RIATUL EDUCA

ENE TIO
RT NA
PA L

Forme moderne de invatare-evaluare

Cocis Georgiana
Banu Gheorghe Florentina
Teohari Iulia Alexandra
Ionescu MIhaela
Crivceac Debora

Pedagogie, anul I
 Ce este
parteneriatul

Parteneriatele sunt forme de comunicare,

colaborare și cooperare între școală și părinți,
instituții ale statului, asociații nonguvernamentale,
agenți economici, comunități locale. În centrul
acestor parteneriate stă întotdeauna copilul, elevul,
tânărul educabil.

Parteneriatul educațional este deci o formă

modernă şi complexă de învăţare- evaluare, care
are la bază toate formele de organizare a
activităţilor – individual, pe perechi, pe grupe,
frontal – grupele participante devin astfel o
comunitate de învăţare, în care fiecare contribuie
atât la propria formare, cât şi la procesul de
învăţare colectiv.

Nu doar școala este responsabilă cu formarea și

educarea tinerilor, școala este numai o parte din
sistemul educațional (ea fiind de fapt
reprezentanta de seamă a sistemului de
învățământ), putem concluziona că parteneriatele
educaționale reprezintă viitorul acestui sistem.
 Conform Dicționarului Explicativ al limbii
române parteneriatul este un sistem care asociază
parteneri din punct de vedere politic, economic și
social, este o asociere a doi sau mai mulți parteneri.
In literatura de specialitate „parteneriatul
reprezintă modalitatea formală sau informală prin
care două sau mai multe părți decid să acționeze
împreună, pentru atingerea unui scop comun.” [1,
pag. 694]

Parteneriatul educațional este o „atitudine în

câmpul educației, concept central pentru
abordarea de tip curricular, flexibilă și deschisă
problemelor educative, (....) formă de comunicare,
cooperare și colaborare în sprijinul copilului la
nivelul procesului educațional. El presupune o
unitate de cerințe, opțiuni, decizii și acțiuni
educative între factorii educaționali” [2, pag. 217].
 Parteneriatul este o colaborare intre
scoala-familie-comunitate, pentru dezvoltarea
optima a copilului in planurile psihologic, social,
fizic, cultural, etc.

Membrii familiei, scolii si comunitatii

trebuie sa formeze o echipa, in care toti sa
colaboreze pentru sustinerea copilului pe calea
dezvoltarii sale.

Perioada copilariei este foarte importanta,

si acest parteneriat isi pune amprenta intr-un mod
vizibil, prin deschiderea si comunicarea celor
implicati in viata omului in devenirea sa.

Educatia primita in familie prin

comunicare si implicarea emotionala, de tip non-
formala, pune bazele sau fundatia pe care, mai
departe, se construieste, se adauga treptat la
formarea copilului.

Complementara cu educatia formala din

cadrul scolii, deschizand apetitul copilului pentru
cunoastere, cultura, si mai departe cu educatia
informala din cadrul comunitatii, fie ca este vorba
de cerc de prieteni, club sportiv, mass-media, etc.
 Parteneriatul exista in tot acest cerc plin
de influente, in care copilul se invarte, casa-
scoala-comunitate.

Toate colaboreaza impreuna asupra

psihicului, emotiilor, fizicului, intregii fiinte a
copilului, si fiecare, in parte, este raspunzatoare
de ceea ce sadeste in copil.

Exista un parteneriat chiar si in stilul de

predare-invatare, intre elevi, prin elaborarea unor
proiecte de echipa care dezvolta si incurajeaza,
flexibilitatea, creativitatea, schimbul de opinii, se
pot evalua intre ei prin intrebari si raspunsuri,
ceea ce incurajeaza deprinderi folositoare la un
viitor loc de munca si adaptarea la cerintele
sociale.
Bibliografie:
1. Cucoș, C. coordonator, „Psihopedagogie
pentru examenele de definitivare și grade
didactice”, Editura Polirom, București, 2008
2. Vrășmaș, E., „Intervenția socioeducațională
ca spijin pentru părinți”, Editura Aramis,
București, 2008

Va multumim!