PORTOFOLIU

TEORII ȘI METODOLOGII AVANSATE

ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE:
MOTRICITATE

Autor:

Chişinău – 2023

1
6. Elaborați o Hartă conceptuală a dezvoltării motricității grosiere.
Descrieți detaliat 2 metode identificate (denumire, scop, materiale,
desfășurare, sursa)

Harta conceptuală a dezvoltării motricității grosiere poate fi o resursă valoroasă

pentru a vizualiza și înțelege progresul copiilor în dezvoltarea abilităților motorii mari.
Mai jos sunt prezentate două metode identificate pentru a elabora o astfel de hartă:

Metoda 1: Observația sistematică și înregistrarea progresului

Denumire: Observația și înregistrarea dezvoltării motricității grosiere

Scop: Această metodă are drept scop monitorizarea și înregistrarea evoluției

dezvoltării motricității grosiere la copiii mici pentru a identifica punctele tari și
punctele slabe și pentru a adapta planul de educație fizică în consecință.

Materiale: Fișe de observare, camere video (opțional), cronometru (opțional).

Desfășurare:

 Se înregistrează datele de bază despre copii, precum vârsta și antecedentele

motrice.
 Se observă copiii în timpul activităților fizice precum alergarea, săritura,
aruncarea și jocurile cu mingea.
 Se folosesc fișe de observare pentru a înregistra comportamentele observate.
Includeți informații precum coordonarea, echilibrul, puterea și flexibilitatea.
 Se păstrează înregistrările pentru fiecare copil și actualizați-le periodic pentru a
monitoriza evoluția.

Sursa: Această metodă se bazează pe principii de observație și înregistrare ale

dezvoltării copiilor și poate fi adaptată pentru a se potrivi nevoilor specifice ale unei
clase sau grupe de vârstă.

Metoda 2: Testarea abilităților motorii grosiere

Denumire: Evaluarea abilităților motorii grosiere

2
Scop: Această metodă are ca scop evaluarea abilităților motorii grosiere ale copiilor
pentru a identifica nivelul lor de dezvoltare și pentru a oferi o bază pentru dezvoltarea
ulterioară a programelor de educație fizică.

Materiale: Lista de abilități motorii, zone de testare (ex. pistă de alergare, spațiu de
sărituri), instrumente de măsurare (ex. cronometru, creion și hârtie pentru înregistrări).

Desfășurare:

 Se identifică o listă de abilități motorii grosiere specifice pentru copiii din grupa
de vârstă evaluată, cum ar fi alergarea pe o anumită distanță, săritura în lungime
sau aruncarea unei mingi.
 Se stabilește o serie de activități sau probe pentru a evalua abilitățile motorii
grosiere ale copiilor.
 Se testează copiii individual sau în grupuri mici, înregistrând performanța
fiecărui copil la fiecare probă.
 Se analizează rezultatele și creați o imagine a dezvoltării motricității grosiere la
fiecare copil.

Sursa: Această metodă se bazează pe principii de evaluare a abilităților motorii și poate

fi adaptată pentru a include testele specifice care sunt relevante pentru dezvoltarea
motricității grosiere la copiii dintr-o anumită grupă de vârstă sau într-un anumit context
educațional.

Ambele metode oferă modalități eficiente de a elabora o hartă conceptuală a

dezvoltării motricității grosiere în educația timpurie, ajutând cadrele didactice să
înțeleagă mai bine progresul copiilor și să adapteze intervențiile sau programele în
consecință.

3
7. Elaborați o Hartă conceptuală a dezvoltării motricității fine.
Descrieți detaliat 2 metode identificate (denumire, scop, materiale,
desfășurare, sursa)
Harta conceptuală a dezvoltării motricității fine poate fi o resursă valoroasă
pentru a vizualiza și înțelege progresul copiilor în dezvoltarea abilităților motorii fine
a mâinilor. Printre metode identificate pentru a elabora o astfel de hartă:

Metoda 1: Evaluarea Observațională a Abilităților Motorii Fine

Denumire: Evaluarea observațională a dezvoltării motricității fine.

Scop: Această metodă are drept scop evaluarea abilităților motorii fine ale copiilor
pentru a identifica punctele tari și punctele slabe și pentru a personaliza intervenția
pedagogică.

Materiale: Fișe de observație, instrumente pentru desen (creioane, creta, hârtie),

jucării mici, foarfece pentru hârtie, puzzle-uri, margele etc.

Desfășurare:

 Se identifică unui set de activități care să evalueze abilitățile motorii fine, cum
ar fi desenul, tăiatul cu foarfeca, îmbinarea puzzle-urilor, înșirarea margelelor.
 Se observă copiilor în timp ce desfășoară aceste activități și folosirea fișelor de
observație pentru a înregistra comportamentele observate, cum ar fi precizia
mișcărilor, coordonarea mâinilor, dexteritatea și concentrarea.
 Se analizează rezultatelor pentru a identifica nivelul de dezvoltare al abilităților
motorii fine ale fiecărui copil și pentru a identifica nevoile individuale.

Sursa: Această metodă se bazează pe principii de observație și evaluare ale

dezvoltării copiilor și poate fi adaptată la specificul vârstei și contextului educațional.

4
Metoda 2: Portofoliu de Dezvoltare a Motricității Fine

Denumire: Portofoliu de dezvoltare a motricității fine.

Scop: Această metodă are drept scop documentarea și urmărirea dezvoltării

motricității fine a fiecărui copil în timp, oferind o imagine holistică a progresului său.

Materiale: Dosare individuale pentru fiecare copil, inclusiv foi pentru desen și
înregistrări, fotografii și mostre ale activităților.

Desfășurare:

 La începutul perioadei de observare, se identifică obiectivele motricității fine

specifice pentru fiecare copil, luând în considerare nivelul lor actual de
dezvoltare.
 Se observă și înregistrați copiii în timp ce desfășoară activități motrice fine și
le permiteți să creeze desene și lucrări artistice.
 Se documentează aceste observații în dosarele individuale ale copiilor, atașând
desene, înregistrări și fotografii relevante.
 Periodic, se revizuie portofoliile pentru a evalua progresul copiilor și pentru a
identifica zonele care necesită atenție suplimentară.

Sursa: Această metodă se bazează pe principii de colectare și documentare a datelor

pentru a urmări și a evalua dezvoltarea motricității fine a copiilor în timp.

Ambele metode sunt eficiente pentru a elabora o hartă conceptuală a

dezvoltării motricității fine la copii, permițând să se urmărească și să se evalueze
progresul individual pentru a face adaptările necesare.