MODUL

PSIHOPEDAGOGIG
STRATEGII DE
INSTRUIRE
Context Cadrul didactic: Strategii educaționale:

Sursă: activități și instrumente analiza resurselor, a

domeniul militar – similare, orientând condițiilor, a
alternativă de luptă, activitatea didactică spre factorilor educaționali
condițiile și factorii de maximum de rezultate care pot maximiza
teren, variabile pentru educaționale rezultatele
obținerea victoriei, instructive – educative.
soluții diferite
Strategia didactică reunește

- Conceperea predării unei discipline – nivelul metodic

- Elaborarea conținuturilor – proiectarea curriculară
- Predarea – lecție, modul, situație
„stare acțională
corespunzătoare unor
demersuri fixe de conducere
și organizare a clasei de elevi
printr-o corelare specifică
între predare și învățare”
(Geulen, 1995)
„ansamblul de resurse și
metode planificate și
organizate de profesor în
scopul de a permite elevilor
să atingă obiectivele
stabilite”
(Cerghit, 1993)
„o componentă a programului de
instruire, reprezentând, din perspectiva
cadrului didactic, aspectul activ,
dinamic, al formei de dirijare efectivă a
învățării” + „un ansamblu de acțiuni
coordonate și armonios integrate
menite să dirijeze învățarea în vederea
realizării obiectivelor preformulate”
(Vlăsceanu, 1988)
Strategii de instruire
Strategia didactică
▪ Presupune un mod de abordare a unei situații de instruire
specifice dpdv:
✔ Psihosocial – relații și interacțiuni
✔ Psihopedagogic – motivație, personalitate, stil de învățare
▪ Sprijină raționalizarea conținuturilor instruirii, determinând
structuri acționale care să conducă la atingerea obiectivelor
Strategia didactică
▪ Are în vedere optimizarea instruirii – prin gestionarea resurselor
pentru a atinge criteriile de eficiență și eficacitate ale procesului.
▪ Are o structură multinivelară:
✔ Metode de instruire
✔ Mijloace de instruire
✔ Forme de organizare a instruirii
✔ Interacțiuni și relații instrucționale
✔ Decizia instrucțională
Criterii pentru proiectarea și implementarea unei situații de instruire (1)
• Reprezentarea cadrului didactic („poziția teoretică” a profesorului, așteptările,
competența, personalitatea sa etc.)
• Obiectivele situației instrucționale (anticiparea resurselor, restricțiilor, indicator al
eficienței etc.)
• Structura și natura unităților de conținut (ex. Abordarea predării ca proces sau ca produs)
Criterii pentru proiectarea și implementarea unei situații de instruire (2)
• Tipul de învățare (bazarea strategiei didactice pe teoriile învățării)
• Stilul de predare (dimensiune activă, dinamică)
• Caracteristici psihosociale ale celor implicați în instruire
• Ergonomia spațiului școlar
• Timpul de instruire
Tipologia strategiilor de instruire
❑ După domeniul activităților instrucționale predominante (Bloom, Merrill & Kelety, 1981; Lesgold, 1984;
Cerghit, 1993)
✔ Strategii cognitive
✔ Strategii psihomotrice
✔ Strategii afectiv-motivaționale
✔ Strategii combinatorii

❑ După strategiile gândirii (Di Vesta, 1983; Anderson, 1980; Norman, 1985; Campione & Brown, 1998)
✔ Strategii inductive (de la exemplu - la idee)
✔ Strategii deductive (de la idee - la exemplu)
✔ Strategii analogice (mediere prin intermediul unui model)
✔ Transductive (prin metaforă, eseu, tranzitivitate)
✔ Mixte (interactiv & dinamic)

❑ După gradul de structurare a sarcinilor de instruire (O’Neal, 1988; Wertsch, 1991; Barca, 1995; Iucu, 1999;
Coll, 1999)
✔ Strategii algoritmice (dirijare strictă a învățării; fiecărui obiectiv îi corespunde un comportament specific)
✔ Strategii semi-prescrise (dirijare redusă, comportamente mai puțin conturate care conduc la obiective)
✔ Strategii euristice (pe bază de descoperire, prin comportamente de căutare – elevul ia decizii/situații incerte)
 Construirea strategiilor de instruire (Manolescu)
• Organizarea elevilor • Intervențiile cadrului didactic
- Individual - Permanente
- Grupal - Episodice
- Frontal - alternante
• Organizarea conținuturilor • Exerciții aplicative sau de
- Fragmentat consolidare
- Integrat în unități - Imediat
- Global - Seriat
- Amânat
• Prezentarea conținuturilor • Evaluarea
- Expozitiv - Sumativă
- Problematizant - Formativă
- Descoperire - Alternantă
Fazele construirii
strategiilor de
instruire
● Faza de analiză

Examinarea variabilelor instrucționale și caracterizarea acestora la nivel de potențial general și situațional

- Obiective
- Conținuturi
- Resurse: psihologice, materiale, de timp, echipamente
- Metodologii
- Evaluare
- Feedback

Evaluarea factorilor psihopedagogici care pot să influențeze învățarea globală și contextuală

- Participarea fizică și mentală a elevilor
- Conținuturi

- Gradul de aplicabilitate a conținuturilor (transferul)

- Respectarea ritmurilor individuale/optime de învățare
- Feedback
- Motivația instrucțională
● Faza de sinteză

Reținerea elementelor necesare pentru conturarea unei strategii specifice

Alegerea și combinarea variabilelor în funcție de opțiunile favorabile

Specificarea elementelor de detaliu cu privire la:

- Reprezentarea cadrului didactic despre învățare
- Metode de instruire
- Mijloace de instruire
- Forme de organizare a instruirii
- Interacțiuni și relații instrucționale
- Decizia instrucțională
Metode folosite
în procesul de
învățământ
Metode folosite în procesul de învățământ

I. Expunerea
- esențializarea informației
- Ierarhizarea strictă a ideii
- Enunțarea unor ipoteze și teorii
- Analiza și interpretarea critică a unor puncte de vedere

1. Expunerea cu oponent
2. Expunerea dezbatere
3. Expunerea dialogată
 II. Conversația
4. Conversația formativă (de
1. Conversația euristică sensibilizare, de întărire a
(descoperirea de noi convingerilor, de influențare
adevăruri, elaborare de noi a atitudinilor, opiniilor etc.)
cunoștințe)
● Întrebări convergente (analize,
comparații, sinteze, asociații de idei)
● Întrebări divergente (traiectorii
inedite, diversitate de soluții)
● Întrebări de evaluare (judecăți 3. Conversația de verificare
proprii de valoare) sau de control (examinarea și
evaluarea achizițiilor
cognitive)
2. Conversația de
consolidare și
sistematizare a
cunoștințelor

Metode folosite în procesul de învățământ

Metode folosite în procesul de învățământ

III. Studiul de caz

- tendința de apropiere de viața reală – premisă: existența

unei similitudini între viața reală și situația de învățare
conduce la o învățare mai eficientă

- Punct de plecare: o problemă desprinsă din realitate,

care conduce la analiză și discuție

→ Cunoaștere deductivă – concretizarea unei idei, a unei generalizări

→ Cunoaștere inductivă – confruntare directă cu o situație reală, autentică

(condensarea esențialului) – conducând la dezvăluirea generalului, formularea unor
concluzii generalizatoare
III. Studiul de caz – variante
1. Metoda situației
- Prezentarea completă a cazului studiat, elevii primind toate informațiile necesare
pentru soluționarea acestuia
2. Studiul analitic al cazului (Incidence Method)
- Prezentarea completă a cazului, dar prezentarea parțială/deloc a informațiilor
necesare soluționării
3. Elevii nu beneficiază nici de o prezentare a cazului, nici de prezentarea soluțiilor
Metode folosite în procesul de învățământ

IV. Metode
creative de grup
1. Metoda brainstorming-ului (asaltul de idei)
- Emiterea unui număr cât mai mare de idei, cât mai variate
1. Sinectică (Metoda Gordon)
- Metoda asociațiilor de idei (analogii, metafore)
1. Metoda Phillips 66
- Analiza unei situații din mai multe puncte de vedere
- 6 persoane (4 participanți + 1 secretar + conducător de grup) – 6
minute/temă
1. Metoda Brainwriting (6-3-5)
- 6 persoane – 3 idei – 5 minute
Metode folosite în procesul de învățământ

5. Metoda Frisco
- Varianta la brainstorming – se asociază roluri participanților (optimist, pesimist,
analitic, rațional, conservator, exuberant etc.)
6. Ciorchinele
- Organizare grafică a ideilor – gândire neliniară (prin marcarea conexiunilor dintre
idei)
7. Cvintetul
- poezie/structură de 5 rânduri – structurarea informației:
- Rândul 1 – Titlu - 1 substantiv Predarea
- Rândul 2 – Descriere – 2 adjective complexă, grea
- Rândul 3 – Acțiune – 3 verbe provoacă, activează, răsplătește
- Rândul 4 – Sentiment – 4 cuvinte/sintagmă leagă noul de vechi
- Rândul 5 – Esența – 1 verb (gerunziu) educând
Brainstorming
Sinectică
Brainwriting
Ciorchine
Mindmap/harta conceptuală
Mijloace de instruire

= instrumente, materiale, dispozitive și alte forme de

reprezentare materială a realității; produse adaptate și
selecționate în conformitate cu unele criterii psihologice și
pedagogice în scopul realizării cu succes a obiectivelor
instructiv-educative ale procesului de învățământ
Mijloace de instruire
1. Mijloace informativ-demonstrative
- Intuitiv-obiectuale și imagistice
- Serii de materiale naturale & forme de reprezentare
- Logico – raționale (simboluri)
2. Mijloace de exersare și de formare
- Truse de laborator, aparate sportive, instrumente muzicale etc.
3. Mijloace audio-vizuale
4. Mijloace de raționalizare a timpului didactic
5. Tehnica informatică și de calcul
Forme de organizare a instruirii

I. Diversificare instituțională

Diversificarea studiilor:
▪ Organizatorică
▪ Cursuri opționale
▪ Schimbarea structurii clasei de elevi (clase de nivel, grupe de nivel, clase speciale)

Diversificare curriculară
▪ Învățământ modular

Diversificare procesuală
▪ Individualizarea instruirii la nivelul fiecărei clase
II. Organizarea instruirii
Organizare frontală
▪ Toți elevii sunt egali
▪ Strategii axate pe metodele expunerii și conversației
▪ Sarcinile de lucru, timpul, instrumentele, suportul de inițiere – de obicei comune
▪ Diferențierile pot să apară la nivelul tipurilor de întrebări formulate/timpul de organizare a răspunsurilor

Organizare grupală
▪ Organizarea elevilor pe echipe, în funcție de anumite criterii
- grup omogen
- în funcție de interese, capacități, rezultate școlare
- sarcini de instruire distribuite diferențiat
- îndrumarea permanentă a cadrului didactic
- timp de instruire distribuit neuniform
- grup eterogen
- elevii au interese, capacități, rezultate diferențiate
- sarcini de instruire comune sau diferențiate

Organizare individuală
▪ Respectă individualitatea elevilor
▪ Sarcini de instruire în concordanță cu nevoile și posibilitățile fiecărui elev
III. Criterii de organizarea instruirii în funcție de...
1. Sarcină
▪ Comună
▪ Diferențiată
- calitativ
- cantitativ

2. Dirijarea instruirii
▪ Riguroasă Comună
▪ Semi-independentă Diferențiată
▪ Independentă

3. Timp
▪ Egal
▪ Diferențiat

4. Stil de învățare
▪ Inductiv
▪ Deductiv
▪ Practic

5. Motivație
▪ Extrinsecă
▪ Instrinsecă
Proiectarea activităților de instruire

= ansamblu de procese și operații de anticipare a activităților

instrucționale

= presupune o stare de pregătire optimă a activității, încât

aceasta să pună în valoare întregul potențial creativ al
profesorului respectiv, fără a-i solicita acestuia copierea unor
modele instrucționale preexistente
Condițiile inițiale ale proiectării

- Complexitatea
- Continuitatea
- Cadrele de referință
- Activitatea didactică anterioară
- Situația prezentă
- Eventuale predicții
Conținutul proiectării - algoritm
1. Precizarea intențiilor urmărite
1. Cunoașterea resurselor și a condițiilor concrete de desfășurare a procesului instrucțional:
- disponibilitățile psihologice de învățare ale elevilor;
- starea de pregătire a elevilor;
- Specificul particularităților de vârstă
3. Organizarea conținutului procesului de instruire și educație
3. Definirea structurilor operaționale
- enunțarea comportamentelor observabile, a performanțelor minim acceptate pe care trebuie să le demonstreze elevii la
finalul activității

5. Stabilirea activităților de instruire – învățare

- Tipuri de învățare
- Modalitățile de lucru
- Metode și procedee
- Mijloace de învățământ

6. Stabilirea modalităților de evaluare

7. Obiectivarea acțiunilor de proiectare
EVALUAREA
• Docimologie - „dokime” (probă, examen) – H. Pieron (1929)
- Domeniu al pedagogiei
- Știință care se referă la studierea sistematică a examenelor, a sistemelor de notare și a
comportării examinatorului și a celor examinați
• Docimantica
- Tehnica examenelor
• Doxologia
- Studiul sistematic al rolului pe care îl joacă evaluarea în educația școlară

• Docimologia
- „studierea sistematică a examenelor, analiza științifică a modurilor de notare, a variabilelor
notării la examinatori diferiți și la aceiași examinatori, a factorilor subiectivi ai notării, precum
și identificarea mijloacelor menite să contribuie la asigurarea obiectivității unei examinări și
evaluări”
 • Educația reflectă
1. Măsurarea și aprecierea rezultatelor elevilor – informații, deprinderi, fond aptitudinal,
motivarea elevului etc.
2. Eficacitatea activității profesorului
 • Evaluarea verifică:
1. Eficiența sistemului de învățământ (se verifică dacă sistemul educațional își îndeplinește
funcțiile)
a) Evaluarea economică – raportul dintre resursele materiale și financiare investite de
societate și rezultatele învățământului (🡪 calitatea forței de muncă, contribuția ei la
progresul social)
b) Evaluarea pedagogică – raportul dintre obiectivele proiectate și rezultatele obținute de
către elevi (🡪 rezultate bune, dar efort mare vs. Rezultate bune, dar efort mai mic (mai
eficient) )
Randamentul școlar
= raportul dintre nivelul de pregătire teoretică și practică a elevului și prevederile programelor
școlare

Calitatea învățământului
= raportul dintre rezultatele obținute și rezultatele scontate (stabilite prin obiective)
Tendințe în evaluare:

- De la verificarea și aprecierea rezultatelor 🡪 la evaluarea procesului, a strategiei; nu numai a

elevului, dar și a conținutului, a metodelor, a obiectivelor, a situației de învățare, a evaluării
- De la indicatori (achiziții congnitive) 🡪 la indicatori care se referă la conduita, personalitatea
elevilor, atitudinile, gradul de încorporare a unor valori etc.
- Diversificarea tehnicilor de evaluare (test docimologic, lucrări-sinteză, evaluarea activităților
practice)
- Deschiderea evaluării către mai multe rezultate – competențe relaționale, comunicarea
profesor-elev, integrare socială etc.
- Centrarea asupra rezultatelor pozitive vs. Sancționarea permanentă a celor negative
- Transformarea elevului într-un partener autentic al profesorului în evaluare, autoevaluare,
interevaluare, evaluare controlată
Funcțiile evaluării:

1. De diagnosticare și prognosticare
- Valoarea, nivelul și performanțele pregătirii elevului la un moment dat + oferă posibilitatea de
a prevedea rezultate viitoare
2. Educativă
- Cea mai importantă funcție – în vederea stimulării obținerii unor rezultate superioare
3. Selectivă
- Clasificarea și ierarhizarea elevilor în raport cu rezultatele școlare obținute
4. Didactică
- Principala sursă a feed-back-ului (elev + profesor)
5. Social-economică
- eficiența învățământului în plan macro-social
Scopurile evaluării:
Determinarea nivelului la care se găsesc rezultatele în diferite momente ale activității, în raport
cu realizarea unui anumit obiectiv
1. Instructive
2. De orientare
3. De decizie
Formele evaluării:

1. Evaluare inițială
- Stabilirea capacităților de învățare, nivelul de pregătire a elevilor
- Probe inițiale de evaluare: orale, scrise sau practice
2. Evaluare continuă/formativă
- Pe tot parcursul demersului didactic (etape mai restrânse)
- Își propune să evalueze unde se află elevul într-un moment dat față de obiectivele stabilite
- Permite revizuirea procesului pe parcurs
3. Evaluare cumulativă/sumativă
- Varianta „tradițională”, la finalul procesului de învățământ
- Nu are efect asupra ameliorării rezultatelor/procesului (poate doar la generația următoare)
Metode de evaluare:

1. Tradiționale
- observația curentă
- Chestionarea/examinarea orală
- Probele scrise/grafice/practice/portofoliul
- examenele
2. Moderne
- Testele de cunoștințe
- Instruire/evaluare asistată de calculator
Metode de evaluare tradiționale

Observația curentă
- Sesizarea contribuțiilor spontane/teme/muncă independentă/fixarea cunoștințelor/
neatenție/dificultăți/greșeli semnificative
- Acestea nu fac obiectul notării, dar contribuie la aprecierea elevului
- Contribuie la feedback în timp real de la elevi la profesor (și invers)
Metode de evaluare tradiționale

Chestionarea/examinarea orală
- „ascultarea elevilor”
- Formă particulară a conversației
- Nu există formulă standard
DAR
- 3-5 elevi/formule diferite
- discuție cu toată clasa, numirea celor „ascultați” & contribuții/completări de la toată clasa!
- Întrebări de bază + întrebări ajutătoare (fără fracționare excesivă a răspunsurilor)
- Forme combinate de evaluare
- Anticiparea ascultării și stabilirea eșantionului de elevi! (reprezentativitate/conținut & clasă
de elevi)
- Nu doar reproducere, ci interacțiune cu materialul „de învățat”
- Crearea unui mediu echilibrat, care să nu îndepărteze elevul
Metode de evaluare tradiționale

Probe scrise/grafice/practice
- Completează chestionarea orală
- Sunt mai „economice”
- Probele scrise: verificarea curentă (lucrarea de control) + lucrări semestriale/anunțate
(tezele)
- Verificarea curentă: 20-30 minute, neanunțată, verificarea cunoștințelor din lecția de zi (de
2-3 ori/semestru)
- Lucrări semestriale: anunțate, acoperă o anumită parte a materiei, pregătite/recapitulare

- Evitarea supraîncărcării
- Neexploatarea situațiilor „critice” pentru elevi
- Nu doar simplă reproducere
Metode de evaluare tradiționale

Portofoliul
- Evaluare longitudinală (long-term assessment – Spandel, 1997)
- Colectarea produselor activității elevilor
- Implicarea activă a elevilor

Examenele
- Promovarea la o disciplină/an școlar/ciclu de învățământ
- Evaluare orală/practică/scrisă – asimilarea informațiilor, formarea deprinderilor &
priceperilor
- Constatarea asimilării unui minim necesar promovării
SAU
Examenele concurs
- Examene de selecție – realizează ierarhia candidaților pentru admitere/concursuri
Metode de evaluare moderne

Testul docimologic
- A testa = a „face proba” satisfacerii exigențelor școlii/verificarea efectelor programului
urmat
- „o probă definită, implicând o sarcină de îndeplinit, identică pentru toţi subiecţii, cu o
tehnică precisă pentru aprecierea succesului şi a eşecului, sau pentru notarea numerică a
reuşitei” (Asociaţia Internaţională de Psihotehnică).
- Teste de cunoștințe

Elemente definitorii:
- Examinarea în condiții asemănătoare condițiilor experimentale
- Înregistrează și comportamentul declanșat la subiect
- Este precis și obiectiv
- Comportamentul înregistrat este evaluat statistic, prin raportare la grup
- Scopul final: clasificarea subiectului examinat (elevul) prin raportare la grupul de referință
Metode de evaluare moderne

Testul docimologic
- Se încearcă eliminarea variațiilor între elevi/testări diferite/evaluatori diferiți/contexte
diverse
- Mai obiectiv
- Trasătură centrală – standardizarea condițiilor de examinare și a modalităților de notare (și
îndepărtarea de probele tradiționale de evaluare)
- Pornește de la princiiile testării psihologice
- Contribuie la prognoză (anticipează rezultate viitoare pe baza unei serii de înregistrări
succesive)
Metode de evaluare moderne

Testul docimologic
- Conține probe/itemi care permit să se determine nivelul de dezvoltare a unor capacităţi;
- Sunt instrumente de evaluare care se aplică numai în cadrul obişnuit de desfăşurare a
activităţii didactice şi nu în condiţii de laborator;
- Fac posibilă măsurarea şi aprecierea nivelului de pregătire al unui elev, al unei clase;
- Arată „valoarea informaţiei” acumulate, conducând la stabilirea unui „coeficient de
informare”.
Metode de evaluare moderne

Testul docimologic – etape în realizare:

a). Precizarea obiectivelor, realizarea unei concordanţe între acestea şi conţinutul învăţământului.
b). Documentarea ştiinţifică - identificarea şi folosirea surselor care conduc la o mai bună
cunoaştere a problematicii vizate.
c). Avansarea unor ipoteze, prin conceperea sau selecţionarea problemelor reprezentative pentru
întreaga materie asupra căreia se face verificarea.
- Ce tip de test? (de învățare, de viteză,de redare mimetică a informației, de prelucrare creatoare)
- Ce tip de itemi? (alegere multiplă, răspunsuri împerecheate, adevărat/fals)
- Răspunsuri închise/deschise
d) Experimentarea testului
e) Analiza statistică și ameliorarea testului
Evaluarea școlară

- diferite sisteme de exprimare a aprecierilor asupra rezultatelor şcolare: comentarea lor prin
laude sau observaţii critice, precum şi diverse moduri de notare (cifre, litere, calificative, culori
etc.).
- Notarea diferă de la sistem la sistem
(1-5 Rusia/1-6 Germania/1-7 Suedia/1-10 România, Finlanda/1-13 Danemarca/1-20 Franța)
Calificative/litere/binar (admins/respins)/reprezentări vizuale/aprecieri (magna cum laudae)
Evaluarea școlară
Criterii

▪ obiectivă - să reflecte cantitatea (volumul) informaţiilor, deprinderilor şi priceperilor în raport

cu prevederile documentelor şcolare şi calitatea acestor achiziţii;
▪ ne-subiectivă - profesorul să nu fie influenţat de celelalte note ale elevului (de la alte discipline
sau de la aceeaşi disciplină în trecut
▪ să fie luate în considerare calităţile şi performanţele capacităţilor intelectuale şi profesionale
creative, imaginaţia, spiritul de observaţie, spiritul critic etc.;
▪ nota să fie explicată, pentru ca elevul să ştie ce a greşit şi ce trebuie să facă pentru a progresa;
▪ profesorul să participe afectiv la actul evaluativ (să-l bucure reuşita şi să-l întristeze eşecurile);
▪ la acordarea notei pot fi cooptaţi şi elevii cerându-li-se să-şi motiveze aprecierile.
Evaluarea școlară
Factori perturbatori

▪ Efectul halo - tendinţa aprecierii unor rezultate sau însuşiri sub influenţa impresiei generale
asupra subiectului
▪ Efectul de blândeţe - tendinţa de a aprecia cu indulgenţă persoanele mai bine cunoscute în
comparaţie cu cele mai puţin cunoscute
▪ „Eroarea de generozitate”- evaluatorul are “motive” de a manifesta indulgenţa în aprecierea
subiecţilor (ex. Diriginte)
▪ Efectul Pygmalion – aprecierea rezultatelor deţinute de un elev sunt puternic influenţate de
opinia pe care evaluatorul şi-a format-o despre capacităţile acestuia
▪ Efectul Oedipian - profesorii au o părere nefavorabilă despre unii elevi, determinată de diferite
consideraţii
▪ Ecuaţia personală a examinatorului sau eroarea individuală constantă
▪ Efectul de contrast sau de ordine (după cum se produce: simultan sau succesiv) - accentuarea a
ceea ce îi deosebeşte pe subiecţi
▪ Eroarea de tendinţă centrală - tendinţa de a formula aprecieri medii, de a evita extremele (7)