ , X ⊆ A, X ′ ⊆ A′ , Y ⊆ B, Y ′ ⊆ B ′ . Să se arate

1.67. Fie f : A → B, g : A → B ′ , Y ⊆ B, Y ′ ⊆ B ′ . Se consideră funcţia

este o reuniune disjunctă a lui A1 cu A2 . Funcţiile

se numesc injecţiile canonice. Să se arate că:

să fie comutativă, adică u ◦ q1 = u1 şi u ◦ q2 = u2 .

u′ ◦ q1 = u′′ ◦ q1 şi u′ ◦ q2 = u′′ ◦ q2 ⇒ u′ = u′′ .

c) Proprietatea de universalitate a reuniunii disjuncte determină reuniunea disjunctă

1.74. Fie f : A1 → A2 şi g : B2 → B1 două funcţii. Să se arate că:

1.75. Să se arate că pentru orice mulţimi A1 , A2 , B funcţia

f1 : A1 → A′1 , f2 : A2 → A′2 şi g : B ′ → B

sunt funcţii atunci diagrama

(f1 ×f2 )g f1g ×f2g

(unde ϕ′ se defineşte analog cu ϕ) este comutativă.