Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Răspuns corect.
Răspuns corect.
Răspuns corect.
Organizează cunoștințele în modalități care le fac utilizabile (determină elevul să opereze cu diverse
concepte pe care le învață, nu doar să le recunoască)
7.Evaluare standardizată – realizată prin teste comprehensive bine calibrate, obiectivă și cu rezultate
comparabile, capabilă să indice precis progresul unui elev și nivelul lui de performanță. În situația în care
descriptorii de performanță sunt clar definiți, evaluarea standardizată devine un instrument esențial
pentru un cadru didactic, pentru un manager școlar, pentru sistemul de învățământ.
NR 2.
evaluare normativă – măsoară și apreciază rezultatele învățării comparativ cu norma de grup,
cu performanțele celorlalți elevi; de exemplu, celui mai bun elev îi punem 10 iar celui mai slab 4,
ordonând celelalte performanțe între aceste două limite de context;
evaluare criterială – aprecierea se face pe baza unor criterii clare, stabilite dinainte, preferabil
racordate la criterii riguroase elaborate la nivel național – în această opțiune, putem avea cazuri
de clase în care cei mai buni elevi nu primesc niciodată o notă mai mare de 7, spre exemplu;
evaluare diagnostică – bază pentru evaluare formativă și planificare, identifică posibilitățile și
eventualele probleme în ce privește învățarea;
evaluare formativă – este o evaluare pentru învățare, frecventă și, adesea, neformalizată, oferind
feedback elevilor în procesul de învățare (feedback formativ);
evaluare sumativă – este o evaluare a învățării, efectuată în momente de final, oferind informații
retrospective asupra performanței în învățare; este cea mai frecvent utilizată pentru notare și
validarea învățării – câteodată disproporționat de mult, în detrimentul evaluării formative (mai
relevantă și mai utilă pentru elevi);
autoevaluare (sau evaluare ipsativă) – funcționează bine atunci când elevii cunosc și își asumă
obiectivele învățării;
evaluarea autentică – încearcă să evidențieze măsura în care elevii pot performa în condiții cât
mai apropiate de cele reale; în această perspectivă, învățarea însăși trebuie să se petreacă într-un
context cât mai realist.
6.Mergând mai departe, un obiectiv comportamental corect formulat ar trebui să conțină (după
procedura Mager):
capacitatea: un verb de acțiune care denotă, de obicei, comportamentul – ceea ce elevul este capabil să
facă – la care se adaugă obiectul, complementul direct al verbului (descrie pe cineva, enumeră ceva);
criteriul de performanță: ne spune dacă obiectivul este atins (criteriul minimei performanțe), sau
criteriile de performanță: ne arată măsura în care obiectivul este atins (prefigurând astfel activitatea de
evaluare).