Romanitatea românilor în viziunea istoricilor

Romanizarea este un proces istoric prin care civilizația romană s-a impus
în primul rând prin intermediul limbii latine.Romanii s-au impus prin
limba latină în teritoriile locuite de traci( geto-daci)de la sud și de la nord
de Dunăre.Romanizarea mai este comparată ca însemnătate cu
indoeuropenizarea și cu migrația popoarelor din mileniul I.Î.Hr. În urma
romanizării s-au înregistrat modificări etnice,lingvistice și spirituale.
Etapele romanizării spațiului carpato-danubiano-pontic au fost: în etapa
anterioară cuceririi romane au pătruns elemente materiale romane și au
existat relații economice(comerț între romani și autohtoni);în a doua
etapă romanizarea a fost puternică și ireversibilă prin cucerirea
Dobrogei și a Daciei. Teritoriile locuite de geto-daci neincluse(care nu au
intrat) în provincia romană Dacia au fost:Moldova de C. și N. ,N-V.
Transilvaniei,Maramureșul. Triburi ale dacilor liberi din afara provinciei
romane Dacia erau carpii,costobocii,dacii mari etc. Factorii care au
contribuit la romanizarea spațiului daco-moesian au fost:
armata,administrația,coloniștii,urbanizarea,economia,religia,dreptul
roman ,învățământul în limba latină. Unul dintre motivele pentru care
Imperiul roman a cucerit Dacia a fost acela de a-i exploata resursele.În
cadrul Imperiului roman Dacia era o provincie de graniță. Apărarea
Daciei romane consta într-o armată de circa 55.000 de soldați (3 legiuni
și trupe auxiliare de pedestrași care staționau în castre. Legăturile dintre
soldații romani și daci au fost esențiale în procesul de
romanizare,deoarece ordinele erau date în limba latină iar dacii
încadrați în trupele auxiliare din armata romană trebuiau să le învețe în
limba vorbită de cuceritori.Veteranii s-au stabilit în orașe primind funcții
administrative,iar cei stabiliți la sate au înființat villa rustica(ferme
agricole).Comunicarea cu localnicii geto-daci în mijlocul cărora s-au
așezat s-a realizat în limba latină. Dobrogea a fost inclusă în anul 46 în
provincia romană Moesia ,iar Dacia a devenit provincie romană de rang
consular în anul 106. Reprezentantul imperial roman în provincia
Dacia,purta titlul de legatus Augusti. Funcționarii romani erau vorbitori
de limbă latină,iar geto-dacii au fost nevoiți să învețe să comunice cu
autoritățile în această limbă. Capitala Daciei romane se numea Ulpia
Traiana Sarmizegetusa. Pentru a îmbunătăți situația demografică a
provinciei Dacia,romanii au inițiat o vastă acțiune de
colonizare,coloniștii venind din toată „lumea romană”(conform lui
Eutropius)pentru „popularea orașelor și cultivarea ogoarelor” fiind
atrași de faptul că erau împroprietăriți cu loturi de pământ în noua
provincie. Coloniștii erau vorbitori de limbă latină și în contactul cu
localnicii geto-daci au folosit latina ca limbă de
comunicare,romanizându-i pe autohtoni. Urbanizarea provinciei romane
Dacia a însemnat ridicarea(construirea)de orașe de către cuceritorii
romani.În provincia romană Dacia,romanii au ridicat colonii(orașe cu
rang superior/ex.Ulpia Traiana Sarmizegetusa,Romula etc) și
municipii(orașe de rang inferior
coloniilor/ex.Drobeta,Dierna,Porolissum etc). În orașele din Dacia
romană au fost ridicate construcții precum
foruri,amfiteatre,apeducte,terme). Deși s-au păstrat rituri funerare ale
geto-dacilor(ex.incinerarea defuncților),au apărut fenomene religioase
precum sincretismul,interpretatio romana,culte grecești și orientale
existente în Imperiul roman,toate acestea influențându-i și pe geto-
daci.Dreptul roman a contribuit la romanizarea dacilor deoarece în urma
Constituției lui Caracalla din anul 212 ,toți locuitorii liberi ai Imperiului
roman au primit cetățenia romană,deci au devenit „romani”.
Romanizarea directă și intensă a geto-dacilor a durat circa 165-170 de
ani,atât timp cât a existat stăpânirea efectivă romană în provincia Dacia.
Romanii au stăpânit provincia Dacia între anii 106-271. În jurul anului
271 are loc retragerea aureliană.Împăratul roman Aurelian a dat ordin
armatei și administrației romane din Dacia să abandoneze această
provincie. Împăratul Aurelian a dat ordinul de abandonare a provinciei
Dacia din cauza atacurilor popoarelor migratoare germanice. Efectele
abandonării de către romani a Daciei în anul 271 au fost:decăderea
orașelor,retragerea populației rămase la sate,declinul economiei
monetare și revenirea la economia naturală.După retragerea aureliană
din anul 271,a continuat o romanitate „fără imperiu” prin populația daco-
romană latinofonă. Legăturile dintre daco-romanii rămași în fosta
provincie Dacia și Imperiul roman aflat la sud de Dunăre au continuat
datorită atenției pe care au acordat-o împărații Dioclețian,Constantin cel
Mare(sec.IV) și Iustinian(sec.VI) cetăților de la nord de
Dunăre. Romanizarea populației din Dacia după abandonarea acestei
provincii în ultima treime a secolului III a continuat prin legăturile
dintre această populație latinofonă și soldații,negustorii și misionarii
creștini veniți din Imperiu.Dovezile continuității daco-romane la nord de
Dunăre după retragerea aureliană sunt atestate de descoperirile
arheologice și anume de inscripții în limba latină datate pentru secolul
IV.Una dintre dovezile care atestă continuitatea daco-romană la nord de
Dunăre în secolul IV este donariul de la Biertan(jud.Sibiu),obiect creștin
din sec.IV care conține inscripția „Ego Zenovius ,votum
posui”(„Eu,Zenoviu,am pus acest dar”).Retragerea aureliană a lăsat
fosta provincie Dacia fără o organizare politico-statală,iar populația
rămasă aici s-a organizat în obști sătești. Creștinarea daco-romanilor a
început în Dacia (și Moesia)încă din timpul stăpânirii romane.

Procesul istoric al etnogenezei românești este considerat a fi fost încheiat

în secolul VIII ,la fel ca și al celorlalte popoare romanice.Latina populară
vorbită de populația romanizată din Dacia și Moesia între secolele III-
VIII s-a transformat către sfârșitul acestui interval(secolele VII-VIII) în
limba română.Limbile romanice au un element autohton(localnic)
(ex.italic-la italieni,gallic-la francezi,celt-iberic la spanioli și
portughezi,daco-moesic la români),elementul latin,cel mai puternic, și
elementul migrator(germanic la italieni,spanioli,portughezi,francezi;
slav,la români).Românii au fost menționați în primele
izvoare(surse)medievale sub denumirea de
vlahi,blachi,valahi,volohi,olahi.