Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ISBN: 973-8179-93-9
© Editura mitropolitan\ TRINITAS
IA{I, 2003
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 3
Prolegomena
1. No]iunea de moral\
1
Voiutschi, Teologia moral\ ortodox\, p. 1.
6 PR. GHEORGHE POPA
2. Teologie [i moral\
2
Cf. La Biblie, traduction oecuménique, Les Éditions du Cerf, Paris, 1988.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 7
3
Pr. Prof. Dr. Dumitru St\niloae, Teologia Dogmatic\ Ortodox\, Bucure[ti,
1978, pp. 140-145.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 9
6
Cele trei etape sunt: etapa teologic\ sau fictiv\, etapa metafizic\ sau abstrac-
t\ [i etapa pozitiv\ sau [tiin]ific\. Cf. Auguste Compte, Cours de philosophie
positive (6 vol., Paris, 1830-1842), apud Anton Dumitriu, Alétheia. ~ncercare
asupra ideii de Adev\r `n Grecia antic\, Bucure[ti, 1984, p. 29.
7
Nicolas Berdiaeff, De la destination de l’homme. Essai d’éthique parado-
xale, Editions Je sers et Edition Labor, Paris et Genève, 1935, p. 19.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 13
a) Metoda scolastic\
Este o metod\ teoretico-deductiv\. Ea deduce adev\rurile morale
din ideile fundamentale ale teologiei speculative, baz=ndu-se pe
Sf=nta Scriptur\ [i Sf=nta Tradi]ie. ~n cazul acestei metode accentul
cade pe cunoa[terea teoretic\ a principiilor morale cre[tine [i nu pe
aplic\rile lor concrete `n via]a personal\ sau comunitar\ a
cre[tinului. Dac\ am folosi, `n obordarea Teologiei Morale, doar
metoda scolastic\, ea ar deveni o [tiin]\ abstract\ care ne-ar ajuta,
desigur, s\ cunoa[tem teoretic condi]iile ideale ale vie]ii morale, dar
care ar ignora condi]iile reale `ntru care acestea se pot realiza. Din
aceast\ cauz\, noi consider\m c\ metoda scolastic\, de[i legitim\ [i
necesar\, nu este suficient\ `n domeniul Teologiei Morale.
b) Metoda cazuistic\
Este o metod\ practico-inductiv\ ce are ca punct de plecare
dispozi]iile morale pozitive [i disciplinare ale Bisericii, precum [i
diversele cazuri de con[tiin]\, concrete sau presupuse, din via]a
cre[tin\, care trebuie s\ fie rezolvate prin aplicarea acestor dispozi]ii.
Teologia Moral\ romano-catolic\ a folosit cu prec\dere aceast\
metod\, `ncerc=nd uneori s\ fac\ din ea nu doar o metod\, ci o
disciplin\ de sine st\t\toare, prin care s\ se reglementeze `n mod
precis ceea ce cre[tinul trebuie s\ fac\ `n diferitele `mprejur\ri ale
vie]ii sale. Aplicat\ `n mod unilateral, metoda cazuistic\ transform\
Teologia Moral\ `ntr-un „cod de legi” care, `n loc s\ inspire voin]a
spre f\ptuirea binelui, conduce, cu timpul, fie la rigorism, fie la
laxism moral. Rigorismul, la r=ndul s\u, poate conduce la disperare
prin neputin]a, mereu constatat\, de a atinge un ideal ce se
`ndep\rteaz\ mereu; laxismul, de asemenea, conduce la abandonarea
sau neglijarea normelor morale. Datorit\ acestor considerente
Teologia Moral\ actual\ nu poate accepta cazuismul ca metod\
unic\ de studiu.
c) Metoda ascetic\
Este o metod\ specific\ Teologiei Morale r\s\ritene `ntruc=t
pune accent pe caracterul practic al vie]ii morale [i `n mod deosebit
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 15
d) Metoda hermeneutic\
~n [tiin]ele umaniste contemporane s-a impus din ce `n ce mai
mult o alt\ metod\ [i anume metoda hermeneutic\.
No]iunea de hermeneutic\ vine din limba greac\ de la verbul
eJ r mhneuv w care, tradus `n limba rom=n\ `nseamn\: a exprima, a
traduce, a interpreta, a ajuta pe cineva s\ `n]eleag\.
Plec=nd de la aceste multiple conota]ii, am putea spune c\ `nc\ de
la `nceputurile sale [i teologia cre[tin\ s-a angajat `ntr-o reflec]ie de tip
hermeneutic. Prima regul\ hermeneutic\, pe care s-a `ntemeiat
reflec]ia teologic\, o g\sim `n Epistola a doua c\tre Corinteni a
Sf=ntului Apostol Pavel. El scrie corintenilor c\ Dumnezeu este „Cel
ce ne-a `nvrednicit s\ fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci
ai duhului; pentru c\ litera ucide, iar duhul face viu” (II Cor. 3, 6).
Transformat `n regul\ hermeneutic\, acest text a condus la
acceptarea, `n cadrul reflec]iei teologice a primilor cre[tini, a dou\
sensuri fundamentale:
1) un sens literal, dat de litera `ns\[i a textelor;
2) un sens spiritual, t\inuit `n liter\ [i descoperit printr-o
`n]elegere spiritual\ a textelor.
Acceptarea acestor dou\ sensuri a permis o interpretare
alegoric\ a textelor biblice [i adaptarea lor la lumea p\g=n\, mai ales
atunci c=nd era vorba de respectarea prescrip]iilor morale legate de
ritualurile de cur\]ire [i de r=nduielile ceremoniale ale Vechiului
Testament. Datorit\ acestui fapt, metoda hermeneutic\ s-a dezvoltat
rapid, a[a cum se poate observa din Epistola lui Barnaba (secolul II)
`n care interdic]ia de a m=nca din carnea de porc era interpretat\
alegoric, ca interdic]ie de a intra `n rela]ie cu oamenii ce se
16 PR. GHEORGHE POPA
a) Sf=nta Scriptur\
Este primul [i cel mai important izvor al Teologiei Morale.
Sf=ntul Apostol Pavel `n Epistola a II-a c\tre Timotei 3, 16 [i 17
8
Pierre Bühler et Clairette Karakash (éd), Quand interpréter c’est changer.
Pragmatique et lectures de la Parole, Labor et Fides, Genève, 1995, p. 83.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 17
1) Biologia este [tiin]a viului. Omul este o fiin]\ vie care, pentru
a se men]ine `n via]\, trebuie s\ respecte legile de func]ionare ale
vie]ii. Dar se poate spune c\ omul trebuie s\ se inspire din aceste
legi pentru a defini normele comportamentului s\u. Care sunt aceste
legi? Via]a se continu\ [i se men]ine prin mi[c\ri elementare care
sunt reproducerea (care asigur\ continuitatea), `nmul]irea (care
asigur\ expansiunea), transformarea (care asigur\ `nmul]irea f\r\
degenerescen]\), conjugarea (prin dualitatea sexual\) [i asocierea
(care asigur\ unitatea `n diversitate). Aceste legi stau [i la baza
societ\]ilor umane, dar ne ofer\ ele norme morale? Teilhard de
Chardin, `n lucrarea sa Fenomenele umane (pp. 115-119), arat\ c\
via]a pare s\ se foloseasc\ de o strategie pentru a se men]ine
`mpotriva for]elor entropiei. Via]a caut\ solu]ii taton=nd [i `ncearc\ o
mul]ime de ipoteze dintre care pu]ine ajung la rezultate. ~ns\ via]a
manifest\ o total\ indiferen]\ fa]\ de indivizi. Ea trebuie s\ continue
oricare ar fi pre]ul de pl\tit.
Dac\ am transpune aceast\ realitate `n domeniul moral am
ajunge la o moral\ finalist\, de tip vitalist: doar specia uman\ [i
destinul s\u conteaz\. Individul nu are alt\ valoare dec=t slujirea
speciei. Acest scop justific\, deci, toate mijloacele care asigur\,
chiar `n detrimentul drepturilor persoanei, continuitatea speciei
umane. Astfel, s-ar putea justifica eugenismul [i manipul\rile
genetice destinate amelior\rii speciei umane.
24 PR. GHEORGHE POPA
10
K. Lorenz, L’agresion. Une histoire naturelle du mal, Paris, 1969.
11
Joël de Rosnay, Le macroscope, Paris, 1975, Points 80, p. 91.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 25
14
Ibidem, p. 34.
28 PR. GHEORGHE POPA
15
Ibidem, p. 50.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 29
16
S. Freud, Malaise dans la civilisation (1929), `n „Revue française de
Psychanalise”, tome XXXIV, janvier 1970, p. 50.
30 PR. GHEORGHE POPA
CAPITOLUL I
Omul [i voca]ia sa moral\
17
Anton Dumitriu, Homo Universalis, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1990.
18
Ibidem, p. 8.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 31
19
Un teolog contemporan se exprima destul de sugestiv `n acest sens. „Trupul
nu este doar un obiect al acestei lumi, ci limbajul unei persoane. Este suflarea
care poart\ g=ndirea, e `naintarea [i popasul care structureaz\ timpul [i spa]iul.
Este cel prin care sunt mereu gata s\ ac]ionez. Este cel prin care m\ ofer privirii
celuilalt. El trimite la `ntreaga existen]\ a omului”.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 37
vorbe[te cineva, cuvintele lui s\ fie ca ale lui Dumnezeu; dac\ slu-
je[te cineva, slujba lui s\ fie ca din puterea pe care o d\ Dumnezeu,
pentru ca `ntru toate Dumnezeu s\ se sl\veasc\ prin Iisus Hristos” (I
Petru 4, 10-11).
Din textele citate mai sus, putem constata c\ exist\ o comple-
mentaritate a darurilor [i deci o complementaritate a voca]iilor.
Fiecare voca]ie specific\ are nevoie de celelalte pentru a se putea
realiza. Aceast\ dimensiune complementar\ a darurilor [i voca]iilor
personale `n via]a cre[tin\ este ast\zi insuficient subliniat\ [i de aici
o solidaritate precar\ `ntre diversele voca]ii [i, mai mult, o slab\ par-
ticipare a comunit\]ii cre[tine `n alegerea, orientarea [i sus]inerea
voca]iilor membrilor lor.
I.2.3. Specificul cre[tin al voca]iei originare a Omului
Filosofia antic\, `n ceea ce a avut ea mai bun, a definit voca]ia
Omului plec=nd de la ideea c\ acesta este un „micro-cosmos”, adic\ o
„lume mic\” ce recapituleaz\ `n sine „lumea mare” (macro-cosmosul).
Teologia patristic\ a preluat aceast\ idee, dar a precizat c\ nu
calitatea de microcosmos define[te voca]ia sa ultim\, ci calitatea lui
de a fi „icoan\” a lui Dumnezeu.
~n virtutea acestei calit\]i, omul nu mai este doar „cunun\” a
crea]iei, ci este poet [i preot al ei, av=nd voca]ia de a `n\l]a la o unire
c=t mai deplin\ cu Dumnezeu.
~n cadrul crea]iei sensibile, `mplinirea acestui dor dup\
Dumnezeu se realizeaz\ prin om. Acest lucru este subliniat de
Sf=ntul Apostol Pavel `n Epistola c\tre Romani 8, 19 [i 20: „Crea]ia
a[teapt\ cu ner\bdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu (…)” c\ci ea
„a fost supus\ de[ert\ciunii – nu din voia ei, ci din cauza aceluia (a
omului) care a supus-o”.
A[adar, din aceast\ perspectiv\, crea]ia nu este un simplu
„cosmos”, adic\ un „haos organizat” de un demiurg, a[a cum
credeau vechii greci, ci o „Biseric\ `n devenire”, adic\ un loc `n care
Omul trebuie s\ celebreze, `mpreun\ cu toate f\pturile, o „Liturghie
cosmic\” d\ruit\ lui Dumnezeu Treime. De aceea, Geneza afirm\ c\
Adam a fost invitat s\ dea „nume” f\pturilor, adic\ s\ pun\ `n lumin\
„logosul” lor, [i orientarea lor „liturgic\” [i dinamic\ spre „Logosul”
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 43
21
Ibidem, p. 34.
22
Pr. Gh. Popa, Comuniune [i `nnoire spiritual\ `n contextul seculariz\rii
lumii moderne, Editura Trinitas, Ia[i, 2000, pp. 251-254.
46 PR. GHEORGHE POPA
CAPITOLUL II
Ordinea moral\
23
Nouveau dictionnaire latin français, Paris, 1912, p. 1031.
24
David Bohm, Plenitudinea lumii [i ordinea ei, Editura Humanitas,
Bucure[ti, 1995, p. 34.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 47
25
Andrew Louth, Dionisie Areopagitul. O introducere, Editura Deisis, Sibiu,
1997, p. 72.
26
David Bohm, op. cit., p. 63.
48 PR. GHEORGHE POPA
29
Ibidem, p. 61.
50 PR. GHEORGHE POPA
30
J. Guitton, G. Bogdanov, I. Bogdanov, Dumnezeu [i [tiin]a, Editura
Harisma, Bucure[ti, 1992, p. 53.
31
I. Prigogine, The end of certainty, Cambridge University Press, 1999, p. 13.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 51
40
Platon, Phaidon, 69 b, Opere, vol. IV, trad. Petru Cre]ia, Bucure[ti, 1983, p. 66.
41
Platon, Phaidros, 230 o, Opere, vol. IV, trad. Gabriel Liiceanu, Bucure[ti,
1983, p. 420.
42
La grecii antici „demon”-ul `nsemna influen]a divinit\]ii asupra omului.
43
Diac. Prof. Dr. Nicolae Balca, op. cit., p. 125.
44
Ibidem.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 57
45
Platon, Republica, 508 e, Opere, vol. V, trad. Andrei Cornea, Bucure[ti,
1986, p. 308.
46
W. Windelband, Platon, 1922, p. 103, la Diac. Prof. Dr. N. Balca, op. cit.,
p. 178.
47
Termenul de „separa]ie” nu trebuia luat `n sens spa]ial, ci metaforic. Ideea
nu este nici `n „afar\”, nici „`n\untru” lucrurilor sensibile, ci este un principiu
imaterial, existent `n sine [i distinct de ordinul fiin]\rii celor sensibile.
48
„Sufletul trebuie s\ se degajeze de orice form\, dac\ vrea ca nimic s\ nu-l
`mpiedice de a fi luminat [i plin de natura prim\. Astfel dup\ ce s-a eliberat de
toate lucrurile exterioare, sufletul se va `ntoarce `n `ntregime c\tre ceea ce este
cel mai intim `n el `nsu[i [i nu se va l\sa deturnat de nici unul din obiectele ce-l
`nconjoar\”, Platon, VI, 9, 7, la Anton Dumitriu, Homo universalis, Bucure[ti,
1990, p. 187.
58 PR. GHEORGHE POPA
49
Jean Paul Resweber, La pensée de Martin Heidegger, Toulouse, 1971, p. 68.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 59
51
Dionisie Pseudo-Areopagitul, Despre numele divine, trad. de Pr. Cicerone
Iord\chescu [i Teofil Simensky, Ia[i, 1936, p. 30.
52
Pr. Prof. Dumitru St\niloae, Filocalia, vol. II, Sibiu, 1947, p. 56.
53
Idem, Filocalia, vol. III, Sibiu, 1948, p. 329.
54
Idem, Teologia dogmatic\ ortodox\, vol. I, p. 339.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 61
a) Temeiul ontologic-trinitar
~n primul r=nd, ordinea moral\ cre[tin\ are un temei ontologic
trinitar. Mai precis este un „etos al comuniunii trinitare”58 extins `n
umanitate prin umanitatea asumat\ de Fiul lui Dumnezeu [i prin
lucrarea sau harul Duhului Sf=nt. Aceasta `nseamn\ c\ temeiul
ordinii morale nu este o lege moral\ impersonal\, ci iubirea
interpersonal\ dintre Tat\l, Fiul [i Duhul Sf=nt rev\rsat\ `n lume nu
doar ca un bine impersonal, ci ca bun\tate, dreptate [i sfin]enie
pentru `ntreaga crea]ie. Prin aceasta, omul nu este constr=ns s\
respecte o lege impersonal\ ca expresie a unui bine impersonal, fie
el [i absolut, ci este invitat s\ se `mp\rt\[easc\ de bun\tatea,
dreptatea [i sfin]enia lui Dumnezeu.
Aceast\ idee de „participare”, prezent\ [i `n Sf=nta Scriptur\, a
fost mai pu]in subliniat\ `n manualele de Teologie moral\ publicate
la noi59, `ns\ ea a fost subliniat\ `n mod deosebit de p\rintele Du-
mitru St\niloae `n Teologia dogmatic\. Atunci c=nd abordeaz\
57
Pr. Prof. D. St\niloae, Filocalia, vol. III, Sibiu, 1948, p. 329.
58
Christos Yannaras, La liberté de la Morale, Labor et Fides, Genève, 1982,
p. 14.
59
P\rintele Profesor Dumitru St\niloae a intuit aceast\ limitare a Teologiei
morale la dimensiunea sa scolastic\ [i a publicat, ca o completare a celor dou\
volume de Teologie moral\ (1979), un al treilea volum, reeditat dup\ 1989 sub
titlul: Ascetica [i Mistica Ortodox\, Editura Deisis, 1993.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 63
b) Temeiul hristologic-uman
Temeiul ontologic-trinitar al ordinii morale a fost revelat de
M=ntuitorul Iisus Hristos, Fiul cel ve[nic al lui Dumnezeu, deofiin]\
cu Tat\l [i cu Duhul, dar, `n acela[i timp, a[a cum ne spune Sinodul
de la Calcedon (451), deofiin]\ cu noi dup\ umanitate60. Plec=nd de
la realitatea acestei unit\]i de fiin]\ cu noi dup\ umanitate, putem
vorbi [i de un temei hristologic-uman al ordinii morale. ~n Iisus
Hristos, ordinea moral\ natural\ se deschide din nou spre ordinea
moral\ originar\, spre etosul comuniunii trinitare. P\rintele
St\niloae argumenteaz\ acest lucru plec=nd de la cuvintele Sf=ntului
Apostol Pavel care spune `n Epistola c\tre Coloseni, c\ „toate
lucrurile au fost f\cute prin El [i a[ezate `ntru El (Col. 1, 16 [i 17) [i
de aceea El este singurul «Mijlocitor» pe care l-a dat Dumnezeu
60
Episcop Kallistos Ware, Ortodoxia, calea dreptei credin]e, Editura Trinitas,
Ia[i, 1993, p. 77.
64 PR. GHEORGHE POPA
c) Temeiul pnevmatic-eclesial
~ntemeierea concret\ a ordinii morale cre[tine a avut loc la
Cincizecime. ~n acel moment, la cincizeci de zile dup\ ~nvierea
M=ntuitorului [i la zece zile dup\ ~n\l]area Sa, Duhul Sf=nt s-a
pogor=t peste Sfin]ii Apostoli [i ei au devenit „purt\tori de Hristos”,
adic\ biserici vii, trup al lui Hristos [i templu al Duhului Sf=nt. O
61
Dumitru St\niloae, Ascetica [i Mistica Ortodox\, vol. I, p. 46.
62
Christos Yannaras, op. cit., p. 46.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 65
63
Dumitru St\niloae, op. cit., p. 47.
64
Kallistos Ware, op. cit., p. 101.
66 PR. GHEORGHE POPA
65
Dumitru St\niloae, op. cit., p. 48.
66
Sf=ntul Marcu Ascetul, Despre legea duhovniceasc\, apud Dumitru St\ni-
loae, op. cit., p. 48.
67
Dumitru St\niloae, op. cit., p. 48.
68
Ideea aceasta este prezent\ la Sf=ntul Maxim M\rturisitorul care afirm\ c\:
„Fiin]a virtu]ii ([i implicit a ordinii morale cre[tine) este Cuv=ntul cel unic al lui
Dumnezeu, c\ci fiin]a tuturor virtu]ilor este ~nsu[i Domnul nostru Iisus Hristos”;
cf. Dumitru St\niloae, op. cit., p. 49.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 67
CAPITOLUL III
Legea moral\
69
B. Benois, H. Goelzer, Noveau dictionnaire latin-français, Paris, 1912, p. 834.
68 PR. GHEORGHE POPA
CAPITOLUL IV
Legea pozitiv\ dumnezeiasc\
9) Ferici]i ve]i fi c=nd v\ vor oc\r` [i v\ vor prigoni [i vor zice tot
cuv=ntul r\u `mpotriva voastr\, min]ind din pricina Mea (Mt. 5, 11).
Observ\m c\ `n aceast\ fericire, M=ntuitorul face referire la Sine
[i atrage aten]ia c\ to]i cei care-l vor m\rturisi pe El `n aceast\ lume
ca Fiu al lui Dumnezeu vor fi persecuta]i, ignora]i, marginaliza]i. Cu
alte cuvinte, cine m\rturise[te c\ Hristos este Fiul lui Dumnezeu [i
M=ntuitorul lumii, nu poate s\ evite experien]a Crucii. ~n aceast\
experien]\, `ns\, Hristos este `nso]itorul tainic, este Mirele [i
St\p=nul l\untric a c\rui prezen]\ va u[ura poverile existen]iale [i, `n
final, va transforma suferin]a `n bucurie: „Bucura]i-v\ [i v\ veseli]i
c\ plata voastr\ mult\ este `n ceruri” (Mt. 5, 12).
IV.2.2. Rela]ia dintre Decalog [i Fericiri
A[a cum am mai spus, Decalogul a fost un „pedagog spre Hris-
tos” (Gal 3, 24). El a avut drept scop preg\tirea moral\ [i spiritual\ a
umanit\]ii pentru primirea `n s=nul ei a Fiului lui Dumnezeu. Dar
aceast\ preg\tire nu s-a putut face f\r\ consim]\m=ntul activ al
poporului ales, f\r\ r\spunsul s\u pozitiv la chemarea lui Dumnezeu.
Acest r\spuns efectiv este definit `n Levitic, a 3-a carte a Pentate-
uhului, ca „fidelitate fa]\ de Lege”. Aceast\ lege dat\ de Dumnezeu
poporului ales are deci o semnifica]ie mult mai profund\ dec=t no-
]iunea de lege obi[nuit\, care condi]ioneaz\ convie]uirea noastr\
social\ [i politic\. Legea `n sens biblic, a[a cum am mai spus, este o
manifestare a voin]ei lui Dumnezeu, un dar al harului [i nu o le-
gisla]ie juridic\ cu o finalitate social\. Acest lucru se poate observa
din cuvintele M=ntuitorului rostite dup\ cele nou\ fericiri, `n care
este pus\ `n rela]ie dialectic\ puterea constr=ng\toare a legii, cu
puterea eliberatoare a harului [i a libert\]ii credin]ei. Evident c\
M=ntuitorul nu a venit s\ strice Legea, prin care El S-a descoperit lui
Moise [i poporului Israel, `ns\ prezen]a Sa concret\ ofer\ o nou\ per-
spectiv\ de interpretare a Legii: „A]i auzit c\ s-a zis celor de demult:
«S\ nu ucizi» (…). Eu `ns\ v\ spun vou\: Oricine se m=nie pe fratele
s\u vrednic va fi de os=nd\; [i cine va zice fratelui s\u: netrebnicule,
vrednic va fi de pedeapsa sinedriului; iar cine va zice: nebunule,
vrednic va fi de gheena focului” (Mt. 5, 21-22).
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 103
CAPITOLUL V
Con[tiin]a moral\ – principiul subiectiv al
ordinii morale
70
Cf. En\chescu Constantin, Tratat de psihanaliz\ [i psihoterapie, Editura
Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 1998, p. 131.
108 PR. GHEORGHE POPA
care nu au lege, din fire fac ale legii (…). Ceea ce arat\ fapta legii
scris\ `n inimile lor, prin m\rturia con[tiin]ei lor [i prin judec\]ile lor,
care `i `nvinov\]esc sau `i ap\r\ (Rom. 2, 14-15).
Plec=nd de la textele Sfintei Scripturi, Sfin]ii P\rin]i au vorbit [i
ei de con[tiin]a moral\. Semnificative ni se par cuvintele Sf=ntului
Ioan Gur\ de Aur: „Dumnezeu, cre=nd pe om, a s\dit `n fiecare jude-
cata dreapt\ a binelui [i a r\ului, adic\ norma con[tiin]ei”. Fericitul
Augustin se exprim\ poetic astfel: „Po]i fugi de toate, dac\ vrei,
numai de con[tiin]a ta nu. Intr\ `n cas\, odihne[te-te pe pat, retrage-te
`nl\untrul t\u, nici un loc nu vei afla, unde s\ te ascunzi, dac\ p\ca-
tele te vor roade”.
Scriitorii precre[tini vorbesc, la r=ndul lor, de con[tiin]a moral\.
Platon o descrie admirabil amintind de un b\tr=n Kefalos, care
afirm\ c\ b\tr=ne]ea este plin\ de nelini[te pentru cel n-a ascultat de
glasul con[tiin]ei sale. Socrate o nume[te *"4v:w< [i o consider\ ca [i
glas al lui Dumnezeu `n om. Dintre scriitorii moderni, cel mai repre-
zentativ este Immanuel Kant, pe care `l impresionau profund dou\
lucruri: „cerul `nstelat cu stelele lui [i con[tiin]a moral\ din mine”
(Critica Ra]iunii practice).
Din textele enumerate p=n\ aici se desprinde clar ideea c\
realitatea con[tiin]ei morale este acceptat\ de toat\ lumea. ~ns\
p\rerile se diversific\ `n momentele `n care se pune problema
originii con[tiin]ei morale.
dere teologic `[i au originea `n actul crea]iei omului, dup\ chipul lui
Dumnezeu-Treime.
V.6.1. Diversitatea actelor de con[tiin]\
Distinc]ia dintre con[tiin]a moral\ care este universal\ [i identic\
la to]i oamenii [i judecata moral\ care este particular\ [i individual\
o afl\m `n Epistola c\tre Romani a Sf=ntului Apostol Pavel 2, 15:
„Ceea ce arat\ fapta legii scris\ `n inimile lor, prin m\rturia
con[tiin]elor [i prin judec\]ile lor care `i `nvinov\]esc sau `i ap\r\”.
Expresia Jo e! D (@< JoL~ <ov : @u (fapta legii) din acest verset
poate fi tradus\ `n dou\ moduri diferite. Primul ar fi: fapta pe care
legea o porunce[te. Acest sens nu s-ar armoniza cu contextul, ci ar
crea o tautologie deranjant\: f\c=nd faptele legii (poruncite de lege)
care este scris\ `n inimile lor. Al doilea sens ar fi: fapta sau lucrarea
pe care legea o s\v=r[e[te [i care este a porunci binele [i a interzice
r\ul. Prin aceasta legea d\ m\rturie, `n con[tiin]\, despre sfin]enia
ordinii morale. Aceast\ m\rturie a legii morale universale, `nscris\
pe tablele inimii umanit\]ii, se opune, uneori, judec\]ilor morale
formate pe calea ra]ionamentului sau experien]ei. Obiectul m\rturiei
este un adev\r moral pe care con[tiin]a `l accept\ f\r\ controlul
ra]iunii sau al experien]ei. Acest adev\r este un dat aprioric al ori-
c\rei con[tiin]e de la care pleac\ `ntreaga dezvoltare moral\ a
omului.
Pe l=ng\ acest dat care este universal, exist\ [i un element su-
biectiv al con[tiin]ei morale, marcat, uneori, profund de vicisitudi-
nile, incertitudinile [i erorile prin care trece subiectul moral. Ra]io-
namentele morale subiective fac, a[adar, parte din domeniul
con[tiin]ei morale, `ns\ incertitudinea [i contradic]iile lor nu trebuie
s\ fie puse pe seama acesteia. Locul `n care ra]ionamentele morale
`[i disput\ argumentele nu este de fapt con[tiin]a, ci inima. Con-
[tiin]a avertizeaz\ mai `nt=i subiectul moral c\ este responsabil de
modul `n care va alege `ntre cele dou\ alternative: `ntre bine [i r\u.
Alegerea `ns\ nu este u[or de f\cut [i pentru a fi f\cut\ corect este
nevoie de o judecat\ moral\. Prin aceasta subiectul moral trebuie s\
discearn\ `ntre ceea ce trebuie s\ fac\ [i ceea ce nu trebuie s\ fac\. El
trebuie s\ aprecieze toate elementele unei ac]iuni, rela]iile dintre ele,
118 PR. GHEORGHE POPA
Con[tiin]a moral\, a[a cum am v\zut din cele spuse p=n\ aici,
este o manifestare integral\ a sufletului, o realitate la care particip\
toate puterile spirituale: voin]a, sentimentul [i ra]iunea. De aceea
filosofia scolastic\ f\cea distinc]ie `ntre nucleul moral al con[tiin]ei,
numit\ `n greac\ FL<JZD0F4H, [i con[tiin]a moral\ propriu-zis\,
numit\ FLng\*0F4H. Nucleul con[tiin]ei morale este un dat
ontologic, dar `n formarea [i structurarea sa intr\ at=t elemente
voluntare, afective [i intelectuale, c=t [i elemente de natur\ istoric\ [i
social\.
a) Ca elemente voluntare ale con[tiin]ei morale pot fi
considerate `nclina]iile sau tendin]ele spre cunoa[terea [i s\v=r[irea
binelui `n opozi]ie cu `nclina]iile imorale care ne orienteaz\ spre r\u.
b) Elementele afective ale con[tiin]ei morale sunt foarte
complexe [i se caracterizeaz\ prin absen]a intereselor [i dorin]elor
egoiste la cel care le posed\. Principalele elemente afective ar fi:
iubirea dezinteresat\ a binelui [i repulsia fa]\ de r\u; respectul
datoriei [i al valorilor morale `n general; bucuria ce se na[te din
iubirea [i respectul fa]\ de legea [i valorile morale c=t [i remu[carea
pentru nerespectarea lor.
c) Elementele intelectuale ale con[tiin]ei morale pot fi conside-
rate cunoa[terea legii [i a valorilor morale, precum [i aprecierea
faptelor [i inten]iilor `n lumina acestor valori. Din punct de vedere
psihologic, cunoa[terea legii [i a valorilor morale, precum [i apre-
cierea faptelor [i a inten]iilor, se realizeaz\ at=t sub forma unor
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 123
71
Pantelimon Golu, M. Zlate, E. Verza, Psihologia copilului, Editura Didacti-
c\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 1995, p. 56.
124 PR. GHEORGHE POPA
Ochii, dac\ stau prea mult `n `ntuneric, pierd acuitatea lor. Dac\
apelul con[tiin]ei nu este niciodat\ ascultat, con[tiin]a `ns\[i
s\r\ce[te. Refuzul continuu de a iubi na[te o `mpietrire a inimii, o
neputin]\ de a iubi. Ra]iunea pentru a sesiza legea `n toat\ di-
mensiunea sa atr\g\toare, ar avea nevoie ca voin]a s\ o stimuleze
prin dorin]a sa. Lipsit\ de acest ajutor, ea nu mai percepe dec=t legea
abstract\ [i seac\. C\mara `ns\[i a sufletului dac\ nu se hr\ne[te cu
entuziasmul ra]iunii [i al voin]ei se `ntunec\, iar flac\ra sa se stinge.
Acest r\u poate `mbr\ca diverse forme dup\ componentele
intelectuale, afective, volitive ale fiec\ruia.
a) Unitatea personalit\]ii [i, deci, dinamismul con[tiin]ei este
amenin]at la omul slab, care recunoa[te cu pl\cere binele ideal, dar
`n practic\ el `l compromite. El sus]ine teorii frumoase, dar nu le
`ntrupeaz\. Este ca [i cum i-ar lipsi, `ntre ra]iunea care contempl\
culorile [i voin]a care ar trebui s\ le asume, o sc=nteie afectiv\ care
s\ le uneasc\. De aceea este important pentru formarea unei
con[tiin]e morale integre ca noi s\ nu studiem numai poruncile, nici
numai Binele ca valoare „`n sine”, ci s\ r\spundem concret la apelul
care ni-l adreseaz\. O via]\ afectiv\ bine r=nduit\ [i `n]elept dez-
voltat\ este de o mare importan]\.
b) Mai ales neascultarea obi[nuit\ [i voluntar\ fa]\ de exigen]ele
con[tiin]ei, gre[elile multiple f\r\ nici un regret, ruineaz\ profund
con[tiin]a moral\.
La cei slabi ea va ajunge la o structur\ divizat\ a personalit\]ii,
comparabil\ cu cea `n care se instaleaz\ spiritele prea speculative [i
128 PR. GHEORGHE POPA
a) Infantilismul moral
Acest aspect patologic al con[tiin]ei morale este `n str=ns\
leg\tur\ cu infantilismul psihologic, adic\ cu atitudinea omului al
c\rui caracter p\streaz\ impulsivitatea [i nestatornicia copilului. ~n
acest caz, tendin]ele negative [i inferioare prevaleaz\ asupra celor
superioare, ideile morale sunt `n]elese `ntr-un mod confuz [i acest
lucru conduce la judec\]i morale eronate [i la atitudini morale
infantile.
c) Con[tiin]a scrupuloas\
Scrupulul este o incertitudine maladiv\ care afecteaz\ judecata
moral\. Cel scrupulos este dominat de frica continu\ fa]\ de p\cat.
El vede pretutindeni datorii [i pericole care-l orienteaz\ spre p\cat.
Exist\ dou\ feluri de scrupule:
1) Scrupulul general care prive[te, mai mult sau mai pu]in, toate
domeniile vie]ii morale [i provine dintr-o supraactivitate a con-
[tiin]ei legate de o diminuare a capacit\]ii de a trage concluzii ferme;
2) Scrupulul de compensa]ie. Angoasa se manifest\ aici asupra
unor aspecte morale legate de legea pozitiv\. Efortul tensionat de a
respecta `n cele mai mici detalii o lege particular\ mascheaz\
relaxarea con[tiin]ei `n fa]a obliga]iilor morale fundamentale, mai
ales cele care privesc iubirea fa]\ de aproapele [i via]a de rug\ciune.
Acest scrupul, care este o form\ de nevroz\, nu poate fi tratat dec=t
printr-o `ntoarcere energic\ la datoriile cele mai importante fa]\ de
care scrupulul `[i mascheaz\ neglijen]a.
Prima form\ de scrupul cere un p\rinte spiritual plin de bun\tate
[i ferm [i care cunoa[te natura acestei maladii. Scrupulul se
`nt=lne[te [i la persoanele cu o via]\ spiritual\ intens\. El este totu[i
legat de diverse afec]iuni psihice [i nervoase, obsesii [i nevroze ge-
nerate de angoas\.
130 PR. GHEORGHE POPA
d) Laxismul
La polul opus al con[tiin]ei scrupuloase st\ con[tiin]a lax\.
Aceasta se manifest\ prin negarea obliga]iei morale `n s\v=r[irea
unei fapte sau `n diminuarea gravit\]ii unei fapte imorale. Unii
morali[ti consider\ c\ laxismul moral este, de fapt, o paralizie [i
sl\bire extrem\ a con[tiin]ei morale, `nc=t ea nu mai este sensibil\ la
ideea de datorie moral\ [i nu mai simte regretul atunci c=nd
persoana s\v=r[e[te un p\cat.
CAPITOLUL VI
Libertatea voin]ei
Din punct de vedere moral, pasiunile sunt fapte sau dorin]e pu-
ternice orientate spre anumite lucruri care produc pl\cere subiectu-
lui, dar uneori se opun desf\[ur\rii libere a voin]ei. ~n func]ie de
motivele care le-au dat na[tere [i de scopul urm\rit, pasiunile pot
constitui circumstan]e atenuante pentru responsabilitatea moral\ a
subiectului.
e) Deprinderile
Sunt, la origine, acte voluntare, dar care prin repetare au ajuns
involuntare, influen]=nd `n mod profund exercitarea libert\]ii vo-
in]ei. ~n general, deprinderile se `mpart `n deprinderi bune [i deprin-
deri rele. Primele nu sunt un obstacol `n calea libert\]ii [i respon-
sabilit\]ii morale, pentru c\ a fi liber `nseamn\, de fapt, a s\v=r[i
binele. Ultimele sunt `ns\ un obstacol [i `n func]ie de modul `n care
s-au format, de gradul de participare liber\ a subiectului, se sta-
bile[te [i responsabilitatea sa moral\.
f) Alte influen]e asupra actelor [i ac]iunilor voluntare
~n afar\ de obstacolele enumerate mai sus care influen]eaz\ mai
mult sau mai pu]in libertatea voin]ei, teologia moral\ mai precizeaz\
c\ `n judecarea [i aprecierea actelor [i ac]iunilor morale trebuie s\ se
]in\ seama [i de alte aspecte cum ar fi: structura psiho-fizic\ a fie-
c\rui subiect moral, influen]a mediului natural [i social, particula-
rit\]ile de v=rst\, de sex, de ras\ etc. Toate aceste aspecte pot in-
fluen]a actele [i ac]iunile morale, `ns\ nu pot determina voin]a `ntr-un
mod deosebit [i ca atare subiectul moral r\m=ne, totu[i, liber [i
responsabil `n s\v=r[irea actelor sale.
72
Louis Lavelle, Traités des valeurs, t. i, pp. 190-191.
140 PR. GHEORGHE POPA
CAPITOLUL VII
a) Libertate [i violen]\
Violen]a fizic\, av=nd o cauz\ exterioar\, poate determina voin]a
s\ fac\ un act extern f\r\ adeziunea interioar\. Violen]a, atunci c=nd
este `nso]it\ de mijloace rafinate de presiune psihologic\, poate
constitui o grav\ tenta]ie [i adesea ea antreneaz\ o diminuare a
libert\]ii.
b) Libertate [i fric\
Frica ce precede decizia nu diminueaz\ `n sine nici libertatea,
nici responsabilitatea. Se poate totu[i ca o angoas\ ajuns\ la limita sa
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 147
CAPITOLUL VIII
Virtutea – `mplinire a libert\]ii [i a
responsabilit\]ii morale
73
Paedag., I. 13; P.G., VIII, 372.
74
In Cant. Cantic., 4; P.G., XLIV, 972.
75
Poemata moralia, XXXIV, 50; P.G., XXXVII, 949.
76
De mor. eccl., I, 6; P.L., XXXII, 1314.
154 PR. GHEORGHE POPA
77
Cateh. XII, C. 7; P.G., XXXIII, 733; vezi [i Pr. M. Bulacu, Con[tiin]a cre[-
tin\ dup\ Sf=ntul Chiril al Ierusalimului, Bucure[ti, 1941, p. 154.
78
Omil. ~n Math., VII, 24.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 155
79
H. Andrutsos, Dogmatica Bisericii Ortodoxe r\s\ritene, p. 245.
80
M\rturisirea lui Dosoftei, la Kimmel, vol. I, p. 428.
156 PR. GHEORGHE POPA
Precum s-a v\zut mai `nainte, natura virtu]ii cre[tine st\ `n pre-
zen]a lui Dumnezeu `n noi, prezen]\ manifestat\ `n sim]ire [i ac]iune,
care numai `mpreun\ pot genera virtutea cre[tin\. Izvor=nd deci din
aceea[i sim]ire [i tr\ire interioar\, virtutea trebuie s\ fie pentru to]i
aceea[i; ea e o virtute unitar\.
Unitatea virtu]ii cre[tine este o unitate ontologic\ ce deriv\ din
unitatea [i universalitatea iubirii lui Dumnezeu fa]\ de noi. Princi-
piul virtu]ii cre[tine este iubirea noastr\ fa]\ de Dumnezeu, iubire
care realizeaz\ cea mai deplin\ transformare intern\ a omului cre-
158 PR. GHEORGHE POPA
81
Omilia, 3 [i 47 la Ev. lui Matei.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 159
Dup\ cum s-a v\zut din cele mai dinainte, cu toate c\ virtutea ca
manifestare a cre[tinului `n raport cu s\v=r[irea binelui este unitar\,
din cauza raporturilor multiple [i variate ale vie]ii, ea poate lua dife-
rite forme [i, deci, se `mparte `n diferite virtu]i speciale. ~mp\r]irile
acestea ale virtu]ii sunt `ns\ `n func]ie de diferitele criterii utilizate.
Astfel, o `mp\r]ire a virtu]ii o g\sim `nc\ de la Socrate, care, sus]i-
n=nd c\ virtu]ile sunt idei, stabile[te un sistem de virtu]i `n care vir-
tu]ile particulare decurg din cele generale. Dup\ el, virtutea prin
excelen]\ este `n]elepciunea (F@n\") care este [tiin]a general\ a
binelui [i care cuprinde pe toate celelalte virtu]i, precum genul cu-
prinde speciile. Din ea decurg alte patru virtu]i [i anume: 1) pietatea
sau evlavia fa]\ de zei (guj F gv $ gi"); 2) dreptatea fa]\ de oameni
(*4i"4@Fb<0); 3) curajul fa]\ de primejdie (aj<*Dg\"); [i 4) cump\-
tarea sau st\p=nirea de sine fa]\ de pl\cerile senzuale (ej(iD"Jg\").
82
Cateh. 16, 2, 22.
83
M\rturisirea Ortodox\, ed. 1899, P. II, R\sp. la `ntrebarea 63.
160 PR. GHEORGHE POPA
84
Omilie la Ezech., II, 3, 4, P.L., LXXVI, p. 960.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 161
a) ~n]elepciunea
Dup\ filosofii antici, `n]elepciunea este [tiin]a [tiin]ei [i a ne-
[tiin]ei. Spre a ajunge la ea, Socrate ne spune c\ trebuie s\ pornim de
la dictonul „Cunoa[te-te pe tine `nsu]i”. ~n]elepciunea antic\ trebuie
`n]eleas\ ca fiind cunoa[terea adev\rului `n ceea ce are el mai `nalt [i
aceasta presupune c\ numai cel ce s-a preg\tit `n mod `ndelungat
prin medita]ie [i [tiin]\ poate ajunge la ea. A[adar, mai `nt=i, omul
trebuie s\ se cunoasc\ pe sine `nsu[i spre a vedea ce [tie [i ce nu [tie,
apoi s\ se preg\teasc\ `n mod minu]ios pentru a dob=ndi [tiin]a,
numai astfel put=nd ajunge `n]elept [i `n stare s\ judece [i s\ apre-
cieze [i pe ceilal]i oameni. Dar, deoarece [tiin]a cea mai `nalt\ este
[tiin]a binelui, `n]elepciunea poate fi identificat\ numai cu [tiin]a a
ceea ce este bine [i a ceea ce este r\u. De aceea – zice Socrate – nici
din partea `n]elepciunii nu te po]i a[tepta la mai mult, `ntruc=t, dac\
ea se `ntemeiaz\ numai pe puterile omene[ti, nu va putea ajunge
niciodat\ la cunoa[terea des\v=r[it\ a adev\rului [i a binelui.
~n]elepciunea cre[tin\ se `ntemeiaz\ pe voia cea sf=nt\ a lui
Dumnezeu. Cre[tinismul pre]uie[te `n]elepciunea duhovniceasc\ pe
care numai darul lui Dumnezeu o poate da credinciosului. De aceea
cre[tinul `n]elept [tie cum s\ umble pe c\ile Lui, fiindc\ el se adap\
din `n]elepciunea divin\ (Proverbe 3, 4-6). Adev\rata `n]elepciune
const\ `n cunoa[terea voii celei sfinte a lui Dumnezeu [i `n urmarea
acesteia de c\tre cre[tin (Rom. 12, 2).
b) Dreptatea
Virtutea drept\]ii dob=nde[te, de asemenea, un `n]eles nou `n
cre[tinism. Dreptatea antic\ era considerat\ [i la cei vechi drept
fundamentul oric\rei or=nduiri sociale statornice.
Astfel, legea talionului, care la antici era o expresie a drept\]ii,
este `nl\turat\ prin dragostea cre[tin\, care completeaz\ [i
des\v=r[e[te dreptatea. Dreptatea antic\, `n fond, perpetua o aspr\
nedreptate social\: inegalitatea oamenilor ca stare social\ (sclavi [i
oameni liberi), inegalitatea oamenilor ca sex (b\rbatul [i femeia),
inegalitatea `n fa]a legilor etc. Cre[tinismul schimb\ sensul no]iunii
de dreptate [i extensiunea acesteia: dreptatea cre[tin\ vrea binele, ea
164 PR. GHEORGHE POPA
3. Cump\tarea
Cump\tarea este virtutea prin care omul se ocup\ de sine `nsu[i.
Exist\ `ns\ dou\ forme de preocupare de sine: una dezinteresat\, alta
egoist\. Prima este binef\c\toare, a doua este nociv\. Cump\tarea
este deci o p\strare a sinelui, prin uitarea de sine.
Pentru p\strarea [i ocrotirea vie]ii fizice individuale exist\ in-
stinctul de nutri]ie (m=ncare [i b\utur\); pentru p\strarea speciei
exist\ instinctul sexual. Am=ndou\ sunt subordonate unui scop.
C=nd se neglijeaz\ aceast\ subordonare, c=nd se transform\ ele `n
mijloc pentru un scop, ca pl\cerea biologic\, aceste instincte devin
puteri distructive, ruin=nd via]a fizic\ individual\ [i amenin]=nd spe-
cia, r\v\[ind via]a spiritual\, compromi]=nd m=ntuirea.
Prin virtutea cump\t\rii se men]in `n ordine aceste afecte
profunde, slujitoare ale vie]ii trupe[ti [i ale speciei, ca [i ale scopului
ultim al omului.
~ntr-un sens mai larg, cump\tarea are ca scop a[ezarea `n ordine
a tuturor manifest\rilor sensibilit\]ii [i facult\]ilor dorin]ei, nu numai
impun=nd fiec\rui act o conformare cu ierarhia obiectiv\ a valorilor,
dar [i modific=ndu-le puterea printr-un efort de educa]ie personal\.
Cump\tarea este o virtute indispensabil\ pentru omul marcat de p\-
catul str\mo[esc. Datorit\ p\catului str\mo[esc omul este `nclinat s\
se iubeasc\ mai mult pe sine dec=t pe Dumnezeu. ~n m\sura `n care
el se iube[te mai mult pe sine dec=t pe Dumnezeu, cade `n
dezordine, c\ci se intereseaz\ de sine `n mod egoist [i se iube[te `n
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 169
cununa `ntregii sale vie]i duhovnice[ti. Ca haruri deci, ele sunt date
[i copilului nou botezat, dar prezen]a lor nu se dovede[te `n acesta
dec=t `n m\sura `n care el cre[te [i se dezvolt\ sub aspect trupesc [i
sufletesc, ajung=nd la con[tiin]a de sine [i la voin]a liber\, fiind
astfel capabil s\ fac\ fapte bune ori rele.
Spre a `n]elege raportul dintre harul acestor virtu]i [i lucrarea
cre[tinului, ne putem folosi de o compara]ie. Precum o s\m=n]\ nu
poate `ncol]i spre a da na[tere la plant\ dec=t atunci c=nd exist\
condi]ii externe favorabile: umezeal\, c\ldur\, lumin\ etc., tot astfel
[i harul virtu]ilor teologice nu poate da na[tere acestor virtu]i dec=t
dac\ la el se adaug\ voin]a [i lucrarea cre[tinului. Astfel st=nd lucru-
rile, ne putem da seama de ce aceste virtu]i, ca haruri insuflate, dau
sufletului cre[tinului numai o dispozi]ie, o tendin]\ sau o `nclinare
spre via]a moral\ cre[tin\, dar nu [i o `ndem=nare sau o u[urin]\ `n
s\v=r[irea actelor corespunz\toare, deoarece acestea se c=[tig\
printr-o exercitare continu\ prin fapte.
Virtu]ile teologice sunt mijloace care ridic\ mai `nt=i omul cre-
dincios la starea proprie de fiu al lui Dumnezeu, pun=ndu-l `n leg\-
tur\ nemijlocit\ cu El [i cu opera m=ntuirii lui Iisus Hristos. De
aceea, datoria cre[tinului este de a spori sau de a face s\ creasc\
aceste virtu]i prin fapte corespunz\toare.
Sub influen]a scolasticii [i a ra]ionalismului tomist, mul]i teologi
apuseni au c\utat s\ fundamenteze treimea acestor virtu]i pe func]iile
suflete[ti ale omului (o fundamentare asem\n\toare a virtu]ilor cardi-
nale o g\sim la Platon). ~n acest sens, intelectului i-ar corespunde cre-
din]a, afectivit\]ii n\dejdea, iar voin]ei iubirea. Spre deosebire de
aceast\ fundamentare psihologic\, al]i teologi morali[ti le fundamen-
teaz\ din punct de vedere al obiectului spre care ele tind, deoarece
Dumnezeu este motivul, obiectul [i scopul lor. Astfel, ca obiect al
cunoa[terii, Dumnezeu este cunoscut de noi prin credin]\; prin
n\dejde ni se `nf\]i[eaz\ ca bunul cel mai vrednic de dorit, iar prin
iubire putem ajunge `nc\ de aici de pe p\m=nt la o comuniune de via]\
suprafireasc\ cu El, ceea ce ne asigur\ `mplinirea scopului nostru
ultim. Spre deosebire de celelalte virtu]i, virtu]ile teologice au pe
Dumnezeu drept scopul lor direct, imediat [i ultim.
}in=nd cont de aceasta, putem s\ ne d\m seama de pozi]ia [i
importan]a pe care o au virtu]ile teologice fa]\ de celelalte virtu]i
174 PR. GHEORGHE POPA
(ca manifest\ri ale iubirii), credin]a este moart\ (Iacob 2, 26). Iubi-
rea sus]ine credin]a [i-i d\ acesteia for]a necesar\ de men]inere [i de
afirmare. E adev\rat c\ `n procesul m=ntuirii credin]a face `nceputul,
dar ea nu poate ajunge la des\v=r[ire dec=t prin iubire; deci credin]a
f\r\ iubire nu poate exista ca virtute (Iacob 2, 19).
N\dejdea urmeaz\ credin]ei, ]in=nd locul de mijloc `ntre credin]\
[i iubire.
Cea mai deplin\ dintre toate virtu]ile teologice este iubirea,
deoarece ea realizeaz\, din punct de vedere psihologic [i moral, cea mai
puternic\ [i cea mai intim\ leg\tur\ cu Dumnezeu (cf. Colos. 3, 14).
At=t credin]a, c=t [i n\dejdea devin virtu]i des\v=r[ite numai c=nd
sunt p\trunse [i `nsufle]ite de iubire.
Din punct de vedere ontologic [i mistic, iubirea este virtutea cea
mai apropiat\ [i cea mai intim legat\ de har, fiind `nso]itoarea
nedesp\r]it\ a acestuia. De aceea, ea dispare prin p\cate de moarte,
`n timp ce credin]a [i n\dejdea pot r\m=ne ca virtu]i nedepline. Din
punct de vedere teologic, iubirea este ]inta [i finalul str\duin]elor
cre[tinului, precum [i ultimul scop al vie]ii morale. ~nc\, aici de pe
p\m=nt, ea anticipeaz\ ve[nicia, `ntruc=t are pe Dumnezeu ca
fundament [i scop ultim. ~n privin]a aceasta, Fericitul Augustin
remarc\ faptul c\ `n lumea ve[niciei credin]a [i n\dejdea `nceteaz\
de a mai fi, `ntruc=t [i-au ajuns scopul `n via]a aceasta, `n timp ce
iubirea r\m=ne, cre[te [i se des\v=r[e[te86. C=t prive[te rela]ia intim\
a acestor virtu]i `ntreolalt\, ea rezult\ din izvorul lor comun –
Dumnezeu, ca [i din esen]a [i scopul acestora.
Morala cre[tin\ consider\ iubirea cea mai `nalt\ dintre toate
virtu]ile, potrivit esen]ei sale (I Ioan 4, 8). Superioritatea iubirii fa]\
de celelalte virtu]i o dovede[te at=t Sf=nta Scriptur\ (Mt. 22, 37;
Rom. 13, 9-10; Ioan 3, 16; I Ioan 4, 8-9 etc.), c=t [i Sf=nta Tradi]ie
(Igna]iu de Antiohia, Clement Romanul, Clement Alexandrinul,
Fericitul Augustin etc.). Chiar dac\ prin credin]\ devenim cre[tini,
numai prin iubire ne manifest\m cu adev\rat cre[tini. De aceea,
Sf=ntul Apostol Pavel vorbe[te despre credin]a lucr\toare prin iubire
(Gal. 5, 6).
86
De doctrina christiana, I c. 33, n. 48; P.L., XXXIV, 33, 35.
176 PR. GHEORGHE POPA
CAPITOLUL IX
P\catul – e[ec al libert\]ii [i al
responsabilit\]ii morale
87
C\tre Autolic, II, 27; P.G., VI, 1095.
88
Omilia c\ Dumnezeu nu este cauza r\ului, 8; P.G., XXXI, 348.
89
Expunerea exact\ a credin]ei ortodoxe, IV, 20; P.G., XCIV, 1194.
90
Contra Faustum Manich., 22, 27; P.L., XLII, 418.
91
Capete despre dragoste, III, 56; Filocalia, vol. II, trad. Pr. D. St\niloae,
Sibiu, 1947, p. 88.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 179
92
Vezi Fer. Augustin, Contra Secund. Manich., 11, 15; P.L., XLII, 587, 590.
180 PR. GHEORGHE POPA
93
Omilia c\ Dumnezeu nu-i autorul r\ului, 5; P.G., XXXI, 341.
94
La Vladimir Lossky, Essai sur la Théologie mystique de l’Église Orthodoxe
Orientale, p. 123.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 183
1. Ispita
Ispita – Bg4D"F:`H, `n greac\, temptatio, `n latin\ –, `nseamn\
`ncercare, experien]\, cercetare.
~n Sf=nta Scriptur\, g\sim acest termen `n textul `n care e vorba
de copiii lui Israel care `ncearc\ pe Dumnezeu (Exod 17, 2) [i cel `n
care Avraam este `ncercat de Dumnezeu (Facere 22, 1). Probabil c\
prin extensiune s-a aplicat [i pentru a desemna prigoanele `mpotriva
primilor cre[tini. Acesta poate s\ fie [i sensul `n care cuv=ntul este
`ntrebuin]at `n Rug\ciunea domneasc\.
95
Despre numele divine, IV; P.G., III, 732.
96
Contra Jul. pelag., I, IX; P.L., XLII, 670; De civ. Dei, XI, XXII; CSEL, XL,
V, 1, p. 543 etc.
184 PR. GHEORGHE POPA
97
La Oxford Dictionary of the Christian Church, edit. by F.L. Cross, London,
1961, 1929-1930.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 185
98
Seraphinus a Loiano, Institutiones theologiae moralis ad norman juris
canonici, vol. I, Taurini, 1934, pp. 394-395.
99
Ibidem, p. 394; Schilling, op.cit., p. 291.
186 PR. GHEORGHE POPA
101
Ennar. in Psalm, 4, VII, 2.
102
Vezi [i I. Mausbach, op. cit., vol. I, pp. 254-255.
190 PR. GHEORGHE POPA
103
Vezi A. Mironescu, op.cit., pp. 290-293; S. a Loiano, op.cit., vol. I, pp. 438-451;
A. Voiutschi, op. cit., vol. II, pp. 202-203; Tanquerey, op. cit., vol. I, pp. 373-380.
194 PR. GHEORGHE POPA
pu]intel foc [i c=t\ p\dure aprinde! Foc este [i limba, lume a f\r\-
delegii! Limba `[i are locul ei `ntre m\dularele noastre, dar spurc\ tot
trupul [i arunc\ `n foc drumul vie]ii, dup\ ce aprins\ a fost de
fl\c\rile gheenei”.
c. Exist\ anumite p\cate, care, prin natura lor, exclud orice ac]iu-
ne extern\ [i care constau numai dintr-un act intern dar sunt altele,
care-[i afl\ `mplinirea lor abia prin faptele externe (Iacob 1, 15;
Rom. 3, 15). De asemenea, sunt p\cate care, pentru a se traduce `n
afar\, au nevoie de ocazie sau de alte condi]ii, care nu stau `n puterea
noastr\. Aceste fapte se consider\, `n ce prive[te moralitatea lor,
deopotriv\ cu faptele realizate `n afar\, pentru c\ ne`ndeplinirea lor,
`n cazul acesta, nu-i liber\; iar ceea ce nu-i liber nici nu m\re[te nici
nu mic[oreaz\ responsabilitatea moral\. Cu toate acestea, p\catul
extern poate m\ri imoralitatea p\catelor interne, pe de o parte, pen-
tru c\ p\catul intern ajunge la `mplinire prin p\catul extern; pe de
alt\ parte, pentru c\ fapta extern\ este adesea cauza pentru care
p\catul intern se `nmul]e[te sau dureaz\ mai mult din cauza timpului
`ndelungat care este necesar pentru traducerea lui `n fapt\ extern\.
104
M\rturisirea ortodox\, III, ~ntreb. 44 [i 45, p. 163; ~nv\]\tura de credin]\
cre[tin\ ortodox\, p. 389.
196 PR. GHEORGHE POPA
p\catul altuia (Fapte 7, 57; 22, 20; Efes. 5, 6-7); e) c=nd t\cem [i nu
`nfrunt\m pe acela care p\c\tuie[te (Num. 5, 1; Isaia 56, 10; Prov.
19, 24); f) c=nd trecem cu vederea [i nu pedepsim pe p\c\tos (I Sam.
3, 13; 1, 23-25); g) dac\ ascundem [i ap\r\m pe cel ce p\c\tuie[te,
sc\p=ndu-l de la pedeaps\ (cf. Luca 11, 47-48); h) dac\ l\ud\m
p\catele altora (Iez. 13, 18; Rom. 1, 32); i) dac\ prin purtarea noastr\
corupem cinstea altora sau ne l\s\m noi corup]i de al]ii (cf. Mt. 28,
12-13; Luca 22, 3-6).
P\catele str\ine ni se imput\ ca vin\ dup\ regulile cunoscute ale
responsabilit\]ii morale [i dup\ m\sura cooper\rii noastre la ele.
Aceast\ cooperare poate fi mijlocit\, dup\ cum cineva ia parte sin-
gur la executarea lor sau numai procur\ mijloacele necesare pentru
aceasta; ea mai poate fi pozitiv\ sau negativ\, dup\ cum cineva
influen]eaz\ asupra acestor p\cate. {i `ntre influen]ele pozitive ni se
imput\ porunca mai mult dec=t sfatul [i sfatul mai mult dec=t con-
sim]\m=ntul.
1. P\catele capitale
P\catele capitale sunt o serie de fapte ce se opun virtu]ilor cardi-
nale, a[a cum p\catele `mpotriva Duhului Sf=nt se opun virtu]ilor
teologice. Denumirea de capitale nu exprim\ aici gravitatea lor, c\ci,
`n cazuri concrete, ele pot fi p\cate u[oare, ci faptul c\ aceste p\cate
sunt izvorul sau capetele din care ies alte multe [i felurite p\cate. Ele
sunt mai cur=nd `nclin\ri stabile, vicii, patimi, dec=t acte p\c\toase.
Sf=ntul Ioan Damaschin num\r\ `n lucrarea sa Despre cele opt
duhuri ale r\ut\]ii – opt p\cate capitale. Sf=ntul Grigorie cel Mare
num\r\ numai [apte, num\r ce s-a adoptat at=t de Biserica Ortodox\
c\t [i de Biserica Romano-Catolic\. Ele `[i au izvorul lor imediat `n
stric\ciunea firii omene[ti, sau `n pofta cea f\r\ or=nduial\ (concu-
piscen]a), `n egoismul nedisciplinat. ~nclinarea rea nu-i numai `nn\s-
cut\, ci [i `nt\rit\ prin practicarea p\catului personal.
A[a cum am mai ar\tat, aceste p\cate se numesc capitale pentru c\
ele constau din deprinderi rele, care dau na[tere la alte p\cate, a[a cum
virtu]ile cardinale nasc alte virtu]i, [i pentru c\ reprezint\ direc]iile
principale ale vie]ii p\c\toase. Ele sunt urm\toarele: m=ndria,
avari]ia, desfr=narea, invidia, l\comia, m=nia [i tr=nd\via (lenea).
a. M=ndria. M=ndria sau trufia (uJBgD0n"<\" - superbia) este
pre]uirea exagerat\ a `nsu[irilor [i meritelor proprii [i atitudinea de
198 PR. GHEORGHE POPA
105
Quaest. ad Thales, p. 55 [.u. 4; Filocalia, vol. III, trad. Pr. Prof. D.
St\niloae, p. 295.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 199
106
In Psalm CXLVII, 12; P.L., XXXVII, 1922.
107
Omilia, VI, 7; P.G., XXXI, 276-277.
108
Omilia XIV la Epist. c\tre Corinteni; P.G., LXI, 120.
109
Omilia VI la cuv. „Strica-voi…” [i despre l\comie; P.G., XXXI, 269 C.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 201
111
Laumonier, La thérapeutique des péchés capitaux, Paris, 1922, p. 111.
112
Omilia XI, Despre invidie; P.G., XXXI, p. 372 [.u.
113
Ibidem.
114
Ibidem.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 203
115
Despre cele opt g=nduri ale r\ut\]ii, Filocalia, vol. I, p. 99.
204 PR. GHEORGHE POPA
116
Capete despre dragoste III, 86; Filocalia, vol. II, p. 95.
117
Vezi {tefan Schiwietz, Das morgenländische Mönchtum, zweiter Band,
Mainz, 1913, pp. 72-73.
118
Scara Paradisului, treapta XIV; P.G., LXXXVIII, 868.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 205
119
Omilia XIV, Contra be]ivilor, 2, 4, 6; P.G., XXXI, 457 A, 448 A, 452 A,
452 C.
206 PR. GHEORGHE POPA
120
M\rturisirea ortodox\, partea III, ~ntreb. 34, p. 156.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 207
juste, nu e p\cat. P\cat greu este c=nd evolueaz\ `n ur\ [i dispre] fa]\
de aproapele; b) surescitarea min]ii, adic\ meditarea continu\ asupra
diferitelor mijloace de r\zbunare. Gravitatea acestui p\cat se m\soa-
r\ dup\ gravitatea r\zbun\rii inten]ionate; c) blasfemia; d) ocara,
prin care se `ncearc\ a se arunca `n fa]a aproapelui ceva care s\-l
`njoseasc\; e) blestemul, prin care ur\m cuiva r\u [i nenorocire. Este
p\cat greu c=nd dorim aievea r\ul ce-l rostim cu gura, c=nd dorim un
r\u mare [i cu deplin consim]\m=nt; f) b\t\ile sunt p\cate mari c=nd
duc la omor, r\nire grav\ etc. De obicei, p\c\tuie[te cel ce porne[te
b\taia; cel\lalt poate s\ nu p\c\tuiasc\ (dac\ se ap\r\) men]in=ndu-se
`ntr-o stare de ap\rare.
M=nia `ntunec\ mintea, a[a c\ cel st\p=nit de ea nu-[i mai d\
seama de ceea ce face. Un proverb zice: „M=nia e un r\u sfetnic”.
De aceea, Sf=ntul Apostol Pavel ne `ndeamn\ s\ nu ]inem m=nie,
c=nd zice: „S\ nu apun\ soarele peste m=nia voastr\” (Efes. 4, 26).
M=ntuitorul ne cere s\ nu ducem darul la altar, p=n\ ce nu ne-am
`mp\cat cu fratele nostru sup\rat pe noi (Mt. 5, 24).
Exist\ [i o m=nie sf=nt\ sau `ndrept\]it\. Este m=nia p\rin]ilor [i
a altor educatori care urm\resc `ndreptarea copiilor [i a subalternilor,
`ndrumarea [i r=vna lor spre bine.
Omul m=nios este totdeauna amenin]at s\-[i piard\ sufletul. De
altfel, chiar din aceast\ via]\ el poart\ iadul `n inima lui prin
nelini[tea continu\ care-l chinuie. M=nia vat\m\ s\n\tatea [i
scurteaz\ via]a: „Invidia [i m=nia scurteaz\ zilele” (Sirah 30, 25).
M=nia este o stare anormal\, o stare de nebunie; ea tulbur\ cel
mai mult bunele [i pa[nicele rela]ii dintre indivizi [i popoare [i
astfel, st\ la baza certurilor, crimelor [i r\zboaielor. Ea face multe
ravagii `n cel st\p=nit de ea [i poate produce adev\rate dezastre `n
via]a semenilor no[tri. De aceea, Nil Ascetul, Evagrie Ponticul, Ioan
Casian ne sf\tuiesc s\ ne ferim de a ne m=nia pentru pricini
`ntemeiate, pentru c\ [i `n cazul acesta m=nia „`ntunec\ puterea
v\z\toare” [i pentru c\ o dat\ dezl\n]uit\, e greu de st\p=nit.
Dup\ Sf=ntul Maxim M\rturisitorul, patima iu]imii este mai greu
de biruit dec=t patima poftei. „De aceea a [i dat Domnul, ca o
doctorie mai tare `mpotriva ei, porunca dragostei”121.
121
Capete despre dragoste, I, c. 66; Filocalia, vol. II, p. 47.
208 PR. GHEORGHE POPA
122
Omilia `mpotriva celor m=nio[i, 1; P.G., XXXI, 353 [.u., 372.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 209
ori de c=te ori neglij\m diferite porunci [i virtu]i. Este viciu capital
numai c=nd dezgustul [i nep\sarea sunt voluntare [i se refer\ la
bunul sufletesc suprem, spre care tind toate bunurile, adic\ prietenia
cu Dumnezeu [i harul dumnezeiesc. Astfel `n]eleas\, lenea este p\cat
de moarte.
~n M\rturisirea ortodox\123 lenea este definit\ foarte corect ca „o
r\t\cire [i nep\sare pentru m=ntuirea ve[nic\ a sufletului, prin care
omul se `ntristeaz\ [i se dezgusteaz\ de binele ce trebuie s\ fac\;
pentru aceasta, el fuge de osteneala cu care se face binele”.
Lenea se opune muncii, adic\ activit\]ii f\cute cu efort [i cu
metod\ pentru a crea bunuri materiale [i spirituale spre satisfacerea
nevoilor [i aspira]iilor noastre trupe[ti [i suflete[ti. Munca reprezint\
partea noastr\ de contribu]ie la m=ntuire, faptele bune fiind condi]ie
neap\rat\ pentru dob=ndirea m=ntuirii.
Munca este o lege fundamental\ a vie]ii. F\r\ munc\ nu-i
posibil\ existen]a fizic\, nici des\v=r[irea omului [i transformarea
naturii. De aici rezult\ gravitatea tr=nd\viei, care `mpiedic\ realiza-
rea menirii principale a omului `n societate.
Printre numeroasele p\cate care se nasc din lene, sunt: r\utatea
inimii, care duce la ura fa]\ de cele spirituale; teama [i dezn\dejdea
privind dob=ndirea m=ntuirii; repulsia fa]\ de cei ce ne `ndeamn\ la
activitate spiritual\; l=ncezeala `n activitate; `ntoarcerea min]ii de la
cele spirituale etc.
Lenea duce la lips\ [i mizerie [i face cu neputin]\ orice fel de
progres. Mai mult chiar: ruina material\ este `nso]it\ [i de una mora-
l\. C\ci, nevr=nd s\ munceasc\, lene[ul caut\ s\-[i satisfac\ nevoile
sale materiale pe c\i mai u[oare dar necinstite, prin furt, `n[el\torie,
cer[etorie etc.
Lenea este, apoi, mama desfr=n\rii. Lipsa de ocupa]ie las\ loc
instinctelor de a se dezl\n]ui f\r\ fr=u.
Tr=nd\via na[te parazitismul social, care e, `n fond, un furt ca-
muflat sau o exploatare a sentimentelor familiale, a milei semenilor
etc. Ea este un delict antisocial, `ntruc=t lene[ul consum\ de la so-
cietate bunuri f\r\ a da nimic `n schimb, c=nd are datoria [i putin]a s\
123
Partea a III-a, ~ntrebarea 36, p. 157.
210 PR. GHEORGHE POPA
124
Sf=ntul Ioan Gur\ de Aur, Comentarii la epistola c\tre Efeseni, Omilia
XVI; P.G., LXII, 112.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 211
125
Partea III, ~ntreb\rile 38, 39, 40, 41, pp. 158-160.
212 PR. GHEORGHE POPA
126
Omilia 41 la Ev. Matei; P.G., LVII, 449.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 213
CAPITOLUL X
Poc\in]a – cale de vindecare a p\catului
127
Marcel Eck, Le point de vue d’un psychiatre, `n „Morale sans peché”,
Paris, 1951, p. 40.
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 217
Bibliografie selectiv\
I. Dic]ionare
***, Familia cre[tin\ azi (volum colectiv), Ed. Trinitas, Ia[i, 1995.
***, Sportul `n lumina moralei cre[tine, `n „Mitropolia Ardealului”,
XI (1966), nr. 9-10.
Balca, Nicolae, Aspectul patologic al persoanei umane, `n „Studii
Teologice”, 1955, nr. 7-8.
Idem, Criza Spiritual\ modern\ [i cauzele sale, Sibiu, 1934.
Idem, Istoria filosofiei antice, Editura Institutului Biblic [i de Misi-
une al B.O.R., Bucure[ti, 1982.
Belu, D., Nu mai este iudeu, nici elin, `n „Mitropolia Moldovei”,
XXXIX (1963), nr. 1-2.
Idem, Ortodoxia [i discrimin\rile etnico-rasiale, `n „Ortodoxia”,
XV (1963).
220 PR. GHEORGHE POPA
Cuprins
Prolegomena ........................................................................................ 5
1. No]iunea de moral\ ..................................................................... 5
2. Teologie [i moral\ ........................................................................ 6
3. Defini]ia Teologiei Morale ............................................................ 7
4. Metodele Teologiei Morale ........................................................ 13
5. Izvoarele Teologiei Morale ......................................................... 16
6. Modul de actualizare al principiilor morale ................................ 17
7. Teologia Moral\ [i celelalte discipline teologice ........................ 18
8. Teologia Moral\ `n contextul universitar actual .......................... 19
9. Teologia Moral\ [i spiritul moral contemporan .......................... 25
Capitolul I
Omul [i voca]ia sa moral\ ................................................................. 30
I.1. Viziunea teologic\ despre Om ................................................. 30
I.1.1. Omul icoan\ a lui Dumnezeu-Treime ............................. 31
I.1.2. Sufletul [i trupul – constitu]ia bipolar\ a omului ............ 36
I.2. Voca]ia moral\ a Omului ......................................................... 39
I.2.1. No]iunea de „voca]ie” ..................................................... 39
I.2.2. Voca]ia – dar al lui Dumnezeu pentru Om ..................... 40
I.2.3. Specificul cre[tin al voca]iei originare a Omului ............. 42
I.2.4. Consecin]ele ignor\rii de c\tre Om a voca]iei
sale originare ................................................................. 43
Capitolul II
Ordinea moral\ ................................................................................... 46
II.1. Conceptul de ordine `n sens general ...................................... 46
II.2. Conceptul de ordine moral\ ................................................... 50
II.3. Fiin]a ordinii morale ................................................................ 54
II.4. Ordinea moral\ [i binele etic .................................................. 55
II.5. Ordinea moral\ cre[tin\ .......................................................... 59
II.6. Ordinea moral\ cre[tin\ [i binele moral .................................. 59
II.7. Temeiul ordinii morale cre[tine ............................................... 62
II.8. Fiin]a ordinii morale cre[tine ................................................... 65
Capitolul III
Legea moral\ ...................................................................................... 67
III.1. Conceptul de lege `n sens general ........................................ 67
226 PR. GHEORGHE POPA
Capitolul IV
Legea pozitiv\ dumnezeiasc\ ........................................................... 83
IV.1. Decalogul – sintez\ a legii morale pozitive a
Primului Testament ................................................................ 83
IV.1.1. Interpretarea Decalogului ............................................ 85
IV.2. Fericirile – sinteza legii morale pozitive a celui de-al
doilea Testament .................................................................... 94
IV.2.1. Interpretarea Fericirilor ................................................ 95
IV.2.2. Rela]ia dintre Decalog [i Fericiri ................................ 102
Capitolul V
Con[tiin]a moral\ – principiul subiectiv al ordinii morale ........... 107
V.1. Con[tiin]a psihologic\ ........................................................... 107
V.2. Con[tiin]a moral\ .................................................................. 108
V.3. Con[tiin]a moral\ [i con[tiin]a religioas\ .............................. 109
V.4. Con[tiin]a moral\ `n Sf=nta Scriptur\ ................................... 110
V.5. Originea con[tiin]ei morale ................................................... 112
V.5.1. Teorii ce privesc originea con[tiin]ei morale ............... 112
V.6. Originea transcendent\ a con[tiin]ei morale ........................ 115
V.6.1. Diversitatea actelor de con[tiin]\ ................................ 117
V.6.2. Responsabilitatea subiectului uman `n formarea
judec\]ilor morale ....................................................... 118
V.6.3. Con[tiin]a moral\ [i autoritatea moral\ ....................... 120
V.7. Formarea con[tiin]ei morale ................................................. 122
V.7.1. Factori care influen]eaz\ formarea con[tiin]ei morale ... 123
V.8. Pervertirea con[tiin]ei morale ............................................... 127
V.8.1. Patologia con[tiin]ei morale ........................................ 128
V. 9. Cauzele `mboln\virii con[tiin]ei morale ............................... 130
Capitolul VI
Libertatea voin]ei ............................................................................. 133
VI.1. Ce este voin]a? ................................................................... 133
VI.2. Actul voluntar ...................................................................... 133
VI.3. Valoarea moral\ a actului voluntar ...................................... 134
VI.4. Diferen]a dintre act [i ac]iune .............................................. 134
VI.5. Obstacole reale sau aparente ale actelor [i ac]iunilor ........ 134
VI.6. Dubla valoare realizat\ prin ac]iune .................................... 136
VI.7. Sensul ac]iunii ..................................................................... 137
VI.8. Rezultatul ac]iunii ................................................................ 137
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 227
Capitolul VII
Libertatea [i responsabilitatea moral\ ........................................... 142
VII.1. Libertatea moral\ ............................................................... 143
VII.2. M\rturii scripturistice .......................................................... 143
VII.3. Limitele libert\]ii ................................................................. 144
VII.4. Coordonatele teologice ale libert\]ii ................................... 145
VII.5. Diminuarea [i patologia libert\]ii ........................................ 146
VII.6. Responsabilitatea moral\ ................................................... 148
Capitolul VIII
Virtutea – `mplinire a libert\]ii [i a responsabilit\]ii morale ......... 149
VIII.1. No]iunea de „virtute” `n general ........................................ 149
VIII.2. Virtu]ile `n societatea homeric\ ......................................... 149
VIII.3. Virtu]ile `n societatea clasic\ greac\ ................................. 150
VIII.4. Virtutea `n via]a moral\ cre[tin\ ........................................ 152
VIII.5. Natura virtu]ii cre[tine ....................................................... 154
VIII.6. Unitatea virtu]ii cre[tine ..................................................... 157
VIII.7. Diversitatea virtu]ilor ......................................................... 159
VIII.8. ~mp\r]irea virtu]ilor ............................................................. 161
VIII.9. Virtu]ile cardinale .............................................................. 162
VIII.10. Virtu]ile teologice ............................................................. 170
Capitolul IX
P\catul – e[ec al libert\]ii [i al responsabilit\]ii morale ............... 176
IX.1. No]iunea de p\cat ............................................................... 176
IX.2. Natura, originea [i posibilitatea p\catului ............................. 182
IX.3. Cauzele p\catului ................................................................ 183
IX.4. Procesul psihologic al na[terii [i dezvolt\rii p\catului ......... 187
IX.5. Gravitatea p\catului ............................................................ 189
IX.6. Despre deosebirea p\catelor .............................................. 190
IX.7. Cele mai `nsemnate feluri ale p\catelor de moarte ............. 197
Capitolul X
Poc\in]a – cale de vindecare a p\catului ....................................... 215
I.P.S. DANIEL
Sfintele Pa[ti, icoana vie]ii ve[nice. ~n]elesul Slujbei ~nvierii
I.P.S. DANIEL
Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea
I.P.S. DANIEL
C\l\torind cu Dumnezeu - `n]elesul [i folosul pelerinajului
P.S. Dr. Lauren]iu STREZA
Tainele de ini]iere cre[tin\ `n Bisericile R\s\ritene
Pr. Nicolae CHIF|R
Istoria cre[tinismului (vol. I, II, III)
Pr. Nicolae CHIF|R
Teologie [i spiritualitate patristic\
Pr. Ion VICOVAN
Da]i-le voi s\ m\nânce!
Filantropia cre[tin\ - istorie [i spiritualitate
Protos. Petroniu T|NASE
U[ile poc\in]ei
Arhim. Timotei AIOANEI
Schitul Vovidenia
P\rintele CLEOPA
Despre frica de Dumnezeu [i despre dreapta socoteal\
P\rintele CLEOPA
Despre cunoa[terea de sine [i despre spovedanie
P\rintele CLEOPA
Despre pricinile pentru care Dumnezeu `ng\duie s\ fim ispiti]i [i
despre ispitirea din cele 8 p\r]i a cre[tinului
P\rintele CLEOPA
Despre ispitele celor smeri]i [i ale celor mândri, despre con[tiin]\,
plângere [i lacrimi
P\rintele CLEOPA
Despre cele 7 pricini [i despre cele 12 trepte ale p\catului
P\rintele CLEOPA
Despre citirea Sfintelor Scripturi [i cheia `n]elegerii lor. Despre
Prooroci [i proorocii mincino[i, despre minuni [i false minuni, despre
vise [i vedenii
230 PR. GHEORGHE POPA
P\rintele CLEOPA
Despre moarte, despre Judecata de Apoi [i despre Iad
P\rintele CLEOPA
Despre Rai [i despre des\vâr[irea omului
P\rintele CLEOPA
Dou\zeci de pricini pentru care tr\iesc oamenii pe p\m=nt
P\rintele CLEOPA
Despre rug\ciune [i treptele ei
P\rintele CLEOPA
Despre pomenirea mor]ilor [i despre folosul celor 40 de Liturghii
P\rintele CLEOPA
Rolul femeii `n familie, Biseric\ [i societate
Sf=ntul Ioan CASIAN
Virtutea `nfr=n\rii - t\m\duitoare a l\comiei p=ntecelui
Sf=ntul Ioan CASIAN
Virtutea cur\]iei - biruitoare a patimii desfr=n\rii
Sf=ntul Ioan CASIAN
Patima iubirii de argin]i [i vindecarea ei prin milostenie
Sf=ntul Ioan CASIAN
T\m\duirea sufletului de patima m=niei
Arhim. Ioanichie B|LAN
Patericul M\n\stirilor nem]ene
Psaltirea
Anastasimatar
Slujba ~nvierii
Catavasier
Credin]a Ortodox\
Concordan]\ biblic\ tematic\
Panihida
Deniile din Postul Mare
„Pierdut a fost [i s-a aflat...”
Sfânta Spovedanie [i Sfânta ~mp\rt\[anie
Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul
Român Sfânt `n }ar\ Sfânt\: Sfântul Ioan de la Neam]
Pr. Nicolae DASC|LU
Comunicare pentru comuniune
Pr. Gheorghe POPA
Comuniune [i `nnoire spiritual\ `n contextul seculariz\rii lumii
moderne
Pr. Gheorghe POPA
Lege [i iubire. Coordonate biblice [i hermeneutice pentru Teolo-
gia Moral\ (vol. I)
INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 231