Metodologia

instruirii. Stiluri de
instruire
Tema Asincron 16 mai
Burunsus Claudia-Patricia
Instruirea
Instruirea poate fi definită ca un proces sistematic de învățare care te ajuta
sa-ti desfasori activitatea cât mai bine. O definiție mai detaliată a instruirii ar
putea fi: "Setul de activități organizate destinate sa incurajeze dezvoltarea
unui individ sau a unei organizatii".

Instruirea reprezinta activitatea specifica realizata in cadrul procesului de

invatamant conform obiectivelor pedagogice generale elaborate la nivel de
sistem, in termeni de politică a educației ( Finalitatile educatiei. Procesul de
invatamant).
Stilul de instruire
“Stilul” reprezintă o variabilă organizaţională ce cuprinde componente
psiho-sociale şi manageriale cu un grad înalt de influenţă în planul relaţional şi
interacţional pedagogic. (Massari, 2009, p. 37).

”Stilul de instruire reflectă ansamblul de trăsături de personalitate,

comportament, raporturi interpersonale, competențe și aptitudini specifice,
roluri asumate și calități personale, manifestat constant în activitatea de
desfășurare a procesului educațional.” (Massari, 2012, p. 54)
„K. Lewin, R. K White care au identificat trei
stiluri de conducere a unui grup:
1. Stilul autoritar - se caracterizează prin faptul că liderul determină
întreaga desfășurare a activității, el dictează tehnicile și etapele
activității, fixează fiecărui membru al grupului sarcinile de muncă.
2. Stilul democratic - problemele sunt discutate și deciziile sunt luate
cu participarea întregului grup, care beneficiază de încurajarea și
asistență liderului. Perspectivele și etapele activității sunt schițate la
început, iar liderul sugerează două-trei tehnici de lucru.
3. Stilul laissez-faire - presupune un rol pasiv al liderului. Membrii
grupului au întreaga libertate de decizie în ceea ce privește etapele de
desfășurare a activității și metodele utilizate. Liderului nu se amestecă
în activitatea grupului.” (Sălăvăstru, 2004, p. 157)
„Vroom clasifică stilul educațional
raportându-se la modelul normativ:
1. Autocrat I: profesorul ia singur decizia pe baza informațiilor
deținute până atunci;
2. Autocrat II: profesorul obține informașii suplimentare și apoi
decide;
3. Consultativ I: profesorul este cel care prezintă problema unor
membri relevanți, apoi hotărăște singur;
4. Consultativ II: profesorul accept adesea ca membrii grupului să
ia decizii.” (Massari, 2009, p. 39)
,,Necesară învățării, predarea trebuie să fie si utilă acesteia, adică să fie concepută și organizată după nevoile și
posibilitățile învățării. Cel putin trei elemente definesc, cu deosebire, calitatea predării: metodele, strategiile și stilul
de predare. Se disting un număr de 10 stiluri didactice:
● Stilul de comandă sau directiv: bazat pe
autoritatea profesorului care comandă
succesiunea activităților sau activităților
impuse, în totalitate, prin intermendiul
programării (a programelor-nucleu)
● Stilul practic – bazat pe o explicație precisă,
apoi pe o execuție prin imitatie din
parteasubiectului.
● Stilul de reciprocitate – bazat pe evaluarea
reciprocă, după criterii pregătite de profesor
(ca în cazul activității în echipă, a învățării în
perechi).
● Stilul de autocontrol - cu accent pe
autonomia subiectului și capacitățile sale de
autoevaluare.
● Stilul de incluziune - de includere a elevului în
îndeplinirea unor sarcini de niveluri diferite,
el fiind acela care decide la ce nivel se poate
implica.
● Stilul centrat pe descoperirea dirijată.
● Stilul centrat pe descoperirea
convergentă - menit să conducă la
descoperirea soluției unei probleme, la
formularea unei concluzii prin raționament
și gândire critică.
● Stilul centrat pe activitate divergentă
– ce conduce gândirea pe traiectorii
necunoscute, neobișnuite, spre soluții
inedite, spre creativitate.
● Stilul bazat pe proiectarea programului
individual (personal).
● Stilul inițiat de cel care învață - acesta
având posibilitatea să inițieze experiențe
proprii, să le proiecteze, să le execute și să
le evalueze.”
(Petrescu, 2000, p. 129)
Aplicații
● Să aleagă din cele 3 clasificări prezentate câte un stil și să argumenteze
importanța lui, în ce situație poate fi aplicat sau de ce nu consideră acel
stil potrivit/aplicabil în pedagogia modernă.
● Să ofere exemple de ton, cuvinte, fraze ce pot fi folosite de un profesor cu
unul din stilurile prezentate + pentru o abordare mai creativă elevii vor fi
rugați să iese în fața clasei pentru a „juca rolul” profesorului cu un stil ales
de ei, iar ceilalți colegi vor fi rugați să ghicească stilul prezentat.
Bibliografie
● Masari, Gianina Ana, 2009, „Teoria și metodologia instruirii”, Editura
Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași;
● Masari, Gianina Ana, 2012, ”Teoria și practica instruirii și a evaluării”,
Editura Performantică;
● Sălăvăstru, Dorina, 2004, ,,Psihologia educației”, Editura Polirom, Iași;
● Petrescu, Paloma, 2000, ,,Management educațional”, Editura Dacia,
Cluj-Napoca.