VERBELE COPULATIVE

PN
1. a fi (nu poate arăta locul, nu acceptă întrebarea unde): El este fericit. Ea este ingineră.
VC NP
PN
2. a deveni (este întotdeauna copulativ): Voi aţi devenit şcolari.
VC NP

3. a ieşi (are sensul de a deveni, nu acceptă întrebarea unde):

PN PN
Tu vei ieşi medic la terminarea facultăţii. Noi am ieşit mulţumiţi de la concurs.
VC NP

4. a rămâne (are sensul de a deveni, nu acceptă întrebarea unde):

PN
Tu ai rămas uimit de frumuseţea tabloului.
VC NP
PN PN
5. a părea (are subiect exprimat sau poate fi exprimat): Vremea pare frumoasă. El pare trist.
VC NP VC NP
PN
6. a însemna (are sensul de a avea o importanţă, o valoare): Nota 10 înseamnă bucurie
pentru elevi. VC NP

7. a se face (are sensul de a deveni, nu acceptă întrebarea unde):

PN
Sora mea s-a făcut pictoriţă.
VC NP
PN
8. a se chema, a se numi (au sensul de a avea un nume): Pe mine mă cheamă Otilia.
PN PN VC NP
Eu mă numesc Otilia. Revista se cheamă Clopoţel
VC NP VC NP

Verbele copulative nu au funcţie sintactică. Ele formează predicatul nominal împreună cu un

alt cuvânt, acesta având funcţia sintactică de nume predicativ.

Deci: verb copulativ +nume predicativ = predicat nominal

VC + NP = PN