Motivarea, promovarea şi formarea profesională • Există motivaţie pentru funcţia de asistent manager? Iata urmatoarea situatie: • o asistentă lucrează de mai mulţi ani în acelaşi post, este asistenta într-o firmă de IT, are un şef extraordinar, dar pe zi ce trece se simte tot mai descurajată, îi lipseşte dinamismul, iniţiativa, simte că-i lipseşte motivaţia. Şeful a observat lipsa ei de automotivare, dar ea nu ştie ce să-i spună; simte că postul ei este în pericol. Ce să facă? Este adevărat că motivaţia vine din noi înşine şi mai puţin de la alţii. Trebuie să se întrebe cum a început totul. • Odată cu un eveniment din viaţa profesională sau personală? Ce îi lipseşte? Recunoaşterea, responsabilităţile, autonomia, perspectiva unei evoluţii profesionale? Dacă da, atunci trebuie să discute cu managerul. Poate că este obosită, nu a mai avut vacanţă de multă vreme şi ar trebui să-şi ia măcar câteva zile libere. Este foarte important ca secretara/asistenta să-şi găsească motivaţia şi dinamismul de la început (să găsească cauza şi să o îndepărteze). Sunt câteva variante de urmat: • - să se gândească la un moment al activităţii ei în care s-a simţit stimulată de muncă şi să asocieze momentul cu o imagine care îi face plăcere şi de care să-şi amintească când este în impas; • să facă o schimbare la birou din punct de vedere organizațional sau comportamental. Decorarea biroului are o influență directă atât asupra noastră, cât şi asupra celor care ne vizitează. • - să vorbească cu 2-3 trei persoane în mod pozitiv şi empatic. Va avea satisfacția de a depăși starea de nepăsare; • - să-şi schimbe coafura sau machiajul. Impactul asupra stării de spirit, dar şi asupra altora va fi pozitiv. Este un mod de a-şi recâștiga imaginea pozitivă • să adopte o atitudine pozitivă, energică, pentru a avea uşile deschise şi pentru a evolua în carieră; • - să înveţe să se adapteze/rutina trebuie încălcată din când în când/; să etapizeze munca, să se organizeze; • - să accepte întreruperile (enervarea este inutilă şi contraproductivă) şi chiar să se antreneze în acest sens, provocând întreruperii ale activităţii chiar dacă este linişte şi telefonul nu sună. Promovarea şi formarea profesională
• În ultimii ani, siguranţa locului de muncă este determinată şi de
posibilităţile de dezvoltare profesională. Balanţa carieră-viaţă privată a devenit şi în România un deziderat care contează din ce în ce mai mult. Tot mai mult auzim că trebuie să separam viaţa profesională de cea personală, că problemele de serviciu nu ar trebui să afecteze viața personală şi invers. Ştim cu toţii că cele două: cariera şi viața privată nu se pot separa în totalitate. • Pentru a evolua profesional, este foarte importantă perfecționarea profesională. Dar întrebare care se pune este: o secretară/asistent manager are timp pentru aşa ceva? Un prim răspuns ar fi că ea trebuie să negocieze cu managerul său. • Este important să decidă împreună căile de dezvoltare a competenţelor sale. Când secretara are un proiect bine conturat privind evoluţia ei, managerul său sau cei de la RU trebuie să răspundă nevoilor ei de perfecţionare. Cred că problema nu are timp pentru perfecţionare este o falsă problemă, mai ales că perfecţionările sunt programate din timp. Şi totuşi, în ultimul timp, prezenţa într-un număr destul de mare a asistentelor/secretarelor la training-urile organizate de diverse firme şi instituţii dovedeşte faptul că managerii au înţeles importanţa perfecţionării lor. • formarea profesională are loc în următoarele situaţii: • adaptarea la un post ( este o obligaţie pentru firmă şi angajat); • evoluţia într-un post (ţine de înţelegerea între manager şi salariat) ; • dezvoltarea competenţelor (ţine de iniţiativa şi responsabilitatea unui angajat care are dreptul prin lege la formare profesională continuă. Iata urmatoarea situatie
• O asistentă lucrează de 4 ani în acelaşi post. Îşi pune următoarea
întrebarea: să plece sau să rămână? Pentru a răspunde la această întrebare şi pentru a lua cea mai bună decizie, ea trebuie să se gândească la mai multe lucruri: are peste 45 de ani? Se ştie că, după această vârstă, este destul de greu să-ţi găseşti un post. Dacă este foarte tânără, decizia depinde de experienţa acumulată. Este suficientă? Dacă poate să acumuleze mai multă experienţă şi în postul pe care-l ocupă? În acest caz, ar trebui să mai aibă răbdare. • . La 30-35 de ani, teoretic, este vârsta care permite o schimbare profesională pentru a evolua. Dar dacă viaţa de familie reprezintă un obstacol? Iată câteva aspecte la care o secretară/asistentă trebuie să se gândească foarte bine înainte de a lua o decizie . Iată o posibilă strategie: va stabili o listă în care: • - va identifica câteva valori (cerinţe) profesionale şi personale pe care le consideră foarte importante şi către care ea aspiră: recunoaştere, autonomie, timp liber, creşterea responsabilităţilor, aprofundarea unei limbi străine, etc.); le va enumere în ordine descrescătoare a importanţei • - va defini semnificaţia precisă pe care ea o dă fiecărei valori (de exemplu: îmbunătăţirea cunoştinţelor de limbă engleză, pentru a reduce costurile cu traducerile şefului său, deci revalorizarea postului său); • - va indica într-o coloană separată dacă instituţia satisface în prezent aceste cerinţe sau dacă în viitor le poate îndeplini. • , asistenta poate alege una din variantele: • 1. va folosi experienţa ca pe trambulină; va căuta pe Internet sau la o agenţie de recrutarea forţei de muncă o ofertă pentru un alt post. Dacă profilul nu corespunde în totalitate exigenţelor cerute în anunţ, atunci poate accepta anunţul în maniera unui test: poate fi o confruntare care i-ar permite să-şi evalueze stadiul de dezvoltare profesională. Când se prezintă la un interviu, asistenta/secretara nu trebuie să implice instituţia la care lucrează. Trebuie să evite enunţuri de genul: ,,în instituţia la care lucrez, obişnuim să facem aşa…’’ 2.dacă experienţa acumulată în cei 4 ani nu este suficientă pentru a-şi satisface ambiţiile (ea va părăsi postul pentru a obţine ceva mai mult şi nu pentru a găsi în noul post ceea ce deja are), atunci ea poate opta pentru un interimat, pentru o perioadă de tranziţie. 3. dacă secretara/asistenta doreşte să schimbe radical orientarea, atunci ea trebuie să facă un bilanţ al competenţelor sale, ceea ce o va ajuta să se cunoască mai bine din punct de vedere profesional. Această schimbare de orientare poate însemna schimbarea instituţiei în care lucrează 4. dacă doreşte să rămână în instituţie, atunci ea va evalua postul în care lucrează (competenţele sale) şi va încerca o schimbare a funcţiei, a departamentului, a şefului superior (acesta, dacă va înţelege dorinţa ei de evoluţie, de schimbare, o va ajuta, trimiţând CV-ul omologilor săi). În concluzie, orice persoană care doreşte să avanseze în cadrul unei companii trebuie să depună eforturi considerabile, pentru a obţine promovarea. Cele mai sigure metode sunt: iniţiativa, asumarea responsabilităţilor, corectitudinea în relaţiile cu ceilalţi, interesul pentru bunul mers al companiei, adaptarea la tot ce este nou, îndeplinirea la timp a sarcinilor de serviciu etc., ştiut fiind faptul că succesul se arată doar celor pregătiţi să-i facă faţă. • Bazandu-se pe experienta de 28 de ani in piata de recrutare, Butunoiu George, specialist in recrutare a facut cateva afirmatii indraznete, unele sustinute de catre reprezentantii mediului de afaceri, altele contestate. • El sustine ca cel mai valoros capital intr-o companie sunt procedurile si sistemele, nu angajatul. Cu proceduri bune, o companie se poate lipsi de 10% dintre angajati. De asemenea, spune el motivarea si loializarea angajatilor costa mult si asta nu inseamna ca va ajuta la cresterea productivitatii. • Recomandarea lui George Butunoiu pentru angajatorii care vor tina un angajat cat mai mult timp in companie este sa faca selectia dupa motivatie si personalitate si nu dupa experienta profesionala.