BARDAN MARINELA

ACTELE PRESEDINTELUI ROMANIEI

În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se

publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa
decretului. Decretele emise de Preşedintele României privind tratatele
internaţionale încheiate în numele României, acreditarea şi rechemarea
reprezentanţilor diplomatici ai României, aprobarea înfiinţării, desfiinţării sau
schimbării rangului misiunilor diplomatice, mobilizarea parţială sau generală a
forţelor armatei, respingerea agresiunilor armate îndreptate împotriva ţării,
instituiriea stării de asediu sau stării de urgenţă, precum şi în ceea ce priveşte
conferirea de decoraţii şi titluri de onoare, acordarea gradului de mareşal, de
general şi de amiral şi în ceea ce priveşte acordarea graţierii individuale, se
contrasemnează de prim-ministru. (Articolul 100 - Constituția României
La o prima interpretare, s-ar putea desprinde concluzia ca toate atributiile
Presedintelui se concretizeaza prin emiterea unor decrete, care, cum spune textul
in continuare, se publica in Monitorul Oficial al Romaniei.
Desi legiuitorul constituant s-a exprimat generic, nu toate atributiile
Presedintelui, ci doar anumite atributii ale acestuia, urmeaza sa fie exercitate prin
emiterea de decrete.
Modalitatea prin care Presedintele comunica cu Parlamentul este mesajul, care
ne apare ca fiind un act exclusiv politic. Ar fi un exces de zel sa se spuna ca
mesajul la care se refera articolul din Constitutie 'se adreseaza Parlamentului'
numai prin emiterea unui decret, care obligatoriu trebuie publicat in Monitorul
Oficial, nepublicarea atragand inexistenta decretului, adica a mesajului. Am aratat
ca Presedintele poate prezenta fie personal, fie prin reprezentanti mesajul, iar daca
am face o interpretare exclusiv logic-formala a articolului din Constitutie, ar
insemna ca prezentarea unui mesaj Parlamentului nu s-ar putea face decat dupa
publitarea acestuia in Monitorul Oficial, ca numai atunci el exista, ceea ce este
absurd. De asemenea, Presedintele aduce la cunostinta Parlamentului, printr-un
mesaj, masurile luate pentru respingerea agresiunii armate indreptate impotriva
tarii. Legiuitorul constituant cere ca operatia de informare a Parlamentului sa se
faca 'neintarziat' , ceea ce exclude ideea de a astepta publicarea in Monitorul Oficial
a mesajului. Se intelege ca masurile pe care le ia Presedintele pentru respingerea
agresiunii vor imbraca, in principal, forma unor ordine catre comandamentele
armatei, adica a unor acte juridice, care nu pot fi decat decrete prezidentiale,
supuse regulii contrasemnarii de catre Primul-ministru, evident si publicarii in
Monitorul Oficial. Dar expresia 'ia masuri pentru respingerea agresiunii' are o
semnificatie mai ampla, masurile se pot concretiza si in apeluri adresate populatiei,
trupelor, organismelor internationale, unor alte state etc., in participari la diferite
 BARDAN MARINELA

sedinte operative ale unor structuri administrative, militare sau civile, in functie de
situatia creata. Ca atare, legiuitorul constituant a lasat la latitudinea Presedintelui
sa efectueze operatiuni administrative, sa emita decrete sau acte exclusiv politice,
avand doar obligatia de a informa, despre toate acestea, neintarziat, Parlamentul.
Nu trebuie sa, omitem ca Presedintele Romaniei este si comandantul fortelor
armate, iar in legi, respectiv in regulamente si planuri militare sunt prevazute,
uneori matematic, masurile pe care trebuie sa le ia comandantul fortelor armate in
atari situatii.Orice masura a comandantului fortelor armate inseamna, insa, o
masura a Presedintelui Romaniei, el va purta raspunderea politica, morala si
juridica in calitate de Presedinte si nu ca sef al fortelor armatei. Este de neconceput
ca Presedintele sa se prevaleze de calitatea de comandant al fortelor armate pentru
a fi exonerat de raspundere ca autoritate politica, cum la fel este de neconceput ca
lipsa de fermitate a Presedintelui, in calitate de comandant al fortelor armate,
inclusiv in luarea masurilor pentru respingerea unei agresiuni armate indreptate
impotriva tarii, sa nu reprezinte temei al declansaii raspunderii sale ca om politic si
autoritate a statului, fie in conditiile art.84 alin.3 (punerea sub acuzare pentru
inalta tradare), fie in conditiile art.95 (suspendarea si demiterea din functie).
In concluzie, din cuprinsul reglementarilor rezulta ca decretele sunt acte juridice,
insa in activitatea sa complexa Presedintele adreseaza si mesaje, scrisori,
comunicate, ori transmite declaratii, acestea avand un caracter exclusiv politic.
Urmeaza sa stabilim ca atributiile Presedintelui pot fi exercitate prin trei forme:
- prin acte juridice - decrete;
- prin acte politice - mesaje, declaratii, apeluri, cereri de incuviintare, sesizari etc.;
- prin operatiuni administrative - acreditarea reprezentantilor diplomatici ai altor
state, consultarea Guvernului, a Parlamentului, acestea fiind combinate, de multe
ori, cu fapte materiale concrete, cum ar fi participarea la sedintele Guvernului,
primirea scrisorilor de acreditare etc.
Rezulta ca atributiile Presedintelui urmeaza a se realiza in conformitate cu doua
principii:
- unele vor imbraca forma unor decrete, forma pe care Constituantul o prescrie, fie
expres, fie implicit.
- altele urmeaza a se realiza in forma pe care o decide Presedintele, care are deplina
libertate in a hotari sub ce forma sa-si concretizeze o anumita atributie.
Aceasta deoarece Constitutia se margineste a stabili regula generala, fara a
preciza cand 'in indeplinirea atributiilor sale, Presedintele Republicii urmeaza sa
recurga la calea decretelor si cand va utiliza alte forme de activitate, ceea ce atrage
concluzia ca, in functie de natura, de specificul atributiilor pe care le are de
indeplinit, in unele cazuri va alege calea decretelor si in altele va recurge la alte
forme de activitate.
Natura decretelor Presedintelui
In legatura cu aceasta problema, in doctrina contemporana au fost exprimate
doua mari opinii.
Astfel, potrivit unei prime opinii, decretele Presedintelui au caracter individual.
 BARDAN MARINELA

Acestui caracter i se mai adauga si faptul ca nu pot avea caracter secret,

Constitutia prevazand obligativitatea publicarii in Monitorul Oficial, sub sanctiunea
inexistentei in cazul nepublicarii.

Intr-o alta opinie, decretele Presedintelui pot avea atat caracter normativ cat si
caracter individual. Argumentul adus de autorul citat, la a carui opinie ne raliem,
nu credem ca trebuie sa ridice vreo obiectie cata vreme unele pot sa se refere, de
exemplu, la declararea mobilizarii, la instituirea starii de asediu ori de urgenta sau
la luarea masurilor pentru respingerea agresiunii armate indreptate impotriva tarii.
, care au un caracter incontestabil normativ. Aceasta deoarece ele vizeaza categorii
largi de subiecte, iar dispozitiile pe care le contin sunt de aplicatie repetata.
Neindoios ca acelea care au ca obiect numiri, avansari, acordari de distinctii sau
gratieri individuale sunt cu caracter individual.
Regimul juridic al decretelor Presedintelui. Consideram ca regimul juridic al
decretelor Presedintelui include urmatoarele dimensiuni :
1) Sunt acte administrative, adica manifestari de vointa cu caracter unilateral,
facute cu scopul de a aduce unele modificari in realitatea juridica existenta, in
regim de putere publica.
2) Apar ca urmare a exercitarii atributiilor reglementate in Constitutie si legi; unele
dintre ele trebuie sa fie contrasemnate de primul-ministru.
Din situatiile ce sunt supuse regulii contrasemnarii de Primul-ministru, fac parte
si decretele emise pentru: instituirea starii de asediu sau a celei de urgenta [art.93
alin., conferirea de decoratii si titluri de onoare [art.94 lit.a)]; acordarea gradelor
militare cele mai inalte [maresal, general, amiral alt.94 lit.b)]; acordarea gratieiii
individuale [art. 94 lit.d)].
Fara contrasemnatura Primului-ministru, decretul prezidential este lovit de
nulitate, Primul-ministru asumandu-si o raspundere politica fata de Parlament de
fiecare data cand le semneaza, aspect ce apropie regimul nostru politic de unul
parlamentar.
Atunci cand Presedintelui ii revin atributii stabilite printr-o lege organica sau
ordinara, decretele emise in exercitarea lor nu vor fi supuse regulii contrasemnarii.
Contrasemnarea deriva, cum s-a aratat in literatura de specialitate[8], din lipsa
de raspundere a Presedintelui in fata Parlamentului , spre deosebire de Guvern
care raspunde politic numai in fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate, iar
fiecare membru al Guvernului, deci si primul-ministru, raspunde politic solidar
pentru activitatea Guvernului si a actelor sale.
Astfel, prin contrasemnare, se exercita un control indirect de catre Parlament
asupra activitatii Presedintelui, iar primul-ministru va raspunde inclusiv pentru
decretele Presedintelui pe care le-a contrasemnat.
In absenta contrasemnarii impusa de Constitutie, decretul va fi lovit de nulitate
absoluta.
 BARDAN MARINELA

Deci, ca principiu, decretele prezidentiale, cum s-a aratat, sunt supuse regulii
contrasemnarii; fac exceptie doar decretele care concretizeaza atributii inerente
Presedintelui (de exemplu desemnarea candidatului la functia de Prim-ministru,
dizolvarea Parlamentului numirea in functii publice). Este necsara, insa, si o alta
precizare: Constitutia prevede in art.99 alin.(2) ca si decretele emise in realizarea
atributiilor cuprinse la art.91 alin.(1) (incheierea tratatelor), cat si cele emise in
realizarea atributiilor prevazute de art.92 alin.(3) (respingerea agresiunii armate)
trebuie contrasemnate de Primul-ministru, dar aceste dispozitii nu trebuie sa duca
la concluzia ca realizarea respectivelor atributii presupune, cu necesitate, emiterea
de decrete. Daca am face o atare interpretare rigida, s-ar ajunge la paradoxuri
juridice, la situatii imposibile. Incheierea de tratate internationale, in numele
Romaniei, de pilda, nu inseamna emiterea unui decret prezidential, contrasemnat
de primul-ministru, ci faptul semnarii tratatului de catre Presedintele Romaniei ,
deci savarsirea unei operatiuni materiale, de existenta careia Constitutia leaga
producerea unor efecte juridice. In schimb, celalalt aspect la care se refera alin.(1)
al. Art.91, anume trimiterea tratatului -spre ratificare - Parlarnentului, presupune
redactarea si inaintarea unui document, care are semnifcatia juridica a unui decret
prezidential, valabil numai daca este contrasemnat de Primul-ministru.[11]

3) Obligativitatea publicarii in Monitorul Oficial a decretului Presedintelui, in caz

contrar intervenind cea mai drastica sanctiune, si anume inexistenta actului.
4) Decretele Presedintelui au caracter executoriu si sunt supuse controlului de
legalitate exercitat de instantele de contencios administrativ.
Acestea reprezentand trasaturile caracteristiceale decretelor.
De vreme ce am admis ca decretele Presedintelui sunt acte administrative, rezulta
ca ele urmeaza sa fie supuse controlului de legalitate exercitat de instantele de
contencios administrativ, cu precizarea ca exista si unele decrete care urmeaza sa
fie sustrase acestui control. De exemplu, cele prin care se concretizeaza raporturile
constitutionale dintre Presedinte, pe de o parte si Guvern si Parlament, pe de alta
parte.
Cu privire la controlul decretelor de catre instanta de contencios administrativ,
raspunsul nu poate fi decat negativ. Aceasta intrucat conditiile si limitele exercitarii
dreptului persoanei vatamate de o autoritate publica se stabilesc prin lege organica
(art. 49, alin. 2 din Constitutie). Legea contenciosului administrativ[12] precizeaza
in art. 2 ca nu pot fi atacate in justitie, printre altele:
-actele care privesc raporturile dintre Parlament sau Presedintele Romaniei si
Guvern;
-actele administrative de autoritate;
actele administrative referitoare la siguranta interna si externa a statului;
-masurile urgente luate de organele puterii executive pentru evitarea sau
inlaturarea efectelor unor evenimente prezentand pericol public, cum sunt actele
emise ca urmare a starii de necesitate sau pentru combaterea calamitatilor
naturale, incendiilor de paduri, epidemiilor, epizootiilor si altor evenimente de
aceeasi gravitate;
 BARDAN MARINELA

-actele de comandament cu caracter militar.

Fiind emanatia vointei Presedintelui, decretele emise in exercitarea atributiilor
reglementate de Constitutie sunt tot acte de autoritate si nu sunt astfel susceptibile
de control prin institutia contenciosului administrativ.
Institutia promulgarii proiectelor de legi
adoptate in Parlament
Notiuni introductive
Art. 123 alin. 3, 4 si 5 din Regulamentul de organizare si functionare a Camerei
Deputatilor prevede ca in cazul in care Camera Deputatilor a adoptat un proiect de
lege (sau o propunere legislativa) in redactarea aprobata de Senat, acesta, dupa ce
a fost semnat de presedintele Camerei Deputatilor si presedintele Senatului, cu 5
zile inainte de a fi trimis spre promulgare, se comunica Guvernului si Curtii
Supreme de Justitie si se depune la secretarul general al Senatului, in vederea
exercitarii dreptului de sesizare a Curtii Constitutionale. Daca legea este aprobata
cu procedura de urgenta, termenul este de 2 zile. Dupa implinirea acestor termene
legea se trimite, sub semnatura presedintelui Camerei Deputatilor, Presedintelui
Romaniei in vederea promulgarii.
Art. 134 din Regulamentul Senatului contine o prevedere similara.
Un proiect de lege, adoptat atat de Camera Deputatilor cat si de Senat, se
inainteaza Presedintelui Republicii sub semnatura presedintilor ambelor Camere.
Promulgarea este un act formal executat de catre seful puterii executive, prin care
Seful statului afirma ca legea a fost legal votata de Corpurile Legiuitoare, ordona
publicarea si da ordin autoritatilor administrative si judecatoresti sa o aplice, iar
particularilor sa i se supuna.
Promulgarea este, deci, un act unilateral de vointa pe care il face Presedintele
Republicii dupa o formula prestabilita. Vechea formula, care fusese stabilita prin
Decretul regal din 1 iulie 1866 avea urmatorul cuprins:
'Promulgam aceasta lege, ordonam sa fie investita cu sigiliul statului si publicata in
Monitorul Oficial'
Actul unilateral de promulgare are un caracter obligatoriu in doua sensuri. Intr-un
prim inteles, el este obligatoriu in sensul ca o lege votata nu intra in vigoare fara a
fi promulgata. In al doilea inteles, el este obligatoriu in sensul ca Presedintele tarii
de lege lata nu are prerogative de a hotari dupa bunul plac daca promulga sau nu o
lege adoptata de Parlament. Constitutia din 1991 prevede in titlul III Capitolul 1 ,
Sectiunea a 3-a , art. 77, alin. 2 ca una din atributiile Presedintelui este puterea de
a cere Parlamentului reexaminarea unei legi, numai o singura data, inainte de
promulgarea acesteia. Aceasta prevedere este similara celei din Constitutia Statelor
Unite ale Americii.
Nu acelasi lucru se poate spune despre formula actualmente folosita pentru
promulgare care nu este consacrata intr-o lege, asa cum a fost cazul promulgarii
legilor sub Constitutiile din 1866, 1923 si 1938. De aici rezulta ca Presedintele
poate schimba limbajul folosit in actuala formulare a promulgarii cu conditia ca
functiile acesteia sa fie, in mod dar, recunoscuta de limbajul folosit.
 BARDAN MARINELA

Spre deosebire de Constitutiile din 1866, 1923 si 1938, in care nu era prevazut un
termen inlauntrul caruia seful statului trebuia sa promulge legile votate de
Parlament, Constitutia din 1991 prevede in art. 77 alin. 1 ca: 'promulgarea legilor
se face in cel mult 20 de zile de la primire'. Daca nu ar exista aceasta prevedere,
Presedintele Republicii ar putea sa amane sine die intrarea in vigoare a unei legi
adoptate in Parlament.
Promulgarea are o alta importata practica deoarece ea contine ordinul de publicare
al legii si principiul este ca, daca legea nu prevede o dispozitie contrara, ea intra in
vigoare numai de la data publicarii ei in Monitorul Oficial.
In aceasta privinta, Inalta Curte de Casatie a indicat, fara echivoc, ci dupa art. 93
din Constitutia de la 1866, legile deveneau obligatorii numai dupa promulgarea si
publicarea lor in Monitorul Oficial.

Raportarea promulgarii

De vreme ce promulgarea este un act unilateral, se poate naste intrebarea daca

Presedintele Republicii poate sa raporteze, adica sa anuleze decretul de promulgare
a unei legi. In aceasta privinta trebuie facut6 distinctie dupa cum promulgarea s-a
facut in conditii regulate sau neregulate.
Daca promulgarea s-a facut in conditii regulate, neexistand nici un viciu de forma
in confectionarea legii, actul de promulgare nu poate fi raportat, deoarece Seful
Statului a executat o prerogativa cu privire la care nu are discretie. Legea a intrat
in vigoare si ea nu mai poate fi decat abrogata sau amendata de Parlament.
Daca promulgarea nu s-a facut in conditii legale, Presedintele Republicii este in
drept sa raporteze propriul sau act de promulgare, cu conditia de a se respecta
drepturile castigate pe baza legii pana atunci existente. De asemenea, raportarea
promulgarii unei legi nu ar putea avea efect asupra hotararilor judecatoresti sau
administrative, care au fost obtinute in baza ei.
Consecintele raportarii promulgarii au implicatii majore. Daca, datorita acestui act,
legea este scoasa din vigoare, problema care se pune este aceea de a stabili daca
raportarea are efect din momentul declararii ei de catre Presedintele Republicii, sau
are efect retroactiv pana la data promulgarii legii.
Daca promulgarea are efect retroactiv, cu greu s-ar putea sustine ca se pot naste
drepturi pe baza unei legi inexistente.
De asemenea, trebuie cantarite efectele sociale ale raportarii asupra hotararilor
judecatoresti ramase definitive.
De lege ferenda consideram ca aceste probleme ar trebui sa fie reglementate cel
putin intr-o lege organica, daca nu chiar in textul Constitutiei.

Atacarea refuzului de a promulga si a raportarii promulgarii

 BARDAN MARINELA

Intrarea in vigoare a unei legi fiind conditionata de promulgarea ei, refuzul de a

promulga o lege votata de Parlament, ca si raportarea ei ulterioara afecteaza
interesele acelora care cad sub incidenta legii respective.

Trebuie analizat daca un asemenea refuz sau o asemenea raportare poate fi atacat,
respectiv, atacata in justitie, de catre orice persoana interesata sau cel putin de
catre Parlament, actionand prin Presedintele Camerei Deputatilor sau prin
Presedintele Senatului. Pentru George Alexianu, aceasta problema nu se pune,
deoarece promulgarea ca si refuzul ei sunt acte de guvemamant[22], solutie cu care
si Dan Ciobanu este de acord .
De lege ferenda consideram necesar ca aceasta problema sa fie reglementata prin
lege, in contextul general al reglementarii minutioase a promulgarii, a raportarii
promulgarii si a refuzului de a exercita prerogativele promulgatorii de catre
Presedintele Republicii.
Chiar daca acestea sunt acte de guvernamant si ca atare nu pot fi atacate in
justitie, ar trebui sa se stabileasca prin lege raspunderea Presedintelui Republicii
pentru refuzul nejustificat de a promulga oricare din legile adoptate in Parlament,
ca si pentru raportarea nejustificata a oricarei promulgari.
 BARDAN MARINELA

BIBLIOGRAFIE
1. Antonie Iorgovan – Tratat
2. Constituția României, Titlul III, Capitolul II, art.80-art.101
3. George Alexianu, Principii de drept constitutional, Ed. Independenta,
Bucuresti, 1939
4. Legea nr. 29/1990 publicata in Monltorul Oficial nr. 122 din 08.11.1990,
modificata prin Legea nr. 59/1993