Strategii, metode și tehnici de învățare eficientă.

Stiluri de învățare
30 iulie 2021 • Nicoleta Stan • Grădinița cu Program Prelungit Voinicel, Călărași (Călărași) •
România

„Conceptul de „strategii, metode și tehnici de învățare/ studiu este atât integrator, cât și diferențiator
semantic” (Neacșu, 2015). Altfel spus, acest concept presupune realizarea unei comparații a
învățării tradiționale cu învățarea permanentă, flexibilă.

În urma acestei comparații, sunt evidențiate următoarele:

A) Învățarea tradițională:
-procesul de memorare se realizează prin exerciții repetate;
-contribuie la dezvoltarea intelectuală în linie dreaptă, simplistă, precisă;
-evidențiază un comportament care respectă normele;
-propune un efort individual care concurează cu ceilalți;
-atmosfera lipsită de flexibilitate;
-motivația individului este predominant extrinsecă;
-durata activității este fixă;
-promovează învățarea disciplinară;
-este centrată pe educator;
-implicarea comunității cantitative și nu calitative etc.

B) Învățarea permanentă, flexibilă:

-stimulează imaginația, creativitatea și gândirea critică;
-urmărește dezvoltarea intelectuală progresivă;
-proces mental active, cu realizare de conexiuni;
-vizează creșterea stimei de sine și comportament flexibil;
-este centrată pe copil;
-integrează tehnologia în actul educațional;
-durata este stabilită astfel încât activitatea să fie eficace;
-motivația copilului este predominant intrinsecă;
-implicarea comunității calitativ, într-un mod discret etc.

„La preșcolarii mari, datorită însușirii în cadrul activităților obligatorii a unor procedee de muncă
intelectuală și datorită dezvoltării capacității de autoevaluare critică a posibilităților și rezultatelor
obținute, învățarea capătă un caracter mult mai organizat și devine mult mai eficientă, anticipând
astfel învățarea școlară.” (Golu, Zlate, Verza, Psihologia copilului, 1996).

Educatoarea, prin folosirea unor strategii de învățare modernă, în procesul educațional, va conduce
la adăugarea unor valori calitative și cantitative la nivelul disciplinei. În scopul desfășurării unei
activități de succes, cadrul didactic va ține cont de curba de efort, drept pentru care, va împleti
acțiunea/ învățarea cu pauze, în care copilul se va odihni, relaxa, fiind astfel apt pentru etapa
următoare a activității.

În urma aplicării strategiilor, metodelor și tehnicilor de studiu, Ioan Neacșu (Metode și tehnici de
învățare eficientă, 2015),  enumeră următoarele valori adăugate care pot fi estimate și observabile
mai mult sau mai puțin:

 crește motivația cu 68%;

 crește încrederea în sine cu 70%;
 crește capacitatea de asimilare a informațiilor structurate cu 13-50 %;
 crește viteza de lectură cu 12-15%;
 crește rata de înțelegere a cuvintelor noi de 2,3-6,8 ori;
 se reduc erorile de înțelegere cu 32-60%;
 se reduce dificultatea asimilării textelor lungi cu 39-50%;
 se reduce timpul de regăsire a informațiilor cu 81%;
 se reduce timpul de recapitulare și revizuire cu 75%;
 se accentuează calitatea proceselor de învățare cu 23-89%;
  se îmbunătățește calitatea utilizării hărților mentale cu 20-60%.

Pe parcursul numeroaselor cercetării făcute în domeniu, experții au identificat diferite strategii,

metode și tehnici de învățare. Dunlosky, în 2013, într-un studiu, prezintă cel puțin zece tehnici și
anume:

 interogația elaborativă-care are la bază întrebarea „de ce?„ în urma căreia se formulează
răspunsuri, deci are loc învățarea;
 autoexplicarea-indică conexiunea dintre cunoștințele însușite anterior și noile achiziții, dar și
pașii prin care se rezolvă problema;
 rezumarea-elaborarea unor sinteze bazate pe texte învățate;
 sublinieri și marcaje speciale-evidențierea cu o culoare a materialului studiat;
 cuvinte-cheie mnemonice-cuvintele cheie care ajută memoria în asocierea schemelor
mentale cu cele scrise;
 imagini pentru text-realizate în timpul lecturii;
 rescrierea-mai ales după prima etapă de rescriere;
 testarea practică-aplicarea unei autotestări în urma învățării textului;
 practica distribuită-punerea în practică a unor programe practice de învățare;
 practica intertextuală-este funcțională în rezolvarea unor diferite tipuri de probleme.

În cercetarea realizată de Ioan Neacșu (2015), sunt enumerate următoarele strategii, metode și
tehnici de studiu:

 strategia lecturii active contextuale (SLAC)

 metoda lecturii performante (MLP);
 tehnica lecturii prin modelul RICAR;
 tehnica lecturii bazate pe exerciții SPIR;
 tehnica lecturii bazate pe modelul PQRST
 tehnica lecturii sintetice bazate pe modelul SQ3R;
 tehnica lecturii analitice bazate pe modelul APASE;
 tehnica lecturii focalizate bazate pe modelul MURDER;
 învățarea anticipativ-mentală și operațională prin metoda ARMS;
 învățarea personalizată prin strategia ERRQ;
 învățarea predictiv-evaluativă prin strategia PORPE;
 metoda învățării epistemiologic-reflectiv prin comentariul de text (MIERCT)
 tehnica lecturii cu redactare de text (LRT)
 metoda învățării prin analiza de conținut (MIAC);
 metoda învățării cu ajutorul hărții mentale(MIHM)
 metoda cognitiv-afirmativă de învățare (MCAI);
 metoda învățării prin observare științifică (MIOS)
 metoda învățării prin experimente (MIE)
 metoda învățării prin interogație cognitiv-operațională (MIICO)
 metoda învățării prin demonstrație (MID)
 tehnica învățării prin operații de definire (TIOD)
 strategia învățării bazate pe gândire critică (SIGC)
 strategii metacognitive de învățare (SMCI)
 metoda învățării prin tehnici mnemotehnice (MITM);
 strategia învățării prin rezolvarea de probleme (SIRP);
 metoda învățării bazate pe analiza de sarcini (MIAS);
 metoda învățării prin simulare (MISim);
 metoda învățării active în grup (MIAG).

În elaborarea și desfășurarea unei activități, cadrul didactic, pentru a alege corect metodele de
învățare, trebuie să țină cont de: obiectivele pedagogice, mijloacele didactice, structura conținutului,
nivelul și nevoile grupului etc.

Una dintre metodele de învățare utilizată la nivelul grupei mari pe care o conduc, este metoda
învățării cu ajutorul hărții mentale.
Despre aceasta, Gardner (2005) afirmă că: „MIHM explorează zona potențialului simbolic, metafizic
și contructiv al mentalului uman, fiind acceptat ca există reprezentări mentale, imagini fixe sau
fluide”. Spus sub o altă formă, (Joly, 1998)- „MIHM lasă urme, transmite mesaje, comunică esențe
ale gândirii noastre printr-un limbaj condensat, frecvent sub formă iconică.”

Prin intermediul hărții mentale, copilul realizează asociații mentale pe baza imaginilor și a schemelor
explicative, scheme formate din „celule”, rețele, legături între idei, cuvinte-simbol.

Conform specialistului în domeniu, J.W.Budd de la Universitatea Minnesota, o desfășurare posibilă

pe etape operaționalizate a acesteia s-ar prezenta astfel:

 pregătirea psihologică și educațională a grupului de cursanți;

 organizarea cursanților în grupuri mici (3-5 studenți);
 instructaj de introducere în principiile, logica și valorile educaționale ale MIHM;
 distribuirea de materiale-suport necesare activității bazate pe MIHM;
 sedința scurtă de microbrainstorming pe o temă dată;
 înregistrarea, în grup, a ideilor, cu selectarea și structurarea criterială pe baza ideilor din foile
scrise de elevi/ studenți;
 exprimarea organizată a ideilor sub forma unor „hărti” cu argumente vizând valoarea
variantei/formei construcției, prezentarea unor opinii relevante de susținere care întăresc
„încrederea în sine”(Meyers si Jones, 1993)
 realizarea hărții mentale ca produs de grup, posibil și în mai multe variante, cu fixarea lor în
planul cogniției grupului ca viitori utilizatori;
 afișarea variantelor de hărți mentale pe un panou, cu susținerea lor prin lideri care să
justifice valoarea fiecăreia, pe baza unor criterii valide, semnificative.

Stilurile de învățare

Websters Dictionary (1967 apud, Cocoradă, 2009) definește stilul ca fiind o caracteristică distinctivă
a indivizilor, maniera lor de a acționa sau de a performa. După Sternberg (2001),stilul   se   referă  
la   preferința   indivizilor   pentru   folosirea   abilităților,   fiind   considerat   ca   o interfață între
personalitate și abilități. Websters Dictionary (1967 apud, Cocoradă, 2009) definește stilul ca fiind o
caracteristică distinctivă a indivizilor, maniera lor de a acționa sau de a performa. După Sternberg
(2001), stilul   se   referă   la   preferința   indivizilor   pentru   folosirea   abilităților,   fiind 
considerat   ca   o interfață între personalitate și abilități.

Websters Dictionary (1967 apud, Cocoradă, 2009) definește stilul ca fiind o caracteristică distinctivă
a elevilor, maniera lor de a acționa sau de a performa. După Sternberg (2001), stilul   se   referă   la  
preferința   indivizilor   pentru   folosirea   abilităților,   fiind   considerat   ca   o interfață între
personalitate și abilități.

Stilurile de învățare fac referire la modalitățile diferite utilizate de oameni în procesul de învățare.
Acestea sunt împărțite pe mai multe categorii, în funcție de cercetarea făcută de specialiști, însă
modelul VAK este cel mai accesibil întrucât acesta împarte stilurile în trei categorii:
a) Stilul auditiv-lectură, înregistrări audio, povestire, muzică, verbalizare, întrebări
b) Stilul vizual- imagini, filme, grafice, diagrame, tabele, modele
c) Stilul chinestezic-interpretare, joc de roluri, modelare în lut, construcții din diferite materiale

Caracteristicile stilului auditiv: învață prin ascultare (conversații, prezentări etc), folosește rime în
exprimare, îi scade puterea de concentrare la contactul cu zgomotul, când citește, spune cuvintele
ca să se poată auzi, este un povestitor, are abilități de comunicare orală bine dezvoltate.

Strategiile de învățare potrivite pentru stilul auditiv: repetă noile informații asimilate folosind
explicația, utilizează exprimarea verbală cu precădere, citește cu voce tare, se implică în conversații,
adresează întrebări, oferă răspunsuri.
Caracteristicile stilului vizual: are un ritm accelerat de vorbire, are simțul organizării și observă
detaliile elementelor din mediul înconjurător, rețin mai ușor cu ajutorul unui material scriptic/ unei
imagini, se poate concentra chiar dacă este gălăgie, citește rapid și pentru înțelegerea textului
preferă să lectureze și nu să i se lectureze.

Strategiile de învățare potrivite pentru stilul vizual: subliniază ideile principale/ cuvinte mnemonice cu
diferite culori, utilizează mijloace didactice (hărți, tabele, grafice etc), rescrie informația și o
vizualizează.

Caracteristicile stilului chinestezic: învață prin manipularea obiectelor, este atent la mimica și

gesticulație, își însușește informații mergând, utilizează mișcări ale corpului în exprimare,
desfășoară jocuri, vorbește rar, este dornic de a explora mediul înconjurător prin palpare.
Strategii de învățare potrivite stilului chinestezic-mânuiește obiectele pentru a învăța, vorbește și se
plimbă în momentul repetării informațiilor, pune în practica teoria, execută jocuri de rol, dansuri,
jocuri de mișcare pentru dezvoltarea memoriei de lungă durată.

Stiluri individuale de învățare prezintă și Asselin și Mooney, care aduc în discuție emisferele
cerebrale, împărțindu-le în emisfera dreaptă care se referă la învățarea globală (intuitivă, subiectivă,
sintetizează informațiile)   și emisfera stângă ce vizează învățarea analitică (este rațională, logică,
secvențială etc).

Howard Gardner își aduce și el contribuția în identificarea stilurilor de învățare, drept pentru care
realizează o cercetare despre inteligențele multiple și le împarte în opt categorii:
a) logico-matematică- identificarea tiparelor, gândire logică, gândire siințifică/matematică
b) lingvistică- capacitatea de a utiliza limbajul/comunicarea pentru a se exprima sau pentru a-și
aminti informațiile.
c) spațială- elaborarea unor imagini mentale pentru găsirea unor soluții ale problemelor.Este
prezentă și la copiii orbi.
d) muzicală- utilizarea capacităților mentale pentru coordonarea mișcărilor întregului corp.
e) corporal-chinestezică
f) interpersonală- capacitatea de observare a schimbărilor comportamentele, de dispoziție a celor
din jur
g) intrapersonală- capacitatea de analizare și conștientizare a propriilor emoții, de raportare la
propriul comportament.
h) naturalistă- realizează clasificări ale plantelor și animalelor pe baza analizării acestora, analiză ce
o poate aplica și la nivel uman.

Bibliografie

1.M.E.N.,(2019).Curriculum pentru educație timpurie;

2.Neacșu I.,(2015).Metode și tehnici de învățare eficientă.Iași: Editura Polirom.
3.Neacșu I., Manasia L., Chicioreanu T.,(2016 ).Elaborarea lucrărilor de licență, disertație și gradul
didactic 1.Pitești: Editura Paralela 45
4.Suport pentru explicitarea și înțelegerea unor concepte și instrumente cu care operează curriculum
pentru educație timpurie,2019.
5.Sălăvăstru D.,(2004 ).Psihologia educației. Iași:Editura: Polirom.
6.Golu P., Zlate M., Verza, E.,(1996).Psihologia copilului.București: Editura Didactică și pedagogică.
7.Pânișoară, I.O., Manolescu M.,(2019).Pedagogia învățământului primar și preșcolar,Volumul
II.Iași: Editura Polirom.
8.Mărcușan I., Mărcușan D.E., (2005). Psihologie.Pitești: Editura Carminis.
Pentru prevenirea noului tip de coronavirus în incinta CCE este important să fie respectate trei reguli
de aur: menținerea distanței fizice, respectarea igienei respiratorii (eticheta tusei și strănutului) și
igienei mâinilor.

Desigur, masca de protecție este un element important în prevenirea COVID-19, dar publicațiile
instituțiilor internaționale, precum Organizația Mondială a Sănătății, Centrele de Prevenire și Control
ale Bolilor din SUA și Uniunea Europeană, menționează că purtarea incorectă a măștii de către elevi
poate servi o condiție de risc pentru infectarea cu noul coronavirus în cadrul instituțiilor de
învățământ. Reieșind din aceste considerente, Instrucțiunea aprobată de către Comisia Națională de
Sănătate Publică (CNESP) prevede că purtarea măștilor faciale de protecţie (cu acoperirea nasului şi
a gurii) în cadrul instituției de învățământ este obligatorie pentru cadrele didactice și totodată elevii
sunt încurajați să poarte masca de protecţie în situaţia în care nu poate fi respectată distanţa fizică sau
la indicaţiile medicului. Menționez aici repetat că masca trebuie să fie purtată corect – aceasta trebuie
să acopere gura şi nasul.

Pentru prevenirea aglomerărilor și contactului apropiat în interiorul CCE, au fost create circuite clare,
prin demarcarea cu benzi vizibile care să asigure „trasee prestabilite” de intrare, deplasare în
interiorul scolii și de părăsire a instituțiilor, facilitând păstrarea unei distanțe între elevi de cel puțin
1,5 m pe tot parcursul prezenței în școală.

Se recomandă păstrarea stabilă a componenței cercului, iar numărul de elevi la ore să fie limitat (nu
mai mare 5-10 persoane), astfel încât fiecare elev va ocupa zilnic același loc în bancă/masă la o
distanță de cel puţin 1,5 metri faţă de ceilalţi (în faţă, spate şi lateral). Elevii nu se vor muta din sala
de lecţii/cursuri de bază în laboratoare, iar experimentele pot fi prezentate pe înregistrări video.
Numărul de ore petrecute de elevi în cadrul procesului instructiv-educativ într-o zi la școală, de
asemenea, se recomandă să fie limitat. Astfel, s-a propus ca procesul educativ să nu depășească 1,5
ore/zi cu o durată a orei de maxim 40 minute și pauze de maxim 15 minute, pentru a se permite
timpul necesar spălatului eficient al mâinilor și aerisirea sălilor.

Cum trebuie să fie efectuat triajul epidemiologic?

Triajul epidemiologic are o importanță majoră în prevenirea infecției COVID-19 și trebuie efectuat
zilnic, de către un cadru medical/didactic instruit, la intrarea în instituția de învățământ, cu asigurarea
respectării unui circuit prestabilit, astfel încât să nu se intre și să se iasă pe același traseu. Triajul
epidemiologic include măsurarea temperaturii cu termometre non-contact și o anamneză privind
starea de sănătate a elevului referitor la simptomele unei infecții respiratorii sau digestive (tuse,
secreții nazale, dureri în gât, cefalee, diaree etc.). Se recomandă ca aceste monitorizări să fie
efectuate și pe parcursul zilei, în pauze sau la sfârșitul orelor.

În cazul în care elevul, la triajul epidemiologic inițial (la începutul orelor) sau pe parcursul zile (în
timpul orelor de curs), prezintă o temperatură corporală mai mare de 37,0°C şi/sau simptome ale unei
infecții respiratorii sau alte simptome de boală, acesta va fi izolat într-un spaţiu destinat pentru acest
scop şi vor fi anunțați imediat părinții sau reprezentanții legali ai acestuia. Încăperea destinată pentru
izolarea copilului cu simptome trebuie să fie dotată corespunzător (pat, termometru, condiții pentru
igiena respiratorie și igiena mâinilor) și bine aerisită, iar copilul trebuie să fie supravegheat de către
un cadru medical/didactic până va fi preluat din instituția de învățământ. Dacă este necesar să meargă
la baie în această perioadă, se va folosi o baie separată, dacă este posibil. Suprafețele din baie trebuie
curăţate şi dezinfectate, folosindu-se produse biocide avizate, înainte de a fi folosită de oricine
altcineva. Elevul va fi supravegheat și nu se va transporta la instituția medicală până la sosirea
părintelui. De menționat însă că, dacă simptomele sunt severe și starea se agravează, se va apela la
serviciul de urgenţă 112. Persoana care supraveghează și asistă elevul cu simptome caracteristice
infecției va respecta măsurile de precauție și aplicarea echipamentului de protecție corespunzător
(mască, mănuşi). Este extrem de important să fie respectată igiena mâinilor, folosindu-se soluţie
dezinfectantă pe bază de alcool de 70%, iar în cazul în care mâinile devin vizibil murdare sau
contaminate cu secreții biologice, de spălat bine cu apă și săpun.

După ce copilul cu simptome a fost preluat de către părinți sau serviciul de asistență medicală,
obligatoriu se face igienizarea suprafeţelor. Persoana responsabilă de triajul epidemiologic va
documenta cazul în registrul instituțional și va informa medicul de familie la care copilul se află la
evidență și medicul epidemiolog din cadrul Centrului de Sănătate Publică teritorial despre cazul
suspect COVID-19 înregistrat. Medicul epidemiolog va iniția investigaţia epidemiologică și, în
comun cu administrația instituției de învățământ, va efectua evaluarea riscului și va determina
măsurile de prevenire și control care trebuie întreprinse în cadrul instituției, iar în colaborare cu
asistența medicală primară, va stabili măsurile de control a infecției și supravegherea medicală.

Care sunt măsurile privind transportul în comun al elevilor la și de la unitatea de învățământ?

Este important de menționat că punctul 9, cu referire la măsurile privind transportul în comun al

elevilor la și de la instituția de învățămân din Instrucțiunea privind măsurile de protecţie care trebuie
aplicate pentru organizarea activității instituțiilor de învățământ publice şi private în contextul
epidemiologic COVID-19, aprobată prin Hotărârea nr. 26 din 21 august 2020 a fost revizuit prin
Hotărârea CNESP nr. 28 din 28 august 2020 și prevede că, transportarea copiilor/însoţitorilor în
mijlocul de transport şcolar, spre şi de la instituţia de învăţământ, se va organiza la capacitatea
numărului de scaune, cu respectarea măsurilor de sănătate publică. Pentru a preveni aglomerările,
numărul de mijloace de transport poate fi suplimentat sau orarul poate fi decalat în timp. În drum
către școală, elevii și însoțitorii trebuie să respecte măsurile generale de sănătate publică, în special:
acoperirea gurii și nasului cu echipament de protecție (masca). Șoferul mijlocului de transport va
respecta obligatoriu măsurile generale de protecție și va asigura aerisirea și dotarea transportului cu
substanțe dezinfectante pentru igiena mâinilor și dezinfectarea temeinică a suprafețelor după fiecare
cursă.
Conform Instrucțiunii, dacă unul dintre elevi este diagnosticat cu noul tip de coronavirus,
întreaga clasă încetează să frecventeze școala și trebuie să stea acasă, în carantină pentru o
perioadă de 14 zile. Ce se întâmplă dacă diagnosticul este confirmat la unul sau mai mulţi
membri ai familiei elevului?

În cazul stabilirii diagnosticului COVID-19 la un elev, măsurile de sănătate publică sunt direcționate
spre prevenirea răspândirii infecției prin izolarea sursei de infecție (elevul bolnav) și plasarea în
regim de autoizolare/carantină a persoanelor care au fost în contact cu persoana bolnavă.
Astfel, conform Protocolului clinic standardizat pentru medicul de familie, elevul confirmat cu
infecția COVID-19 va fi supravegheat de medicul de familie care, în funcție de starea de sănătate și
posibilitățile de izolare, stabilește modalitatea de tratament în condiții de domiciliu sau spital.

A doua direcție de măsuri ține de supravegherea contacților și respectiv, toţi elevii din clasa în care
elevul cu diagnosticul confirmat de COVID-19 își făcea studiile vor fi incluși în categoria de
„persoană contact” și vor fi plasați în regim de autoizolare/carantină la domiciliu pentru 14 zile, iar
calculul zilelor se va efectua de la ultima zi de contact cu elevul confirmat COVID-19 pozitiv. Clasa
va continua studiile la distanță (în regim on-line) pentru perioada menţionată.

Elevii care sunt plasați în regim de autoizolare la domiciliu nu au voie să părăsească domiciliul decât
în cazurile de necesitate stringentă și trebuie să fie izolați de membrii familiei pentru a evita la
maxim contactul cu persoanele terțe. Sigur că elevul trebuie să fie asistat de membrii familiei care
vor respecta cu strictețe măsurile de precauție precum purtarea măștii, igiena mâinilor, dezinfecția
suprafețelor și aerisirea frecventă a încăperilor. Părinții sau tutorii trebuie să monitorizeze zilnic
elevul și să informeze la telefon medicul de familie despre starea lui de sănătate. La primele
simptome de boală, precum, febră, tuse, rinoree, părintele trebuie să apeleze medicul de familie, iar
la agravarea stării de sănătate, Serviciul 112.

Decizia privind plasarea în carantină/autoizolare a profesorilor, care au predat în clasa respectivă, în

timpul în care a frecventat școala elevul cu diagnosticul confirmat de COVID-19 va fi luată de către
conducătorul instituţiei de învăţământ, prin coordonare cu medicul epidemiolog teritorial, reieşind
din riscurile epidemiologice și specificul didactic. Cu alte cuvinte, se va face evaluarea riscului și
dacă profesorul a respectat măsurile de precauție privitor la igiena mâinilor și purtarea măștii de
protecție permanent și corect, atunci el își va continua activitatea în cadrul instituției de învățământ,
iar în cazul în care în procesul de evaluare a riscului se constată că măsurile de precauție nu au fost
respectate în totalitate, atunci profesorul va fi plasat în autoizolare/carantină.

Conform regulamentului, revenirea în colectivitate a elevilor care au avut probleme de

sănătate şi nu au frecventat orele se va realiza obligatoriu în baza certificatului medical. În ce
situații nu este obligatorie prezentarea acestui certificat?

În cazul absentării copilului din instituția de învățământ mai mult de 3 zile din motive nelegate de
boală, nu se va solicita eliberarea certificatului de contact de către medicul de familie pentru
admiterea în instituția de învățământ, în scopul evitării aglomerărilor în instituțiile medicale. În
asemenea cazuri, se recomandă prezentarea la educator/diriginte, de către părinte sau reprezentant
legal, a declarației pe propria răspundere despre faptul că acest copil nu a fost bolnav și nu a
interacționat cu o persoană bolnavă de  COVID-19.

Nu se va solicita certificatul nici în cazul plasării copiilor în carantină pentru 14 zile după
interacțiunea cu un copil bolnav în instituția de învățământ. Excepție fac cazurile, când în perioada
de carantină, la copil se constată apariția semnelor de infecție, fapt care necesită consultația
obligatorie a medicului de familie, cu eliberarea ulterioară a certificatului privind însănătoșirea și
permisiunea frecventării colectivităților de copii. Totodată, se recomandă prezentarea la diriginte, de
către părinte sau reprezentantul legal, a declarației pe propria răspundere că elevul nu a fost bolnav și
nu a interacționat cu p persoană contaminată cu virusul COVID-19.
În prezent, pentru prevenirea răspândirii virusului, copii din clasele primare primesc micul
dejun la pachet. De când ar putea fi reluată alimentația obișnuită în școli?

La moment, colegii din cadrul Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor și Agenției Naționale
pentru Sănătate Publică examinează rapoartele de autoevaluare privind respectarea normelor sanitare
în blocurile alimentare și coordonează meniurile model. Deciziile privind reluarea alimentației va fi
luată în funcția de evoluția situației epidemiologice și posibilitățile de respectare a normelor sanitare.