Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept

Securitatea Raporturilor
Juridice

Autor: Ciobanu Xenia

Grupa:2108
Coordonator științific
profesor universitar:
Coban Igor

Chișinău 2023
 Conform Curtii Europene a Dreptului Omulu,i curtea relevă că, unul din
aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii
raporturilor juridice, care cere, inter alia, ca atunci cînd instanţele judecătoreşti
dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în
discuţie. Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res
judicata, adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti.

Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei
hotărîri irevocabile şi obligatorii doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o
nouă determinare a cauzei. Competenţa instanţelor de revizuire trebuie
exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu
pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un apel
camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi
chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este
justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi
convingătoare

Curtea menționează că principiul enunțat exclude posibilitatea ca părţile,

avînd scopul de a redeschide noi proceduri judiciare referitoare la aceeaşi
problemă şi de a obţine o reanalizare a cauzei, respectiv o nouă hotărîre în
privinţa sa, să transforme reexaminarea cauzei într-un control judiciar
deghizat

Conturat astfel, principiul securităţii juridice presupune ca statul să depună

diligențe pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe și să
interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeaşi
problemă.

Curtea mai menţionează că legislaţia procesuală reglementează mecanisme ce

acordă posibilitatea desfiinţării hotărîrilor judecătoreşti irevocabile în cazul în
care urmează a fi corectate erorile judiciare şi omisiunile justiţiei.

De altfel, în Hotărîrea nr. 16 din 25 iunie 2013, Curtea a menţionat:

revizuirea fiind o cale de retractare, şi nu de reformare a hotărîrii, în cadrul
acesteia, în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege, are loc redeschiderea
procesului.

Potrivit art.449 lit. e) din Codul de procedură civilă, o hotărîre judecătorească

poate fi revizuită în cazul în care „s-a anulat ori s-a modificat hotărîrea,
sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru
emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere”
Pînă la modificările operate prin Legea nr. 155 din 5 iulie 2012, redacția literei
e) a art. 449 din Codul de procedură civilă permitea revizuirea unei hotărîri
judecătorești și în cazul în care s-a anulat sau s-a modificat actul unui organ
care a servit drept temei pentru emiterea hotărîrii a cărei revizuire se cere.

Astfel, Curtea constată că textul care a fost exclus, și anume „s-a anulat
ori s-a modificat hotărîrea ori decizia unui alt organ”, nu corespundea
criteriilor de claritate și previzibilitate a legii. Prin modul de
redactare, acesta nu avea capacitatea de a exprima pentru instanţele
judecătoreşti care acte și ale căror autorități urmau să determine
revizuirea hotărîrilor judiciare.

Respectiv, în urma modificării art. 449 lit. e) din Codul de procedură civilă,
revizuirea unui act judecătoresc poate fi solicitat doar dacă s-a anulat ori s-a
modificat hotărîrea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit
drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere.
Anularea sau modificarea hotărîrii unui alt organ nu poate servi drept temei de
revizuire a unei hotărîri judecătorești.
În acest context, Curtea menţionează că la baza revizuirii unei hotărîri
judecătoreşti urmează a fi puse doar acte de dispoziţie irevocabile. Or, actul
unei autorități non-judiciare, care nu are caracter definitiv, nu poate determina
modificarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile, care de cele mai
multe ori la etapa solicitării revizuirii a fost executată, fapt care poate implica
încălcarea securității raporturilor juridice.

Curtea reține că excluderea textului „hotărîrii sau deciziei unui alt organ” drept
temei de revizuire nu determină ruperea echilibrului procesual, or, prin
amendamentele operate legiuitorului, în vederea neadmiterii încălcării
principiului securității raporturilor juridice, a stabilit circumstanțe clare și
previzibile calității normei juridice.

Acest principiu a fost consacrat şi a cunoscut o continuă îmbogăţire în dreptul

european, atât la nivel general comunitar, cât şi în materia protecţiei drepturilor
omului.Astfel, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a statuat că
principiul securităţii juridice face parte din ordinea juridică comunitară şi
trebuie respectat atât de instituţiile comunitare, cât şi de statele membre, atunci
când acestea îşi exercită prerogativele conferite de directivele comunitare.

Conform jurisprudenţei Curţii, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt
pot fi în conformitate cu cerinţele articolului 6 din conventia Europeana a
Dreptului omului , chiar dacă persoanei care a folosit calea de atac nu i s-a dat
posibilitatea să prezinte personal probe în faţa instanţei de apel sau de recurs.
Mai mult, chiar dacă instanţa ierarhic superioară are competenţa deplină de a
examina atât chestiuni de drept, cât şi de fapt, articolul 6 § 1 nu garantează
întotdeauna un drept la o şedinţă publică sau, dacă o şedinţă are loc, un drept de
a fi prezent personal

Totuşi, Curtea a conchis că, atunci când unei instanţe ierarhic superioare i se
cere să examineze o cauză atât în fapt, cât şi în drept şi să facă o evaluare
deplină a chestiunii vinovăţiei sau nevinovăţiei reclamantului, ea nu poate, ca o
chestiune ce ţine de un proces echitabil, să determine, în mod corespunzător,
acele chestiuni fără o evaluare directă a probelor prezentate de acuzat personal –
care susţine că el nu a săvârşit pretinsele acţiuni, care ar constitui o infracţiune

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în

jurisprudenţa sa, de exemplu în cauza Marcks împotriva Belgiei, 1979
importanţa respectării principiului securităţii juridice, considerat ca fiind
în mod necesar inerent atât dreptului Convenţiei, cât şi dreptului
comunitar.5 În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, acest
principiu este consacrat în mod explicit în legătură cu unul dintre
drepturile fundamentale reglementate de Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv dreptul la un
proces echitabil.