Cauza Coman vs România

Relu Adrian Coman și Asociația ACCEPT împotriva Inspectoratului General pentru Imigrări
și a Ministerului Afacerilor Interne este un caz al Curții Europene de Justiție care a afirmat dreptul
de ședere pentru cuplurile de același sex în țările membre UE care nu recunosc căsătoriile între
persoanele de același sex, dacă cel puțin unul dintre parteneri este cetățean UE și dacă căsătoria a
fost efectuată legal într-un stat membru UE.

Context:
În decembrie 2012 Relu Adrian Coman a solicitat Inspectoratului General pentru Imigrări
emiterea unui permis de rezidență pentru soțul său, Robert Clabourn Hamilton, cu care era căsătorit
legal în Belgia.

În urma refuzului scris, cei doi au chemat în judecată, împreună cu Asociația ACCEPT,
Inspectoratul General pentru Imigrări, Ministerul Afacerilor Interne și Consiliul Național pentru
Combaterea Discriminării.

În decembrie 2015 Judecătoria Sectorului 5 a trimis la Curtea Constituțională excepția

ridicată de cei doi în privința dispozițiilor art. 277, alin. (2) și (4) din Codul civil care interzic
recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex încheiate în afara României, garantând însă
dreptul la libera circulație membrilor statelor Uniunii Europene. După patru amânări, judecătorii de
la CCR au decis să ceară clarificări la Curtea Europeană de Justiție. Asociația ACCEPT a salutat
decizia CCR și a arătat că trimiterea de întrebări preliminare la Curtea de la Luxemburg este o
premieră în justiția românească: „CJUE se va confrunta pentru prima dată cu o întrebare concretă
asupra semnificației termenului de „soți” din contextul directivei europene privind dreptul la liberă
circulație, pentru a clarifica dacă acesta include și soții de același sex. Prin această decizie, CCR arată
faptul că România aparține, totuși, unui spațiu european al valorilor, de care nu se poate despărți și
în care nu se poate izola”.

Deși statele membre sunt libere să autorizeze sau să nu autorizeze căsătoria între persoanele
de același sex, ele nu pot împiedica libertatea de ședere a unui cetățean al UE prin refuzul de a
acorda soțului său de același sex, resortisant al unei țări terțe, un drept de ședere permanentă pe
teritoriul lor. Autoritățile române au refuzat însă să îi acorde lui Hamilton acest drept de ședere
printre altele pentru motivul că el nu putea fi calificat în România drept „soț” al unui cetățean al
Uniunii, întrucât România nu recunoaște căsătoriile între persoane de același sex. La acea vreme, Clai
Hamilton nu putea locui legal în România pentru perioade mai lungi de trei luni în calitate de
membru de familie, deși este căsătorit cu un cetățean român.

Decizie:
Avocatul General al Curții de Justiție a Uniunii Europene, Melchior Wathelet, a susținut în
ianuarie 2018 că statul român ar trebui să permită celor doi să se stabilească în România pentru că
noțiunea de „soț” în cadrul directivei europene privind libera circulație include și soții de același
sex. Acesta a precizat, de asemenea, că o decizie în favoarea celor doi nu ar contrazice
nerecunoașterea căsătoriilor gay în România, ci trebuie interpretată doar în contextul dreptului de
liberă circulație al cetățenilor europeni. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis pe 5 iunie că un
cuplu căsătorit format din două persoane de același sex este recunoscut ca atare în orice țară din
Uniunea Europeană în ceea ce privește libera circulație. ] CJUE a statuat că, deși statele membre sunt
libere să autorizeze sau să nu autorizeze căsătoria homosexuală, ele nu pot împiedica libertatea de
ședere a unui cetățean al Uniunii prin refuzul de a acorda soțului său de același sex, cetățean al unei
țări non-UE, un drept de ședere derivat pe teritoriul lor.

Consecințe:
În urma deciziei CJUE, țările UE care nu au legalizat căsătoriile între persoane de același sex
trebuie să respecte dreptul de ședere al soților care doresc să locuiască împreună pe teritoriul lor.

Pe 18 iulie 2018, Curtea Constituțională a României a decis că statul trebuie să recunoască

dreptul de ședere în România al persoanelor de același sex căsătorite, dacă unul dintre membrii
cuplului este cetățean UE.] În motivarea CCR se arată că relația pe care o are un cuplu format din
persoane de același sex intră în sfera noțiunilor de „viață privată” și „viață de familie”, asemenea
relației stabilite într-un cuplu heterosexual. În Slovacia, Ministerul de Interne a anunțat că țara se va
conforma deciziei CJUE.

Declarații de-a lungul procesului:

 „Dacă ne dăm jos din avion în România, nu mai existăm ca soți”
 „Dacă se întâmplă ceva cu părinții mei, ambii având peste 70 de ani, soțul meu nu poate să
vină cu mine în România, deși el face parte din familie”
 „Deciziile de la Curtea Constituțională și de la CJUE sunt suficiente într-o țară unde se
respectă Drepturile Omului și există o minimă bunăvoință. Însă Inspectoratul pentru Imigrări
nici acum nu-l recunoaște pe Clai ca soțul meu și nici nu-i acordă drept de reședință.”