Relația dintre corp și spațiul locuit

Alexandru - Mihai Cristea, doctorand

Scurtă biografie
Absolvent al Facultății de Arhitectură de Interior, ca designer de produs, Alexandru este student la
doctorat arhitectură.

Rezumat
Relația dintre corp și spațiul locuit este una deosebit de complexă și foarte detaliat studiată de-a
lungul întregii istorii a spațiului construit. Casa era văzută asemenea unui loc de refugiu, de
reculegere și retragere, un loc în care corpul și sufletul făceau corp comun cu spațiul locuit, erau
organic legate. Cred că este important de menționat că acest tip de relație tripartită corp-suflet-
spațiu locuit este una care a dăinuit de-a lungul a mii de ani și este cea care dădea sens existenței
umane în ultimă instanță. Odată cu trecerea spre modernitate se produce însă o ruptură profundă
între corp și suflet și este pentru prima dată când cele două componente nu mai formau o unitate
indivizibilă. Corpul și sufletul nu mai erau o unitate și cred că acesta este momentul în care și
locuirea devine altceva. Acest moment poate fi menționat drept momentul de criză, care produce
ruperea sistemului amintit mai sus. Consecințele acestei rupturi apar evidente odată cu promovarea
ideilor moderniste iar modernismul nu a făcut decât să o accentueze.

La Heidegger42de exemplu, locuirea - modul în care fiecărui muritor i se atribuie un loc pe

pământ, nu putea avea loc decât prin mijlocirea tetradei - existența celor patru elemente principale:
Cerul, Pământul, Muritorii și Divinii. Locuirea este astfel văzută drept ocrotirea sinelui, ocrotirea
devenind trăsătura esențială pentru a putea vorbi despre locuire la Heidegger. Este important de
menționat faptul că pentru Heidegger43 nu orice construcție poate fi văzută drept locuire și că el
împarte în două categorii construcțiile: cele menite să ocrotească și cele care sunt simple edificări.
Astfel locuind, muritorii se află pe Pământ, sub Cer și ocrotiți de Divini. Aceste patru componente
sunt menite să formeze unitatea originară întru locuire. Această idee este una care a stat la baza
criticilor aduse modernismului mult prea Tehnicizat 44 și dezumanizat și și-a găsit ecoul în curentul
Regionalismului Critic și în teoriile aferente curentului prin reprezentanți ca Gaston Bachelard sau
arhitecții Kenneth Frampton sau Christian Norbert-Schultz. Antropologul și sociologul francez David
Le Breton sesizează de asemenea această ruptură produsă în gândirea modernă între corp și suflet. 45
Dar această ruptură nu se produce doar la nivelul unității individuale corp-suflet ci și la nivelul
unității sociale. Apare astfel o individualitate excesivă, omul nu mai este un membru al societății, nu
mai face parte dintr-un grup sau chiar din familie ci începe sa-și conștientizeze din ce în ce mai mult
corpul ca element fizic, unic și detașat de grup. Această conștientizare a corpului duce la un alt tip de
relație cu propriile simțuri. Dacă până acum ele erau cele prin care fiecare descoperea lumea, o
făcea simțită pentru a se putea apropia și integra, acum simțurile (cu excepția văzului) sunt cele care
produc o relație de respingere față de celelalte corpuri. Apare o senzație de jenă, apare distanțarea
în relațiile stabilite, iar această atitudine este posibilă doar datorită schimbării de mentalitate
specifică modernității. 1

1
42 Le Breton, 2002[1990], p.7
43 Heidegger, Construire, locuire gândire, 1935
Individul în esența sa nu s-a schimbat, corpul uman este același, dar relațiile pe care le stabilește
acum și modul de comportament sunt pe cale să se schimbe. Arhitecturii moderniste i se reproșează
tocmai această detașare față de spiritualitatea individului și faptul că transformă și interpretează
nevoile umane doar ca unități cantitative, fizice și măsurabile. Le Corbusier este poate unul dintre
reprezentanții cei mai des amintiți în acest sens, alături de școala de gândire promovată de Bauhaus.
Sunt cunoscute studiile lui Le Corbusier legate de corpul uman, celebrul le modulor, de dimisionarea
spațiului în funcție de nevoile minime și de eficientizare – existential minimum. Pe de altă parte
Bauhausul este văzută ca o școală care a promovat la scara globală ideile moderniste legate de
modularitate și prefabricare mai ales odată cu venirea la putere a naziștilor, închiderea ei și plecarea
foștilor profesori în exil. Gropius este văzut în special drept ideologul acestui tip de gândire și cel care
alături de ceilalți arhitecți formați sub conducerea sa a contribuit cel mai mult la formarea acestei
imagini.
Există însă și o altă față a Bauhausului și a modernismului, mai puțin promovată însă, așa cum
consideră și Marcia F. Feuerstein46, deosebit de fertilă și influentă. Această direcție a fost susținută
de ideile și cursurile ținute de Oskar Schlemmer, Georg Muche sau Johannes Itten. Acesta era o
direcție profund mistică de o spiritualitate aparte prin care omul nou era văzut drept cheia noii
spațialități.

Astfel pentru a concluziona, relația dintre spațiul locuit și corpul uman în cultura Bauhausului
cunoaște două aspecte distincte, profund antagonice: una oficială inspirată de gândirea marxistă, în
care spațiul devine un container eficient al corpului – cea după care e identificată cultura
Bauhausului și a doua de factură spiritual mistică, în care spațiul este văzut ca formă transformată a
corpului uman:

Architectural space for Schlemmer was less a container for the body than an aspect of
the body transformed.(Feuerstein, 2002, p.229)

Această dualitate a modernității rațional /spiritual este surprinsă și în lucrarea Tezei de Doctorat a
arhitectului Ioan Andreescu și mai apoi în volumul Origini spirituale în arhitectura modernă47. În cele
două lucrări se propune o altă cheie de citire a arhitecturii moderne, una în care sunt surprinse mai
degrabă aspectele sprirituale ale acesteia în operele unor arhitecți ca Rudolf Steiner, Mies van der
Rohe sau Lois I. Kahn:

În fapt, o bună parte a producției moderne și contemporane este cu adevărat expresia acestei lumi dualiste,
fragmentare, haotice si mecaniciste, în care trăim continuând în mod absurd secolul al XIX-lea. (Andreescu,
2000, p.4)

Cuvinte cheie: relaţie, spaţiul personal, spaţiul locuit, corp

44 a se vedea ideile legate de tehnică din textul lui Martin Heidegger Întrebare privitoare la tehnică publicat în 1949
45 Le Breton, Antropologia corpului şi modernitatea, 2002(1990)