C U R E N T E L E DE A V A N G A R D Ă

1. Dadaismul şi spiritul său

In anii cari au urm at răsboiului, am asistat la o întreagă in­

filtrare de anarhism e şi insurecţii, de çurente brusc reformatoare,
şi la înscăunarea unei serii de false valori în toată cultura rom â­
nească şi, în deosebi, în artă şi literatură. A ceste insurecţii artisti-
co-literare au invadat piaţa culturală, au acaparat reviste şi ziare,
au înălţat baricade sfidătoare, au hirotonisit, peste noapte, genii
lirice şi critici literari, unindu-şi toate eforturile pentru a luxa v a ­
lorile autentice, căro ra să le substitue valori improvizate. A fost
ofensiva insurecţiilor îm potriva marelui frumos, ucigând emoţia şi
sensibilitatea, desfiinţând armonia şi stilul, îm pingând sensualismul
până la patologie şi repulsie, înzăpezind elanul şi muzica lăuntrică
în banchizele unui herm etism mai mult sintactic, devenit cochilie
rigidă, şi aşezând arta sub zodia pornografiei, iar poezia sub cear­
cănul compromisului şi-al anarhiei h
Sub scutul de carton al unor formule sonore şi epatante, cum
aceia a «mutaţiilor valorilor» sau a «sincronismului», o parte din
critică, incapabilă nu numai de-a se încadra unei ordine estetice,
dar şi de-a deosebi em oţia estetică de cea psihologică sau de im­
presionism, a mers, în tr’adevăr, sincronic cu întreg anarhismul li­
terar, pentru care a fost lesne captată şi folosită.
După un num ăr de ani, în cari au dominat insurecţia gratuită
şi tendinţele de luxare şi răsturnare a valorilor estetice, — farsa,
falsificările, reaua credinţă, anarhia, au fost identificate. Pseudo-
gloriile, regizate şi im puse din umbră, s'au sdrenţuit în vânt ca
nişte lampioane de foiţă ieftină. Avangardismul, cu toată invazia
lui de după răsboi şi cu toate peceţiile anarhice lăsate în fenome­
nul modernist şi în expresia sa literară, n'a fost decât o umbră de
pripas, un efem er vagabondaj prin literatura noastră.
«Poeţi» şi «scriitori», consacraţi peste noapte, cu nume re­
chiziţionate de descălecat valah, de mireazmă de zapis bucovinean
sau de biblic mag în tru steaua Bethleemului, investiţii cu onoruri
şi sceptre de tineri prinţi ai liricii noui, s'au risipit, ca fulgii de
păpădie, în faţa esenţelor pure şi a adevăratei evoluţlii literare.
«Avangardismul», purces să «revoluţioneze» arta contempora­
nă, în frunte cu Tr. Tzara şi A. Breton, sub zodiile spiritului judaic
ş: ale dialecticii m aterialism ului istoric, nu şi-a putut arunca an­
core solide în fenom enul literar. 1
1 Vezi pentru asta, studiul d-lui Const. Emílián «Anarhismul poetic», Tip.
„Bucovina", 1932.
212 Radu Cyi

A fost doar trecerea penibilă a unei corăbii — fantomă, adu­

cătoare de molimă străină....
In tr’adevăr, spiritul avangardist, dublat de spiritul judaic, cu
toată ofensiva insurecţiilor sale, cu toate eforturile de-a se infiltra
adânc în artă pentru o durată m ai lungă, a rămas perm anent ex­
centric şi artei şi literaturii adevărate. O incom patibilitate cu fru­
mosul isvorât din vistieriile specificului etnic, o infirm itate adânc
organică, i-a cancerat întreaga structură, reducându-i m arile inten­
ţii «revoluţionare» la simple fronde anarhice externe şi lăsându-1
vagabond în vid, departe de fecundarea creaţiei autentice.
Cum ar fi putut, oarç, dadaism ul semit al lui Tristian Tzara,
suprarealism ul marxist al lui Breton, Aragon, Georges Sadoul, sau
«pijrto-poezia» simbiozei V ictor Brauner — ilarie V oronca, — ‘Sa
modifice orizonturile noastre literare şi să germineze, în străfun­
duri, un alt suflet creator rom ânesc ? Un alt suflet, care să nege şi
să strivească sufletul tracic al Mioriţii, sau viforniţa de lună plină
a sufletului eminescian ?
Astăzi, când procesul de lichidare a avangardism ului literar
a fost înregistrat atât în cultura n oastră cât şi aiurea, — vom căuta
să stabilim, într'o serie de articole ce vor apărea în paginile aces­
tei reviste .obârşia unora dintre curentele de avangardă, nu pentru
a etala date şi evoluţii cronologice, ci pentru a le despica în ade­
v ărata lor semnificaţie, a le surprinde spiritul de care sunt minate,
a îe identifica poziţia faţă de arta autentică şi a le divulga ten­
dinţa distructivă.

Unele curente artistice extrem iste se ivesc, em brionar, chiar

în epoca, precusoaPe m arelui răsboi, ca, de pildă, cubismul şi fu­
turism ul m arinettian — futurism deosebit de futurism ul cu carac­
te r de revoluţionarism proletar al lui Vladimir M ajakow ski — dar
iureşul adevăratelor şi celor m ai multe mişcări de avangardă is-
hucneşte sau în mijlocul perioadei răsboiului (Dadaismul în 1916),
sau în im ediata fază post-belică (suprarealism, constructivism,
etc.) 2.
Să ne oprim, în acest capitol, la unul din cele mai violente
frondare dintre curentele avangardiste, la revoluţia .,Dada", cu
spiritul puternic tincturat de agresivitate şi negativism .
Era în anul cu viscole de fier şi flăcări, când Europa se svâr-
colea sfâşiată de ghiarele roşii ale răsboiului. Sud căsci cte oţel,
tineretul ţărilor aflate în luptă mişuna, ca sobolii, în tranşee, îşi
rupea carnea în sârmele ghimpate şi-şi spulbera oasele în năpraz-
nică moarte, pentru un ideal, pentiu apărarea unei patru.
Noi, cei de azi, — copii pe-atunci — cunoşteam drumurile
tro enite ale exodului, printre leşuri de oameni şi cai, ciosvârte
de chesoane şi căruţe.
2 V. I. E. Torouţiu: «Modernismul» (Ţip. Bucovina, 1927); N. Roşu; «Orien­
tă ri în veac» («Cugetarea», 1927) şi «Critică şi sinteză» (Colecţia «Universul
Literar», 1939).
Curentele de avangarda 213

ín la z a re te le de cercetaşi, tifosul exantematic ţin tu ia pe rogo­

jini şi s c â n d u ri o copilărie descom pusă de febră, liv id ă ca o răs­
tignire.
Şi, to tu şi, departe de m elodram atism e inutile, de uscate ple­
doarii p atrio tard e, sub coasta ultim ului copil târît în spatele fron­
tului, sub ceru ri de plumb, sau sguduit de friguri, în uniforma
lui de ce rc e ta ş, ardea ca un lu c eafăr durerea ţării însîngerate... O
dragoste s fâ n tă de neam, pe c a re n ’o simt decât acei ru p ţi din car­
nea neam ului, aprinşi de sân g ele lui.
D ar dragostea aceasta n u p u te a fi decât un b alo n de săpun,
o m inciună convenţională, un sentim ent anacronic şi ridicul, pen­
tru acei cari, fără ancoră în su fletu l unei ţări, se v o iau vagabonzi
pe cozi d e comete, grupaţi în escuadle internaţionaliste, călători
independenţi în spaţii in terp lan e tare şi aterizaţi, com od, pe un
odtrov de toleranţe. Şi acest o stro v s'a găsit.
E lveţia ospitalieră, din 1916. Ospitalieră, tolerantă, umanita­
ristă. Un g ru p de tineri av en tu rieri, cosmopoliţi, goi de sentiment
naţional, d a r «a căror conştiinţă interzicea ideea de război» 3, pă-
răsindu-şi ţă rile încrâncenate în luptă şi dezertând din rândurile
masive ale tineretului care p o rn e a pe front, descalecă la Zürich,
nepăsători, liberi şi iubind fa rsa şi lipsa de scrupule.
T inerii independenţi şi «pacifişti» erau poeţi şi artişti plastici,
printre cari: H ugo Ball, Richard Huelsenbeck, Fritz Baum ann, Hans
Arp, M ax Oppenheim, Emmy H ennings, Sophie T auber şi alţii. A-
cest grup, care -şi descoperise m enirea de-a proclam a anarhism ul
spiritului ş’i revoluţia dadaistă, a primit, cu braţele deschise, pe cei
doi «com patrioţi» ai noştri — cum i-ar numi d. Lovinescu — Tris­
tan Tzara şi M arcel Iaacu, am ândoi integral reprezentanţi ai spiri­
tului judaic în artă. Tristan T zara, pe aaevăratu-i num e S. Samyro
in vrem ea c â n d ne făcea cin stea să locuiască pe p ăm ântul nostru,
a ajuns re p e d e fruntaşul grupului internaţionalist si insurect. Sub
bagheta lui m agică, tovarăşii d e grup cari refuzaseră p u şca şi fron­
tul dintr’o «conştiinţă superioară», organizau, însă, cu voluptate, o
ofensivă îm p o triv a artei ad ev ărate. Ca stindard al n eg ărilo r şi a-
narhiei, au rid ic a t «dadaismul». «Pacifiştii» delà Zürich încercau să
răstoarne şi să luxeze totul: v a lo rile artei şi culturii, logica, sensul,
tradiţia...
U rm ărind dislocarea form elor consacrate, în etic şi estetic,
dadaiştii lui T zara întronau an arh ia, negativismul, dezechilibrul, pa­
roxismul nonsensurilor şi rev ersiu n e a valorilor. In cu rsu l1 celor
«Sept m an ifestes Dada», s’au ad ăo g a t noi insurecţi, ca O tto Flacke,
Augusto G iacom etti-H auser. O sk a r Lüthy, Mary Wigmian, grupul
com pletându-se prin E. Varese, Soubeyran, Rigaut, F. Picabia, Max
Ernst, Paul E luard, Ribemont-Dessaignes, Crotti, W. A rensberg, etc.
în c ep ân d cu prima p u b licaţie dadaistă «Cabaret Voltaire», a
cărei d irectiv ă o imprima Hugo Ball, şi sfârşind cu ultim ul manifest,
«Dada so u lè v e tout», apărut la P aris (12 Ian. 1912) după mutarea
3 Saşa P a n ă : «Sadismul adevărului», pag. 101, Ed. «Unu», 1936.
.214 Radu Gyi

centrului dadaist în F ranţa, «revoluţia» literară, condusă de Tristan

Tzara, reliefează perfect to ate caracteristicele ofensiivei spiritului
ju d a ic internaţionaust in artă, spirit negativist, distructiv, consti­
tu it totdeauna şi p retu tin d en i în avangarda cu ren telo r extremiste.
Zadarnic, d. E. Lovinescu, cu olimpianismuL şi candorile sale,
desprinde din cele «Sept m anifestes Dada», ca fundament al da­
daism ului, „întoarcerea la inconştientul pur" 4 sau cade în extaz în
fa ţa formulei lui F. B runea, care, metaforic, co n sid eră anarhia da-
d aistă « o puşcă în c ărcată cu sgomot pur». U ltim ul manifest da­
d aist («Dada soulève tout») divulgă, ei însuşi, ad ev ă rata substanţă
a m işcării insurecte: «R evoltă totală până la anarhie, fără degetul
pe buze al moralei. D ada ştie tot, Dada scuipă tot».
Şi, paralele cu m ă rtu riile — program, elucubraţiile poetice ale
lui Tristan Tzara, Hugo Ball, Huelsenbeck, desen u rile lui Hans Arp,
M arcel Iancu, F. Picabia, adm iraţia grupului p e n tru tablourile lui
A rth u r Segal5, trimise p e n tru ornamentarea sălii aceluiaş «Caba­
re t Voltaire» — totul cooperează la denunţarea precisă a spiritu­
lui extremist, negativ şi agresiv, care caracterizează dadaismul.
Cu câtă voluptate citează mentorul defunctei reviste «Unu»,
S aşa Pană, frazele unui a lt «poet de avangardă», Stephan Roll, en-
tu sia st şi frenetic în fa ţa «fenomenului» dadaist: «Loviturile de
bici pe hoitul unei lite ra tu ri înfloriau cicatricele de sidef ale unui
tru p nou. Fără sinchisire, distrugători ai sensurilor, nişte porci de
câini, nişte adorabili» 6.
„Adorabilii" delà Z ürich nu promovează o revoluţie în sensul
•celei romantice sau sim boliste.
Dadaismul conceput şi început în Elveţia n u înseam nă o simplă
insurecţie artistică, o scu tu rare de lesturi inutile şi de praful v ea­
curilor, o denunţare a sp iritu lu i dogmatic şi-a form ulelor perimate.
El nu e nici înălţarea, cu fruntea în lumină, pe baricadă, pentru
făurirea, din iureş şi curcubee, a unor stem e noui. El n'a pus în
circulaţie valori inedite şi n ’a deschis artei e stu a re noui, alimen­
ta te de isvoare proprii şi necunoscute încă. Dim potrivă. încercând
•exclusiv să nege şi să disolve, dadaismul n u creia nimic — în
sensul unei creaţii a d e v ă ra te — în locul v alo rilo r pe care ofensiva
lui, pur negativă, se s tră d u ia să le disloce.
S’a formulat opinia, că rebeliunea «inconştientului pur», por­
n ită de Tristan Tzara, se v a fi inspirat, iniţial, din insurecţia Rim­
baud. Dada care «ştie to t şi scuipă tot», depăşeşte, însă, cum am
spus, orice insurecţie artistică. Curentul de av an g ard ă se amplifică,
aici, într’un extremism total. Nu frondă, nu revoluţie, ci completă
anarhie. Negaţiune in teg rală . Haos.
«Scuipă tot», n e a g ă tot, luxează tot, e în săşi ofensiva spiri­
tului judaic în cultură. Spiritul lui Heine, ironic, răutăcios, batjo­
corind pe idealişti şi rom antici, spiritul lui M ax Nordau, Lombro-
4 E. Lovinescu, Isto ria L iteraturii Române C ontem porane. Evoluţia poeziei
rlirice, p. 441.
5 Un alt „com patriot" al nostru, spre entuziasm ul d-lui E. Lovinescu.
8 „Sadismul ad ev ăru lu i", p. 105.
Curentele de avangardă 215

so, W eininger, Freud, Solomon Reinach, M ayerson, spirit admirabil

analizat de G. Papini în cunoscutul capitol din celebrul său «Gog»
— irumpe, de data asta, în dadaism, prin Tristan Tzara, coalizând
anarhism ul tinerilor d e-aceiaşi rasă din «Cabaret Voltaire» şi cap­
tând naivităţile «adorabililor» internaţionalişti şi «pacifişti», ate­
rizaţi la Zürich.
Şi, în timp ce om ul fără ţară, Tristan Tzara (vai ! cumplita
ironie a acestui pseudonim !) îşi revarsă copiosul spirit negativ în
hibridele lui «poeme» 7 pe ostrovul «pacifist» al Elveţiei, — în
România, pe care el o părăsise în 1916, un autentic poet, N. Său-
lescu, a cărui conştiinţă nu „interzicea ideea de răsboi", cade ciu­
ru it de gloanţe, pe fro n tu l Predealului.
Dar Tristan Tzara şi companionii săi sunt plictisiţi de Elve­
ţia. Speenul le închide valizele cu manuscrise şi şrapnele de ,,a-
vangardă» şi, la sfârşitul răsboiului, îi trece frontiera. Centrala da-
daistă se transferă la Paris, unde se mută, simultan, şi atitudinile
de um anitarism şi internaţionalism ale unei anum ite Europ-e. încă
o fază de explozie a acelu iaş spirit judaic în publicaţiile «Canni­
bales» şi «Littérature», şi dadaismul oficial in tră în comă.
După publicarea ultim ului manifest: «Dada soulève tout» (12
Ianuarie 1921), grupul d ad aist delà Paris se desface, îm părţindu-se
pe la diferite publicaţii c a re vor gravita în jurul unor noui curente
de avangardă.
Foştii insurecţi — D ada trec, cu m ultă facilitate, de la dadaism
la oricare altă m işcare artistică extremistă, dispuşi, oricând, să
accepte noui formule şi să îm părtăşească un nou „crez” literar, cu
o singură condiţie: ca to tu l să fie cât mai «revoluţionar», cât mai
anarhic. Astfel, vom în tâln i o parte din ex-dadaiştii lui Tzara mi­
litând, după câţiva ani, în gruparea suprarealistă, al cărei spirit
m arxist îl vom analiza în tr'u n u l din articolele noastre viitoare.
Nu vom încheia, însă, acest capitol, fără a nu înfăţişa câteva
m ostre de literatură d ad aistă.
Iată un fragment din «Bois parlant ou intelligible», de Tr.
Tzara, tip ărit în «De nos oiseaux»:
«Bois parlant ou intelligible
sig n e de l ile des Pâques,

violon lam pes une queue lu m ière blanche très blanche fuir soleil et étoile es­
cargot ou poissons volants d a n s la gare un pied humain salle d 'atten te des pots
différents en terre cnite deux couteaux un oiseau sur le pot en te rre cuite l'axe
4 hommes position différente u n e échelle.

ici la couleur».

sau prim ele strofe din «Chanson Dada», în care, sub obsesia mu­
zicală pur mecanică, clo w n eria cuvintelor, adunate grotesc din
r «La prem ière aven tu re céleste de Monsieur A ntipyrine», cu desene de
'M arcel Iancu şi «Vingt-cinq poèm es» eu croquiuri de H. Arp.
216 Radu Gyt

toate punctele cardinale ale vocabularului, ne introduce într'un

clim at de clinică :
«La chanson d un dadaiste
qui av a it dada au coeur
fatiguait trop son moteur
qui av a it dada au coeur.

«l'ascenseur portait un roi

lourd fragile autonome
il coupa son grand bras droit
l'envoya au pape à rome

«c'est pourquoi
l'ascenseur
n’av a it plus dada au coeur

«mangez du chocolat
lavez vo tre cerveau
dada
dada
buvez de l'eau

«la chanson d un dadaïste

qui n 'é ta it ni gai ni triste
e t aim ait une bicycliste
qui n é tait ni gaie ni triste

«mais l'époux îe jour de l'an

savait tout et dans une crise
envoya au vatican
le u rs deux corps en trois valises...»

Dacă acrobaţiile lui Tzara vor ţine, în continuu, sub obsesia

lor, toate m anifestările literare ale compatriotului său Ilarie Vo-
ronca — unul dintre şefii curentelor extrem iste d in publicistica
noastră — «şcoala dada» dictează, acestuia din urmă, debuturi de
«avangardă» în publicaţii ce încep să apară şi de sub teascurile
noastre :
«StadioN erasmic debleiat m eridiany intestin
afiş cântă In mi bem ol am iral num ără inevitabil & Co.
pian cauciuc îm parte salariu subm arin avion
subt umbrelă oferit în gradaţie m iracol interm ediar
ventilator face gim nastică pe un abonam ent cl. II-a forestier

«Wagons-Lits sare de la etaj désinfectât

formulează strigăt num erotat ipoteză cablu FEROWAT
almanah îşi face plim barea stilizat succede funcţionarism
POSTE-RESTANTE luna în am balaj maşinist bisturiu,
ţine minte docent pe acoperiş incandescent fredonează
în album geografic fox-trotţ aici oprire facultativă
sângele hipic p entru carburator am bulant extaz
în artera galop anunţă subteran pyjam a
disolvă plămân în verm ut bilanţ aforism
asasinatul 315 v esto n electric colecţionează mărci».

Sau, în aceeaşi revistă (,,75 H. P.", Octom brie 1924):

Curentele .de avangardă 21T

STROFA I

«M onsieur l'archange e st un bon chef contable

E uridice: să-ţi prind ochii cu ace de siguranţă
te ro g până aici fără aluzri matematice
E uridice m ă duc să m ă culc.»

STROFA II

«Euridice m ă duc să m ă culc

te ro g până aici fără aluzii m atem atice
Eurid ce : să-ţi prind ochii cu ace do siguranţă
M onsieur l'archange est an bon chef contable».

M ostră dadaistă, de confecţiune autohtonă, în care prima stro­

fă in v ersată d e autor aju n g e strofă secundă, in dicând o metodă
ce poate fi aplicată, cu aceraş rezultat, oricărei inspiraţii de acest
fel. C itiţi inversând, după bunul plac, oricare poezie dadaistă: nu
veţi altera, cu nimic, „sensul" şi nici... efectul estetic.
Ca orice curent de avangardă, dadaismul şi-a întem eiat, şi la
noi, sucursale,. In publicaţiile noastre, din prim a decadă de după
răsboiu, apendicele d ad aist cel mai reprezentativ a fost chiar „75
H. P.», rev ista citată mai sus.
G rupând în jurul ei exhibiţiile unor av en tu rieri literari ca
lia n e V oronca, Miguel Donville, Victor Brauner, Stephane Roll,
«75 H. P.» proclamase, în unicu-i număr apărut în O ctom brie 1924,
o artă ţâ şn ită din ex asp erarea simţurilor şi trium ful nihilismului
literar. A lătu ri de elucubraţiile lui Stephane Roll şi M. Donville,
rev ista la n sa şi m anifestul unei noui formule de artă: «Pictopoezla»8.
«Cetitor, deparazitează-ţi créerai !» e o altă form ulă a revis­
tei, form ulă pe care o vom întâlni repetată, în 1928, în manifestul
altei publicaţii de av an g ard ă — de data aceasta, suprarealistă —
«Unu».
P en tru a cunoaşte literatu ra cultivată în paginile lui «75
H. P.», în afară de m ostrele dadaiste culese din co n trib u ţia lirică a
lui I. V oronca, înfăţişăm acest graţios «Unt cu pâine», aparţinând
lui M iguel Donville:

8 P entru a vedea ce înseam nă această «plclopoezie», care se vroia reformă

rad icală în artă , reproducem m anifestul nouei „revoluţii" picto-poetice:
«Pictopoezia nu e p ictură. Pictopoezia nu e poezie. P ictopaezia e Picto-
poezie.
Sinteză Le trottoir gou ta-p erch a
Subconştient abstract
A rterioscleroză Vocabular
ritm mterstiţial
arm onie mecanism
sonor l'armoir
paralelism Joue par in terv alles
cerveau acetiléné...»
B ineînţeles, năstruşnica pictopoezie care se m anifesta m ai ales ca „sub­
conştient", „arteriosclerozS" şi „cerveau-a ~etilène", nu p u tea fi inv en tată de-ât
to t de a n a rh ia faimoşilor av an g ard işti Victor Brauner şi Ila rie Voronca (Ed
M arcus).
2
218 Radu Gyr

«Şireturile de ghete su n t un aliment preţios

Kant şi Fratell.ni
rasol de v ară cu crem ă de ghete cavaler
Selecta difusion des au to res del bajo apartado
l'amour venal est u n e escroquerie
Sfinx Gladys Lyon noir.
Mandolă cu coarde de sfoară
August Prost şi M arcel Proust —
îmi plac dulceţurile ac re şi apele sălcii».

Şi iarăş, nu vom p u te a lipsi „Unt"-ul „cu p â in e “ al d-lui Don-

ville de amabila vecinătate a un u i elegant «Metaloid», dato rit avan­
gardistului Stephan Roll :
„Noi infuzăm atom ului dinamică
elastici constructivi
plămânii oraşelor
vertebre de bronz
muşchii schije de p la tin ă
suntem aorta zilei
mâine vor veni alţii
sporim ani
vom răscoli stra tu ri geologice
cu râvnă de m etal
vibranţi
prin latitudini
artere de m agnet " ■V
sânge
vertigiune
incandescenţă
respiraţie
viată ruptă din fuse
oţef...» 9

A tât începuturile şi m anifestările dadaism ului în străinătate,

cât şi anexele sale în lite ra tu ra noastră, deschid, n u num ai în faţa
adevărului estetic, dar si în ain tea celui mai elem en tar bun simţ
critic, caracterul de farsă şi de dîstructivism al acestu i curent de
avangardă.
Structura anarhică a dadaismului, spiritul să u negativ, sunt,
astăzi, pentru oricine, re a lită ţi categorice, care an u lează vechile
strădanii ale acelei critice im provizate — ea însăşi an ex ă camufla­
tă a avangardismului — d e -a prezenta dadaism ul drept fenomen
artistic spontan, — drept ex p resie artistică firească a u n ei «întoar­
ceri la inconştientul pur". T oate aceste „întoarceri", p rin pretinse
viziuni poetice, la «inconştientul pur», au fost in u til specu7ate in
interpretările teoreticienilor d e avangardă. Z adarnice au fost toate
efo rtu rile de-a indica g eneza şi tehnica dadaism ului fie în stări
de p uritate interioară, fie în proecţia imediată a inconştientului pe
9 O bogată colecţie de m ostre dadaiste şi de rep ro d u ce ri d in întreaga
poezie avangardistă se g ăseşte în studiul d-lui Const. Em ílián «Anarhismul po­
etic" (Tip. Bucovina, 1932), care, alătu ri de acela al d-lui Prof. I. E. Torouţiu :
„M odernism ul", au fost în tâ e le stu d ii de serioasă d o cu m en tare şi de incisiv
sp irit critic apărute la noi asu p ra fenomenului modernist.
Curentele d e avangardă 219

o retină b iz ară care n ’ar fi decât vocabularul poetic, fie, în sfârşit,

în «candorile» unei expresii noui, încă neutilizată.
A d e v ă ra ta geneză a insurecţiei «Dada» e alta. Ea se confun­
dă cu în s ă ş i anarhia, cu însuşi negativism ul spiritului judaic, sub
sugestiile căruia au pornit, la Zürich, şi «Cabaret V oltaire» şi
«M ouvem ent Dada» şi, mai târziu, cele «Sept manifestes Dada» (Pa­
ris, 1924), sau faimoasa «Anthologie Dada».
A d e v ă ra ta artă nu s’a lă sa t tu lb u rată de răsvrătirile poetice
ale lui T rista n Tzara şi nici de program ele sau m anifestele sale,
după cum n 'a u intimidat-o, câtuş de puţin, faptul că pro d u cţia «da­
da» se ră sfa ţă în diverse antologii străine («Anthologie Dada»;
«A nthologie de la nouvelle p o ésie française», ed. Kra, p. 407),
nici entusiasm ul, pentru acelaş Tr. Tzara, al publicaţiilor rom â­
neşti de av an g ard ă («Contimporanul», «75. H. P.» «Unu», «Punct»)
şi nici em o ţia care l-a cuprins p e d. Eugen Lovinescu, în paginile
sale de isto rie literară («1st. liter. rom. contemporane — Evoluţia
poeziei lirice», p. 441) în faţa «inventatorului dadaismului» lăudat
peste h o ta re şi «intrat azi în isto riile de literatură franceză».
A d e v ă ra ta artă vede atât în T ristan Tzara cât şi în dadaism ul
«inventat» de acesta — şi imitat, p rin filiale literare, şi la noi —
numai in filtra re a negativismului şi a spiritului judaic în cultură.
însuşi istoricul literar René Lalou, atât de prudent şi reţinut
în afirm aţii şi comentarii estetice — cărora le preferă inform aţia
strict isto ric ă şi cronologică — n u p o ate să nu comenteze dadais­
mul, numindu-1 „impresionisme ex asp éré", şi să nu adaoge: „Le
meilleur ép ig rap h e à Dada est c e tte phrase de la Saison en enfer:
Je finis p a r tro u v er sacré le d ésordre de mon esprit» 10.
«D ezordine a spiritului», avangardism ul dadaist răm âne o
simplă în treru p ere, o paranteză anarhică, în evoluţia literatu rii cu
etape sc ă ld a te în aur.
Izolaţi tragic, dincolo de fru n tariile artei, singuri şi efemeri,
dadaiştii a u răm as să se am ăgească ei înşişi, să se mintă, inutil, cu
ipoteza u n e i linii ancestrale, cu v isu l unei paternităţi spirituale,
inventând m iraju l unei descinderi d'in Baudelaire, Rimbaud, M al­
larmé, sau din Lautréamnt şi G uillaum é Apollinaire, cu cari, în
realitate, n u au nimic comun.

Radu G yr

10 R. Lalou: «Histoire de la Littérature française contemporaine» (cp.

«Des cubistes a u x dadaistes»).