Scopul: Dezvoltarea sferei emoţionale a copilului.

Jocul “Vocabularul emoţional”

Conţinutul:
Copilului i se prezintă un set de fişe cu feţe ce redau diferite stări emoţionale şi i se adresează
întrebarea: ”Ce stări emoţionale sunt reprezentate pe cartonaşe?”. Apoi copilului i se propune să-şi
amintească când el a simţit o stare similară celei din fişă. Ce simţea în starea dată? Ar dori el să se
întoarcă în acea stare? Dar poate această expresie a feţei să redea altă stare a omului? În ce alte stări
redate în fişe tu ai mai fost? Hai să le desenăm.”
Peste 2-3 săptămâni jocul poate fi repetat, totodată comparând starea emoţională anterioară a
copilului cu cea prezentă. Se poate răspunde la următoarele întrebări: “Ce fel de stări predominau 2-
3 săptămâni în urmă: negative sau pozitive? Dar ce poţi face tu pentru a trăi mai multe emoţii
pozitive? ”.Acest exerciţiu a fost o primă încercare în cadrul grupului de a-1 determina pe copil să-
şi observe propriile trăiri, să se concentreze asupra persoanelor, condiţiilor fundamentală pentru
autodezvoltare.In acest timp, copiii au posibilitatea de a trăi împreună anumite stări, fapt care ar
putea provoca în plan interior insight-uri cu privire la normalitatea acestor procese: este firesc să fii
trist, vesel, mândru, umil; fiecare poate trăi în anumite momente ale vieţii sale astfel de stări. Este
aplicat un alt principiu de bază al terapiei experienţiale: activarea -descoperirea - deplasarea - către
o problemă reală din viaţa individului.
Exerciţiu a permis copiilor să observe timbrul vocii celorlalţi, ce trădează sentimentele de
încredere, curaj, tristeţe, mândrie etc. In acest mod, ei au participat la un adevărat exerciţiu de
educare a capacităţilor empatice, având posibilitatea să experimenteze transpunerea personală în
stării celuilalt. Este astfel exersată funcţia cognitivă a empatiei. Identificarea stării celuilalt în
funcţie de sonoritatea şi se timbrul vocii facilitează exersarea comunicării de tip empatic, cea care
permite manifestarea unui comportament cooperant, de înţelegere reciprocă între parteneri. Se pun
astfel bazele unei bune comunicări interpersonale.
Scopul: stimularea atenţiei copiilor.
Joc: Oamenii, hoţii şi poliţia
Conţinut:
Jucătorii se numără de la 1 la 4. numărul 1 va fi poliţia, numărul 2 ,3– oameni, iar numărul 4 –
hoţi. Animatorul va povesti o istorie despre aceste grupuri de oameni. De fiecare dată, când va rosti
numele personajului, acesta trebuie să se ridice şi să se aşeze repede.
Exemplu de povestire:
Oamenii trăiau într-o casă. Într-o seară când oamenii au mers la culcare, au venit hoţii
pentru a le fura banii. În timp ce hoţii căutau banii, oamenii s-au trezit de la zgomotul pe care îl
făceau ei. Hoţii s-au speriat şi s-au ascuns. Oamenii au hotărât să sune la poliţie şi să comunice că în
casa lor se află hoţii. Poliţia a întrebat oamenii dacă ei ştiu unde se află hoţii. Oamenii au zis că hoţii
s-au ascuns în subsol. Când a venit poliţia, hoţii au fugit din subsol în pod. Poliţia a început să-i
caute pe hoţi. Oamenii ajutau poliţia. Oamenii şi poliţia erau bucuroşi când i-au găsit pe hoţi.
Hoţilor le-a părut rău că au intrat în casa oamenilor şi ei au rugat să fie iertaţi. Hoţii au început să
plângă. Oamenii şi poliţia i-au iertat pe hoţi şi ei împreună au luat cina.
Dacă înainte de terapie toţi cei patru copii erau puţin atenţi, la sfârşitul acestuia, datorită
faptului că acest joc a fost interesant, dar şi pentru că a fost asemănător cu viaţa reală, trei copii au
reuşit să -şi menţină atenţia la nivel normal.
Scopul :
îmbunătăţirea capacităţii copiilor:
 de a urma instrucţiunile,
 de a participa la activităţi fără mişcări excesive ,de a-şi aştepta rândul la activităţile de grup.
Joc de mişcare
Conţinut: copiii erau aşezaţi pe scaune în cerc; fiecare copil a primit un cartonaş colorat (roşu,
verde, albastru, galben, portocaliu, maro);
Instrucţiuni: Regula acestui joc este să fiţi foarte atenţi la mine şi să executaţi comenzile pe care vi
le dau.
Comenzile date copiilor au fost de tipul:
"Roşu, ridică-te!", «Albastru, învârte-te în jurul scaunului!", "Verde, dă mâna cu maro!
Exerciţiu cu baloane
Am umplut un balon cu aer fără să-l leg la gât şi, ţinându-l de capăt, l-am aruncat în sus.
împreună cu copiii, am comentat mişcările balonului în cuvinte şi interjecţii. Apoi fiecare copil a
experimentat acelaşi lucru cu câte un balon. Am discutat despre formele şi direcţiile pe care Ie-a
luat balonul în limbaj viu.
Apoi i-am cerut fiecărui copil să fie balonul respectiv care îşi pierde aerul, să se mişte ca el şi să-şi
descrie mişcările.
Copiii au fost încântaţi de acest exerciţiu, care a avut scopul de a le întări sentimentul de control al
propriului corp,
A urmat apoi o serie de două exerciţii ce implică pantomima:
1.Exerciţiu de tipul „ca şi cum” - Am pregătit cartonaşe pe care erau trecute diferite sarcini: "Mergi
ca un om grăbit.", "Mergi ca un copil care a întârziat la şcoală.", "Mergi ca un cowboy."," Mergi ca
un uriaş."," Mergi ca un pitic". Fiecare copil trebuia să tragă câte un cartonaş şi să execute sarcina
descrisă pe el.
2. Pantomima Ia comandă. - Un copil a fost lider şi le-a spuns celorlalţi ce să imite. Copiii au
privit mişcările celui care a executat pantomima şi în final liderul le-a dat câte o notă. Primul lider a
fost Mihai, care a propus să le arate celorlalţi o serie de mişcări mai complicate, iar ceilalţi să le
imite. Pe rând, fiecare copil a fost lider.
Scopul:
 antrenarea capacităţilor empatice
 activarea şi optimizarea resurselor creative

Conţinut:

Terapeutul propune copiilor să formeze un cerc. Fiecare, pe rând, va trebui să

prezinte celorlalţi starea lui de moment, utilizând mimica şi pantomimica. Pentru a oferi
participanţilor timp de gândire şi pentru a face exerciţiul mai antrenant, se propune ca exteriorizarea
unei stări să se facă după două bătăi din palme realizate în acelaşi timp de către toţi membrii
grupului. Copiii trebuie să identifice starea protagonistului. După mai multe încercări de
recunoaştere sau după identificarea corectă a stării, toţi participanţii încearcă să imite mimica,
gestica protagonistului şi să trăiască starea acestuia.

Efectele obţinute în urma aplicării exerciţiului:

Exerciţiul a oferit copiilor posibilitatea de a se transpune în starea celuilalt. Ei au

experimentat o anumită stare şi au asociat-o cu o anumită expresivitate corporală.

Exerciţiul a oferit copiilor posibilitatea realizării unui antrenament empatic dirijat care a
avut avantajul validării unei experienţe empatice sigure, de calitate şi într-o unitate de timp scurtă.

De asemenea, caracterul antrenant al exerciţiului a favorizat manifestarea

spontaneităţii şi a iniţiativei. Faptul că soluţiile şi propunerile venite din partea copiilor apar în mod
spontan, fără intervenţia terapeutului, dovedeşte că aceştia se simt bine în grup, îl consideră un
spaţiu de siguranţă ce permite libertatea propriei manifestări. Toate acestea dovedesc şi o coeziune
crescută a grupului.

A fost antrenată şi exersată capacitatea de observare atentă a comportamentului celuilalt.

Copiii au conştientizat faptul că pot să afle multe despre celălalt numai urmărindu-i mimica,
gestica, postura. Ei au ajuns la concluzia că atunci identifici corect starea celuilalt, ştii cum să
comunici cu el astfel să obţii o bună relaţionare.

EXERCIŢIU DE CREAŢIE

• confirmarea şi stimularea în grup a asertivitătii, a importanţei personale pentru

 ceilalţi
• realizarea proceselor de provocare şi proiecţie cu scopul producerii insighit-urilor
restructutante
Tehnici utilizate:

• modelaj din plastelină - tehnică art-terapeutică

• povestirea tehnică experiential — expresivă.

Descrierea exercitiului:

Copiii modelează în plastilină diferite obiecte. Realizează apoi o povestire cu elementul

construit. Se realizează şi o povestire colectivă ce cuprinde toate
construcţiile realizate de ei.

La final, se prezintă impresiile referitoare la modul în care au lucrat în cadrul acestui exerciţiu,
învăţămintele desprinse în urma desfăşurării exerciţiului.

Efectele obţinute în urma desfăşurării exerciţiului:

In prima parte nu s-au înregistrat blocaje. Fiecarea copil a început să lucreze imediat
după ce i s-a spus ce trebuie să facă. S-a manifestat comportament cooperant, de întrajutorare,
copiii dovedindu-se foarte implicaţi în a oferi sprijin celorlalţi. Modelajul în plastilină a oferit
copiilor libertatea de expresie. Ei au modelat ceea ce au vrut, ceea ce s-au priceput să modeleze.
Ternele au fost alese în funcţie de dorinţele şi trebuinţele lor de manifestare. Implicrea tactilă, dar şi
kinestezică au răspuns nevoii lor de acţiune, de mişcare. Crearea unei povestiri pe baza elementului
modelat a ridicat însă unele probleme emoţionale şi blocaje în cazul unor copii. Exprimarea
greoaie, lipsită de fluentă si, uneori, chiar incoerentă sunt o dovadă a gradului ridicat de emotivitate
pe care l-au avut copiii.

Dar se poate considera că exerciţiul a avut un efect benefic pentru copii, finalizându-se
cu reuşita verbalizării poveştii de către fiecare. Pentru unii copii, atât modelarea în plastilină, cât şi
povestirea au constituit un bu plilej de descărcare emoţională, de proiecţie a propriilor nevoi şi
trebuinţe.
Gruparea elementelor modelate şi introducerea lor într-o singură povestire au creat din
nou sentimentul apartenenţei la grup, a dezvoltării capacităţii de a oferi suport comprehensiv,
empatic, stimulativ în relaţiile interpersonale. Copiii au fost mulţumiţi că au reuşit să facă o
povestire împreună, pentru că au spus glume, pentru că fiecare a avut ocazia să-şi exprime
propria opinie. Au conştientizată că au învăţat cum să muncească în grup, să se respecte unii pe
alţii, să se ajute, să facă schimb de idei.
 Exprimarea individuală, dar şi posibilitatea de exprimare colectivă oferită de
tehnicile art-terapeutice utilizate au răspuns unor nevoi oarecum paradoxale ale copiilor. Pe de
o parte, a fost satisfăcută prin procesul de creaţie trebuinţa de valorizare, de recunoaştere a
capacităţilor lor personale, iar pe de altă parte, nevoia de lidentificare cu grupul, de
omogenizare a performanţelor care menţin sentimentul de securitate, de acceptare
necondiţionată a propriei persoane de către restul grupului.