Sunteți pe pagina 1din 451

Prof. univ. dr.

Ion CR

ACIUN
Departamentul de Matematica
Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi din Iasi
ANALIZ

A MATEMATIC

A
CALCUL DIFERENTIAL
IASI 2011
Cuprins
1 Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 7
1.1 Mult imi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Operat ii cu mult imi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.3 Produse carteziene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.4 Relat ii binare. Funct ii. Legi de compozit ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.5 Structuri algebrice. Izomorsm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.6 Mult imea numerelor reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
2 Siruri si serii de numere reale 35
2.1 Siruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2.2 Sir fundamental n IR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
2.3 Limita superioara si limita inferioara ale unui sir numeric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
2.4 Puncte limita ale unui sir numeric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
2.5 Serii de numere reale. Denit ii. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
2.5.1 Seria geometrica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
2.5.2 Seria telescopica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
2.5.3 Seria armonica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
2.6 Proprietat i generale ale seriilor convergente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
2.7 Criteriul general al lui Cauchy pentru serii numerice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
2.8 Criterii de convergent a pentru serii cu termeni oarecare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
2.9 Serii numerice absolut convergente si serii semiconvergente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
2.10 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
2.10.1 Seria armonica generalizata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
2.11 Criterii de convergent a si divergent a pentru serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . 76
2.11.1 Criterii de comparat ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
2.11.2 Criteriul condensarii al lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
2.11.3 Criteriul logaritmic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
2.11.4 Criteriul de convergent a n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
2.11.5 Criteriul raportului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
2.11.6 Criteriul radicalului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
2.12 Alte criterii de convergent a ale seriilor cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
2.12.1 Criteriul lui Kummer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
2.12.2 Criteriul lui Raabe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
2.12.3 Criteriul logaritmic al lui Bertrand . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
2.12.4 Criteriul lui Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
2.12.5 Criteriul integral al lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
2.13 Calculul aproximativ al sumei unei serii numerice convergente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
2.14 Serii numerice remarcabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
2.15 Produsul dupa Cauchy al doua serii numerice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
3
3 Elemente de teoria spat iilor metrice 109
3.1 Denit ia spat iului metric. Proprietat i. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
3.2 Denit ia spat iului liniar (vectorial). Proprietat i. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
3.3 Siruri de puncte n spat ii metrice. Sir de funct ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
3.4 Spat ii metrice complete. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
3.5 Spat ii vectoriale normate. Spat ii Banach . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
3.6 Serii n spat ii Banach. Serii de funct ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
3.7 Spat ii prehilbertiene. Spat ii Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
3.8 Principiul contract iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
3.9 Mult imi nchise si mult imi deschise ntr-un spat iu metric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
3.10 Mult imi compacte ntrun spat iu metric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
3.11 Mult imi conexe si mult imi convexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180
3.12 Spat iul IR
n
si spat iul punctual IE
n
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
4 Limite si continuitate 191
4.1 Limita unei funct ii ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
4.2 Funct ii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
4.3 Funct ii uniform continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202
4.4 Funct ii continue pe mult imi compacte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206
4.5 Convergent a unui sir de funct ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208
4.6 Homeomorsme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216
4.7 Conexiune prin arce. Funct ii continue pe mult imi conexe si pe mult imi convexe . . . . . . . . . . 218
4.8 Aplicat ii liniare ntre spat ii vectoriale reale. Izomorsm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226
4.9 Aplicat ii liniare si continue ntre spat ii normate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229
4.10 Aplicat ii liniare si continue ntre spat ii normate nit dimensionale . . . . . . . . . . . . . . . . . 232
4.11 Forme multiliniare si de gradul m pe IR
n
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237
5 Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de variabila reala 243
5.1 Derivabilitatea funct iilor vectoriale de argument real . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
5.2 Derivabilitate laterala si derivate laterale ale funct iilor vectoriale de variabila reala . . . . . . . . 250
5.3 Derivabilitate si derivate de ordin superior ale unei funct ii vectoriale de variabila reala . . . . . . 252
5.4 Derivabilitatea funct iilor vectoriale compuse de variabila reala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255
5.5 Diferent iabilitatea unei funct ii vectoriale de o variabila reala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 256
5.6 Diferent iabilitate si diferent iale de ordin superior ale funct iilor vectoriale de argument real . . . . 263
5.7 Formula lui Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267
5.8 Drumuri parametrizate n IR
m
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 270
5.9 Formula lui Taylor pentru o funct ie reala de o variabila reala. Aplicat ii la studiul local al funct iilor281
5.9.1 Tabelarea funct iilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 285
5.9.2 Convexitatea funct iilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 285
5.9.3 Contactul de ordin n a doua curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 286
5.9.4 Natura punctelor de extrem ale unei funct ii reale de o variabila reala . . . . . . . . . . . . 288
5.9.5 Metoda tangentei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 288
6 Diferent iabilitatea si derivabilitatea part iala ale funct iilor reale de mai multe variabile reale291
6.1 Direct ie n IR
n
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 291
6.2 Derivata dupa o direct ie a unei funct ii reale de variabila vectoriala . . . . . . . . . . . . . . . . . 292
6.3 Derivabilitatea part iala si derivate part iale de ordinul ntai ale funct iilor reale de mai multe
variabile reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 296
6.4 Diferent iabilitatea si diferent iala de ordinul ntai ale unei funct ii reale de variabila vectoriala . . . 300
6.5 Condit ie sucienta de diferent iabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 307
6.6 Derivate part iale de ordin superior ale unei funct ii reale de mai multe variabile reale . . . . . . . 310
6.7 Diferent iale de ordin superior ale funct iilor reale de variabila vectoriala . . . . . . . . . . . . . . . 317
6.8 Formula lui Taylor pentru funct ii reale de o variabila vectoriala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 324
6.9 Funct ii omogene. Identitatea lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 326
7 Teoria diferent iabilitat ii si derivabiltat ii funct iilor vectoriale de argument vectorial 331
7.1 Derivabilitatea funct iilor vectoriale de argument vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 331
7.2 Diferent iabilitatea unei funct ii vectoriale de variabila vectoriala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 335
7.3 Derivate si diferent iale de ordin superior ale funct iilor vectoriale de mai multe variabile reale . . 339
7.4 Diferent iabilitatea si derivabilitatea funct iilor vectoriale compuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . 341
7.5 Prelungirea unei funct ii uniform continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 349
7.6 Derivatele part iale ale unei funct ii vectoriale pe frontiera domeniului de denit ie . . . . . . . . . 350
7.7 Panze parametrice. Suprafet e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 351
8 Aplicat ii ale calculului diferent ial 363
8.1 Forme biliniare pe IR
n
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 363
8.2 Forme patratice pe IR
n
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 366
8.3 Extreme locale ale funct iilor reale de mai multe variabile reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 369
8.4 Funct ii denite implicit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 378
8.5 Extreme locale ale funct iilor denite implicit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 395
8.6 Extreme condit ionate. Metoda multiplicatorilor lui Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 398
8.7 Extremele funct iilor reale denite pe mult imi compacte din IR
n
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 410
8.8 Transformari regulate, sau difeomorsme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 412
8.9 Dependent a si independent a funct ionala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 419
8.10 Coordonate curbilinii n plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 424
8.10.1 Coordonate polare n plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 428
8.10.2 Coordonate polare generalizate n plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 430
8.11 Coordonate curbilinii n IR
3
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 432
8.11.1 Coordonate polare n spat iu, sau coordonate sferice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 437
8.11.2 Coordonate semipolare n spat iu, sau coordonate cilindrice . . . . . . . . . . . . . . . . . 440
Bibliograe 443
Index de not iuni 445
Capitolul 1
Not iuni fundamentale de teoria
mult imilor
1.1 Mult imi
Not iunea de mult ime este o not iune fundamentala a matematicii moderne.

In cele ce urmeaza, not iunile de
mult ime si element al unei mult imi sunt considerate not iuni primare.
O mult ime se considera denita (data, precizata) daca avem un criteriu dupa care putem deosebi elementele
mult imii de celelalte obiecte, care nu fac parte din mult ime.

In acest sens, o mult ime poate denita e numind
individual elementele sale, e specicand o proprietate pe care o au toate elementele sale si pe care nu o au alte
obiecte.
Mult imile se noteaza cu litere mari ale alfabetului latin: A, B, ..., sau X, Y, ..., iar elementele se noteaza cu
litere mici ale aceluiasi alfabet sau ale altuia. Daca se cunosc toate elementele mult imii A, atunci vom nota
A = a, b, ....
Natura mult imilor care constituie subiectul cercetarilor matematice este diversa.

In cele ce urmeaza, examinam mult imea numerelor reale IR si submult imi ale acesteia, ca de exemplu
mult imea numerelor naturale IN, mult imea numerelor ntregi ZZ, mult imea numerelor rat ionale Q, intervale
etc., mult imi de puncte din spat iul Euclidian n-dimensional precum bile deschise si nchise, sfere, intervale
n-dimensionale nchise si deschise etc., ca si mult imi de funct ii si, de asemenea, mult imi ale caror elemente sunt
mult imi.
Partea matematicii care examineaza mult imi arbitrare, fara a se interesa nsa de natura elementelor sale, se
numeste teoria mult imilor.

In acest capitol introducem cateva not iuni de teoria mult imilor, necesare nt elegerii celorlalte capitole.
Daca A este o mult ime oarecare, notam a A daca si numai daca a este un element al mult imii A si vom
citi a apart ine mult imii A; daca b nu este element al lui A atunci aceasta situat ie se scrie matematic n forma
b / A si se citeste b nu apart ine mult imii A. Elementele unei mult imi sunt numite deseori puncte, armat iile
element al mult imii A si punct al mult imii A avand acelasi nt eles.
Denit ia 1.1.1. Mult imile A si B se numesc identice sau egale si scriem A = B, daca si numai daca sunt
formate din aceleasi elemente.
Prin urmare A = B daca si numai dac a, pentru ecare element x, avem
x Ax B.
Denit ia 1.1.2. Mult imea fara nici un element se numeste mult imea vida si se noteaza prin .
7
8 Ion Craciun
Denit ia 1.1.3. Fie A si B doua mult imi. Mult imea A se numeste submult ime, sau parte a mult imii B
daca si numai daca a A=a B.

In aceasta situat ie se spune ca mult imea A este inclusa n mult imea B,
sau ca B include A si scriem corespunzator A B sau B A. Daca, n plus, mult imea A nu este identic a cu
B, atunci A se numeste submult ime stricta a lui B.
Prin convent ie, exista o mult ime care este inclusa n toate mult imile. Aceasta este mult imea vidasi este
privita ca o submult ime a oricarei mult imi: A, oricare ar mult imea A.
Introducerea mult imii vide este necesara deoarece adesea denim mult imea elementelor care satisfac o con-
dit ie fara sa vericam ca exista macar un element care sa ndeplineasca aceasta condit ie. De exemplu, n teoria
polinoamelor, putem introduce not iunea de mult ime a radacinilor reale ale unei ecuat ii, net inand seama de
faptul ca nu cunoastem, n general, daca exista sau nu astfel de radacini.
Simbolul este denumit incluziune.
Propozit ia 1.1.1. Incluziunea mult imilor are urmatoarele proprietat i:
A A (reexivitate); (1.1)
A B si B C =A C (tranzitivitate); (1.2)
A B si B A=A = B (antisimetrie). (1.3)
O mult ime nevida poate avea un numar nit (respectiv innit) de elemente, caz n care mult imea se numeste
nita (respectiv innita).
Prin denit ie mult imea vida este mult ime nita.
O mult ime nita poate specicata prin enumerarea elementelor sale; daca acestea sunt a
1
, a
2
, ..., a
n
, atunci
vom scrie A = a
1
, a
2
, ..., a
n
.

In particular, a reprezinta mult imea formata dintr-un singur element a.
Denit ia 1.1.4. Se numeste familie de mult imi, sau clasa de mult imi, o mult ime A ale carei elemente
sunt mult imi. O familie de mult imi A se noteaza A = (A
i
)
iI
, unde I este o mult ime oarecare care se numeste
mult ime de indici. Cand I = IN familia de mult imi A se numeste sir de mult imi. Deci, notat ia pentru un
sir de mult imi este (A
n
)
nIN
.
Denit ia 1.1.5. Sirul de mult imi (A
n
) se numeste
crescator, daca A
n
A
n+1
, pentru n = 0, 1, 2, ...
descrescator, daca A
n+1
A
n
, pentru n = 0, 1, 2, ...
Fie a(x) o condit ie impusa elementelor unei mult imi X, adica o expresie cu valoarea de adevar sau fals daca
un anume element din X este nlocuit cu x. Mult imea tuturor elementelor x din X pentru care expresia a(x) are
valoarea de adevar se noteaza prin x X : a(x) sau, mai simplu, prin x : a(x). De exemplu, x : x
2
= 16
este mult imea formata din numerele ntregi 4 si +4, iar x : x
2
+ 2x 35 < 0 este intervalul deschis (7, 5),
adica x : x
2
+ 2x 35 < 0 = x : 7 < x < 5.
Mult imea part ilor unei mult imi oarecare X se noteaza cu T(X). Avem A T(X) daca si numai daca
A X. Evident, T(X) si X T(X). Elemente ale lui T(X) pot si mult imi formate din cate un singur
element x din X.
Capitolul 1. Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 9
1.2 Operat ii cu mult imi
Denit ia 1.2.1. Se numeste reuniunea a doua mult imi A si B, mult imea notata A B formata din toate
elementele x care apart in cel put in uneia din mult imile A sau B. Deci, prin denit ie
A B = x : x A sau x B.
Denit ia 1.2.2. Se numeste intersect ia sau partea comuna a mult imilor A si B mult imea notat a cu AB
compusa din toate elementele x care apart in atat mult imii A cat si mult imii B. Prin denit ie
A B = x : x A si x B.
Denit ia 1.2.3. Mult imile A si B se numesc disjuncte daca A B = .
Denit ia 1.2.4. Fie A si B doua mult imi. Mult imea
A B = A B = C
A
B = x : x A si x / B = x A : x / B
se numeste diferent a dintre mult imea A si mult imea B, sau complementara mult imii B n raport cu
mult imea A. Cand mult imea A se subnt elege din context, complementara lui B fat a de A se noteaz a simplu
prin CB si se numeste complementara mult imii B.
Prin urmare, CB = x A : x / B.
De asemenea, avem CB T(A).
Teorema 1.2.1. Pentru orice mult imi A, B, C T(X) au loc armat iile:
A B = B A, A B = B A; (1.4)
_
(A B) C = A (B C),
(A B) C = A (B C);
(1.5)
A = A, A = ; (1.6)
A A = A, A A = A; (1.7)
_
A (B C) = (A B) (A C),
A (B C) = (A B) (A C);
(1.8)
_

_
(A B) B = ,
A = (A B) (A B),
A B = A (A B);
(1.9)
10 Ion Craciun
_
A X =(X A) A = X
X (X A) = A;
(1.10)
A X =A B = A (X B); (1.11)
_
X (A B) = (X A) (X B),
X (A B) = (X A) (X B);
(1.12)
_
A X si B X =A B = X ((X A) (X B))
A B = X ((X A) (X B)).
(1.13)
Demonstrat ie. Identitat ile (1.4) sunt legile de comutativitate ale reuniunii si respectiv intersect iei mult imilor,
(1.5) sunt legile de asociativitate ale acelorasi operat ii cu mult imi, iar identitat ile (1.8) reprezinta legile de
distributivitate ale uneia din operat ii fat a de cealalta.
Identitat ile (1.12) si (1.13) se numesc relat iile lui De Morgan.
Demonstrat ia oricarei din egalitat ile (1.4) (1.13) se bazeaza pe relat ia (1.3). Se arata ca daca un punct
oarecare apart ine mult imii din din primul membru al identitat ii, atunci el este element si al mult imii din membrul
drept al identitat ii respective, si reciproc.
Sa demonstram, de exemplu, prima dintre identitat ile (1.8).
Fie x A (B C), atunci x A si x B C, adica x B sau x C. Se desprind doua cazuri.

In primul caz, x A si x B, adica x A B.

In cel de-al doilea caz, x A si x C, adica x A C.

In ecare din cele doua cazuri, rezulta x (A B) (A C), deci are loc incluziunea
A (B C) (A B) (A C). (1.14)
Reciproc, sa consideram un element arbitrar x (A B) (A C). Atunci x A B sau x A C.

In primul caz, rezulta ca x A si x B, n cel de-al doilea caz vom avea x A si x C.


Din primul caz urmeaza ca x A (B C), iar din cel de-al doilea vom avea ca x A (B C).
Asadar, n ambele cazuri rezulta ca x A (B C) ceea ce arata ca are loc si incluziunea
(A B) (A C) A (B C). (1.15)
Incluziunile (1.14), (1.15) si proprietatea (1.3) arata ca prima din identitat ile (1.8) este adevarata. q.e.d.
Teorema 1.2.2. Pentru orice mult imi A,B,C,D,
A B = B A B = B; (1.16)
A B A B = A; (1.17)
A B A B = ; (1.18)
A A B, A B A; (1.19)
A C si B D A B C D si A B C D; (1.20)
Capitolul 1. Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 11
A C si B C A B C; (1.21)
C A si C B C A B; (1.22)
A B C B C A. (1.23)
Demonstrat ie. Fiecare din aceste armat ii se demonstreaza usor utilizand denit iile egalitat ii, reuniunii,
intersect iei si diferent ei a doua mult imi. q.e.d.
Not iunile de reuniune si intersect ie a mult imilor pot generalizate la cazul unui numar arbitrar, nit sau
innit, de mult imi.
Presupunem ca A
t
este o mult ime pentru orice t dintr-o mult ime nevida T.
Prin reuniunea
_
tT
A
t
(respectiv intersect ia

tT
A
t
) a mult imilor A
t
, unde t T, nt elegem mult imea tuturor
punctelor x care apart in cel put in uneia din mult imile A
t
(respectiv ecarei mult imi A
t
).

In simboluri,
_
tT
A
t
= x : t T astfel ncat x A
t
,

tT
A
t
= x : x A
t
, t T.
Uneori, ment iunea t T, sub semnul
_
sau

, se poate omite daca se subnt eleg valorile lui t.

In cazul cand T este o submult ime a numerelor naturale IN, putem folosi notat iile
n
_
j=m
A
j
sau A
m
A
m+1
... A
n
(m n)
pentru reuniunea mult imilor A
m
, A
m+1
, ..., A
n
si
n

j=m
A
j
sau A
m
A
m+1
... A
n
(m n)
pentru intersect ia acelorasi mult imi.

In mod similar,

_
j=m
A
j
sau A
m
A
m+1
...
reprezinta reuniunea mult imilor A
m
, A
m+1
, ..., iar

j=m
A
j
sau A
m
A
m+1
...
semnica intersect ia acestor mult imi.
1.3 Produse carteziene
Denit ia 1.3.1. Fie p 2, numar natural arbitrar, xat, si X
1
, X
2
, ..., X
p
mult imi oarecare. Mult imea p-uplelor
ordonate (x
1
, x
2
, ..., x
p
), unde x
i
X
i
, i 1, p, se numeste produsul cartezian al mult imilor X
1
, X
2
, ..., X
p
,
n aceasta ordine, si se noteaza cu X
1
X
2
... X
p
.
12 Ion Craciun
Asadar,
X
1
X
2
... X
p
= x : x = (x
1
, x
2
, ..., x
p
), x
i
X
i
, i 1, p. (1.24)

In particular, produsul cartezian X Y al doua mult imi X si Y este mult imea tuturor perechilor ordonate
(x, y) unde x X si y Y . Deci
X Y = (x, y) : x X, y Y . (1.25)
Deoarece (x, y) ,= (y, x), rezulta ca
X Y ,= Y X. (1.26)

In cazul n care X
1
= X
2
= ... = X
p
= X produsul cartezian al celor p mult imi identice cu X se noteaza
prin X
p
. Asadar,
X
p
= x : x = (x
1
, x
2
, ..., x
p
), x
i
X, i 1, p. (1.27)
Daca n (1.27) X = IR, atunci IR
p
se numeste spat iul aritmetic p-dimensional.
Denit ia 1.3.2. Elementele x = (x
1
, x
2
, ..., x
p
) si y = (y
1
, y
2
, ..., y
p
) din produsul cartezian X
1
X
2
... X
p
se numesc egale daca x
i
= y
i
, i 1, p.
Teorema 1.3.1. Produsul cartezian are urm atoarele proprietat i:
AB = A = sau B = ; (1.28)
A C si B D =AB C D; (1.29)
_
_
_
A(B C) = (AB) (AC),
A(B C) = AB AC,
A(B C) = AB AC;
(1.30)
_
_
_
(A B) C = AC B C,
(A B) C = AC B C,
(A B) C = AC B C;
(1.31)
(AB) (C D) = (A C) (B D); (1.32)
AB C D = (A(B D)) ((A C) B); (1.33)
A
_
tT
B
t
=
_
tT
(AB
t
), A

tT
B
t
=

tT
(AB
t
); (1.34)
_
_
tT
A
t
_
B =
_
tT
(A
t
B),
_

tT
A
t
_
B =

tT
(A
t
B). (1.35)
Demonstrat ie. Fiecare identitate se demonstreaza aratand ca un punct arbitrar apart inand mult imii din primul
membru apart ine si membrului doi al identitat ii respective, si reciproc. q.e.d.
Convenim ca produsul cartezian a p mult imi sa se numeasca simplu produs.
Capitolul 1. Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 13
Daca p este suma a doua numere naturale nenule m si n, produsul X
p
din (1.27) poate conceput ca
produsul mult imilor X
m
si X
n
.
Acest produs poate denit n modul urmator.
Se xeaz a doua p-uple
i = (i
1
, i
2
, ..., i
m
), j = (j
1
, j
2
, ..., j
n
),
formate din numere naturale distincte, astfel ncat
i
1
, i
2
, ..., i
m
, j
1
, j
2
, ..., j
n
sa e o permutare a numerelor 1, 2, ..., p. Dupa denit ia permutarii de p elemente, ecare numar natural mai
mic sau egal cu p apare exact o data n p-uplele i si j. Orice element
p = (x
1
, x
2
, ..., x
p
) X
p
(1.36)
poate identicat cu elementul
(p
1
, p
2
) X
m
X
n
, (1.37)
unde
p
1
= (x
i1
, x
i2
, ..., x
im
) X
m
, (1.38)
p
2
= (x
j1
, x
j2
, ..., x
jn
) X
n
, (1.39)
Spunem atunci ca X
p
este produsul (i, j) al lui X
m
si X
n
si vom scrie
p = (p
1
, p
2
). (1.40)

In particular, produsul X
k+1
poate conceput ca produsul X
k
X prin identicarea unui punct
(x
1
, x
2
, ..., x
k
, x
k+1
) X
k+1
cu punctul (p, x
k+1
) X
k
X, unde p = (x
1
, x
2
, ..., x
k
) si x
k+1
X.
Cazul particular descris corespunde celui general n care i 1, k si j = k + 1.
1.4 Relat ii binare. Funct ii. Legi de compozit ie
Denit ia 1.4.1. Fie A si B doua mult imi si G AB. Se numeste relat ie binara sau corespondent a de
la mult imea A la mult imea B terna ordonata = G, A, B.
Mult imea G se numeste gracul relat iei binare , A se numeste mult imea de pornire, iar B mult imea de sosire.
Spunem ca elementele a A si b B sunt n relat ia , si scriem ab, daca (a, b) G. Cand perehcea
(a, b) / G, atunci se spune ca a nu este n relat ia cu b si scriem a ,b.
Daca A = B, o relat ie binara de forma = G, A, A, unde G AA = A
2
, se numeste relat ie binara n
mult imea A si se noteaza = G, A.
De regula, o relat ie binara se da prin specicarea mult imilor A si B precum si a proprietat ii caracteristice
perechilor de elemente care sunt n acea relat ie, deci care apart in lui G.
Mult imea relat iilor binare de la mult imea A la mult imea B are proprietat i asemanatoare celor din teoria
mult imilor.
Relat ia este inclusa n relat ia
1
, si scriem
1
, daca
ab =a
1
b.
14 Ion Craciun
Relat iile binare si
1
, de la mult imea A la mult imea B, sunt egale, si scriem =
1
, daca
1
si

1
.
Reuniunea relat iilor binare si
1
, ambele de la mult imea A la mult imea B, care se noteaza cu
1
,
este o relat ie binara de la mult imea A la mult imea B care ne spune ca daca a
1
b, atunci sau ab sau a
1
b
si invers.
Intersect ia
1
a relat iei binare cu relat ia binara
1
, ambele de la mult imea A la mult imea B, este
formata din totalitatea perechilor ordonate (a, b) cu a A si b B astfel ncat ab cat si a
1
b.

In armat iile referitoare la proprietat ile relat iilor binare este posibil ca B = A, iar o relat ie de la mult imea
A la mult imea A se noteaza = G, A.
Denit ia 1.4.2. Relat ia binar a pe mult imea A, = G, A, se numeste:
(i) reexiva, daca a A=aa;
(ii) simetrica, daca ab =ba;
(iii) tranzitiva, daca ab si bc =ac;
(iv) antisimetrica, daca ab si ba =a = b.
Denit ia 1.4.3. Se numeste relat ie de echivalent a n mult imea A o relat ie binara = G, A care este
reexiva, simetrica si tranzitiva. Daca ab si este o relat ie de echivalent a n mult imea A, atunci scriem
simplu a b.
Denit ia 1.4.4. Fie = G, A o relat ie de echivalent a n mult imea A, data. Prin clasa de echivalent a
modulo asociata unui element a A se nt elege mult imea C
a
= x A : x A, xa A. Oricare dintre
elementele clasei de echivalent a C
a
se numeste reprezentant al ei.
Teorema 1.4.1. Clasele de echivalent a C
a
, C
b
, asociate la doua elemente a si b din A, sunt sau identice sau
disjuncte.
Demonstrat ie. Sa observam mai ntai ca a, b A putem avea e ab, e a ,b.
Daca ab, atunci C
a
= C
b
.

Intr-adevar, e x C
a
arbitrar; atunci xa. Cum ab si este tranzitiva,
rezulta xb, deci x C
b
, ceea ce arata ca C
a
C
b
. La fel se arata ca C
b
C
a
. Din dubla incluziune a
mult imilor C
a
si C
b
rezulta egalitatea lor.
Daca a ,b, aratam ca C
a
C
b
= .

Intr-adevar, daca ar exista x C
a
C
b
atunci x C
a
si x C
b
, din
care deducem xa si xb. Din proprietat ile de simetrie si tranzitivitate ale relat iei rezulta atunci ab, ceea
ce contrazice ipoteza. q.e.d.
Denit ia 1.4.5. Relat ia = G, A se numeste relat ie de ordine n mult imea A daca este reexiv a,
antisimetrica si tranzitiva.
Capitolul 1. Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 15
Observat ia 1.4.1. Incluziunea n T(X) este o relat ie de ordine.
Denit ia 1.4.6. O mult ime A prevazuta cu o relat ie de ordine se numeste mult ime ordonata.
De obicei folosim pentru relat ia de ordine semnul si scriem x y n loc de xy.
Se poate ntampla ca n mult imea ordonata A, n care relat ia de ordine este , sa existe elemente incompa-
rabile, adica elemente x si y pentru care nu sunt adevarate nici una din relat iile x y sau y x. Daca nsa A
nu are elemente incomparabile, spunem ca este o mult ime total ordonata.
Armat ia x y si x ,= y se scrie de obicei sub forma x < y sau y > x.
Denit ia 1.4.7. Fie date mult imile nevide A si B. Se numeste funct ie denita pe A cu valori n B o relat ie
binara f = G, A, B care satisface proprietat ile:
x A, y B astfel ncat (x, y) G (existent a); (1.41)
(x, y
1
) G si (x, y
2
) G=y
1
= y
2
(unicitate). (1.42)
Observat ia 1.4.2. Proprietat ile (1.41) si (1.42) se pot scrie mpreun a astfel: oricare ar elementul x A,
exista un element si numai unul singur y B, astfel ncat(x, y) G.

In baza acestei observat ii, putem formula o denit ie echivalenta pentru not iunea de funct ie.
Denit ia 1.4.8. Fie A si B doua mult imi nevide. Prin funct ie denita pe mult imea A, cu valori n
mult imea B, se nt elege orice procedeu, lege, convent ie f, n baza caruia oricarui element x A i se asociaza
un unic element, notat f(x), din B.
Cuvintele corespondent a, aplicat ie, transformare, operator sunt sinonime pentru not iunea de funct ie.
O funct ie se noteaza f : A B. Mult imea A se numeste domeniul de denit ie, sau mult imea de denit ie,
iar B este mult imea n care funct ia ia valori.
Daca A si B din prezentarea unei funct ii se nt eleg din context, atunci vom scrie simplu funct ia f.
Pentru o funct ie se mai folosesc si notat iile:
x f(x), xA, f(x)B; xA f(x)B sau simplu x f(x).

In continuare, funct iile sunt notate prin literele f, g, h, , , F, G, , etc., eventual prevazute cu indici.
Elementele mult imii de denit ie A a unei funct ii f : A B se numesc surse. Daca x A e o sursa,
elementul y B care se ataseaza lui x se numeste valoarea funct iei n x, transformatul lui x sau imaginea lui x
prin f. Se mai spune ca x este contraimaginea lui y. Se vede din Denit ia 1.4.7 sau Denit ia 1.4.8 ca nu orice
element din B apare numaidecat ca valoare pentru funct ia f.
Este posibil ca o funct ie sa se noteze prin f : A B dupa care sa se ment ioneze legea dupa care se calculeaza
imaginile lui x A prin f.
16 Ion Craciun
Denit ia 1.4.9. Fie A
0
A si f : A B. Mult imea
f(A
0
) = y B : x A
0
astfel ncat f(x) = y B
se numeste imaginea prin funct ia f a mult imii A
0
. Cand A
0
= A, f(A) = Imf B se numeste mult imea
valorilor funct iei f.
Denit ia 1.4.10. Funct ia f : A B se numeste surject ie de la mult imea A pe mult imea B sau funct ie
surjectiva daca f(A) = B.
Denit ia 1.4.11. Funct iile f
1
: A
1
B
1
si f
2
: A
2
B
2
se numesc egale daca A
1
= A
2
, B
1
= B
2
si daca
f
1
(x) = f
2
(x), x A.
Denit ia 1.4.12. Daca mult imea f(A) B, a valorilor funct iei f : A B, cont ine doar un element al lui B,
atunci f se numeste funct ie constanta.
O funct ie remarcabila denita pe o mult ime nevida A si cu valori n A este funct ia identica i
A
: A A,
denita prin i
A
(x) = x, x A.
Denit ia 1.4.13. Fie funct ia f : A B si A
0
o submult ime nevida a lui A. Se numeste restrict ia funct iei
f la submult imea A
0
, funct ia g : A
0
B ale carei valori se calculeaza dupa legea g(x) = f(x), x A
0
.
Observat ia 1.4.3. O restrict ie a unei funct ii f se obt ine daca se nlatura unele elemente din mult imea de
denit ie.
Pentru restrict ia funct iei f la submult imea A
0
A se utilizeaza notat ia f
/A0
.
Denit ia 1.4.14. Funct ia f : A B cu proprietatea f
/A0
= g, unde A
0
A, se numeste prelungire la
mult imea A a funct iei g : A
0
B.
Denit ia 1.4.15. Funct ia f : A B se numeste inject ie de la mult imea A la mult imea B sau simplu,
funct ie biunivoc a, daca totdeauna x
1
,= x
2
=f(x
1
) ,= f(x
2
).
O inject ie de la mult imea A la mult imea B se numeste funct ie injectiv a.
Prin urmare, f : A B este funct ie injectiva sau biunivoca daca ecare element din B are cel mult o
contraimagine n A sau daca orice doua surse diferite au imagini diferite. De asemenea, funct ia f este injectiva
daca f(x
1
) = f(x
2
) =x
1
= x
2
.
Capitolul 1. Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 17
Denit ia 1.4.16. O funct ie f : A B care este simultan injectiva si surjectiva se numeste biject ie de la
mult imea A la mult imea B sau simplu, funct ie bijectiva.
Daca g este o funct ie de la mult imea A pe mult imea B si f este o funct ie de la mult imea B n mult imea C,
n baza Denit iei 1.4.1, se constata ca x f(g(x)) este funct ie de la An C.
Denit ia 1.4.17. Fie funct iile g : A B
0
si f : B C cu g(A) = B B
0
. Funct ia h : A C,
h(x) = f(g(x)), x A, se numeste funct ia compusa a funct iilor f si g, iar funct ia (f, g) f g, (f g)(x) =
h(x) = f(g(x)), x A, se numeste compunerea funct iei f cu funct ia g.
Observam , de asemenea, ca (f g)(A) = f(g(A)).
Fie f o aplicat ie biunivoca de la mult imea A pe mult imea B. Aceasta nseamna ca f(A) = B si x
1
,=
x
2
=f(x
1
) ,= f(x
2
).

In acest caz, pentru orice element y B, exista un element si numai unul singur x A,
astfel ca f(x) = y.

In acest mod putem stabili o corespondent a f(x) x de la elementele lui B la elementele lui A, care
deneste o aplicat ie biunivoca a lui B pe A, numita aplicat ia reciproca sau funct ia inversa a funct iei f, notata
cu simbolul f
1
.
Denit ia 1.4.18. Fie funct ia biunivoca f : A B si f(A) = B
0
imaginea sa. Se numeste funct ie inversa
a funct iei f, funct ia f
1
: B
0
A care asociaz a ecarui element y B
0
elementul unic x A astfel ncat
y = f(x).
Din Denit ia 1.4.15, Denit ia 1.4.16 si Denit ia 1.4.17 rezulta ca pentru orice doua elemente x A si y B
0
,
avem:
y = f(x) x = f
1
(y);
f
1
(f(x)) = x, x A;
f(f
1
(y)) = y, y B
0
.
Ultimele doua armat ii arata ca funct iiile compuse f
1
f si f f
1
sunt aplicat iile identice pe A si respectiv
B
0
.
Observat ia 1.4.4. Inversa f
1
: B A a unei funct ii bijective f : A B este, de asemenea, funct ie bijectiva
si (f
1
)
1
= f.
Aceasta armat ie rezulta din Denit ia 1.4.15 si Denit ia 1.4.17.
1
Observat ia 1.4.5. Daca f : A B si g : B C sunt funct ii bijective, atunci (g f)
1
= f
1
g
1
.
Denit ia 1.4.19. Fie funct ia f : A B si B
0
B, B
0
,= . Mult imea
f
1
(B
0
) = x A : y B
0
astfel ncat f(x) = y A,
se numeste contraimaginea lui B
0
prin f.
1
Simbolul , care se va nt alni pe parcurs, semnica e sfarsitul unei justicari, e terminarea rezolv arii unui exercit iu.
18 Ion Craciun
Teorema 1.4.2. Pentru orice funct ie f : A B:
A
1
A
2
A=f(A
1
) f(A
2
); (1.43)
B
1
B
2
B =f
1
(B
1
) f
1
(B
2
); (1.44)
f(A
1
A
2
) = f(A
1
) f(A
2
) (1.45)
sau, mai general
f
_
_
tT
A
t
_
=
_
tT
f(A
t
); (1.46)
f
1
(B
1
B
2
) = f
1
(B
1
) f
1
(B
2
) (1.47)
sau, mai general
f
1
_
_
tT
B
t
_
=
_
tT
f
1
(B
t
); (1.48)
f
1
(B
1
B
2
) = f
1
(B
1
) f
1
(B
2
) (1.49)
sau, mai general
f
1
_

tT
B
t
_
=

tT
f
1
(B
t
); (1.50)
f
1
(B
1
B
2
) = f
1
(B
1
) f
1
(B
2
), (1.51)
n particular,
f
1
(C
B
B
0
) = f
1
(B B
0
) = C
A
f
1
(B
0
) = A f
1
(B
0
); (1.52)
finjectiva =f(A
1
A
2
) = f(A
1
) f(A
2
), (1.53)
mai general,
f
_

tT
A
t
_
=

tT
f(A
t
). (1.54)
Demonstrat ie. Incluziunile (1.43) si (1.44) se arata vericand ca un element oarecare apart inand primei mul-
t imi este element si pentru cea dea doua mult ime. Identitat ile (1.45) (1.54) se demonstreaza vericand ca un
element arbitrar apart inand unui membru al identitat ii este element si al celuilalt membru, si reciproc. q.e.d.
Fie A si B doua mult imi nevide. Notam cu T(A, B) mult imea funct iilor denite pe A cu valori n B.
Daca B este mult imea IR a numerelor reale, atunci T(A, IR) se noteaza prescurtat cu T(A) si este mult imea
funct iilor reale denite pe mult imea A.
Daca A este o submult ime nevida a lui IR si f T(A, B), atunci se spune ca f : A B este o funct ie de
variabila reala.

In cazul cand A IR si B IR, funct ia f se numeste funct ie reala de variabila reala.


Daca f : A B si A X
1
X
2
... X
n
, n IN

, n 2, atunci valoarea f(p) ntr-un punct p =


(x
1
, x
2
, ..., x
n
) A se noteaza prin
y = f(x
1
, x
2
, ..., x
n
), (1.55)
si spunem c a funct ia f este o funct ie de n variabile.

In cazul particular n care X
1
= X
2
= ... = X
n
= IR si
B IR vom spune ca f T(A, B) este o funct ie reala de n variabile reale.
Capitolul 1. Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 19
Prezenta lucrare are ca principal scop studiul funct iilor reale de mai multe variabile reale.
Daca se xeaza valorile a n 1 variabile, e acestea
x
1
, x
2
, ..., x
i1
, x
i+1
, ..., x
n
, cu i 2, n 1,
atunci expresia (1.55) poate conceputa ca funct ie de variabila x
i
, denita pe mult imea
A
i
= x
i
: (x
1
, x
2
, ..., x
i1
, x
i
, x
i+1
, ..., x
n
) A X
i
.

In calculul diferent ial se studiaza proprietat ile unei funct ii n punctele mult imii de denit ie si n puncte
vecine acestora. Aceste proprietat i se numesc proprietat i cu caracter local. Daca o proprietate a funct iei se
refera la ntreaga mult ime pe care este denita, atunci aceasta se numeste proprietate globala.
Daca mult imile A si B sunt nzestrate cu unele structuri algebrice, topologice, sau combinate, atunci aceste
structuri, n anumite condit ii, transmit structuri asemanatoare pe T(A, B), sau pe part i ale acesteia.
Denit ia 1.4.20. Se numeste lege de compozit ie binara interna pe mult imea nevida A, elementul f
T(AA, A).
Daca prin legea de compozit ie binara interna f T(A A, A), perechii (x, y) A A i corespunde ele-
mentul z A, atunci scriem z = f(x, y) sau z = x y sau z = x y si z se numeste compusul elementelor x
si y. De multe ori, pentru compusul lui x cu y se utilizeaza notat ia x + y; legea de compozit ie binara interna
se numeste adunare, iar z = f(x, y) = x + y se numeste suma elementelor x si y. De asemenea, putem ntalni
notat ia x y sau, simplu, xy pentru compusul z = f(x, y) a doua elemente x A si y A.

In acest caz f se
numeste nmult ire, iar z = f(x, y) = x y = xy se numeste produsul elementelor x si y. Adunarea se mai numeste
operat ie binara interna aditiva, iar nmult irea se numeste operat ie binara interna multiplicativ a.
Denit ia 1.4.21. Se numeste lege de compozit ie externa, sau operat ie externa a lui A cu elemente din
IK, o aplicat ie h T(IK A, A).
Mult imea nevida IK se numeste mult imea scalarilor, sau domeniu de operatori, iar pentru h(, x), imaginea
prin funct ia h a perechii (, x) IK A, vom utiliza una din notat iile: x; x ; x; x. Operat iei externe
pe A cu elemente din IK i vom spune mai simplu nmult ire cu scalari din IK. Peste tot n cele ce urmeaza, IK
este mult imea numerelor reale IR.
1.5 Structuri algebrice. Izomorsm
Denit ia 1.5.1. Se numeste structura algebrica o mult ime nevida A pe care s-a denit cel put in o lege de
compozit ie. Structurile algebrice A
1
si A
2
se zic de acelasi tip algebric daca ambele au acelasi numar de
operat ii externe cu acelasi domeniu de operatori IK.
Daca unele din funct iile f
1
, f
2
, ..., f
p
sunt legi de compozit ie binare interne pe mult imea A, iar celelalte sunt legi
de compozit ie externe ale lui A cu acelasi domeniu de operatori IK, atunci structura algebrica corespunzatoare
se noteaza cu (A, f
1
, f
2
, ..., f
p
).
Denit ia 1.5.2. Structurile algebrice (A
1
, f
1
) si (A
2
, f
2
) se zic homomorfe daca exista o funct ie h : A
1
A
2
,
numita homomorsm, sau morsm, cu proprietatea:
h(f
1
(x, y)) = f
2
(h(x), h(y)), x, y A
1
. (1.56)
20 Ion Craciun
Convenim sa spunem ca funct ia h : A
1
A
2
cu proprietatea (1.56) pastreaza operat iile f
1
si f
2
de pe
respectiv mult imile A
1
si A
2
.
Denit ia 1.5.3. Doua structuri algebrice (A
1
, f
1
, ..., f
p
) si (A
2
, g
1
, ..., g
p
) se zic izomorfe daca exista o aplicat ie
bijectiva h : A
1
A
2
, numita izomorsm, astfel ncat sa avem
h(f
i
(x, y)) = g
i
(h(x), h(y)), x, y A
1
, i 1, p. (1.57)
Denit ia 1.5.4. Fie A
1
si A
2
doua structuri algebrice de acelasi tip, h : A
1
A
2
un izomorsm si P o
proprietate a elementelor lui A
1
. Daca aceeasi proprietate o au si elementele h(x), unde x A
1
, atunci P se
numeste proprietate algebrica.
Observat ia 1.5.1. Din punctul de vedere al proprietat ilor algebrice dou a structuri algebrice sunt identice.
Denit ia 1.5.5. Mult imea nevida G se numeste grup, daca pe G este denita o lege de compozit ie binara
interna, notata de obicei aditiv (cu +), ncat sa e ndeplinite axiomele (proprietat ile):
x + (y +z) = (x +y) +z, x, y, z G (asociativitate); (1.58)
0 G astfel nc at x + 0 = 0 +x = x, x G
( existent a elementului nul ( neutru));
(1.59)
x G x G astfel ncat x + (x) = (x) +x = 0
(existent a elementului opus (simetrizabil)).
(1.60)
Daca, n plus, este ndeplinit a proprietatea
x +y = y +x, x G, y G ( comutativitate), (1.61)
atunci grupul (G, +) se numeste comutativ, sau grup aditiv abelian.
Daca legea de compozit ie binara interna n grupul G este nmult irea, notata cu simbolul , grupul (G, )
se numeste grup multiplicativ. Elementul neutru n grupul multiplicativ se noteaza cu 1 si se numeste element
unitate, iar simetricul elementului x se noteaza cu x
1
si se numeste inversul elementului x.
Teorema 1.5.1.

Intr-un grup (G, f) elementul neutru este unic si eca-rui element x ,= i corespunde un
singur element simetric x

G.
Demonstrat ie. Pentru simplitatea scrierii vom introduce notat ia f(x, y) = x y.
Aratam ntai ca x z = y z, z G=x = y.

Intr-adev ar, e z

simetricul lui z ,= . Atunci, (xz) z = (y z) z

si, folosind proprietat ile (1.58) (1.60),


avem: (x z) z

= x (z z

) = x = x si (y z) z

= y (z z

) = y = y.

In consecint a, x = y.
Analog se demonstreaza ca z x = z y, z G=x = y.
Capitolul 1. Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 21
Daca
1
si
2
sunt doua elemente neutre, atunci aplicand proprietatea demonstrata, am avea
1
x =
2
x =
x, ceea ce implica
1
=
2
.

In mod similar, daca x

si x

sunt doua elemente simetrice ale aceluiasi element x ,= , atunci x

x =
x

x = =x

= x

n virtutea aceleiasi proprietat i. q.e.d.


Denit ia 1.5.6. Fie (A, +) un grup aditiv comutativ. Daca pe mult imea A este denita o nca o lege de
compozit ie binara interna, notata cu simbolul , numita nmult ire care, pentru orice elemente x, y, z A,
verica proprietat ile:
x (y z) = (x y) z (asociativitate); (1.62)
(x +y) z = x z +y z (distributivitate la dreapta); (1.63)
x (y +z) = x y +x z (distributivitate la stanga), (1.64)
atunci structura algebrica (A, +, ) se numeste inel.
Propozit ia 1.5.1. Daca (A, +, ) este un inel, atunci:
x 0 = 0 x = 0, x A. (1.65)
Demonstrat ie. Fie x A. Utilizand faptul ca x+0 = 0 +x = x, x A, n baza proprietat ilor (1.63) si (1.64),
avem
x 0 = x (0 + 0) = x 0 +x 0 (1.66)
si
0 x = (0 + 0) x = 0 x + 0 x, (1.67)
de unde
x 0 = x 0 +x 0 (1.68)
si
0 x = 0 x + 0 x. (1.69)
Adunand n ambii membri ai relat iei (1.68) opusul lui x 0, iar n relat ia (1.69) opusul lui 0 x, se obt ine
x 0 = 0 x = 0.
Deoarece x A a fost luat arbitrar, rezulta ca (1.65) este adevarata. q.e.d.
Propozit ia 1.5.2. (Regula semnelor) Daca (A, +, ) este un inel si x, y A, atunci au loc relat iile:
(x) y = x (y) = (x y); (1.70)
(x) (y) = x y; (1.71)
22 Ion Craciun
(x)
n
=
_
x
n
, daca n este par
(x
n
), daca n etse impar,
(1.72)
unde prin x se nt elege opusul lui x (simetricul s au fat a de operat ia de adunare), iar n IN

.
Demonstrat ie. Din Denit ia 1.5.6 avem ca (A, +) este grup comutativ, deci orice element x A are un opus
x A.

In baza relat iilor (1.63), (1.64), a Propozit iei 1.5.1 si a proprietat ii (1.60) rezulta ca pentru orice
x, y A, avem x y +(x) y = (x +(x)) y = 0 y = 0 si x y +x (y) = x (y +(y)) = x 0 = 0, de unde,
folosind Teorema 1.5.1, obt inem: (x) y = x (y) = (x y).
Din egalitat ile evidente x (y) = (x) y; (x) = x rezulta (x) (y) = x y.
Relat ia (1.72) se demonstreaza usor prin induct ie. q.e.d.
Denit ia 1.5.7. Un inel (A, +, ) n care nmult irea are elementul unitate 1 ,= 0 se numeste inel cu element
unitate. Daca nmult irea este comutativ a, atunci inelul se numeste comutativ.
Denit ia 1.5.8. O mult ime nevida IK se numeste corp daca:
(i) (IK, +, ) este inel cu element unitate;
(ii) x IK 0 x
1
IK 0 astfel nc at x x
1
= x
1
x = 1.
Daca inelul (IK, +, ) din denit ia structurii de corp este un inel comutativ, atunci structura algebrica
(IK, +, ) se numeste corp comutativ, sau camp.
Observat ia 1.5.2. Terna (IK, +, ) este corp daca:
(IK, +) este grup comutativ (abelian);
(IK 0, ) este grup;
nmult irea este distributiva la stanga si la dreapta fat a de adunare.
1.6 Mult imea numerelor reale

In acest paragraf prezentam un model simplicat de denit ie axiomatica a mult imii numerelor reale precizand
ca exista ns a si alte moduri de construct ie axiomatica ale acesteia (vezi [22], [14], [17]).
Denit ia 1.6.1. Fie (X, +, ) un corp comutativ. Relat ia binar a de ordine totala pe X, , se numeste com-
patibila cu operat iile interne + si din X, daca sunt satisfacute proprietat ile:
x y =x +z y +z, z X; (1.73)
_
0 < x
y z
= x y x z. (1.74)
Capitolul 1. Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 23
Proprietatea (1.73) exprima compatibilitatea relat iei de ordine cu adunarea din X, n timp ce (1.74) exprima
compatibilitatea relat iei binare de ordine fat a de nmult irea elementelor lui X.
Denit ia 1.6.2. Campul (X, +, ) se numeste corp comutativ total ordonat daca este prevazut cu relat ia
binara de ordine totala compatibila cu operat iile interne din mult imea X.
Observat ia 1.6.1.

Intr-un corp comutativ total ordonat (X, +, ) se pot construi mult imea numerelor naturale
IN, mult imea numerelor ntregi ZZsi mult imea numerelor rat ionale Q.

Intre aceste mult imi exista relat iile de
incluziune IN ZZ Q X.

Intradevar, daca 0 X este elementul neutru la adunare (elementul nul), iar 1 este elementul unitate din X cu
0 ,= 1 si 0 < 1, atunci n baza proprietat ilor de corp ale lui X putem deni elementele: 2 = 1+1, 3 = (1+1)+1, ....
Aceste elemente alcatuiesc o mult ime, notata cu IN, numita mult imea numerelor naturale. IN este mult ime total
ordonata fat a de relat ia de ordine si, de asemenea, este nchisa fat a de operat iile din X n sensul ca adunarea
si nmult irea a doua numere naturale este tot un numar natural.
Mai departe, putem introduce opusele numerelor naturale nenule, notate cu 1, 2, 3, ..., pe care le vom
denumi numere ntregi negative.
Numerele naturale nenule pot numite si numere ntregi pozitive.
Daca notam cu IN mult imea numerelor ntregi negative, atunci mult imea ZZ = ININ, ordonata crescator
, 3, 2, 1, 0, 1, 2, 3,
se numeste mult imea numerelor ntregi.
Observam ca ZZ are structura de grup aditiv abelian total ordonat.
Prin x y nt elegem x + (y). Adunarea unui numar ntreg cu opusul unui alt numar ntreg se numeste
scaderea celor doua numere.
Mult imea ZZ este nchisa fat a de operat iile de nmult ire si scadere a numerelor ntregi, iar terna (ZZ, +, ) este
inel comutativ cu unitate, numit inelul numerelor ntregi.
Un element de forma x y
1
, unde x ZZ si y ZZ 0, se numeste numar rat ional, se noteaza sub forma
de fract ie, adica cu
x
y
, si i se mai spune catul numerelor ntregi x si y.
Doua fract ii
x
y
si
x

reprezinta acelasi numar rat ional daca si numai daca xy

= x

y.
O fract ie
x
y
se numeste ireductibila daca numerele ntregi x si y sunt prime ntre ele.
Oricare numar rat ional se poate reprezenta ntrun singur mod ca fract ie ireductibila cu numitorul numar
natural nenul.
Mult imea tuturor fract iilor se numeste mult imea numerelor rat ionale si se noteaza cu Q.
Prin urmare,
Q =
_
x
y
: x, y ZZ, y ,= 0
_
.
Putem s a consideram ca y din denit ia mult imii Q este numar natural nenul.
Un numar ntreg p se poate scrie ca fract ie sub forma
p
1
. Prin urmare, numerele ntregi sunt n acelasi timp
numere rat ionale ceea ce nseamna ca are loc incluziunea ZZ Q.
De asemenea, sa remarcam ca Q este nchisa fat a de operat iile de adunare si nmult ire din X, n sensul ca
suma r +s si produsul r s a doua numere rat ionale sunt, de asemenea, numere rat ionale.

In plus, daca r Q, atunci opusul sau r este tot numar rat ional, iar daca r Q0, inversul sau r
1
=
1
r
este, de asemenea, numar rat ional.
24 Ion Craciun
Apoi, doua numere rat ionale oarecare
x
1
y
1
si
x
2
y
2
, unde x
1
ZZ, x
2
ZZ, iar y
1
IN

, y
2
IN

= IN 0,
sunt n relat ia de ordine
x
1
y
1

x
2
y
2
, cand x
1
y
2
x
2
y
1
, sau n relat ia de ordine
x
2
y
2

x
1
y
1
atunci cand x
2
y
1
x
1
y
2
.
Daca x
1
y
2
< x
2
y
1
, atunci
x
1
y
1
<
x
2
y
2
.
Rezulta ca terna (Q, +, ) este corp comutativ total ordonat.
Mai mult, spre deosebire de ZZ, mult imea Q este densa n sensul ca ntre orice doua numere rat ionale a < b
exista o innitate de numere rat ionale deoarece
a <
m a +n b
m+n
< b, m IN

,
Daca a si b sunt numere rat ionale, atunci b a = b +(a) si
b
a
= b a
1
(daca a ,= 0) sunt numere rat ionale,
deci ecuat iile
a +x = b si a x = b ( daca a ,= 0)
au solut ii n Q si acestea sunt respectiv x = b a si x =
b
a
.
Ecuat ia x
2
= a, unde a Q, nu mai are nsa totdeauna solut ie rat ionala. De exemplu, ecuat ia x
2
= 2 nu
are solut ie rat ionala caci nu exista nici un numar rat ional al carui patrat sa e 2, demonstrat ia acestei armat ii
faanduse prin reducere la absurd.

Intr-adev ar, daca exista un numar rat ional r =


p
q
, unde p si q sunt numere ntregi fara nici un alt divizor
comun afara de 1 si 1, care sa verice ecuat ia data, atunci trebuie sa avem p
2
= 2q
2
, ceea ce nseamna ca p
2
este un num ar par, lucru posibil numai daca p = 2m adica si p este numar par.
Egalitatea p
2
= 2q
2
se scrie n forma 4m
2
= 2q
2
, de unde 2m
2
= q
2
. Rezulta ca q
2
este un numar par, deci
si q este un numar par, adica q = 2n, n IN

.
Asadar, p si q au pe 2 ca divizor comun si astfel presupunerea ca exista un numar rat ional r cu r
2
= 2
conduce la o contradict ie.
Acest exemplu demonstreaza ca Q X, incluziunea ind stricta.
Structura algebrica astfel denita peste o mult ime oarecare X este destul de bogata n proprietat i.
Pe baza axiomelor de corp comutativ total ordonat se poate deni operat ia de scadere a doua elemente
oarecare ale mult imii X, de mpart ire a doua elemente, cu condit ia ca cel de-al doilea sa e diferit de elementul
neutru la adunare, si de ridicare la o putere ntreaga a unui element din X.
Daca x X si n IN

, atunci prin x
n
nt elegem x x ... x, de n ori, apoi x
0
= 1, iar x
n
=
1
x
n

Structura denita pe X are incoveniente deoarece axiomele sale nu permit denirea operat iei inverse opera-
t iei de ridicare la puterea ntreaga n IN

, n 2, numita operat ie de extragere a radacinii de un ordin oarecare


n IN

, n 2.
De exemplu, nu putem stabili n acest cadru axiomatic formulele de determinare a solut iilor ecuat iei de
gradul doi .ax
2
+bx +c = 0, unde a, b, c X.
Pentru satisfacerea unor astfel de cerint e este necesar sa introducem not iuni noi care sa permita denirea
unei structuri sucient de generale pentru a descrie mult imea numerelor reale.
Denit ia 1.6.3. Fie A X o submult ime nevida arbitrara a lui X. Spunem ca mult imea A este majorata,
sau marginita superior daca exista un element b X, numit majorant al mult imii A, astfel nc at
x b, x A. (1.75)
Observat ia 1.6.2. O mult ime majorata A X are o innitate de majorant i.
Capitolul 1. Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 25

Intr-adevar, daca b este majorant pentru A si daca b

X este astfel ncat b b

, din (1.75) si proprietatea de


tranzitivitate a relat iei de ordine totala , rezulta ca b

este majorant.
Daca exista un majorant n mult imea A, acesta se numeste maximul mult imii A si se noteaza max A.
Denit ia 1.6.4. Fie A o submult ime nevida majorata a corpului comutativ total ordonat (X, +, ). Se numeste
margine superioara a mult imii A, notata sup A, cel mai mic majorant.
Observat ia 1.6.3. Este posibil ca X sa e astfel ncat marginea superioara a unei submult imi A X sa nu
apart ina lui X, ceea ce poate conduce la imposibilitatea rezolvarii unor probleme practice concrete.

Intr-adevar, daca luam X = Q si A = x Q : x


2
< 2, se constata ca sup A / X. Spre exemplu, lungimea
diagonalei unui patrat cu latura de marime Q nu apart ine lui Q deoarece nu se poate scrie sub forma p/q
cu p, q IN, q ,= 0.
Din Observat ia 1.6.3 deducem ca n mult imea numerelor reale este necesara o astfel de proprietate care
sa asigure existent a marginii superioare a unei mult imi majorate.

In acest sens, completam axiomele de corp
comutativ total ordonat cu nca una si anume:
Axioma de existent a a marginii superioare. Orice submult ime nevida majorata A a unui corp comutativ
total ordonat X admite un cel mai mic majorant.
Aceasta axioma este cunoscuta si sub numele de axioma de completitudine, sau axioma Cantor
2
Dedekind
3
.
Denit ia 1.6.5. Se numeste mult ime a numerelor reale un corp comutativ total ordonat n care orice
submult ime nevid a majorata admite un cel mai mic majorant. O astfel de mult ime se noteaza cu IR.
Mult imea denita cu ajutorul fract iilor zecimale innite satisface Denit ia 1.6.5 si furnizeaza o metoda de
construct ie a mult imii numerelor reale(vezi [22], [17]).

In baza construct iei lui IR cu ajutorul fract iilor zecimale putem arma ca mult imea IR exista.
Se pune insa ntrebarea: este unica o astfel de mult ime IR?
Raspunsul l gasim n urmatoarea teorema pe care o dam fara demonstrat ie.
Teorema 1.6.1. Daca S
1
si S
2
sunt doua corpuri comutative total ordonate care satisfac axioma de existent a
a marginii superioare, atunci exista o aplicat ie bijectiva f : S
1
S
2
astfel ncat
f(x +y) = f(x) +f(y), f(x y) = f(x) f(y),
f(0
S1
) = 0
S2
, f(1
S1
) = 1
S2
,
unde 0
S1
si 0
S2
sunt elementele neutre n raport cu adunarea n S
1
, respectiv S
2
, iar 1
S1
, respectiv 1
S2
sunt
elementele neutre n raport cu nmult irea n S
1
, respectiv S
2
.

In plus, daca x y, atunci f(x) f(y).
Rezulta asadar ca f este izomorsm de corpuri care pastreaza relat ia de ordine si, n baza Observat iei 1.5.1,
S
1
si S
2
sunt identice.
Axiomele ce denesc IR caracterizeaza aceasta mult ime pana la un izomorsm, adica IR este unica pana la
un izomorsm.
Cea de a treia problema care se pune n legatura cu construct ia axiomatica a numerelor reale IR, pe langa
cea a existent ei si unicitat ii lui IR, este aceea a noncontradict iei axiomelor care o denesc.
2
Cantor, Georg (18451918), renumit matematician german.
3
Dedekind, Richard (18311917), matematician german.
26 Ion Craciun
Se poate arata ca sistemul de axiome care deneste mult imea IR este necontradictoriu [17].
Creator al teoriei numerelor reale poate considerat Eudoxus
4
. Ideile sale, inspirate din geometrie, au fost
preluate de Weierstrass
5
si Dedekind si dezvoltate prin metode aritmetice si analitice moderne. Lui Weierstrass
i apart ine denit ia numerelor reale printrun sir descrescator de intervale. Dedekind a introdus numerele
reale ca taieturi n mult imea numerelor rat ionale, iar Cantor lea construit cu ajutorul sirurilor fundamentale,
cunoscute si sub denumirea de siruri Cauchy
6
.
Mult imile obt inute prin aceste metode diferite sunt izomorfe, astfel ncat se poate arma ca mult imea
numerelor reale este, ca structura algebric a, unica.
Propozit ia 1.6.1. Fie A IR o mult ime majorata. Atunci, b = sup A daca si numai daca
(i) x b, x A;
(ii) > 0, x

A, astfel nc at b < x

.
Demonstrat ie. Mai ntai demonstram teorema directa.
Fie b = sup A.
Din Denit ia 1.6.3 rezulta ca b este un majorant al mult imii A, deci condit ia (i) este satisfacuta. De aseme-
nea, avem c a b este cel mai mic majorant al mult imii A, deci c < b rezulta ca c nu majoreaza A; ca urmare,
exista x
c
A care nu este majorat de c, adica c < x
c
. Luand acum c = b , unde > 0 este arbitrar, si notand
x
c
corespunz ator cu x

rezulta (ii).
Reciproc, din (i) si (ii), rat ionand similar, rezulta ca b = sup A. q.e.d.
Propozit ia 1.6.2. Daca A B IR si B IR sunt mult imi nevide majorate si A B, atunci
a = sup A sup B = b.
Demonstrat ie. Prin reducere la absurd. Presupunem ca a > b. Luand =
1
2
(a b), conform Propozit iei 1.6.1
exista x
0
A astfel ncat x
0
> a =
a +b
2
deci x
0
b, adica x
0
A si x
0
/ B, ceea ce contrazice incluziunea
A B. q.e.d.
Denit ia 1.6.6. Submult imea nevid a A IR se numeste minorata daca exista un a IR, care se numeste
minorant al mult imii A, cu proprietatea
a x, x A.
4
Eudoxus (408 .Hr.355 .Hr.), matematician grec
5
Weierstrass, Karl Theodor (18151897), proeminent matematician german, considerat fondatorul analizei matematice moderne.
6
Cauchy, Augustin Louis (17891857), ilustru matematician si inginer francez. A demarat un proiect important de reformulare
si demonstrare riguroasa a teoremelor de algebra, a fost unul dintre pionierii analizei matematice si a adus o serie de contribut ii
si n domeniul zicii. Datorita perspicacitat ii si rigurozitat ii metodelor sale, Cauchy a avut o inuent a extraordinara asupra
contemporanilor si predecesorilor sai. Catolic si roialist fervent, a manifestat o prezent a sociala activa.
Capitolul 1. Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 27
Denit ia 1.6.7. Fie A IR o mult ime nevida minorata. Elementul notat inf A, denit ca ind cel mai mare
minorant, se numeste marginea inferioara a mult imii A.
Propozit ia 1.6.3. Daca A IR este o submult ime minorata, atunci inf A IR.
Demonstrat ie. Submult imea B IR denita de B = x IR : x A este marginita superior, un majorant
al lui B ind elementul a IR care are proprietatea ca opusul sau, a, este minorant pentru A. Din axioma de
existent a a marginii superioare rezulta ca exista sup B IR. Se vede ca sup B = inf A. q.e.d.
Propozit ia 1.6.4. Fie A IR o mult ime minorata. Atunci, a = inf A
1
0
. a x, x A;
2
0
. > 0 x

A, astfel ncat x

< a +.
Demonstrat ie. Fie a = inf A. Din Denit ia 1.6.6 si Denit ia 1.6.7 rezulta ca a este un minorant al mult imii
A, deci are loc 1
0
. Apoi, a ind cel mai mare minorant rezulta ca, indiferent de > 0, numarul real a + nu
minoreaza A deci exista cel put in un element x

A care nu este minorat de a + ceea ce nseamna ca are loc


si 2
0
.
Reciproc, din 1
0
si 2
0
, rat ionand ca mai sus, rezulta ca a = inf A. q.e.d.
Deosebit de importante sunt urmatoarele submult imi de numere reale:
(a, b) = x IR : a < x < b, (interval deschis);
[a, b] = x IR : a x b, (interval nchis, sau segment);
[a, b) = x IR : a x < b, (interval semideschis la dreapta);
(a, b] = x IR : a < x b, (interval semideschis la stanga),
unde a si b sunt numere reale arbitrare cu a < b.
Observat ia 1.6.4. Mult imea numerelor reale verica Axioma lui Arhimede
7
: Pentru orice doua numere
reale x si y, cu x > 0 si y 0, exista un numar natural n astfel nc at y nx.
7
Arhimede din Siracuza (287 .Hr.212 .Hr.), unul dintre cei mai de seama nvat at i ai lumii antice cu realiz ari n matematic a,
zica, astronomie, inginerie si lozoe. Carl Friederich Gauss considera ca Arhimede si Isaac Newton au fost cei mai mari oameni de
stiint a din ntreaga istorie a civilizat iei umane. Arhimede a pus bazele si a explicat legea p arghiilor. A proiectat numeroase invent ii
inclusiv masini de asalt si masini capabile sa scoata cor abiile din ap a si sa le dea foc folosind un sistem de oglinzi. Este autorul
invent iei surubul far a sfarsit. Arhimede este n general considerat a unul din cei mai mari matematicieni ai antichitat ii si unul
dintre cei mai mari a tuturor timpurilor. El a folosit metoda epuizarii pentru a calcula aria unui arc de parabol a prin determinarea
sumei unei serii numerice, precum si calculul aproximativ al num arului cu o acuratet e remarcabila pentru acele timpuri. De
asemenea a denit spirala carei poart a numele, formule de calcul a volumelor si al suprafet elor corpurilor de revolut ie, precum
si un sistem foarte ingenios de exprimare a numerelor foarte mari. Arhimede a murit n timpul asediului Siracuzei (localitatea
natala din Sicilia, pe atunci colonie ggreceasca), n ciuda ordinului primit de a nu-l ucide. Pe piatra funerara a mormantului a fost
sculptata o sfera n interiorul cilindrului circumscris, lucru cerut chiar de Arhimede, deoarece el a demonstrat ca raportul dintre
aria sferei si a cilindrului circumscris este egal cu raportul volumelor corpurilor, avand valoarea 2/3.
28 Ion Craciun
Denit ia 1.6.8. O mult ime nevida A IR se numeste marginita daca este majorata si minorata, adica daca
exista un segment [a, b] astfel ncat A [a, b].
Observat ia 1.6.5. Pentru o mult ime marginita exist a marginea inferioar a, inf A, marginea superioara, sup A
si inf A x sup A, x A.
Observat ia 1.6.6. Mult imea A este formata dintr-un singur element daca si numai daca inf A = sup A.
Denit ia 1.6.9. O submult ime nevida A din IR se numeste mult ime nemarginita superior daca nu este
majorata. Mult imea A se numeste nemarginita inferior daca nu este minorata.
O funct ie reala de variabila reala care are un rol important n analiza matematica este funct ia modul
x [x[ =
_
x, daca 0 x
x daca x < 0.
(1.76)
Funct ia modul (1.76) are urmatoarele proprietat i:
[x[ 0, x IR; [x[ = 0 x = 0, (1.77)
[x y[ [x[ +[y[, x, y IR, (inegalitatea triunghiulara); (1.78)
[[x[ [y[[ [x y[, x, y IR; (1.79)
[x y[ = [x[ [y[, x, y IR; (1.80)
[x[ < < x < x IR; (1.81)
[x[ x , x IR. (1.82)
Funct ia modul este o funct ie par a, caci din (1.76) si (1.80) avem [x[ = [ x[, x IR.
Propozit ia 1.6.5. Mult imea A IR este marginita daca si numai daca M IR

+
astfel ncat
[x[ M, x A. (1.83)
Mult imea A IR este nemarginit a daca si numai daca
M IR

+
, x
M
A astfel ncat [x
M
[ > M. (1.84)
Capitolul 1. Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 29
Demonstrat ie. Daca exista M > 0 astfel ncat sa aiba loc (1.83), atunci M x M, x A, adica A este
inclusa n intervalul marginit [M, M], si deci A este marginita.
Reciproc, daca A este marginita, exista un interval marginit (a, b) care include mult imea A. Prin urmare,
avem a x b, x A.
Sa punem M = max[a[, [b[. Atunci, b [b[ M si a [a[ M deci M [a[ a, adica
M a b M, de unde M x M, sau [x[ M, x A.

In mod similar se demonstreaza si partea a doua a propozit iei. q.e.d.


Observat ia 1.6.7. Numerele reale pot puse n corespondent a biunivoca cu punctele unei drepte D.

Intr-adevar, sa xam un punct O pe dreapta D care, prin denit ie,este corespondentul numarului real x = 0.
Se deneste o unitate de lungime, iar daca x IR si 0 < x, acestui numar i corespunde pe D extremitatea
din dreapta a segmentului avand lungimea egala cu x unitat i, extremitatea din stanga ind punctul 0, numit
origine. Daca nsa x < 0, segmentul de lungime x se plaseaza cu extremitatea din dreapta n origine, iar
extremitatea cealalta deneste corespondentul numarului real x pe dreapta D.
Invers, odata xat punctul P pe dreapta D, lungimea segmentului de dreapta OP deneste numarul real x,
care este pozitiv daca P se situeaza la dreapta pe D si negativ n caz contrar. Numarul real x astfel specicat
se numeste abscisa punctului P D, iar dreapta D, pe care s-a denit o origine 0, o unitate de masura si un
sens de parcurs se numeste dreapta reala, sau axa numerelor reale. Elementele sale se numesc puncte.
Prezentarea unitara a unor rezultate fundamentale ale calculului diferent ial impune introducerea simbolurilor
matematice si + numite minus innit si, respectiv, plus innit (n locul lui + se obisnuieste si notat ia
). Mult imea
IR = IR , +
se numeste mult imea extins a a numerelor reale.
Relat ia de ordine totala din IR se extinde la IR luand prin denit ie
< x < +, x IR.
Se poate arma ca + (respectiv ) este cel mai mare (respectiv cel mai mic) element al mult imii IR.
Elementele +si nu sunt numere reale deoarece nu verica toate axiomele care denesc IR. De exemplu,
nu se poate da un sens direct expresiei + () = .
Operat iile algebrice denite pe IR se extind numai part ial la IR, dupa cum urmeaza:
x += ++x = , x IR ; x + () = x = +x = , x IR +;
x

=
x

= 0, x IR; x () =
_
, x > 0
+, x < 0
; x =
_
+, x > 0
, x < 0
;
x

=
_
0, x > 1
, 0 < x < 1
; x

=
_
, x > 1
0, 0 < x < 1
;
x
=
_
, x > 0
0, x < 0
;
0

= 0.
Urmatoarele operat ii, care se numesc operat ii fara sens, sau cazuri de nedeterminare, nu sunt denite pe IR:
+ (); 0 ();
0
0
;

; 0
0
; 1

;
0
.
30 Ion Craciun
Daca A IR este neminorata, respectiv nemajorata, prin denit ie
inf A = respectiv sup A = +.
O alta funct ie reala, dar de doua variabile reale, care trebuie introdusa, este
d : IR IR IR, d(x, y) = [x y[, x, y IR. (1.85)
Din (1.76) (1.78) si (1.80) rezulta ca funct ia d, introdusa n (1.85), are urmatoarele proprietat i:
d(x, y) 0, x, y IR; d(x, y) = 0 x = y, (1.86)
denumita proprietatea de nenegativitate;
d(x, y) = d(y, x), x, y IR, (simetrie); (1.87)
d(x, y) d(x, z) +d(z, y), x, y, z IR, (1.88)
cunoscuta ca inegalitatea triunghiulara.
O astfel de funct ie se numeste distant a, sau metrica pe IR. Numarul d(x, y) este lungimea segmentului PQ
unde P si Q sunt punctele de pe dreapta reala D ce corespund respectiv numerelor reale x si y.
Pe langa submult imile remarcabile ale lui IR introduse mai sus semnalam si mult imile nemarginite:
(a, +) = x IR : a < x; [a, +) = x IR : a x;
(, a) = x IR : x < a; (, a] = x IR : x a,
numite corespunzator: semidreapta deschisa nem arginita la dreapta; semidreapta nchisa nemarginita la dreap-
ta; semidreapt a deschisa nemarginita la stanga; semidreapta nchisa nemarginit a la stanga.
Acestor mult imi le vom spune intervale nemarginite.
Mult imea numerelor reale nsasi poate considerata un interval nemarginit atat la stanga cat si la dreapta
si anume IR = (, ). Tot n acest context putem arma ca IR = [, +] = x IR : x +.
Denit ia 1.6.10. Numerele reale care nu sunt rat ionale se numesc numere irat ionale.
Observat ia 1.6.8. Mult imea numerelor reale IR este reuniunea mult imii numerelor rat ionale Q cu mult imea
numerelor irat ionale.
Denit ia 1.6.11. Se numeste numar algebric orice numar care este solut ie a unei ecuat ii algebrice de forma
a
0
x
n
+a
n1
x
n1
+... +a
1
x +a
0
= 0
cu coecient ii a
0
, a
1
, , a
n
numere ntregi.
Denit ia 1.6.12. Doua mult imi A si B se numesc echipotente, si se scrie A B, daca pot puse n
corespondent a biunivoca, adica dac a exista o aplicat ie biunivoca a lui A pe B.
Capitolul 1. Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 31
Denit ia 1.6.13. O mult ime A se numeste numarabila daca este echipotenta cu mult imea IN a numerelor
naturale.
Observat ia 1.6.9. Mult imea A este numarabila daca si numai daca elementele sale pot asezate n forma
A = a
1
, a
2
, , a
n
, .
Observat ia 1.6.10. O mult ime A este nita si are n elemente daca este echipotenta cu mult imea 1, 2, , n
a primelor n numere naturale.
Denit ia 1.6.14. O mult ime este cel mult numarabila daca este nita, sau numarabil a.
Exemplul 1.6.1. Mult imea numerelor naturale este numarabila.

Intr-adevar, remarca are loc deoarece IN IN.


Exemplul 1.6.2. Mult imea numerelor naturale pare 2, 4, , 2n, este numarabila.

Intr-adevar, corespondent a biunivoca din Denit ia 1.6.12 este n 2n.


Exemplul 1.6.3. Mult imea numerelor naturale impare
1, 3, 5, , 2n 1,
este numarabila.
Exemplul 1.6.4. Mult imea numerelor reale nu este numarabila.
Exemplul 1.6.5. Orice interval deschis nu este o mult ime numarabila.
Exemplul 1.6.6. Mult imea numerelor irat ionale IR Q nu este num arabila.
32 Ion Craciun
Observat ia 1.6.11. Mult imile nite A si B sunt echipotente daca si numai daca au acelasi numar de elemente.

Intr-adevar, e n numarul elementelor mult imii A. Aceasta nseamna ca avem A 1, 2, , n. Dar A B,


deci B 1, 2, ..., n, ceea ce arata ca B are tot n elemente.
Reciproc, daca A si B au n elemente, atunci avem: A 1, 2, ..., n; B 1, 2, ..., n, deci A B.
Denit ia 1.6.15. Numerele reale care nu sunt algebrice se numesc numere transcendente.
Observat ia 1.6.12. Numerele e si sunt transcendente. Mult imea numerelor algebrice este numarabil a.
Denit ia 1.6.16. Fie x
0
IR. Se numeste vecinatate a lui x
0
orice mult ime V IR pentru care exista un
interval deschis (a, b) cu proprietatea x
0
(a, b) V.
Observat ia 1.6.13. Orice interval deschis (a, b) care cont ine punctul x
0
este o vecin atate a lui x
0
.
Denit ia 1.6.17. O vecinatate a lui x
0
de forma (x
0
, x
0
+) se numeste vecinatate simetrica, sau bila
deschisa de raza centrata n x
0
.
Denit ia 1.6.18. O mult ime V IR se numeste vecinatate a lui +, respectiv a simbolului , daca V
include o semidreapta (a, +), respectiv o semidreapta (, a).
O vecinatate a lui x
0
se noteaza prin V
x0
, sau prin V (x
0
), iar mult imea tuturor vecinatat ilor elementului
x IR se noteaza cu 1(x).
Teorema 1.6.2. (Proprietatea de separat ie Hausdor
8
a mult imii IR) Pentru orice doua elemente
x, y IR, x ,= y, exista vecinatat ile V
x
si V
y
care au intersect ie vida, adica V
x
V
y
= .
Demonstrat ie. Daca x, y IR si x < y, iar = d(x, y) = [x y[ > 0, atunci mult imile V
x
=
_
x

3
, x +

3
_
si
V
y
=
_
y

3
, y +

3
_
sunt vecinatat i ale lui x si respectiv y care nu se intersecteaza (au intersect ie vida).
Daca x = si y = +, atunci mult imile V
x
= (, 0) si V
y
= (0, ), care sunt vecinatat i ale lui x si
respectiv y, au intersect ie vida.
Daca x = si y IR, atunci mult imile V
x
= (, y [y[) si V
y
= (y [y[, y +[y[) sunt vecinatat i pentru
x si respectiv y care nu au elemente comune. Analog se demonstreaza cazul x IR si y = +. q.e.d.
8
Hausdor, Felix (1868 - 1942), matematician german, considrat unul din fondatorii topologiei moderne
Capitolul 1. Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 33
Observat ia 1.6.14. Daca x
0
IR si V
x0
= (x
0
, x
0
+) este o vecin atate simerica a lui x
0
, atunci
x V
x0
[x x
0
[ < .
Observat ia 1.6.15. Oricare ar vecinatatea V (a), a IR, exist a o vecinatate simetrica (a , a + ) astfel
ncat (a , a +) V (a).

Intr-adevar, daca V (a) este vecinatate, din Denit ia 1.6.16 rezulta ca exista intervalul deschis (, ) V (a)
astfel ncat x
0
(, ). Luand = mina , a, deducem ca (a , a +) V (a).
34 Ion Craciun
Capitolul 2
Siruri si serii de numere reale

In acest capitol se studiaza un caz particular de funct ie reala de o variabila reala. Particularitatea consta n
aceea ca domeniul de denit ie a unei astfel de funct ie este sau mult imea numerelor naturale, sau o submult ime
a mult imii numerelor naturale.
2.1 Siruri de numere reale
Denit ia 2.1.1. Se numeste sir de numere reale, sau sir numeric, orice funct ie de forma f : IN
k
IR,
unde IN
k
= n IN : n k, k IN.
Punand f(n) = a
n
, sirul se noteaza prin (a
n
)
nk
.

In mod uzual se ia k = 1, uneori k = 0.

In cazul k = 1 vom scrie


prescurtat (a
n
). Numarul real a
n
se numeste termenul de rang n al sirului, sau termen general. Elementele
a
1
, a
2
, ..., a
n
, ... se numesc termenii sirului, iar mult imea a
n
: n IN
k
se numeste mult imea valorilor sirului.
Sirul (a
n
) se numeste sir constant daca mult imea valorilor sale este formata dintrun singur element, adica
a
n
= c, n IN

, unde c IR.
Denit ia 2.1.2. Fie sirul de numere reale (a
n
). Elementul a IR se numeste limita a sirului (a
n
) si scriem
lim
n
a
n
= a, sau a
n
a,
(2.1)
daca pentru orice V 1(a) avem a
n
/ V pentru un numar nit de valori ale lui n IN

.
Observat ia 2.1.1. Sirul (a
n
) are limita a IR daca n afara oricarei vecinatat i V 1(a) raman un numar
nit de termeni ai sirului.
Denit ia 2.1.3. Daca a IR are proprietatea (2.1), atunci sirul (a
n
) se numeste convergent.
Denit ia 2.1.4. Daca a = +, respectiv a = , satisface (2.1), sirul (a
n
) se numeste divergent cu limita
egala cu +, respectiv divergent cu limita egala cu .
35
36 Ion Craciun
Denit ia 2.1.5. Daca nu exista a IR astfel ncat sa aiba loc (2.1), atunci sirul (a
n
) se numeste sir fara
limita, sau sir oscilant.
Observat ia 2.1.2. Numarul termenilor sirului (a
n
), cu limita a IR, care raman n afara vecinatat ii V (a),
depinde de aceast a vecinatate.

In particular, pot exista vecin at at i V 1(a) astfel ncat mult imea n IN

:
a
n
/ V sa e mult imea vida, care este mult ime nit a.
Teorema 2.1.1. Sirul numeric (a
n
) este convergent daca si numai dac a exista a IR cu proprietatea:
> 0 N() IN, astfel ncat [a
n
a[ < , n > N(). (2.2)
Demonstrat ie. Daca (a
n
) este sir convergent, atunci exista a IR care satisface proprietatea din Denit ia 2.1.2.
Daca luam V (a) = (a, a+), unde > 0 este arbitrar, atunci pentru un numar nit de valori ale lui n IN

care, ind dependent de vecinatatea V (a), deci de , l notam cu N(), avem a


n
/ (a , a +).
Fara a restrange generalitatea putem presupune ca numerele naturale pentru care a
n
/ (a , a + ) sunt
primele N(); deci pentru n > N() avem a
n
(a, a+) ceea ce este echivalent cu [a
n
a[ < , n > N(),
adica (2.2) este adevarata.
Invers, sa presupunem ca numarul real a are proprietatea (2.2). De aici deducem ca n afara intervalului
simetric centrat n a de lungime 2 se gasesc termenii a
1
, a
2
, ..., a
N()
. Cum orice vecinatate V 1(a) include o
vecinatate simetrica a lui a, rezulta ca si n afara lui V se gasesc un numar nit de termeni ai sirului (cel mult
N()), de unde, folosind Denit ia 2.1.2, deducem ca a
n
a. q.e.d.
Teorema 2.1.2. Sirul numeric (a
n
) are limita + (respectiv ) daca si numai daca
M > 0 N(M) IN a. a
n
> M( resp. a
n
< M) n > N(M).
Demonstrat ie. Daca a
n
+, atunci n afara vecinatat ii (M, ), M > 0, a punctului de la innit, ramn un
numar nit de termeni ai sirului; e acestia a
1
, a
2
, ..., a
N(M)
. Atunci, n > N(M) avem a
n
> M.
Reciproc, daca a
n
> M, n > N(M), atunci n afara intervalului (M, +) ramn un numar nit de termeni
ai sirului, deci a
n
+.
In mod similar se demonstreaza si cazul a
n
. q.e.d.
Observat ia 2.1.3. Oricare din condit iile din Teorema 2.1.1 si Teorema 2.1.2 poate luata, dupa caz, ca
denit ie a limitei unui sir de numere reale.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 37
Teorema 2.1.3. Limita unui sir, daca exista, este unica.
Demonstrat ie. Prin reducere la absurd. Se face separat pentru cazul sirului convergent si pentru cazul sirului
divergent la +, sau la .

In toate cazurile se presupune ca (a
n
) are doua limite distincte si apoi se utilizeaza
Teorema 1.6.2 si Denit ia 2.1.2. q.e.d.
Propozit ia 2.1.1. (Criteriul majorarii) Fie (a
n
) un sir de numere reale. Daca exista un numar real a si
un sir de numere reale (b
n
) convergent la zero astfel nc at termenii sirurilor (a
n
) si (b
n
) sa satisfac a condit ia
[a
n
a[ b
n
, n IN

,
eventual cu except ia unui numar nit de termeni, atunci
lim
n
a
n
= a.
Daca exista sirul numeric (b
n
) cu limita egala cu +, respectiv , si
a
n
b
n
, respectiv a
n
b
n
,
cu except ia eventuala a unui num ar nit de termeni, atunci
lim
n
a
n
= +, respectiv lim
n
a
n
= .
Demonstrat ie. Se aplica Teorema 2.1.1 si Teorema 2.1.2. q.e.d.
Corolarul 2.1.1. Sirul numeric (a
n
) este convergent la a IR daca si numai daca sirul de numere nenegative
(d(a
n
, a)), d(a
n
, a) = [a
n
a[, este convergent la zero.
Teorema 2.1.4. Daca sirurile (a
n
), (b
n
) sunt convergente si au limitele a si respectiv b si daca si sunt
numere reale arbitrare, atunci sirul (a
n
+b
n
) este convergent si
lim
n
(a
n
+b
n
) = a +b = lim
n
a
n
+ lim
n
b
n
. (2.3)
Demonstrat ie. Consideram mai ntai cazul ,= 0. Din Teorema 2.1.1 rezulta ca > 0N
1
() IN si N
2
()
IN astfel nc at:
[a
n
a[ <

2[[
, n > N
1
();
(2.4)
[b
n
b[ <

2[[
, n > N
2
().
(2.5)
38 Ion Craciun
Sa evaluam acum diferent a [(a
n
+b
n
) (a +b)[. Avem
[(a
n
+b
n
)[ [[[a
n
a[ +[[[b
n
b[. (2.6)
Din (2.4) (2.6), rezulta
[(a
n
+b
n
) (a +b)[ < , n > N() = maxN
1
(), N
2
(), (2.7)
care, mpreuna cu Teorema 2.1.1, arata ca (2.3) are loc.
Daca = 0, atunci cu mici adapt ari ale demonstrat iei de mai sus se vede ca (2.3) este de asemenea
adevarata. q.e.d.
Propozit ia 2.1.2. (Monotonie) Fie sirurile numerice (a
n
) si (b
n
). Daca a
n
b
n
si daca exista lim
n
a
n
= a
si lim
n
b
n
= b atunci a b.
Demonstrat ie. Consideram doar cazul cand sirurile sunt convergente, celelalte situat ii ind evidente. Fie (c
n
)
cu c
n
= a
n
b
n
. Evident ca c
n
0. Dupa Teorema 2.1.4, avem lim
n
c
n
= a b. Sa presupunem ca a b < 0.
Atunci pentru =
1
2
[a b[ > 0 N
1
IN astfel ncat
[c
n
(a b)[ <
[a b[
2
n N
1
,
din care deducem
c
n
< a b +
[a b[
2
= a b +
b a
2
< 0,
ceea ce contrazice ipoteza. q.e.d.
Denit ia 2.1.6. Sirul de numere reale (a
n
) se numeste marginit, respectiv nemarginit, daca mult imea
valorilor sale f(IN

) = a
n
: n 1 este marginita, respectiv nemarginita.
Observat ia 2.1.4. Sirul (a
n
) este marginit daca M > 0 astfel nc at [a
n
[ M, n IN

.
Sirul (a
n
) este nemarginit daca M > 0 n
M
IN

astfel ncat [a
n
M
[ > M.
Propozit ia 2.1.3. Prin schimbarea ordinii termenilor unui sir cu limita se obt ine un sir care are aceeasi limita.
Demonstrat ie. Fie a
n
a, a IR si e (b
n
) sirul obt inut din sirul (a
n
) prin schimbarea ordinii termenilor.
Pozit ia pe axa reala a termenilor sirului (a
n
) nu depinde de rangul lor, ci numai de valoarea lor numerica.
Cum a
n
a, dupa Denit ia 2.1.2, avem c a n afara ecarei vecinatat i a lui a se aa un numar nit de termeni
ai sirului (a
n
) si, totodata, acelasi numar nit de termeni ai sirului (b
n
), deci sirul (b
n
) are tot limita a. q.e.d.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 39
Propozit ia 2.1.4. Daca la un sir cu limita egala cu a se adaug a, sau se inlatura un numar nit de termeni,
sirul obt inut are aceeasi limita.
Demonstrat ie. Daca a
n
a, atunci n afara oricarei vecinatat i a lui a se aa un numar nit de termeni ai
sirului (a
n
), iar dupa adaugarea, sau nlaturarea unui numar nit de termeni, n afara ecarei vecinatat i a lui
a se aa tot un numar nit de termeni ai sirului obt inut, deci si acesta are limita egala cu a. q.e.d.
Propozit ia 2.1.5.

In mult imea sirurilor convergente au loc urmatoarele proprietat i:
(i) a
n
a, a IR =[a
n
[ [a[;
(ii) [a
n
[ 0 a
n
0;
(iii) a
n
a, a IR =(a
n
) sir marginit;
(iv) a
n
0 si (b
n
) sir marginit =a
n
b
n
0;
(v) a
n
a, a IR si b
n
b, b IR =a
n
b
n
a b;
(vi) b
n
b, b IR, b ,= 0 =
_
1
b
n
_
sir marginit si
1
b
n

1
b
;
(vii) a
n
a, a IR si b
n
b, b IR, b ,= 0 =
a
n
b
n

a
b
;
(viii) a
n
a, a ,= 0 si k IN =a
k
n
a
k
.
Demonstrat ie. (i) Din (1.79) deducem inegalitatea
[[a
n
[ [a[[ [a
n
a[, n IN

.
Folosind ipoteza din (i) si Teorema 2.1.1, obt inem
[[a
n
[ [a[[ < , n > N().
Folosind din nou Teorema 2.1.1, aplicata sirului ([a
n
[), deducem a
n
a.
(ii)

In adevar,
[a
n
[ 0 > 0 N() IN astfel ncat [a
n
[ < , n > N(),
iar aceasta din urma nseamna ca a
n
0.
Implicat ia inversa rezulta din (i).
(iii) Luand M = [a[, avem M < a < M, deci intervalul (M, M) este o vecinatata a lui a.
Deoarece n afara acestei vecinatat i se aa un numa nit de termeni ai sirului (a
n
), exista un numar natural
N astfel nca sa avem a
n
(M, M), n > N.
Notand M
1
= max[a
1
[, [a
2
[, ..., [a
N
[, M, deducem [a
n
[ M
1
care, dupa Observat ia 2.1.4 si Denit ia 2.1.6,
arata ca sirul (a
n
) este marginit.
Prin negat ie, din (iii) deducem ca orice sir nemarginit este e divergent, e oscilant.
(iv) Deoarece sirul (b
n
) este marginit, dupa Observat ia 2.1.4, exista M > 0 astfel ncat sa avem [b
n
[ M,
pentru tot i termenii b
n
, deci
[a
n
b
n
[ = [a
n
[ [b
n
[ M [a
n
[, n IN

.
40 Ion Craciun
Fie > 0. Deoarece a
n
0, exista un numar natural N() astfel ncat sa avem
[a
n
[ <

M
, n > N().
Urmeaza ca [a
n
b
n
[ < , n N(), adica a
n
b
n
0.
(v) Sirurile a
n
si b
n
se pot scrie n forma a
n
= a +
n
si b
n
= b +
n
si, dupa Teorema 2.1.4, avem ca
n

0 si
n
0. Atunci, notand
n
=
n
+
n
, avem
a
n
b
n
= (a + n) (b +
n
) = a b +
n

n
+a
n
+b
n
= a b +
n
.
Dar
n

n
0, a
n
0 si b
n
0, deci
n
0, deci a
n
b
n
0.
Prin induct ie completa se demonstreaza ca suma si produsul unei familii nite de siruri convergente sunt
de asemenea siruri convergente si limita sumei este egal a cu suma limitelor, iar limita produsului este egala cu
produsul limitelor.

In particular, luand k siruri convergente egale cu (a


n
), deducem
lim
n
(a
k
n
) = ( lim
n
a
n
)
k
.
(vi) Deoarece b ,= 0 putem presupune ca tot i termenii b
n
sunt nenuli, deci sirul (
1
b
n
) este bine denit. Sa luam,
de exemplu, =
[b[
2
> 0. Avem [b
n
[ [b[ > . Urmeaza ca exista un numar natural N cu proprietatea ca
ncepand de la termenii cu rangul N + 1 avem inegalitatea [b
n
[ > . Atunci,
1
b
n
<
1

, n > N.
Luand M = max
1
[b
1
[
,
1
[b
2
[
, ...,
1
[b
N
[
,
1

, avem [
1
b
n
[ M, n IN

, deci sirul (
1
b
n
) este marginit. De aici
deducem cu usurint a:
b
n
0 si b
n
,= 0, n IN

(
1
b
n
) sir nemarginit .
Pentru demonstrat ia part ii a doua sa observam ca avem
1
b
n

1
b
=
b b
n
b
n
b
=
1
b
n

1
b
(b b
n
).
Dar b b
n
0, deci
1
b
(b b
n
) 0. Din partea precedenta rezulta ca sirul (
1
b
n
) este marginit, deci
1
b
n

1
b
(b b
n
) 0. Asadar
1
b
n

1
b
0, adica
1
b
n

1
b
.

In plus, deducem ca daca b
n
0, sirul (
1
b
n
) nu este
convergent deoarece este nemarginit.
(vii) Termenul general al sirului c at (
a
n
b
n
) se poate scrie sub forma produsului
a
n
b
n
= a
n

1
b
n
, iar sirul (
1
b
n
) este
convergent. Urmeaza ca sirul produs
_
a
n

1
b
n
_
este convergent, deci sirul cat (
a
n
b
n
) este convergent. Folosind
acum cele demonstrate anterior, avem
lim
n
a
n
b
n
= lim
n
_
a
n

1
b
n
_
= lim
n
a
n
lim
n
1
b
n
= a
1
b
=
a
b
=
lim
n
a
n
lim
n
b
n
.
Aceasta proprietate poate formulata n cuvinte astfel: limita catului este egala cu raportul limitelor.
(viii)

Intr-adevar a
k
n
a
k
,= 0, deci
1
a
k
n

1
a
k
, adica a
k
n
a
k
si propozit ia este complet demonstrata.q.e.d.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 41
Propozit ia 2.1.6.

In mult imea sirurilor cu limita au loc urmatoarele proprietat i:
(a) a
n
+ si b
n
b IR =a
n
+b
n
+;
(b) a
n
+ si b
n
b IR =a
n
b
n
+, daca b > 0 si a
n
b
n
, daca b < 0;
(c) a
n
si b
n
b IR =a
n
+b
n
;
(d) a
n
si b
n
b IR =a
n
b
n
, daca b > 0 si a
n
b
n
+, daca b < 0;
(e) a
n
+ si b
n
+=a
n
+b
n
+ si a
n
b
n
+;
(f) a
n
si b
n
=a
n
+b
n
si a
n
b
n
+;
(g) a
n
+ si b
n
=a
n
b
n
;
(h) a
n
+, sau a
n
=
1
a
n
0;
(i) a
n
0 si a
n
> 0( resp. a
n
< 0) =
1
a
n
+ (resp.
1
a
n
).
Demonstrat ie. Vom face demonstrat ia pentru ultimele doua proprietat i.
Dupa Teorema 2.1.2, rezulta ca M > 0 N(M) IN a. a
n
> M, n > N(M), din care gasim
1
a
n
<
1
M
, n > N(M). Fie acum > 0 arbitrar. Atunci, exista M > 0 asa ncat sa avem <
1
M
. Din inegalitat ile de
mai sus deducem > 0 N() IN astfel ncat 0 <
1
a
n
< , n > N() care, dupa Teorema 2.1.1, arata ca
sirul (
1
a
n
) este convergent si are limita egala cu 0.

In mod asemanator se demonstreaza c a a


n
=
1
a
n
0.
Pentru a demonstra ultima proprietate plecam de la Teorema 2.1.2 care, n baza faptului ca a
n
0, conduce
la > 0 N() IN astfel ncat [a
n
[ < , n > N(). Consideram cazul a
n
> 0. Atunci, din ultima inegalitate
gasim
1
a
n
>
1

, n > N(). Daca M > 0, atunci exista > 0 astfel ncat


1

M. Considerand ca s-a ales


astfel, din cele de mai sus rezulta:
M > 0 N(M) IN astfel ncat
1
a
n
> M, n > N(M),
ceea ce, dupa Teorema 2.1.2, arata ca sirul
1
a
n
0. La fel se demonstreaza cea de a doua implicat ie din (i).
Celelalte proprietat i se demonstreaza la fel de usor daca se foloseste Teorema 2.1.1 si Teorema 2.1.2. q.e.d.
Denit ia 2.1.7. Sirul numeric (a
n
) se numeste monoton daca diferent a a
n+1
a
n
pastreaza semn constant
n > N
0
, unde N
0
IN.
Daca a
n+1
a
n
0, respectiv a
n+1
a
n
> 0, n > N
0
, sirul numeric (a
n
) se numeste monoton crescator,
respectiv monoton strict crescator.
Daca a
n+1
a
n
0, n > N
0
, respectiv a
n+1
a
n
< 0, n > N
0
, sirul numeric (a
n
) se numeste monoton
descrescator, respectiv monoton strict descrescator.
Un sir numeric se numeste monoton daca este sau monoton crescator, sau monoton descrescator.
42 Ion Craciun
Observat ia 2.1.5. Dupa Propozit ia 2.1.4 putem considera ca N
0
din Denit ia 2.1.7 este egal cu 0.
Observat ia 2.1.6. Daca a
n
> 0, studiul monotoniei sirului (a
n
) se poate face evaluand raportul a doi termeni
consecutivi ai sirului. Daca
a
n+1
a
n
1, sirul este monoton crescator, iar daca
a
n+1
a
n
1, sirul este monoton
descrescator.
Teorema 2.1.5. (Weierstrass) Orice sir numeric monoton (a
n
) are limit a n IR.
Daca sirul numeric (a
n
) este monoton crescator, respectiv monoton descrescator, limita sa este egala cu
marginea superioara, respectiv marginea inferioara, a mult imii valorilor sirului .
Demonstrat ie. Sa presupunem mai ntai ca (a
n
) este sir monoton crescator si marginit. Conform axiomei de
existent a a marginii superioare mult imea valorilor sirului admite un cel mai mic majorant pe care l vom nota
cu a. Deoarece a este majorant al mult imii a
n
: n IN

rezulta a
n
a, n IN

. Din Propozit ia 1.6.1


rezulta
> 0 a
N()
astfel ncat a < a
N()
a.
Fiindca sirul (a
n
) este crescator,
a
n
a
N()
, n > N(),
deci
a < a
N()
a
n
a < a +.
Prin urmare,
a < a
n
< a +, n > N() [a
n
a[ < , n > N().
Din Teorema 2.1.1 rezulta ca (a
n
) este convergent si are limita a.
Daca presupunem ca sirul (a
n
) este monoton crescator si nemarginit superior, atunci supa
n
: n IN

=
+, deci M > 0 N(M) IN cu proprietatea a
N(M)
M. Cum pentru orice n > N(M) avem a
n
a
N(M)
,
deducem ca avem si a
n
M n > N(M), ceea ce, dupa Teorema 2.1.2, arata ca a
n
+.

In sfarsit, daca (a
n
) este sir monoton descrecator si marginit inferior, atunci sirul (b
n
), unde b
n
= a
n
, este
monoton crescator si marginit superior, deci are limita egala cu b = supb
n
: n IN

. Dar
supb
n
: n IN

= supa
n
: n IN

= supa
n
: n IN

si cum b
n
= a
n
, deducem ca a
n
a = infa
n
: n IN

In mod asemanator, se arata ca daca (a


n
) este monoton descrescator si marginit inferior limita sirului (a
n
)
este . q.e.d.
Teorema 2.1.6. (Lema intervalelor incluse a lui Cantor) Daca (I
n
)
n0
, I
n
= [a
n
, b
n
], a
n
< b
n
, este un
sir descrescator de intervale astfel ncat lim
n
(b
n
a
n
) = 0, atunci exista un singur punct c comun tuturor
intervalelor nchise I
n
, adica

n=0
I
n
= c.
Demonstrat ie. Odata precizate intervalele, se pun n evident a sirurile extremitat ilor (a
n
)
n0
si (b
n
)
n0
, ai caror
termeni satisfac inegalitat ile a
0
a
1
a
2
... a
n
... b
n
b
n1
... b
2
b
1
b
0
.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 43
Fiindca (a
n
)
n0
este sir monoton crescator, marginit superior (de exemplu de b
0
), dupa Teorema 2.1.5,
rezulta lim
n
a
n
= c = supa
n
: n IN IR.
Sirul (b
n
) este monoton descrecator si marginit inferior si are limita c
1
= infb
n
: n IN.
Din lim
n
(b
n
a
n
) = 0, rezulta c = c
1
.
Din faptul ca a
n
c b
n
rezulta ca c apart ine tuturor intervalelor I
n
. q.e.d.
Ca aplicat ii la Teorema 2.1.5 si Teorema 2.1.6 prezentam doua exemple de siruri de numere reale remarcabile
care le vom folosi mai tarziu la serii numerice.
Exemplul 2.1.1. (Numarul e) Sirul numeric (a
n
) avand termenul general dat de a
n
=
_
1 +
1
n
_
n
, n 1,
este monoton strict crescator si majorat, deci convergent; limita sa se noteaz a cu e si avem 2 < e < 3.

Intr-adevar, t inand seama de inegalitatea lui Bernoulli


(1 +x)
n
> 1 +nx, x (1, +) 0, n IN

,
rezulta mai ntai
a
n+1
a
n
=
_
n + 2
n + 1
_
n+1
_
n + 1
n
_
n+1

n
n + 1
=
_
n
2
+ 2n
(n + 1)
2
_
n+1

n + 1
n
=
_
1
1
(n + 1)
2
_
n+1

n + 1
n
>
_
1
n + 1
(n + 1)
2
_

n + 1
n
= 1,
deci a
n+1
> a
n
, deci sirul (a
n
) este monoton strict crescator.
Fie apoi sirul (b
n
) cu termenul general b
n
=
_
1+
1
n
_
n+1
. Folosind din nou inegalitatea lui Bernoulli, deducem
b
n
b
n+1
> 1, din care tragem concluzia ca sirul (b
n
) este monoton strict descrescator.
Evident, n IN

avem
0 < b
n
a
n
=
_
1 +
1
n
_
n

1
n
<
b
n
n

b
1
n
0,
deci, folosind Teorema 2.1.6, putem arma ca sirurile a
n
si b
n
sunt convergente si limitele lor sunt egale; sa
notam aceasta limita cu e. Este clar ca
2 = a
1
< e < b
5
=
_
1 +
1
5
_
6
=
46656
15625
< 3.
Din cele deduse mai sus putem scrie inegalitat ile:
_
1 +
1
n
_
n
< e <
_
1 +
1
n
_
n+1
, n IN

.
Logaritmand aceste inegalitat i, obt inem inegalitat ile
1
n + 1
< ln(n + 1) ln n <
1
n
, n IN

, (2.8)
pe care le vom folosi n exemplul care urmeaza.
Exemplul 2.1.2. (Constanta lui Euler
1
c) Sirul (a
n
) cu termenul general
a
n
= 1 +
1
2
+... +
1
n
ln n, (2.9)
este monoton strict descrescator si minorat de zero, deci convergent; limita sa, numita constanta lui Euler, se
noteaza cu c si avem 0 < c < 1.
44 Ion Craciun

Intr-adevar, din (2.8) avem:


1
k + 1
< ln(k + 1) ln k <
1
k
, k IN

. (2.10)
Sumam acum membru cu membru inegalitat ile (2.10) scrise pentru toate valorile lui k de la 1 pana la n si
obt inem:
n

k=1
1
k + 1
< ln(n + 1) <
n

k=1
1
k
, n IN

.
T inand cont de expresia termenului general al sirului pe care l studiem, se vede ca inegalitat ile de mai sus se
pot scrie n forma:
a
n+1
1 + ln(n + 1) < ln(n + 1) < a
n
+ ln n, n IN

.
Din aceste inegalitat i si inegalitatea dedusa la sfarsitul exemplului precedent deducem ca sirul considerat este
monoton strict descrescator si marginit, toate valorile sirului ind cuprinse n intervalul (0, 1). Din Teorema
2.1.5 rezulta ca sirul este convergent; e c limita sa. Evident avem 0 < c < 1.
Denit ia 2.1.8. Fie (a
n
) un sir de numere reale si (k
n
) un sir strict crescator de numere naturale. Sirul (b
n
),
unde b
n
= a
kn
, se numeste subsir al sirului (a
n
).
Observat ia 2.1.7. Un sir are o innitate de subsiruri.
Propozit ia 2.1.7. Sirul (a
n
) are limita a IR daca si numai daca orice subsir al sau are limita egala cu a.
Demonstrat ie. Fie mai ntai a IR, > 0 arbitrar si a
kn
, un subsir arbitrar al sirului (a
n
). Atunci, exista
N() IN astfel ncat (2.2) sa aiba loc. Din Denit ia 2.1.8 si (2.2) rezulta evident [a
kn
a[ < , n > N(),
ceea ce demonstreaza ca a este limita subsirului (a
kn
)
n1
.
Daca a = +, atunci folosind Teorema 2.1.2 avem:
M > 0 N(M) IN astfel ncat a
n
> M, n > N(M).
Cum k
n
n vom avea si a
kn
> M, n > N(M), ceea ce arata ca lim
n
a
kn
= +.

In mod analog se arata ca daca a


n
, atunci orice subsir al sirului (a
n
) are de asemeni limita egala cu
.
Reciproc, daca orice subsir al sirului (a
n
) are limita egala cu a, atunci sirul (a
n
) are, de asemenea, limita a,
indca (a
n
) nsusi este unul din subsirurile sale. q.e.d.
Exercit iul 2.1.1. Sa se arate ca
lim
n
_
1
n + 1
+
1
n + 2
+... +
1
kn
_
= ln k, k IN

, k 2, k xat.
1
Euler, Leonard (17071783), mare matematician si zician elvet ian care a adus numeroase si nsemnate contibut ii n diverse
domenii ale matematicii si zicii (geometrie analitica, trigonometrie, calcul diferent ial, teoria numerelor etc.). Euler este considerat
a fost fort a dominant a a matematicii secolului al XVIII-lea si unul dintre cei mai remarcabili matematicieni si savant i multilaterali
ai omenirii. Alaturi de inuent a considerabila pe care a exercitat-o asupra matematicii si matematiz arii stiint elor stau at at calitatea
si profunzimea, cat si prolicitatea extraordinara a scrierilor sale, opera sa exhaustiva, daca ar publicata vreodata integral,put and
cu usurint a umple ntre 70 si 80 de volume de dimensiuni standard.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 45
Solut ie. Pentru determinarea acestei limite se trece la limita n relat ia evidenta
1
n + 1
+
1
n + 2
+... +
1
kn
= a
kn
a
n
+ ln k, k IN

, k 2,
si se t ine cont ca (a
kn
)
n1
este un subsir al sirului (a
n
) din (2.9).
Exercit iul 2.1.2. Sa se arate ca:
lim
n
1 +
1
2
+... +
1
n
ln n
= 1.
Solut ie. Pentru determinarea acestei limite se trece la limita n relat ia evidenta
1 +
1
2
+... +
1
n
ln n
=
1 +
1
2
+... +
1
n
ln n
ln n
+ 1, n > 1
si se t ine cont de faptul ca sirul (2.9) este convergent.
Corolarul 2.1.2. Daca sirul (a
n
) are dou a subsiruri avand limitele distincte b si c, atunci sirul (a
n
) nu are
limita.
Demonstrat ie. Prin reducere la absurd. Daca sirul (a
n
) are limita, atunci dupa Propozit ia 2.1.7 toate subsirurile
acestuia au aceeasi limita si prin urmare rezulta b = c, ceea ce contrazice ipoteza. q.e.d.
Propozit ia 2.1.8. (Lema lui Cesaro
2
) Orice sir numeric marginit cont ine un subsir convergent.
Demonstrat ie. Fie (a
n
) un sir numeric marginit. Atunci, mult imea a
n
: n IN

este marginita si prin urmare


orice submult ime a sa este de asemeni m arginita. Daca A
k
= a
n
: n k, k IN

si c
k
= sup A
k
, atunci
avem ca c
k
IR, iar din faptul ca A
k
A
k+1
si Propozit i a 1.6.2 rezulta c
k
c
k+1
, ceea ce arata ca sirul (c
k
)
este descresc ator. Totodata, sirul (c
k
) este si marginit deoarece A
k
A
1
si A
1
este mult ime marginita. Dupa
Teorema 2.1.5, rezulta ca sirul (c
k
) are limita nita.
Daca c
k
A
k
, k IN

, atunci exista n
k
k astfel ncat c
k
= a
n
k
.
Aplicand sirului (n
k
) Propozit ia 2.1.2 deducem lim
k
n
k
= +. Conform Propozit iei 2.1.6, din sirul (n
k
)
putem extrage un subsir monoton strict crescator cu limita + si astfel se obt ine un subsir al sirului (a
n
) care
are limita nita, deci convergent.
Presupunem acum ca exista un indice l IN

astfel ncat c
l
sa nu apart ina mult imii A
l
. Deoarece c
l
= sup A
l
,
pentru orice =
1
n
, deci n IN

, exista k
n
IN

astfel ncat (vezi Propozit ia 1.6.1)


c
l

1
n
< a
l+kn
c
l
< c
l
+
1
n
,
adica
[a
l+kn
c
l
[ <
1
n
. (2.11)
2
Ces`aro, Ernesto (1859 1906), matematician italian.
46 Ion Craciun
Din (2.11) si Propozit ia 2.1.1 rezulta
lim
n
a
l+kn
= c
l
.
Daca sirul (b
n
), unde b
n
= a
l+kn
, nu cont ine un subsir al sirului (a
n
), sirul (k
n
) trebuie sa e marginit, deci
exista N
0
astfel ncat k
n
= k
N0
, pentru tot i n N
0
. Dar, [a
l+k
N
0
c
l
[
1
n
pentru tot i n > N
0
,, deci a
l+k
N
0
= c
l
si c
l
A
l
, ceea ce am exclus.
Astfel, am demonstrat ca n orice caz exista un subsir al sirului (a
n
) care are limita nita. q.e.d.
Observat ia 2.1.8. Lema lui Cesaro se poate extinde astfel: din orice sir de numere reale se poate extrage
un subsir care are limita.

Intr-adevar, daca sirul (a


n
) este nemarginit superior, atunci
k IN

n
k
IN

, astfel ncat a
n
k
> k,
din care deducem a
n
k
, pentru k .
Sirul de numere naturale (n
k
) ind divergent, cu limita +, se poate extrage din el un subsir (p
n
), cu
p
n
n si p
n
< p
n+1
, care are limita egala cu +. Atunci, (a
pn
) este un subsir al sirului (a
n
) care are limita
egala cu +.
Asemanator se studiaza cazurile (a
n
) sir nemarginit inferior si (a
n
) sir nemarginit.
2.2 Sir fundamental n IR
Denit ia 2.2.1. Sirul numeric (a
n
) se numeste sir fundamental sau sir Cauchy daca > 0 N() IN

astfel nc at
[a
m
a
n
[ < , m > N() si n > N(). (2.12)
Observat ia 2.2.1. Inegalitatea (2.12) este echivalenta cu
d(a
m
, a
n
) < , m > N() si n > N(). (2.13)
Observat ia 2.2.2. Deoarece n (2.12) si (2.13) nu se precizeaza pozit ia lui m fat a de n, putem considera m > n,
deci exist a p IN

astfel nc atm = n +p.


Aceasta observat ie sugereaza o formulare echivalenta pentru Denit ia 2.2.1.
Denit ia 2.2.2. Sirul numeric (a
n
) se numeste sir fundamental n IR sau, simplu, sir fundamental daca
> 0 N() IN

astfel nc at
[a
n+p
a
n
[ < , n > N() si p IN

, (2.14)
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 47
sau
d(a
n+p
, a
n
) < , n > N() si p IN

. (2.15)
Propozit ia 2.2.1. Orice sir numeric convergent este fundamental.
Demonstrat ie. Fie sirul numeric (a
n
) convergent la a IR. Atunci, dupa Teorema 2.1.1, > 0 N() IN
astfel ncat s a avem simultan
[a
n
a[ <

2
, n > N(), (2.16)
[a
m
a[ <

2
, m > N(). (2.17)
Pe de alta parte,
[a
m
a
n
[ = [a
m
a +a a
n
[ [a
m
a[ +[a
n
a[. (2.18)
Din (2.16), (2.17) si (2.18), rezulta ca relat ia (2.12) este satisfacuta, deci (a
n
) este sir fundamental. q.e.d.
Propozit ia 2.2.2. Orice sir numeric fundamental este marginit.
Demonstrat ie. Sirul (a
n
) ind fundamental, din Denit ia 2.2.1, avem ca pentru = 1 exista N
0
IN

astfel
ncat
[a
m
a
n
[ < 1, m > N
0
si n > N
0
. (2.19)
Se observa apoi ca
[a
n
[ [a
n
a
m
[ +[a
m
[. (2.20)
Luand n (2.20) m = N
0
+ 1 si t inand cont de (2.19), obt inem
[a
n
[ < 1 +[a
N0+1
[, n > N
0
. (2.21)
Fie acum
K = max[a
1
[, [a
2
[, ..., [a
N0
[, 1 +[a
N0
[. (2.22)
Atunci, din (2.21) si (2.22) obt inem [a
n
[ K, n IN

, ceea ce arata ca sirul (a


n
) este marginit. q.e.d.
Teorema 2.2.1. Orice sir numeric fundamental este convergent.
Demonstrat ie. Daca (a
n
) este sir numeric fundamental, din Propozit ia 2.2.2, rezulta ca sirul este marginit.
Folosind Propozit ia 2.1.7, deducem ca sirul (a
n
) admite un subsir (a
kn
) convergent la un punct a IR.
Aratam ca a
n
a. Pentru aceasta, evaluam diferent a a
n
a. Avem mai ntai
[a
n
a[ [a
n
a
kn
[ +[a
kn
a[. (2.23)
Din a
kn
a si Teorema 2.1.1, rezulta c a > 0 N
1
() IN cu proprietatea ca n > N
1
() (amintim ca
k
n
n si deci k
n
> N
1
()), avem
[a
kn
a[ <

2
. (2.24)
48 Ion Craciun
Deoarece sirul (a
n
) este fundamental, pentru acelasi , dupa Denit ia 2.2.1, exista N
2
() IN astfel ncat
[a
n
a
kn
[ <

2
, n > N
2
(). (2.25)
Luand acum N() = maxN
1
()N
2
(), din (2.23), (2.24) si (2.25), deducem
[a
n
a[ < , n > N(). (2.26)
Din Teorema 2.1.1 si (2.5) obt inem a
n
a. q.e.d.
Propozit ia 2.2.1 si Teorema 2.2.1 pot reunite ntr-o singura teorema.
Teorema 2.2.2. (Criteriul general al lui Cauchy de convergent a a sirurilor reale) Un sir numeric
este convergent daca si numai dac a este sir fundamental.
2.3 Limita superioara si limita inferioara ale unui sir numeric
Fie (a
n
) un sir de numere reale marginit si e [, ] intervalul nchis din IR care cont ine tot i termenii sirului.
Notam
A
n
= a
n
, a
n+1
, ..., n IN

.
Avem:
A
1
A
2
... A
n
... si A
n
[, ], n IN

.
Notam:
a

n
= inf A
n
, a

n
= sup A
n
,
care, dupa axioma de existent a a marginii superioare a unei mult imi de numere reale si Propozit ia 1.6.3, sunt
numere reale.

In plus, din Propozit ia 1.6.2 si A
n
A
n+1
, deducem a

n
a
n+1
si a

n
a

n+1
. De asemenea,
avem a

n
[, ], a

n
[, ], a

n
a

n
.
Prin urmare, sirul (a

n
) este monoton crescator, iar (a

n
) este sir monoton descrescator.
Fiind monotone si marginite, sirurile (a

n
) si (a

n
) sunt convergente.
Daca a

= lim
n
a

n
si a

= lim
n
a

n
, atunci a

.
Denit ia 2.3.1. Numarul real a

= lim
n
a

n
= lim
n
(inf A
n
) se numeste limita inferioara a sirului (a
n
), iar
numarul real a

= lim
n
a

n
= lim
n
(sup A
n
) se numeste limita superioara a sirului (a
n
).
Limita inferioara a sirului (a
n
) se noteaza lima
n
, iar limita superioara a aceluiasi sir se noteaza lima
n
. Se
mai utilizeaz a si notat iile lim inf a
n
si lim sup a
n
pentru respectiv numerele reale lima
n
si lima
n
.
Exemplul 2.3.1. Pentru sirul numeric (a
n
) avand termenul general a
n
= (1)
n1
, n IN

, avem A
n
=
1, +1, n IN

, deci a

n
= 1 si a

n
= +1, n IN

. Prin urmare lima


n
= 1 si lima
n
= +1.
Exemplul 2.3.2. Sirul numeric (a
n
), unde a
n
= sin n

4
, are mult imea punctelor limita
A
n
= 1,

2
2
, 0,

2
2
, 1, n IN

,
deci a

n
= 1 si a

n
= 1. Prin urmare, lim inf a
n
= 1, iar lim sup a
n
= 1.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 49
Denit ia 2.3.2. Daca sirul (a
n
) nu este marginit superior limita superioara este + (scriem lima
n
= +)
si daca sirul (a
n
) nu este m arginit inferior limita sa inferioara este (scriem lima
n
= ).
Teorema 2.3.1. Fie (a
n
) un sir numeric marginit.
Atunci, lima
n
are urm atoarele proprietat i:
(1
0
) > 0 N() IN astfel ncat a
n
> lima
n
, cand n > N();
(2
0
) > 0 si N IN

n(, N) IN astfel ncat n(, N) > N si a


n(,N)
> lima
n
+.
Reciproc, daca numarul rel a

IR are proprietat ile (1


0
) si (2
0
), atunci a

= lima
n
.
Analog, lima
n
are urm atoarele proprietat i:
(i) > 0 N() IN astfel nc at a
n
< lima
n
+, n > N();
(ii) > 0 si N IN

n(, N) IN astfel ncat n(, N) N si


a
n(,N)
> lima
n
.
Reciproc, daca a

IR are proprietat ile (i) si (ii), atunci a

= lima
n
.
Demonstrat ie. Prin denit ie, lima
n
= lim
n
a

n
, unde a

n
= inf A
n
si A
n
= a
n
, a
n+1
, ....
Sirul numeric (a

n
) este crescator, marginit si, ind convergent, rezulta ca pentru orice > 0 exista N() IN,
astfel ncat
a

n
> lima
n
, n > N().
Deoarece a

n
a
n+p
, p IN, rezulta
a
n+p
> lima
n
, p IN,
deci pentru n > N() avem a
n
> lima
n
si concluzia (1
0
) este vericata.
Consideram acum > 0 si n IN

. Avem
a

N
lima
n
< lima
n
+,
deci inf A
N
< lima
n
+ si din Propozit ia 1.6.4 rezulta ca exista a
N+p
A
N
astfel ncat a
N+p
< lima
n
+ ,
deci N +p = n(, N) N are proprietatea (2
0
).
Fie acum a

IR cu proprietat ile (1
0
) si (2
0
). Deoarece a
n
a

, n > N(), rezulta ca toate elementele


din A
N()
sunt minorate de a

, deci inf A
N()
> a

.
Deoarece pentru n N() avem A
n
A
N()
, rezulta cu atat mai mult inf A
n
> a

pentru n N(),
deci lima
n
> a

.
Din (2) rezulta ca pentru orice > 0 si N IN

exista a
n(,N)
< a

+ si n(, N) N, deci inf A


N
< a

+.
Fiindca inf A
N
< a

+, N IN

rezulta lim
N
(inf A
N
) a

+.

In denitiv, > 0 avem
a

< lima
n
a

+,
adica lima
n
= a

.
Analog se demonstreaza si cea de a doua parte a teoremei relativa la lima
n
. q.e.d.
Teorema de mai sus arata ca pentru orice > 0 n intervalele (a

, a

+ ) si (a

, a

+ ) se aa o
innitate de termeni ai sirului marginit (a
n
), iar n afara intervalului (a

, a

+ ) se aa un numar nit de
termeni ai sirului.
50 Ion Craciun
Altfel spus:
mult imea n IN

: a
n
(a

, a

+) este innita;
mult imea n IN

: a
n
(a

, a

+) este innita;
mult imea n IN

: a
n
/ (a

, a

+) este nita.
Teorema 2.3.2. Sirul numeric (a
n
) are limita daca si numai daca limitele sale inferioara si superioara sunt
egale. Daca sirul (a
n
) are limita a, atunci
a = a

= lima
n
= a

= lima
n
.
Demonstrat ie. Fie (, ) = V (a), o vecinatate a punctului a = lim
n
a
n
. dupa Denit ia 2.1.2, n afara vecinatat ii
V (a) se aa cel mult un numar nit de termeni ai sirului. Deci avem a
n
si a
n
pentru cel mult un
numar nit de termeni ai sirului (a
n
).

In acelasi timp avem a
n
> si a
n
> pentru o innitate de termeni ai
sirului considerat. Prin urmare, dupa Teorema 2.3.1, rezulta a = lima
n
= lima
n
.
Reciproc, e a = lima
n
= lima
n
si (, ) o vecinatate oarecare a lui a. Dupa Teorema 2.3.1, mult imea
indicilor n pentru care a
n
si a
n
este cel mult nita, deci n afara vecinatat ii (, ) a lui a se aa cel
mult un numar nit de termeni ai sirului (a
n
). Aceasta arata ca lim
n
a
n
= a. q.e.d.
2.4 Puncte limita ale unui sir numeric
Fie (a
n
) un sir de numere reale.
Denit ia 2.4.1. Elementul IR se numeste punct limita al sirului (a
n
), daca orice vecinatate a lui
cont ine o innitate de termeni ai sirului.
Altfel spus, IR se este punct limit a al sirului (a
n
) daca orice vecinatate V 1() cont ine a
n
pentru o
innitate de valori ale lui n IN

.
Observat ia 2.4.1. Daca un sir are un subsir constant, cu termenii egali cu c, atunci c este punct limita al
sirului respectiv.
Observat ia 2.4.2. Daca este punct limita al unui sir, atunci n afara oricarei vecinatat i a lui pot exista o
innitate de termeni ai acelui sir.
De exemplu, sirul ((1)
n1
), dupa Observat ia 2.4.1, are pe 1 drept punct limita si n afara vecinatat ii (
1
2
,
3
2
) a
lui 1 se aa o innitate de termeni ai sirului, si anume tot i termenii egali cu 1.
Observat ia 2.4.3. Un sir poate avea mai multe puncte limita.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 51
De exemplu, sirul ((1)
n1
) are doua puncte limita, si anume 1 si 1.
Observat ia 2.4.4. Exista siruri care au o innitate de puncte limita.
De exemplu, sirul 0, 1, 0, 1, 2, 0, 1, 2, 3, 0, 1, 2, 3, 4, ..., 0, 1, 2, 3, ..., n, ..., are o innitate de puncte limita si anume
orice numar natural este punct limita al acestui sir deoarece oricare ar numarul natural p exista un subsir
constant ai carui termeni sunt egali cu p. De asemenea, + este punct limita indca orice vecinatate a sa
cont ine o innitate de numere naturale.
Observat ia 2.4.5. Exista siruri pentru care mult imea punctelor limita este dreapta reala ncheiata.

Intr-adevar, deoarece mult imea numerelor rat ionale poate pusa n corespondent a bijectiva cu mult imea nu-
merelor naturale, adica este mult ime numarabila (vezi [26, p. 2124], putem aseza toate numerele rat ionale
ntr-un sir

1
,
2
, ...,
n
, ....
Fie un numar real oarecare si (, ) o vecinatate oarecare a lui . Orice interval cont ine o innitate de numere
rat ionale, deci vecinatatea (, ) a lui cont ine o innitate de termeni ai sirului (
n
). Cum a fost ales arbitrar,
rezulta ca orice IR este punct limita al sirului (
n
).
De asemenea, + si sunt puncte limita ale sirului (
n
).
Observat ia 2.4.6. Exista siruri care nu au nici un punct limit a nit.
De exemplu, sirul numerelor naturale (n)
n0
, care nu are nici un punct limita nit. Singurul punct limita al
acestui sir este +.
Teorema 2.4.1. (Caracterizarea punctelor limita cu subsiruri) Un element IR este punct limita
pentru sirul (a
n
) daca si numai daca exista un subsir al sau (a
kn
) care sa aiba limita egala cu .
Demonstrat ie. Presupunem ca IR este punct limita pentru sirul numeric (a
n
) si e vecinatatea (1, +1) =
V
1
1(). Aici sunt o innitate de termeni ai sirului. Alegem a
k1
V
1
, unde k
1
IN

In vecinatatea V
2
= (
1
2
, +
1
2
). se aa o innitate de termeni ai sirului (a
n
). Fie a
k2
unul din acestia
astfel ncatk
2
2, k
2
> k
1
si putem continua astfel ncat n vecinatatea (
1
n
, +
1
n
) = V
n
sa putem alege
a
kn
V
n
asa ncat k
n
> k
n1
si k
n
n. Faptul ca a
kn
V
n
se traduce prin [a
kn
[ <
1
n
.
Din
1
n
0 si Propozit ia 2.1.1 rezulta a
kn
.
Daca punctul limita este +, atunci n demonstrat ia de mai sus, se ia V
n
= (n, +) si rat ionamentul se
repeta gasind n nal un subsir al sirului considerat care sa aiba ca limita pe +.
Similar se procedeaza n cazul = cand se aleg vecinatat ile V
n
, n IN

, de forma V
n
= (, n)
Reciproc, daca exista un subsir (a
kn
) al sirului (a
n
) care sa aiba limita egala cu , atunci n ecare vecinatate
a lui se a a o innitate de termeni ai subsirului (a
kn
), deci ai sirului (a
n
). Dupa Denit ia 2.4.1, rezulta ca
este punct limita al sirului (a
n
). q.e.d.
52 Ion Craciun
Teorema 2.4.2. Limita inferioara si limita superioara ale sirului numeric (a
n
), sunt puncte limita ale sirului
dat si, oricare ar un alt punct limita al sirului, avem
lima
n
lima
n
.
Demonstrat ie. Presupunem a

= lima
n
IR.

In intervalul (a

1, a

+ 1), care este vecinatate a punctului a

, dupa Teorema 2.2.1, se aa o innitate de


termeni ai sirului (a
n
), deci exista posibilitatea gasirii lui k
1
IN

astfel ncat a
k1
(a

1, a

+ 1).

In intervalul (a


1
2
, a

+
1
2
) se aa , de asemenea, o innitate de termeni ai sirului (a
n
), ca atare avem
posibilitatea alegerii lui k
2
IN, k
2
2 si k
1
< k
2
asa ncat a
k2
(a

1
2
, a

+
1
2
).
Procedand similar, n intervalul (a

1
n
, a

+
1
n
) exista posibilitatea gasirii lui a
kn
, unde k
n
n si k
n
> k
n1
.
Procedeul continua.
Sirul (a
kn
) astfel determinat este subsir al sirului (a
n
) si are proprietatea [a
kn
a

[ <
1
n
. Folosind Propozit ia
2.1.1 si Corolarul 2.1.1, deducem ca
lim
n
a
kn
= a

.
Prin urmare, dupa Teorema 2.4.1, rezulta ca a

este punct limita al sirului(a


n
).

In mod similar se face demonstreat ia n cazurile: a

= , a

IR; a

= +.
Daca IR este punct limita al sirului (a
n
), atunci din Teorema 2.4.1 rezulta existent a subsirului (a
kn
)
astfel ncat a
kn
, cand n .
Evident, nu poate n afara intervalului [lima
n
, lima
n
], caci daca s-ar ntampla ca, de exemplu, lima
n
< ,
ar exista (n cazul IR) o vecinatate de forma ( , +) astfel ncat > lima
n
, cu proprietatea ca n
afara sa raman un numar nit de termeni ai sirului, ceea ce ar nsemna ca la dreapta lui lima
n
, mai precis la
dreapta lui , s-ar aa un numar innit de termeni ai sirului (a
n
) ceea ce ar contrazice rezultatul stabilit n
Teorema 2.3.1. q.e.d.
Corolarul 2.4.1. Un sir numeric are limita daca si numai dac a are un singur punct limita.
Demonstrat ie. Rezulta imediat din Teorema 2.3.2 si Teorema 2.4.2. q.e.d.
Observat ia 2.4.7. Din lema lui Cesaro (vezi Propozit ia 2.1.8), Observat ia 2.1.7 si Teorema 2.4.1 rezulta ca
un sir numeric are cel put in un punct limita.

In plus, daca sirul este marginit, atunci are cel put in un punct
limita nit.
Observat ia 2.4.8. Limita inferioara a unui sir de numere reale este cel mai mic punct limita al sirului respectiv,
iar limita superioara a sa este cel mai mare punct limita al sirului considerat.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 53
Observat ia 2.4.9. Cand mult imea punctelor limita ale unui sir de numere reale este nemarginita inferior,
prin denit ie limita inferioara este si cand aceasta mult ime este nemarginita superior, limita superioara a
sirului considerat este prin denit ie +.
Observat ia 2.4.10. Pentru a determina practic limita superioara si limita inferioara ale unui sir de numere
reale se determin a toate subsirurile cu limita ale sirului. Dac a exista un subsir cu limita +, atunci lima
n
=
+. Daca exista un subsir al sirului dat cu limita egalaa cu , atunci lima
n
= , iar daca toate subsirurile
sunt convergente si A este mult imea punctelor limita, atunci din 2.4.2 deducem ca cel mai mare element al lui A
este limita superioara a sirului, iar cel mai mic element al mult imii A este limita inferioara a sirului considerat.
Teorema 2.4.3. Fie (a
n
) un sir de numere reale pozitive. Atunci, au loc inegalit at ile:
lim
a
n+1
a
n
lim
n

a
n
lim
n

a
n
lim
a
n+1
a
n
.
Demonstrat ie. Fie l = lim
a
n+1
a
n
si L = lim
a
n+1
a
n
.
Daca l = 0 sau L = +, inegalitat ile din teorema sunt evidente.
Presupunem ca l > 0 si L < + si e > 0 xat, dar arbitrar. Atunci, dupa Teorema 2.3.1, N() IN
astfel ncat s a avem
a
n+1
a
n
< L +, n > N(),
deci
a
N()+p
< (L +)
p
a
N()+1
, p 2,
de unde rezulta
N()+p

a
N()+p
< (L +)
p
N()+p

N()+p

a
N()+1
, p 2.
Deducem apoi
lim
n

a
n
= lim
N()+p

a
N()+p
lim((L +)
p
N() +p

N()+p

a
N()+1
) =
= (lim(L +)
p
N() +p
) (lim
N()+p

a
N()
) =
= lim
p
(L +)
p
N()
lim
p
N()+p

a
N()+1
=
= (L +)
lim
p
p
N() +p
(a
N()+1
)
lim
p
1
N() +p
= L +.
Asadar, lim
n

a
n
L +, > 0.
Deoarece lim
n

a
n
nu are cum sa depinda de , deducem lim
n

a
n
L.

In cea de a doua parte a demonstrat iei, consideram > 0 xat astfel ncat 0 < l < l. Conform Teoremei
2.3.1, exista N() IN asa ncat
a
n+1
a
n
l , n > N(),
din care deducem a
N()+p
(l )
p
a
N()+1
,
p 2.
Procedand can prima parte a demonstrat iei, obt inem lim
n

a
n
l, > 0, ceea ce arata ca lim
n

a
n
l.
Inegalitatea lim
n

a
n
lim
n

a
n
este evidenta. q.e.d.
54 Ion Craciun
2.5 Serii de numere reale. Denit ii. Exemple
Denit ia 2.5.1. Se numeste serie de numere reale, sau serie numerica, ansamblul sirurilor numerice
(a
n
), (s
n
) unde (a
n
) este un sir de numere reale arbitrar, iar (s
n
) este un sir numeric ca termenul general
s
n
= a
1
+a
2
+... +a
n
=
n

k=1
a
k
, n IN

. (2.27)
Elementele care intra n Denit ia 2.5.1 au urmatoarele semnicat ii:
(a
n
) se numeste sirul termenilor seriei;
a
n
este termenul general al seriei, sau termenul de rang n al seriei;
(s
n
) se numeste sirul sumelor part iale al seriei;
s
n
este suma part ial a de rang n a seriei.
Pentru c a notat ia sugerata de Denit ia 2.5.1 este anevoioasa, convenim sa notam o serie numerica prin
a
1
+a
2
+... +a
n
+...
sau, folosind simbolul suma, prin

n=1
a
n
, (2.28)
drept pentru care unei serii adeseori i se spune suma innita, desi aceasta denumire nu este pe deplin justicata
(vezi comentariul de mai jos). Daca primul termen al sirului termenilor seriei este a
p
, unde p IN, atunci seria
numerica corespunzatoare se noteaza prin

n=p
a
n
.
Cand p = 1, seria numerica corespunzatoare se noteaza simplu prin

n=1
a
n
.
Notat ia (2.28) pentru o serie numerica se justica dupa prezentarea denit iei urmatoare.
Denit ia 2.5.2. Seria numerica (2.28) se numeste convergenta daca sirul sumelor part iale (s
n
), unde s
n
are
expresia (2.27), este convergent n IR.
Denit ia 2.5.3. Daca seria numerica (2.28) este convergent a, atunci numarul real
s = lim
n
s
n
= lim
n
n

k=1
a
k
(2.29)
se numeste suma seriei.
Cand seria numerica (2.28) este convergenta, scriem

n=1
a
n
= s; (2.30)
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 55
Denit ia 2.5.4. Seria numerica (2.28) se numeste divergenta si are suma +, respectiv , daca sirul
sumelor part iale (2.27) are limita +, respectiv .
Denit ia 2.5.5. Seria (2.28) se numeste oscilanta daca sirul sumelor part iale (2.27) nu are limita.
Daca avem n vedere (2.29), atunci justicarea notat iei (2.28) pentru o serie numerica poate explicata
prin suprimarea simbolului lim
n
n membrul drept al lui (2.29) cu condit ia nlocuirii lui n, limita superioara a
indicelui de sumare, cu , ceea ce nseamna ca (2.29) devine
s =

k=1
a
k
.
Cum indicele de sumare se poate nota cu orice simbol, se ajunge la notat ia (2.28) pentru o serie.
Observat ia 2.5.1.

In studiul seriei numerice (2.28) rolul principal l are sirul sumelor part iale cu termenul
general (2.27).
Se poate arma ca teoria seriilor este o combinat ie ntre studiul sumelor nite si al limitelor de siruri.
Prezentarea unei serii numerice ca suma innita este eronata deoarece n mult imea numerelor reale IR se
poate deni doar o suma nita de numere.
Seriile numerice au proprietat i diferite de sumele nite. Mai precis, vom vedea ca nu ntotdeauna au loc
proprietat ile de comutativitate, asociativitate, etc. ale adunarii unui numar innit de numere reale.
Denit ia 2.5.6. Prin natura unei serii numerice nt elegem calitatea sa de a convergenta, divergenta, sau
oscilanta.
Exemplul 2.5.1. Seria

n=1
(1)
(n1)
este oscilanta.

Intr-adevar, deoarece s
2n
= 0 si s
2n1
= 1, n IN

, dupa Corolarul 2.1.1, rezulta ca sirul (s


n
) nu are limita.
Din Denit ia 2.5.2 deducem ca seria data este oscilanta.

In studiul unei serii numerice problema principala este determinarea naturii sale si, n caz de convergent a,
evaluarea exacta, sau aproximativa, cu o eroare prestabilita, a sumei seriei respective.
2.5.1 Seria geometrica
Denit ia 2.5.7. Daca termenul general al seriei (1.57) are proprietatea ca exista q IR astfel nc at
a
n
= a
1
q
n1
, n IN

, (2.31)
atunci seria se numeste serie geometrica cu rat ia q si primul termen egal cu a
1
.
56 Ion Craciun
Sa studiem natura seriei geometrice cu termenul general (2.31). Sirul sumelor part iale are termenul general
s
n
=
n

k=1
a
1
q
n1
, (2.32)
daca q ,= 1, si
s
n
= a
1
n, (2.33)
daca q=1.
Din (2.33) deducem ca n cazul q = 1 sirul sumelor part iale are limita + daca a
1
> 0 si daca a
1
< 0,
deci seria geometrica (2.31) este divergent a pentru q = 1.
Daca [q[ < 1, atunci q
n
0 si din (1.61) deducem lim
n
s
n
=
a
1
1 q
, ceea ce arata ca n acest caz seria
geometrica este convergenta si are suma egala cu raportul dintre primul termen si numarul real 1 q.
Daca q > 1, din (2.32) deducem lim
n
s
n
= a
1
(+), deci seria geometrica corespunzatoare este divergenta
si are suma + daca a
1
> 0 si divergenta avand suma daca a
1
< 0.

In sfarsit, daca q 1, seria geometrica este oscilanta deoarece subsirurile de rang par si respectiv de rang
impar ale sirului sumelor part iale au limite diferite.

In acest mod am studiat natura seriei geometrice cu termenul general (2.31) pentru toate valorile reale ale
lui q si a
1
.
2.5.2 Seria telescopica
Exemplul 2.5.2. Seria

n=1
1
n(n + 1)
este convergent a si are suma 1.

Intr-adevar, termenul de rang k al seriei date este egal cu


1
k

1
k + 1
, de unde
s
n
=
n

k=1
a
k
=
n

k=1
(
1
k

1
k + 1
) = 1
1
2
+
1
2
+
1
n

1
n + 1
= 1
1
n + 1
.
Prin urmare, s
n
1, ceea ce arata ca seria este convergenta si are suma 1.
Observat ia 2.5.2. Din exemplul de mai sus vedem ca termenul general a
n
al seriei se scrie sub forma
a
n
=
n

n+1
, (2.34)
natura sirului (
n
) este cunoscuta.
Denit ia 2.5.8. Seria

n=1
a
n
cu proprietatea ca termenul general de rang n se poate scrie sub forma (2.34) se
numeste serie telescopica.
Propozit ia 2.5.1. Seria telescopica

n=1
(
n

n+1
) este convergenta daca si numai daca sirul (
n
) este
convergent.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 57

Intr-adevar, armat iile de mai sus rezulta din faptul ca suma part iala de rang n a seriei telescopice este s
n
=

n+1
si din Denit ia 2.5.2.
Observat ia 2.5.3. Studiul naturii sirului numeric dat (
n
) poate redus la studiul naturii seriei

1
+ (
2

1
) + + (
n

n+1
) +...
pentru care sirul sumelor part iale este chiar sirul (
n
).

In felul acesta, utilizand anumite procedee pentru determinarea naturii unei serii ne vom putea pronunt a
asupra naturii anumitor siruri.
2.5.3 Seria armonica
Exemplul 2.5.3. Seria

n=1
1
n
, numita seria armonica, este divergenta si are suma egala cu +.
Denumirea armonica atribuita seriei se datoreaza faptului ca termenul general a
n
=
1
n
este media armonica a
termenilor a
n1
si a
n+1
, adica
2
a
n
=
1
a
n1
+
1
a
n+1
.
Aratam ca sirul sumelor part iale (s
n
) al acestei serii nu este sir fundamental. Atunci, dupa Teorema 2.2.2,
rezulta ca (s
n
) nu este convergent. Pentru aceasta, e n IN

si p n. Avem
[s
n
s
n+p
[ =
1
n + 1
+
1
n + 2
+... +
1
n +p
>
p
n +p
>
1
2
.
Prin urmare, exista
0
=
1
2
> 0 astfel ncat n IN

p IN

asa ncat [s
n
s
n+p
[ >
1
2
, ceea ce asigura ca
(s
n
) nu este sir fundamental, de unde rezulta ca seria armonica este divergenta. Fiindca (s
n
) este sir monoton
strict crescator, limita sa este +, deci suma seriei armonice este +.

In exemplele de mai sus am putut sa ne pronunt am asupra naturii unor serii numerice, ba chiar am determinat
si sumele lor, ntrucat am reusit sa gasim o forma convenabila pentru termenul general al sirului sumelor part iale
al ecarei serii.

In general, asemenea situat ii sunt rare si ca atare se impune dezvoltarea unei teorii calitative a
seriilor care sa permita deciderea naturii unei serii n funct ie de comportarea termenului ei general, fara a gasi
efectiv suma seriei.
2.6 Proprietat i generale ale seriilor convergente
Din Denit ia 2.5.2, Teorema 2.1.4 si Propozit ia 2.1.2, deducem cu usurint a urmatoarele proprietat i ale seriilor
numerice.
Teorema 2.6.1. Daca seriile numerice

n=1
a
n
si

n=1
b
n
sunt convergente si au respectiv sumele s si t, atunci
seriile:

n=1
(a
n
+b
n
) seria suma a celor doua serii;
58 Ion Craciun

n=1
(a
n
b
n
) seria diferent a a celor doua serii;

n=1
( a
n
) seria produsul cu o constant a IR a seriei

n=1
a
n
, sunt convergente si au respectiv sumele:
s +t, s t si s.
Demonstrat ie. Fie s
n
=
n

k=1
a
k
si t
n
=
n

k=1
b
k
, sumele part iale de rang n ale respectiv seriilor

n=1
a
n
si

n=1
b
n
.
Deoarece s
n
s, iar t
n
t rezulta ca
n
= (a
1
+ b
1
) + (a
2
+ b
2
) + ... + (a
n
+ b
n
) converge la s + t, ceea ce
arata ca seria

n=1
(a
n
+b
n
) este convergenta si

n=1
(a
n
+b
n
) = s +t.
Suma part iala a seriei

n=1
(a
n
b
n
) este
n
= s
n
t
n
si evident
n
s t, ceea ce arata ca aceasta serie
este convergenta si are suma s t.
Deoarece suma part iala de rang n a seriei

n=1
( a
n
) este s
n
si s
n
s, rezulta ca si seria

n=1
( a
n
)
este convergenta si are suma s. q.e.d.
Observat ia 2.6.1. Daca seriile

n=1
a
n
si

n=1
b
n
sunt divergente, sau oscilante este posibil ca seria suma s a e
convergenta.

Intr-adevar, daca se considera seriile

n=1
(1)
n1
si

n=1
(1)
n
, ambele oscilante dupa Exemplul 2.5.1, dar seria

n=1
((1)
n1
+ (1)
n
), care este seria identic nula, este convergenta.
Observat ia 2.6.2. Daca

n=1
a
n
este convergenta si

n=1
b
n
este divergenta, sau oscilanta, atunci seria suma
poate divergenta, sau oscilanta.

Intr-adevar, daca , prin absurd, seria suma ar convergenta, atunci dupa Teorema 2.6.1, seria

n=1
((a
n
+b
n
)a
n
)
ar convergenta, adica

n=1
b
n
ar convergenta, ceea ce ar contrazice ipoteza teoremei.
Corolarul 2.6.1. Daca IR

= IR 0, atunci seriile

n=1
a
n
si

n=1
( a
n
) au aceeasi natura.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 59

Intr-adevar, n cazul cand seria

n=1
a
n
este convergenta, armat ia a fost demonstrata n Teorema 2.6.1. Daca
seria

n=1
a
n
este divergenta, sau oscilant a rezulta ca (s
n
) este un sir divergent, sau oscilant, ceea ce evident
antreneaza c a sirul ( a
n
) cu IR

, este divergent, sau oscilant, deci seria

n=1
( a
n
), IR

este divergenta,
sau oscilanta. Cealalta parte a corolarului se obt ine din prima nlocuind cu
1

.
Teorema 2.6.2. Daca seria numerica

n=1
a
n
este convergenta si are suma s, atunci seria obt inuta prin schim-
barea ordinei unui numar nit de termeni ai seriei este convergenta si are aceeasi suma. Daca seria este
divergenta si are suma +, sau , atunci seria obt inuta prin acelasi procedeu este , de asemenea, divergenta
si are aceeasi suma.
Demonstrat ie. Sa notam cu s
n
suma part iala de rang n a seriei

n=1
a
n
si cu
n
suma part iala de rang n a seriei
obt inute din seria data prin schimbarea ordinei termenilor a
n1
, a
n2
, ..., a
np
, unde p IN

. Rezulta clar ca pentru


n > maxn
1
, n
2
, ..., n
p
avem s
n
=
n
si deci
lim
n
s
n
= lim
n

n
. (2.35)
Din Denit ia 2.5.2 si egalitatea (2.35) rezulta toate armat iile teoremei. q.e.d.
Observat ia 2.6.3. Daca schimbarea ordinei afecteaza o mult ime innit a de termeni ai unei serii, armat iile
din Teorema 2.6.2 nu mai sunt n general adevarate.
Teorema 2.6.3. Daca la o serie numeric a se adauga, sau se nlatura un numar nit de termeni, seria obt inuta
are aceeasi natura cu seria dat a. Daca seria data este convergenta, seria modicata nu are n general aceeasi
suma. Daca seria data este divergent a si are suma +, sau , seria modicat a are aceeasi suma.
Demonstrat ie. Fie seria

n=1
a
n
. Din Teorema 2.6.1 putem considera ca termenii nla-turat i sunt primii p de la
nceput. Daca s
n
este suma part iala de rang n a seriei date, atunci avem

n
= s
n+p
s
p
, n IN

, (2.36)
unde (
n
) este sirul sumelor part iale al seriei modicate.
Din relat ia (2.36) constatam ca sirul (
n
) are aceeasi natura cu sirul (s
n
). Daca prima serie este convergenta,
atunci la fel este si seria modicata si, mai mult, suma ei este data de
= s s
p
. (2.37)
Relat ia (2.37) arata ca, n general, sumele celor doua serii nu coincid.
Daca nsa n (2.37), s = +, respectiv , atunci = +, respectiv = .
60 Ion Craciun
Daca adaugam un numar nit de termeni seriei

n=1
a
n
, obt inem seria

n=1
b
n
. Atunci, putem considera ca
seria

n=1
a
n
se obt ine din seria

n=1
b
n
prin nlaturarea unui numar nit de termeni, deci, conform primei part i
a demonstrat iei, seria

n=1
b
n
are aceeasi natura ca si seria

n=1
a
n
. q.e.d.
Observat ia 2.6.4. Deoarece termenii nuli nu au inuent a asupra comport arii seriei, chiar daca sunt n numar
innit, putem totdeauna sa-i nlaturam si sa consideram ca seria este formata numai din termeni diferit i de
zero.
Denit ia 2.6.1. Seria de numere reale

n=1
a
n
se numeste serie cu termeni oarecare daca mult imile N
1
=
n IN

: a
n
> 0 IN si N
2
= n IN

: a
n
< 0 IN sunt innite. Daca N
2
este mult imea vida, sau
mult ime nita, seria

n=1
a
n
se numeste serie cu termeni pozitivi.
Denit ia 2.6.2. Numim rest de ordin p, R
p
, al seriei numerice

n=1
a
n
, seria

n=p+1
a
n
.
Teorema 2.6.4. Seria numerica

n=1
a
n
este convergenta daca si numai daca pentru orice p IN, restul de
ordin p, R
p
, este o serie convergenta.

In plus, daca

n=1
a
n
este convergenta, atunci sirul resturilor seriei (R
p
)
p0
este un sir convergent la zero.
Demonstrat ie. Prima parte a teoremei rezulta din Teorema 2.6.3. Daca seria

n=1
a
n
este convergenta si are
suma s, atunci avem:
R
p
= s s
p
, p IN

; R
0
= s. (2.38)
Trecand la limita n (2.38) pentru p si t inand cont ca s
p
s, cand p , deducem ca sirul resturilor
(R
p
)
p0
este convergent la zero. q.e.d.
Teorema 2.6.5. (Condit ie necesara de convergent a) Daca seria

n=1
a
n
este convergenta, atunci a
n
0.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 61
Demonstrat ie. Din (2.35) deducem s
n
= s
n1
+ a
n
, n 2, deci a
n
= s
n
s
n1
, n 2. Din ipoteza avem ca
s
n
s si s
n1
s.
Trecand la limita n ultima egalitate si t inand cont de cele armate mai sus, deducem a
n
0. q.e.d.
Corolarul 2.6.2. Daca sirul termenilor seriei

n=1
a
n
este un sir fara limita, sau este un sir cu limita nenula,
seria nu este convergenta. In acest caz, seria este e divergenta, e oscilant a.
Demonstrat ie. Armat ia se dovedeste usor folosind metoda reducerii la absurd si Teorema 2.6.5. q.e.d.
Observat ia 2.6.5. Condit ia a
n
0 este necesar a, nu si sucienta, pentru convergent a seriei

n=1
a
n
.

In sprijinul acestei armat ii dam ca exemplu seria armonica. Sirul termenilor acestei serii este convergent la
zero, iar seria este divergenta.
Ca aplicat ie la Corolarul 2.6.2 putem considera seria

n=1
(1)
n1
pe care am studiat-o mai sus. Sirul termenilor
acestei serii este oscilant. Dupa Corolarul 2.6.2, seria considerata nu este convergenta; este, dupa cum am vazut,
serie oscilanta.
Exemplul 2.6.1. Seriile numerice

n=1
(1 +
1
n
)
n
si

n=1
n(a
1
n
1), unde a IR

+
1, nu sunt convergente.

Intr-adevar, lim(1 +
1
n
)
n
= e ,= 0 si limn(a
1
n
1) = ln a ,= 0. Dupa Corolarul 2.6.2, seriile considerate nu sunt
convergente.
Sa observam ca prima serie este cu termeni pozitivi, deci nu poate oscilanta. Aceasta serie este divergenta
si are suma +.
Cea de a doua serie este cu termeni pozitivi daca a > 1 si, n cazul 0 < a < 1, seria are tot i termenii negativi.

In primul caz, seria este divergenta si are suma +, pe cand n cazul 0 < a < 1, seria data este divergenta si
are suma egala cu .
Teorema 2.6.6. Daca ntr-o serie numerica convergent a sau divergenta, se asociaza termenii n grupe nite,
cu pastrarea ordinei, atunci seria numerica

n=1
b
k
, unde b
k
este suma termenilor din grupa de rang k, are
aceeasi natura si aceeasi suma cu seria

n=1
a
n
.
62 Ion Craciun
Demonstrat ie. Fie:
b
j
=
nj

i=nj1+1
a
i
, j 1, n
0
= 0,
(2.39)
unde 1 n
1
> n
2
> > n
k
> si
s
n
= a
1
+a
2
+... +a
n
,
k
= b
1
+b
2
+... +b
k
, (2.40)
sumele part iale de rang n si k ale respectiv seriilor

n=1
a
n
si

k=1
b
k
.
Din (2.39) si (2.40), deducem

1
= s
n1
,
2
= s
n2
, ,
k
= s
n
k
. (2.41)
Egalitat ile (2.41) arata ca sirul (
k
) este un subsir al sirului (s
n
) de unde, din Propozit ia 2.1.6, rezulta cu
usurint a concluzia teoremei. q.e.d.
Observat ia 2.6.6. Prin asocierea termenilor unei serii oscilante n grupe nite, cu pastrarea ordinei termenilor,
se pot obt ine serii convergente.
Ilustram aceasta armat ie considerand seria din Exemplul 2.5.1 care am vazut ca este oscilanta. Daca n aceasta
serie efectuam asocieri n doua moduri diferite, obt inem seriile:
(1 1) + (1 1) +... + (1 1) +...; (2.42)
1 + (1 + 1) + (1 + 1) +... + (1 + 1) +..., (2.43)
ambele convergente, prima cu suma zero si a doua cu suma egala cu 1.
Observat ia 2.6.7. Daca avem o serie convergenta ai carei termeni sunt sume nite, atunci prin disociere
(desfacerea parantezelor) se poate obt ine o serie oscilant a.
Este sucient sa consideram seriile (2.42) si (2.43), ambele convergente, care prin disociere conduc la seria

n=1
(1)
n1
studiata n Exemplul 2.5.1 si care este oscilanta.
2.7 Criteriul general al lui Cauchy pentru serii numerice

In acest paragraf se prezinta o condit ie necesara si sucienta de convergent a a unei serii numerice.

In acest
scop se uilizeaza criteriul general al lui Cauchy de convergent a a unui sir numeric, aplicat nsa sirului sumelor
part iale al seriei considerate.
Teorema 2.7.1. (Criteriul general al lui Cauchy pentru serii numerice) Seria numerica

n=1
a
n
este
convergenta dac a si numai daca oricare ar > 0 exista N() IN, astfel nc at
[a
n+1
+a
n+2
+... +a
n+p
[ < , n > N() si p IN

. (2.44)
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 63
Demonstrat ie. Fie (s
n
) sirul sumelor part iale al seriei

n=1
a
n
. Suma a p termeni consecutivi ai seriei este data
de
a
n+1
+a
n+2
+... +a
n+p
= s
n+p
s
n
. (2.45)
Concluziile teoremei rezulta rapid din urmatorul sir de echivalent e logice: seria

n=1
a
n
este convergenta
sirul (s
n
) este convergent (s
n
) este sir fundamental > 0 N() IN astfel ncat
[s
n+p
s
n
[ < , n > N() si p IN

. (2.46)
Din (2.45), (2.46) si echivalent ele logice ment ionate, rezulta ambele concluzii ale teoremei. q.e.d.
Observat ia 2.7.1. Negand criteriul general al lui Cauchy pentru serii numerice deducem: seria

n=1
a
n
nu
este convergenta daca
0
> 0 astfel ncat n IN

sa existe p IN

cu proprietatea
[a
n+1
+a
n+2
+... +a
n+p
[
0
.
Pentru a ilustra practic Observat ia 2.7.1 recomandam consultarea rat ionamentului din Exemplul 2.5.3.
2.8 Criterii de convergent a pentru serii cu termeni oarecare

In acest paragraf se considera serii cu termeni oarecare pentru care termenul general a
n
este scris n forma
a
n
=
n
u
n
. (2.47)
Observat ia 2.8.1. Termenul general al oricarei serii numerice se poate scrie n forma (2.47), seria core-
spunzatoare ind

n=1

n
u
n
. (2.48)
Vom prezenta criterii (condit ii suciente) specice seriilor de tipul (2.48). Este vorba de criteriul lui Abel
3
,
criteriul lui Dirichlet
4
si de criteriul lui Leibniz
5
.
Demonstrat iile acestor criterii necesita ntai anumite inegalitat i, datorate lui Abel.
3
Abel, Niels Henrik (18021829), celebru matematician norvegian.
4
Dirichlet, Peter Gustav Lejeune (18051859), matematician german.
5
Leibniz, Gottfried Wilhelm (16461716), mare losof si matematician german.
64 Ion Craciun
Propozit ia 2.8.1. (Lema lui Abel) Daca seria numerica

n=1
u
n
are sirul sumelor part iale (
n
) marginit, iar
sirul numeric (
n
) este monoton, atunci
[
p

k=1

k
u
k
[ L([
1
[ + 2[
p
[), p IN

, (2.49)
unde L este un num ar real pozitiv cu proprietatea
[
n
[ L, n IN

.
Demonstrat ie. Fara a restrange generalitatea, presupunem ca (
n
) este sir monoton descrescator. T inand cont
ca u
n
=
n

n1
, n 2 si ca u
1
=
1
, obt inem [
p

k=1

k
u
k
[ = [
1

1
+
2
(
2

1
) +... +
p
(
p

p1
)[.
Grupand termenii intrun alt mod, deducem
[
p

k=1

k
u
k
[ = [(
1

2
)
1
+ (
2

3
)
2
+... + (
p1

p
)
p1
+
p

p
[,
de unde avem pe rand:
[
p

k=1

k
u
k
[
p1

k=1
[
k

k+1
[ [
k
[ +[
p
[ [
p
[;
[
p

k=1

k
u
k
[ L(
p1

k=1
(
k

k+1
) +[
p
[) = L(
1

p
+[
p
[) L([
1
[ + 2[
p
[), p IN

,
care arata ca inegalitatea (2.49) este adevarata. q.e.d.
Inegalitatea (2.49) se numeste prima inegalitate a lui Abel.
Corolarul 2.8.1. (A doua inegalitate a lui Abel) Daca exista L > 0 astfel nc at
[
p

k=1
u
n+k
[ L, (n, p) IN

IN

si daca sirul (
n
) este monoton, atunci
[
p

k=1

n+k
u
n+k
[ L ([
n+1
[ + 2[
n+p
[), (n, p) IN

IN

. (2.50)

Intr-adevar, daca n (2.37) trecem u


k
n u
n+k
si
k
n
n+k
cu n IN

arbitrar, obt inem (2.50).


Teorema 2.8.1. (Criteriul lui Abel) Daca seria numerica

n=1
u
n
este convergenta, iar sirul de numere reale
(
n
) este monoton si marginit, atunci seria

n=1

n
u
n
este convergent a.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 65
Demonstrat ie. Sirul (
n
) ind marginit, exista M > 0 astfel ncat [
n
[ M, n IN

. Seria

n=1
u
n
ind
convergenta, din Teorema 2.7.1 rezulta ca > 0, N() IN, astfel ncat sa avem
[
p

k=1
u
n+k
[ <

3M
, n > N(), p IN

. (2.51)
Aplicand acum (2.50), unde L =

3M
, si t inand cont de (2.51), obt inem
[
p

k=1

n+k
u
n+k
[ <

3M
(M + 2M) = , n > N() si p IN

,
de unde, n baza criteriului general al lui Cauchy pentru serii numerice, deducem ca seria (2.48) este convergenta.
q.e.d.
Teorema 2.8.2. (Criteriul lui Dirichlet) Daca seria numerica

n=1
u
n
are sirul sumelor part iale (
n
)
marginit, iar (
n
) este monoton si convergent la zero, atunci seria cu termeni oarecare

n=1

n
u
n
este conver-
genta.
Demonstrat ie. Din (
n
) sir marginit rezulta ca M > 0 astfel ncat
[
n
[ M, n IN

.
Pe de alta parte, [
p

k=1
u
n+k
[ = [
n+p

n
[ [
n+p
[ + [
n
[ 2M, (n, p) IN

IN

, deci constanta L din


(2.50) este egala cu 2M.
Din
n
0 si din Teorema 2.1.1, rezulta
> 0 N() IN astfel ncat [
n
[ <

6M
, n > N(). (2.52)
Din (2.50), n care L = 2M, si (2.52) deducem ca > 0 N() IN astfel ncat
[
p

k=1

n+k
u
n+k
[ < 2M(

6M
+
2
6M
) = .
Acest rezultat, cuplat cu Teorema 2.7.1, conduce la concluzia ca seria (2.48) este convergenta. q.e.d.
Denit ia 2.8.1. Seria numerica

n=1
a
n
se numeste serie alternata daca a
n
a
n+1
< 0, adica produsul oricaror
doi termeni consecutivi este numar negativ.
66 Ion Craciun
Observat ia 2.8.2. Termenul general al unei serii alternate este de forma (2.47) n care
n
> 0, iar u
n
=
(1)
n1
. Asadar, o serie alternata se poate scrie n forma

n=1
(1)
n1

n
, unde (
n
) este un sir de numere
reale pozitive.
Corolarul 2.8.2. (Criteriul lui Leibniz) Daca sirul de numere reale pozitive (
n
) este monoton descrescator
si convergent la zero, atunci seria alternata

n=1
(1)
n1

n
este convergenta. Daca s este suma seriei alternate
convergente, atunci [s s
n
[
n+1
.
Demonstrat ie.

In criteriul lui Dirichlet luam u
n
= (1)
n1
. Atunci, seria

n=1
u
n
are sumele part iale marginite
de 1. Cum sirul (
n
) este monoton descrescator si convergent la zero, rezulta ca suntem n ipotezele criteriului
lui Dirichlet, deci seria alternata este convergenta.
Ne propunem ca pentru o serie alternata convergenta care verica condi t iile criteriului lui Leibniz, sa
calculam eroarea pe care o facem luand n locul sumei sale o suma part iala, adica sa evaluam valoarea absoluta
a numarului s s
n
. Deoarece seria este convergenta, sirul sumelor part iale este convergent si are limita s, suma
seriei. Orice subsir al sirului (s
n
) are aceeasi limita s. Prin urmare, subsirurile (s
2n1
) si (s
2n
) sunt convergente
si au aceeasi limita s, adica
lim
n
s
2n1
= lim
n
s
2n
= s. (2.53)
Deoarece (
n
) este un sir monoton descrescator, avem:
s
2n+1
= s
2n1
(
2n

2n+1
) s
2n1
, n IN

; (2.54)
s
2n
= s
2n2
+ (
2n1

2n
) s
2n2
, n IN

, (2.55)
inegalitat i care arata ca sirul sumelor part iale impare (s
2n1
) este descrescator, iar sirul sumelor pare (s
2n
) este
crescator. Din (2.53) (2.55) si Teorema 2.1.5, deducem
sups
2n
: n IN

= s = infs
2n1
: n IN

. (2.56)
Egalitat ile (2.56) arata ca
s
2k
< s < s
2p1
, (p, n) IN

IN

. (2.57)
Considerand (2.57) pentru k = p 1 = n si apoi pentru k = p = n, obt inem :
0 < s s
2n
< s
2n+1
s
2n
=
2n+1
, n IN

; (2.58)
0 > s s
2n1
> s
2n
s
2n1
=
2n
. (2.59)
Din relat iile (2.57) si (2.58) rezulta evident ultima concluzie din Corolarul 2.8.2, care tradusa n cuvinte
arma ca daca nlocuim suma s a seriei alternate convergente cu suma part iala de rang n, atunci eroarea care se
comite este mai mica dect primul termen neglijat
n+1
. Eroarea este prin lipsa daca n este par, si prin adaos
daca n este impar. q.e.d.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 67
Exemplul 2.8.1. Seria alternata

n=1
(1)
n1

1
n
este convergenta.

Intr-adevar, sirul numeric cu termenul general


1
n
este monoton descrescator si convergent la zero. Daca plicam
criteriul lui Leibniz, deducem ca seria considerata este convergenta.
Exemplul 2.8.2. Seriile cu termeni oarecare

n=1
1
n
2
cos nx,

n=1
1
n
2
sin nx,
sunt convergente oricare ar parametrul real x.

Intr-adevar, sa remarcam ca daca x 2k : k ZZ prima serie devine

n=1
1
n
2
, care vom dovedi mai tarziu
ca este convergenta, iar cea de a doua serie este seria nula, deci convergenta, cu suma nula.

In cazul n care
x ,= 2k observam ca prima serie este de forma (2.48) n care
n
=
1
n
2
si u
n
= cos nx, cea de a doua ind
de acelasi tip, cu acelasi
n
si u
n
schimbat, mai precis, u
n
= sin nx. Sirul (
n
) este monoton descrescator si
convergent la zero. Sa studiem marginirea sirurilor sumelor part iale ale respectiv seriilor

n=1
cos nx si

n=1
sin nx.
Trebuie sa calculam sumele part iale ale lor
s
n
=
n

k=1
cos kx, t
n
=
n

k=1
sin kx.

Inmult indn ambii membri ai acestor sume cu 2 sin


x
2
si folosind formulele de transformare n produse a sumelor
de funct ii trigonometrice si invers, gasim:
s
n
=
sin
nx
2
cos
(n + 1)x
2
sin
x
2
, t
n
=
sin
nx
2
sin
(n + 1)x
2
sin
x
2
.
Dar valorile funct iilor trigonometrice sunt marginite n valoare absoluta de 1, astfel ca din evaluarile de mai
sus deducem
[s
n
[
1
[ sin
x
2
[
, [t
n
[
1
[ sin
x
2
[
.
Ultimele inegalitat i arata ca pentru ecare serie din acest exemplu este ndeplinita si cea de a doua ipoteza din
Teorema 2.8.2, deci seriile sunt convergente.
Exemplul 2.8.3. Seriile numerice cu termeni oarecare

n=1
1
n
cos nx,

n=1
1
n
sin nx,
sunt convergente oricare ar parametrul real x.
Indicat ie. Se aplica criteriul lui Dirichlet si se folosesc unele rezultate de la exemplul precedent.
68 Ion Craciun
2.9 Serii numerice absolut convergente si serii semiconvergente
Denit ia 2.9.1. Seria numeric a

n=1
a
n
se numeste absolut convergenta daca seria valorilor absolute

n=1
[a
n
[ (2.60)
este convergent a.
Observat ia 2.9.1. Seria (2.60) este serie cu termeni pozitivi.
Teorema 2.9.1. Daca seria numerica

n=1
a
n
este absolut convergenta, atunci este convergenta.
Demonstrat ie. Seriei (2.60) i se aplica criteriul general al lui Cauchy si se t ine cont de inegalitatea
[a
n+1
+a
n+2
+... +a
n+p
[ [a
n+1
[ +[a
n+2
[ +... +[a
n+p
[.
Prin urmare, absoluta convergent a a unei serii numerice implica convergent a acesteia. q.e.d.
Observat ia 2.9.2. Reciproca din Teorema 2.9.1 nu este n general adevarata.

Intr-adevar, e seria

n=1
(1)
n1
1
n
care dupa Exemplul 2.8.1 este convergenta. Seria modulelor acestei serii este
seria armonica

n=1
1
n
studiata n Exemplul 2.5.3 care am vazut ca este divergenta.
Denit ia 2.9.2. Seria numerica

n=1
a
n
se numeste semiconvergenta sau simplu convergenta daca ea
este convergent a, iar seria modulelor (2.60) este divergenta.
Observat ia 2.9.3. Seria alternata

n=1
(1)
n1
1
n
este semiconvergenta.

Intr-adevar, aceasta armat ie rezulta din Exemplul 2.8.1, Denit ia 2.9.2 si Exemplul 2.5.3.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 69
Observat ia 2.9.4. O serie numerica se poate plasa n una din situat iile: serie absolut convergenta, serie
semiconvergenta, serie divergenta si serie oscilanta.
Observat ia 2.9.5. Din Teorema 2.9.1 si Observat ia 2.9.1 rezulta necesitatea unui studiu suplimentar al seriilor
cu termeni pozitivi, care se va efectua n sect iunea urmatoare.

In mult imea numerelor reale IR are loc proprietatea de comutativitate a adunarii care arma ca suma unui
numar nit de termeni este independenta de ordinea termenilor sumei. De exemplu,
a +b +c +d = c +b +d +a = a +c +d +b =

Intr-o suma innita, deci ntr-o serie numerica, suma este denita ntr-un mod nou, mai precis ca limita a
unui sir, sirul sumelor part iale al seriei.
Dorim sa investigam dacan aceasta extensiune a adunarii n IR a unui numar innit de termeni, se pastreaza
proprietatea de independent a referitoare la ordinea n care se face adunarea termenilor. De exemplu, sa luam
seria armonica alternata
s = 1
1
2
+
1
3

1
4
+... + (1)
n1
+...,
despre care stim ca este simplu convergenta (vezi Observat ia 2.9.3), si sa aranjam termenii dupa regula: dupa
primul termen 1 se considera doi termeni negativi urmat i de un termen pozitiv, s. a. m. d. Se obt ine, atunci
seria
= 1
1
2

1
4
+
1
3

1
6

1
8
+
1
5

1
10

1
12
+
1
7

Apar n acest mod doua ntrebari:
1. Este noua serie convergenta?
2. Daca da, atunci = s?
Notam suma part iala de rang n a primei serii cu s
n
si cu
n
suma part iala de rang n al celei de a doua serii.
Sa examinam
3n
.

3n
=
n

k=1
(
1
2k 1

1
4k 2

1
4k
) =
n

k=1
(
1
2k 1

1
2

1
2k 1

1
4

1
k
) =
n

k=1
(
1
2

1
2k 1

1
4

1
k
) =
1
2
n

k=1
1
2k 1

1
4
n

k=1
1
k
.
Acum, n prima suma din ultima expresie scadem termenii pari, de forma
1
2k
si, ca sa nu se schimbe
3n
,
adunam ce am scazut si obt inem:

3n
=
1
2
(
2n

j=1
(1)
j+1
j
+
n

k=1
1
2k
)
1
4
n

k=1
1
k
=
1
2

j=1
n
(1)
j+1
j
+
1
4
n

k=1
1
k

1
4
n

k=1
1
k
=
1
2
s
2n
.
Deoarece s
2n
s, urmeaza ca
3n

1
2
s.

Insa, orice suma part iala
n
a celei de a doua serii difera de o suma
part iala de rang multipltu de trei cel mult printr-un termen, care atunci cand n , tinde la zero. Prin
urmare,
n

1
2
s si scriem
1
2
s = 1
1
2

1
4
+
1
3

1
6

1
8
+
1
5

1
10

1
12
+...
70 Ion Craciun
Sa remarcam ca putem aranja termenii primei serii si ntr-un alt mod, dupa o alta regula, astfel ncat seriile
noi obt inute sa nu mai aiba suma
1
2
s, ba chiar sa e divergente.

In legatura cu acest aspect demonstram n
continuare unele teoreme importante, nu nainte de a arata cum se obt ine orice alta serie de forma pornind
de la o serie s.
Denit ia 2.9.3. Fie IN
k
= n IN : n k, k IN. Se numeste permutare a lui IN
k
orice aplicat ie
bijectiva : IN
k
IN
k
.
Dupa cum am armat la nceputul acestui capitol, de cele mai multe ori k = 1, deci IN
1
= IN

, nsa este
posibil sa lucram si cu IN
0
= IN, aceasta situat ie avand loc, de exemplu, pentru seriile de puteri, un caz
particular de serii de funct ii reale de variabila reala.
Denit ia 2.9.4. Seria numeric a cu termeni nenuli oarecare

n=1
a
n
se numeste necondit ionat convergenta
daca pentru orice permutare a mult imii IN

, seria

n=1
b
n
, unde b
n
= a
(n)
, este convergent a.
Teorema 2.9.2. Daca seria numerica cu termeni oarecare

n=1
a
n
este absolut convergenta ea este necondit io-
nat convergenta si pentru orice permutare a lui IN

, seria

n=1
b
n
, unde b
n
= a
(n)
, este absolut convergenta
si are aceeasi suma ca seria

n=1
a
n
.
Demonstrat ie. Deoarece

n=1
a
n
este absolut convergenta, seria

n=1
[a
n
[ este convergenta, deci are loc Teorema
2.7.1.
Fie o permutare a mult imii IN

si
N

() = max
1
(1),
1
(2), ...,
1
(N()),
unde
1
(j) este numarul natural dus n j prin permutarea , iar N() este numarul natural din Teorema
2.7.1. Daca n > N

() rezulta (n) > N() caci, n caz contrar, daca (n) ar mai mic cel mult egal cu N(),
am avea (n) = k N(), deci n =
1
(k) N

(), ceea ce ar contrazice faptul ca n > N

().
Daca b
n
= a
(n)
, avem
[b
n+1
[ +[b
n+2
[ +... +[b
n+p
[ = [a
(n+1)
[ +[a
(n+2)
[ +...[a
(n+p)
[
si, daca n > N

(), avem (n +k) > N(), k 1, p, deci


[b
n+1
[ +[b
n+2
[ +... +[b
n+p
[ [a
N()+1
[ +[a
N()+2
[ +... +[a
N()+q
[,
unde q este astfel ncat N() +q = max(n + 1), (n + 2), , (n +p).
Se observa ca q depinde de n dar acest fapt nu inuent eaza demonstrat ia.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 71
Din absoluta convergent a a seriei

n=1
a
n
si criteriul general al lui Cauchy, deducem
[a
N()+1
[ +[a
N()+2
[ +... +[a
N()+q
[ < , q IN

,
deci
[b
n+1
[ +[b
n+2
[ +... +[b
n+p
[ < , n > N(), p IN

care, dupa Teorema 2.7.1, arata ca seria

n=1
[b
n
[ este convergenta adica seria

n=1
b
n
este absolut convergenta.
Deoarece a fost o permutare oarecare a lui IN

am demonstrat ca seria

n=1
a
n
este necondit ionat convergenta
si ca seria obt inuta prin permutarea, sau rearanjarea termenilor, este tot absolut convergenta.
Sa aratam ca seria

n=1
b
n
are aceeasi suma cu seria

n=1
a
n
.

In acest sens, e s IR suma seriei

n=1
a
n
,
o permutare oarecare a mult imii IN

si b
n
= a
(n)
. Din absoluta convergent a a seriei

n=1
a
n
si Teorema 2.7.1
rezulta ca oricare ar > 0 exista N() IN, astfel ncat
[a
n+1
[ +[a
n+2
[ +... +[a
n+p
[ <

2
, n > N(), p IN

.
Pe de alt a parte, daca s
n
este suma part iala de rang n a seriei

n=1
a
n
, folosind rezultatul de mai sus, avem
[s
n+p
s
n
[ = [a
n+1
+a
n+2
+... +a
n+p
[ [a
n+1
[ +[a
n+2
[ +... +[a
n+p
[ <

2
.
Facand p n aceste ultime relat ii si t inand cont de faptul ca s
n+p
s, cand p , deducem
[s s
n
[

2
, n > N().
Fie din nou N

() = max
1
(1),
1
(2)
1
(N()), n > N

() si
S
n
= b
1
+b
2
+... +b
n
.
Printre numerele b
1
, b
2
, ..., b
n
se aa a
1
, a
2
, ..., a
N()
deoarece a
k
= b

1
(k)
si pentru k N() avem
1
(k)
N

(). Deci, pentru n > N

(), putem scrie


S
n
= s
N()+1
+ s
n
,
unde s
n
este o suma de termeni de forma b
l
, cu l > N(), din care cauza vom avea [ s
n
[ <

2
.
Evaluand acum diferent a S
n
s, gasim
[S
n
s[ = [s
N()+1
+ s
n
s[ [s
N()+1
s[ +[ s
n
[ <

2
+

2
= .
Prin urmare > 0 N

() IN asa ncat
[S
n
s[ < , n > N

(),
ceea ce nseamna ca S
n
s, adica

n=1
b
n
= s, si teorema este demonstrata. q.e.d.
72 Ion Craciun
Observat ia 2.9.6. Teorema 2.9.2 arata ca dac a o serie este absolut convergenta, suma ei nu se schimba dac a
efectuam sumarea termenilor seriei n oricare alta ordine.
Consideram

n=1
a
n
o serie numerica cu termeni oarecare si notat iile:
u
k
=
_
a
k
, daca a
k
> 0
0, daca a
k
< 0
; v
k
=
_
0, daca a
k
> 0
a
k
, daca a
k
< 0.
(2.61)
Avand n vedere notat iile (2.61), orice suma part iala s
n
a seriei

n=1
a
n
poate scrisa n forma
s
n
=
n

k=1
a
k
=
n

k=1
u
k

n

k=1
v
k
. (2.62)
Cu aceste pregatiri prezentam urmatorul rezultat important.
Propozit ia 2.9.1. Daca seria numerica cu termeni oarecare

n=1
a
n
este semiconvergent a, atunci seriile

n=1
u
n
si

n=1
v
n
sunt divergente.
Demonstrat ie. Presupunem contrariul, ca cel put in una din cele doua serii este convergenta. Pentru xarea
ideilor presupunem ca

n=1
u
n
este convergenta. Din (2.62), deducem
n

k=1
v
k
=
n

k=1
u
k

n

k=1
a
k
. (2.63)
Deoarece ambele sume din membrul doi al relat iei (2.63) au limita cand n , la fel se ntampla si cu suma
din membrul ntai, adica exista
lim
n
n

k=1
v
k
= V IR. (2.64)
Relat ia (2.64) arata ca seria cu termeni pozitivi

n=1
v
n
este convergenta si are suma V. Pe de alta parte,
n

k=1
[a
k
[ =
n

k=1
u
k
+
n

k=1
v
k
. (2.65)
Folosind (2.64) si (2.65), deducem

n=1
[a
n
[ convergenta, ceea ce, dupa Denit ia 2.9.1, arata ca seria

n=1
a
n
este
absolut convergenta, fapt ce constituie contradict ie. Prin urmare, seriile

n=1
u
n
si

n=1
v
n
sunt divergente.q.e.d.
Acum avem totul pregatit pentru a evident ia o proprietate interesanta a seriilor semiconvergente.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 73
Teorema 2.9.3. Daca seria cu termeni oarecare

n=1
a
n
este simplu convergenta, exista o permutare a lui
IN

astfel ncat seria

n=1
b
n
, unde b
n
= a
(n)
, sa e divergenta; pentru orice A IR exista o permutare a lui
IN

asa ncat seria

n=1
b
n
sa e convergenta si sa aiba suma A.
Demonstrat ie. Notam U
n
=
n

k=1
u
k
si V
n
=
n

k=1
v
k
. Din Propozit ia 2.9.1 rezulta lim
n
U
n
= + si lim
n
V
n
=
+. Deoarece seria

n=1
a
n
este convergenta, din Teorema 2.6.5, deducem a
n
0, de unde rezulta
lim
n
u
n
= 0 si lim
n
v
n
= 0. (2.66)
Notam cu (M
n
) un sir cu limita + si construim o permutare a mult imii IN

n modul urmator:
adunam termeni u
k
pana obt inem o suma superioara lui M
1
, lucru posibil deoarece lim
n
n

k=1
u
k
= +, si
adunam apoi v
k
;
adunamn continuare termeni u
k
pana obt inem o suma superioara lui M
2
si adunam apoi v
k
; continuam
n acelasi mod.
Pentru k sucient de mare avem v
k
< 1, deoarece avem (2.66). De aici, deducem ca putem sa construim
un sir de sume part iale ale seriei

n=1
b
n
care sa majoreze pe M
n
1, deci un subsir al sirului sumelor part iale
asociat seriei

n=1
b
n
care are limita +.

In acest mod, seria determinata

n=1
b
n
este divergenta.
Demonstram acum partea a doua a teoremei. Observam mai ntai ca seriile asociate

n=1
u
n
si

n=1
v
n
, cu
termeni pozitivi, sunt ambele divergente, avand ecare suma egala cu +. Pentru o mai buna nt elegere a
modului de construct ie al seriei rearanjate care sa e convergenta si sa aiba suma A, presupunem A > 0. Modul
de construct ie al acestei serii este urmatorul:
(i) Formam succesiv sumele part iale ale seriei

n=1
u
n
pana cand obt inem prima suma part iala mai mare decat
A. Acest lucru este posibil avand n vedere ca

n=1
u
n
= +, deci sirul (
n

k=1
u
k
) are limita +.
(ii) La rezultatul obt inut la pasul precedent scadem sume part iale ale seriei cu termeni pozitivi

n=1
v
n
pana
cand ajungem la prima suma care scazuta din rezultatul anterior ne situeaza sub A.
(iii) La rezultatul obt inut la pasul doi adaugam alt i termeni ai seriei

n=1
u
n
pana cand obt inem ca rezultat un
numar mai mare decat A. Procedeul continua apoi ca la pasul (ii).
74 Ion Craciun
Acest procedeu genereaza o serie convergenta cu suma egala cu A.

Intr-adev ar, avand n vedere ca u


n
0 si v
n
0, sumele obt inute dupa diversi pasi difera de A, e
printr-un termen u
k
, e printr-un termen v
k
.
Procedeul de determinare al sumelor ind continuu, iar v
n
0 si u
n
0, deducem ca abaterea de la A este
din ce n ce mai mica. Aceasta abatere tinde la zero odata ce numarul de pasi tinde la +, ceea ce arata ca
sumele part iale astfel construite tind catre A. q.e.d.
Observat ia 2.9.7. Teorema 2.9.3 scoate n evident a faptul ca seriile semiconvergente au comportare diferita
fat a de cea a sumelor nite.
Pentru seriile absolut convergente, proprietatea ment ionata n Teorema 2.9.3 nu mai are loc. Mai precis,
avem (vezi [14, p. 189])
Teorema 2.9.4. Daca seria cu termeni oarecare

n=1
a
n
este absolut convergenta, atunci seriile

n=1
u
n
si

n=1
v
n
sunt convergente.
2.10 Serii cu termeni pozitivi
Asa dupa cum sa ment ionat mai sus, rezultatul stabilit n Teorema 2.9.1 impune un studiu detailat al seriilor
numerice cu termeni pozitivi.
Teorema 2.10.1. Seria numeric a cu termeni pozitivi

n=1
a
n
este convergenta daca si numai daca sirul sumelor
part iale (s
n
) al seriei este marginit.
Demonstrat ie.

In primul rand sa observam ca sirul sumelor part iale (s
n
) al unei serii cu termeni pozitivi este
monoton strict crescator. Seria

n=1
a
n
este convergenta daca si numai daca sirul (s
n
) este convergent. Din
Teorema 2.1.5, deducem ca (s
n
) este convergent daca si numai daca
sups
n
=
n

k=1
a
k
: n IN

< +,
adica sirul sumelor part iale al seriei este marginit. q.e.d.
Observat ia 2.10.1. O serie cu termeni pozitivi nu poate oscilanta. O astfel de serie este e convergenta, e
divergenta cu suma egala cu +.

Intr-adevar, din Teorema 2.1.5 rezulta ca s = lim


n
s
n
= sups
n
: n IN

si, ori s IR daca (s


n
) este marginit,
caz n care seria este convergenta, ori s = + cand (s
n
) este nemarginit, caz n care seria este divergenta si are
suma egala cu +.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 75
Observat ia 2.10.2. Daca sirul sumelor part iale al seriei cu termeni pozitivi

n=1
a
n
admite un subsir cu limita
egala cu +, atunci seria corespunzatoare este divergenta.
2.10.1 Seria armonica generalizata
Exemplul 2.10.1. Fie

n=1
1
n

, IR, numita seria lui Riemann


6
, sau seria armonica generalizata. Sa
se arate ca aceasta serie este convergenta dac a > 1 si divergenta daca 1.

Intr-adevar, e mai ntai > 1 si S


m
suma part iala de rang m IN

a seriei lui Riemann. Alegem n IN

astfel ncat 2
n
1 > m. Pentru aceasta este sucient sa consideram ca n > [log
2
(m + 1)] IN, unde [f] este
funct ia partea ntreaga a funct iei f. Din (S
n
) sir monoton strict crescator rezulta evident S
m
< S
2
n
1
.
Determin am un majorant al mult imii de numere reale S
2
n
1
: n IN

. Pentru aceasta grupam termenii


sumei S
2
n
1
dupa cum urmeaza:
S
2
n
1
= 1 +
_
1
2

+
1
3

_
+ (
1
4

+... +
1
7

_
+... +
_
1
(2
n1
)

+... +
1
(2
n
1)

_
.
Grupurile de termeni din parantezele de mai sus sunt n numar de n 1.

In grupul de ordin k, k 1, n 1,
se aa 2
k
termeni. T inand cont ca ecare termen din grupul de ordin k se poate majora prin
1
(2
k
)

, obt inem
pentru S
2
n
1
urmatoarea majorare:
S
2
n
1
< 1 +
_
1
2

+
1
2

_
+
_
1
4

+... +
1
4

_
+... +
_
1
(2
n1
)

+... +
1
2
n1
)

_
.
Cum n gruparea de ordin k de mai sus se aa 2
k
termeni egali, dupa adunarea acestora si efectuarea sim-
plicarilor ce se impun, obt inem:
S
2
n
1
< 1 +
1
2
1
+
1
(2
1
)
2
+... +
1
(2
1
)
n1
.
Membrul doi al inegalitat ii obt inute este suma primilor n termeni a unei progresii geometrice cu rat ia q =
1
2
1
,
deci
S
2
n
1
<
1
_
1
2
1
_
n
1
1
2
1
<
1
1
1
2
1
=
2
1
2
1
1
= constant .
Prin urmare, n cazul > 1, (S
m
)
m1
este sir marginit si, dupa Teorema 2.10.1, seria armonica generalizata
este convergenta.
Sa presupunem ca 1. Aratam ca seria armonica generalizata corespunzatoare este divergenta. Pentru
aceasta sa observam mai ntai ca n

n. Apoi, grupand termenii lui S


2
n dupa o regula asemanatoare celei din
cazul > 1, avem
S
2
n = 1 +
1
2

+
_
1
3

+
1
4

_
+
_
1
5

+... +
1
8

_
+... +
_
1
(2
n1
+ 1)

+... +
1
(2
n
)

_
.
Minorand ecare termen al unei grupari cu ultimul termen al gruparii respective, obt inem
6
Riemann, Bernhard (18261866), matematician german cu importante contribut ii n analiza matematica si geometria
diferent iala, unele dintre ele deschizand ulterior drumul spre teoria relativitat ii generalizate.
76 Ion Craciun
S
2
n > 1 +
1
2
+
_
1
4
+
1
4
_
+
_
1
8
+... +
1
8
_
+... +
_
1
2
n
+... +
1
2
n
_
.

In gruparea de ordin k, k 1, n 1, sunt 2


k
termeni si dupa adunarea acestora si efectuarea simplicariilor,
ajungem la
S
2
n > 1 +
1
2
+
1
2
+
1
2
+... +
1
2
= 1 +
n
2
.
Acest rezultat arata ca subsirul (S
2
n) al sirului sumelor part iale al seriei lui Riemann este divergent la +,
ceea ce, dupa Observat ia 2.10.2, arata ca seria

n=1
1
n

este divergenta n cazul 1.


2.11 Criterii de convergent a si divergent a pentru serii cu termeni
pozitivi
Prezentam acum un grup de criterii pentru serii cu termeni pozitivi care rezulta din criteriul general al lui
Cauchy. Aceste criterii sunt condit ii suciente cu ajutorul carora cunoasterea naturii unei serii poate utilizata
la studiul naturii unei alte serii atat timp cat ntre termenii generali ai celor doua serii exista o anumita
relat ie. Natura precisa a acestei relat ii este precizata n propozit iile care urmeaza. Denumirea comuna a acestor
propozit ii este aceea de criterii de comparat ie.

In acelasi timp, acestea sunt criterii de absoluta convergent a
pentru serii cu termeni oarecare.
2.11.1 Criterii de comparat ie
Denit ia 2.11.1. Fie

n=1
a
n
si

n=1
b
n
doua serii de numere reale pozitive. Seria

n=1
a
n
este majorata de
seria

n=1
b
n
, sau ca

n=1
b
n
este serie majoranta pentru seria

n=1
a
n
si scriem

n=1
a
n

n=1
b
n
, (2.67)
daca exista M IR

+
si N IN

astfel nc at
a
n
M b
n
, n N. (2.68)
Daca

n=1
a
n
este majorata de

n=1
b
n
si

n=1
b
n
este majorata de

n=1
a
n
, spunem ca cele doua serii sunt echiva-
lente si scriem

n=1
a
n

n=1
b
n
.
Spunem ca cele doua serii au aceeasi natura daca ambele sunt convergente, sau divergente.
Observat ia 2.11.1. Daca folosim Teorema 2.6.3, putem considera ca N din Denit ia 2.11.1 este egal cu 1.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 77
Propozit ia 2.11.1. (Primul criteriu al comparat iei) Fie

n=1
a
n
si

n=1
b
n
doua serii cu termeni pozitivi cu
proprietatea (2.67). Atunci, au loc armat iile:
(i)

n=1
b
n
serie convergenta =

n=1
a
n
serie convergenta;
(ii)

n=1
a
n
serie divergent a =

n=1
b
n
serie divergent a.
Demonstrat ie. Din Denit ia 2.11.1, Observat ia 2.11.1 si ipotezele primei part i din Propozit ia 2.11.1 rezulta ca
exista M > 0 asa ncat sa aiba loc (2.68) n care N = 1. Cum

n=1
b
n
este convergenta,din Teorema 2.10.1 si
(2.68), obt inem
sups
n
=
n

k=1
a
k
: n IN

M supt
n
=
n

k=1
b
k
: n IN

< +. (2.69)
rezultat care arata ca seria

n=1
a
n
este convergenta.
Cea de a doua parte a propozit iei se demonstreaza prin reducere la absurd. Presupunem contrariul, ca seria

n=1
b
n
este convergenta. Atunci, n baza primei part i a propozit iei rezulta ca seria

n=1
a
n
este convergenta ceea
ce contrazice ipoteza. q.e.d.
Exemplul 2.11.1. Sa se studieze natura seriei

n=2
1
_
n(n 1)
.
Solut ie. Seria data este serie majoranta pentru seria armonica

n=2
1
n
deoarece avem
1
n
<
1
_
n(n 1)
. Cum
seria

n=2
1
n
este divergenta, din Propozit ia 2.11.1, punctul (ii), rezulta ca seria data este divergenta.
Corolarul 2.11.1. Daca

n=1
a
n
si

n=1
b
n
sunt serii cu termeni oarecare astfel ncat seria cu termeni pozitivi

n=1
[b
n
[ este serie majoranta pentru seria

n=1
[a
n
[ si

n=1
b
n
este absolut convergenta, atunci seria

n=1
a
n
este
absolut convergent a.

Intr-adevar, armat ia de mai sus rezulta din Propozit ia 2.11.1, punctul (i), aplicat seriilor cu termeni pozitivi

n=1
[a
n
[ si

n=1
[b
n
[.
78 Ion Craciun
Propozit ia 2.11.2. (Al doilea criteriu de comparat ie) Fie seriile numerice cu termeni pozitivi:

n=1
a
n
;

n=1
b
n
.
Atunci, au loc urm atoarele armat ii:
(1) lim
a
n
b
n
< +=

n=1
a
n

n=1
b
n
;
(2) lim
a
n
b
n
> 0 =

n=1
b
n

n=1
a
n
;
(3) 0 < lim
a
n
b
n
lim
a
n
b
n
< +=

n=1
a
n

n=1
b
n
.
Demonstrat ie. (1). Fie L = lim
a
n
b
n
si c xat astfel ncat L < c < +. Conform Teoremei 2.3.1, la dreapta lui c
se aa un numar nit de termeni ai sirului
_
a
n
b
n
_
n1
. Prin urmare, exista N
c
IN

astfel ncat
a
n
b
n
c, n N
c
,
de unde deducem a
n
c b
n
, n N
c
si deci

n=1
a
n

n=1
b
n
. Desigur ca de aici nainte se aplica Propozit ia
2.11.1.
(2). Fie l = lim
a
n
b
n
> 0 si 0 < c < l, xat. Atunci, din Teorema 2.3.1 deducem ca exista N
c
IN

asa fel
ncat
a
n
b
n
c, n N
c
, adica b
n

1
c
a
n
, n N
c
ceea ce arata ca

n=1
b
n

n=1
a
n
si din acest loc se aplica
din nou Propozit ia 2.11.1.
(3). Rezulta din (1) si (2). q.e.d.
Corolarul 2.11.2. Daca pentru seriile cu termeni pozitivi

n=1
a
n
si

n=1
b
n
exista lim
n
a
n
b
n
= A, atunci au loc
armat iile:
a) A < + =

n=1
a
n

n=1
b
n
;
b) A > 0 =

n=1
b
n

n=1
a
n
;
c) 0 < A < + =

n=1
a
n

n=1
b
n
;
d) A = 0 si

n=1
b
n
serie convergenta =

n=1
a
n
serie convergenta;
e) A = + si

n=1
b
n
serie divergent a =

n=1
a
n
serie divergent a.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 79
Exemplul 2.11.2. Sa se studieze natura urmatoarelr serii cu termeni pozitivi:
1.

n=1
1
_
n(2n + 1)
; 2.

n=1
1
_
n(n + 1)(n + 2)
; 3.

n=1
sin an
2
n
, a IR;
4.

n=1
cosan
n
2
, a IR; 5.

n=2
1
n

ln n
; 6.

n=1
arcsin
1

n
.
Solut ie 1. Se aplica Corolarul 2.11.2 cu a
n
=
1
_
n(2n + 1)
si b
n
=
1
n
. Avem
lim
n
a
n
b
n
= lim
n
n
_
n(2n + 1)
=
1

2
,
deci seriile

n=1
1
_
n(2n + 1)
si

n=1
1
n
au aceeasi natura. Dar

n=1
1
n
este divergenta. Prin urmare seria de la
primul punct este divergenta.
2. Deoarece
a
n
b
n
1 rezulta ca seria de la punctul 2 este echivalenta cu seria armonica generalizata n care
=
3
2
, despre care stim din Exemplul 2.10.1 ca este convergenta. Asadar, seria de la punctul 2 este convergenta.
3. Avem evident

n=1
[
sin an
2
n
[

n=1
1
2
n
, a IR si

n=1
1
2
n
serie convergenta deoarece este serie geometrica cu
rat ia q =
1
2
. Prin urmare seria

n=1
sin an
2
n
este absolut convergenta a IR.
4. Evident

n=1
cos an
n
2

n=1
1
n
2
, a IR si

n=1
1
n
2
serie convergenta indca este serie armonica generalizata
cu = 2 > 1. Rezulta deci ca seria

n=1
cos an
n
2
este absolut convergenta a IR.
5. Seria data la acest punct este o serie majoranta a seriei

n=2
1
n

n
deoarece, pentru n 2, are loc inegalitatea
n

ln n <
n

n. Deoarece seria

n=1
1
n

n
este divergenta pentru ca sirul termenilor seriei nu are limita egala cu
zero, din Propozit ia 2.11.1 rezulta ca seria

n=2
1
n

ln n
este divergenta.
6. Deoarece lim
n
arcsin
1

n
1

n
= 1 (0, +), rezulta ca seria data are aceeasi natura cu seria armonica general-
izata n care =
1
2
, despre care se cunoaste ca este divergenta.
Propozit ia 2.11.3. (Criteriul de comparat ie de spet a a treia) Fie seriile numerice cu termeni pozitivi:

n=1
a
n
;

n=1
b
n
.
80 Ion Craciun
Daca exista N IN

astfel ncat
a
n+1
a
n

b
n+1
b
n
, n N, (2.70)
atunci

n=1
a
n

n=1
b
n
.
Demonstrat ie. Din (2.70) rezulta
a
n+1
b
n+1

a
n
b
n
, n N, din care, pentru n N + 1, deducem
a
n
b
n

a
n1
b
n1
...
a
N
b
N
= M,
adica a
n
M b
n
, n N, care arata c a

n=1
a
n

n=1
b
n
. q.e.d.
Corolarul 2.11.3. Fie a
n
serie numeric a cu termeni pozitivi. Daca N IN

si (0, 1) (respectiv 1)
astfel nc at
a
n+1
a
n
respectiv
a
n+1
a
n
, n N,
(2.71)
atunci seria

n=1
a
n
este convergent a (respectiv divergenta).
Demonstrat ie. Se aplica Propozit ia 2.11.3 luand b
n
=
n
. Pentru aceasta alegere a lui (b
n
) rezulta ca (2.70) este
satisfacuta, deci

n=1
a
n

n=1
b
n
. Daca adaugam faptul ca seria geometrica

n=1

n
este convergenta daca rat ia
este subunitara si respectiv divergenta daca 1, rezulta evident concluziile corolarului. q.e.d.
2.11.2 Criteriul condensarii al lui Cauchy
Denit ia 2.11.2. Seria

n=1
2
m
a
2
m se numeste seria condensata a seriei cu termeni pozitivi

n=1
a
n
.
Teorema 2.11.1. (Criteriul condensarii al lui Cauchy) Daca (a
n
) este un sir de numere reale pozitive
monoton descrescator, atunci seriile numerice cu termeni pozitivi

n=1
a
n
si

n=0
2
n
a
2
n au aceeasi natura.
Demonstrat ie. Din Teorema 2.6.6 rezulta ca seria cu termeni pozitivi

n=1
a
n
are aceeasi natura cu seria

m=0
b
m
,
unde b
m
=
2
m+1
1

j=2
m
a
j
. Deoarece termenul general al seriei

m=0
b
m
are 2
m+1
2
m
termeni, car sunt 2
m
termeni
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 81
consecutivi ai seriei

n=1
a
n
ncepand cu a
2
m si deoarece a
i
a
i+1
, i IN

, rezulta
1
2
(2
m+1
a
2
m+1) = 2
m
a
2
m+1 b
m
2
m
a
2
m, m IN.
Aceste inegalitat i, mpreuna cu Denit ia 2.11.1, conduc la concluziile

m=0
2
m+1
a
2
m+1

m=0
b
m

m=0
2
m
a
2
m.
Aplicand acum Propozit ia 2.11.1, deducem ca seriile

m=0
b
m
si

m=0
2
m
a
2
m au aceeasi natura, prin urmare
seriile

n=1
a
n
si

n=0
2
n
a
2
n au aceeasi natura. q.e.d.
Exemplul 2.11.3. Utilizand criteriul condensarii al lui Cauchy sa se studieze natura urmatoarelor serii cu
termeni pozitivi:
(a)

n=1
1
n

, IR; (b)

n=2
1
ln n
;
((c)

n=2
1
n(ln n)

, > 0; (d)

n=n0
1
nln n... ln
(p)
n
,
unde p IN, p 2, ln
(2)
x = ln(ln x), ..., ln
(p)
x = ln ln
(p1)
x, iar n
0
este ales astfel ncat ln
(p)
n sa aib a sens
pentru orice n n
0
.
Solut ie (a) Pentru 0 seria armonica generalizata (vezi Exemplul 2.10.1) este divergenta deoarece termenul
general nu tinde la zero. Pentru > 0 sirul termenilor seriei armonice generalizate este monoton strict de-
screscator, deci seria data are aceeasi natura cu seria condensata

n=1
2
n

1
(2
n
)

n=1
1
(2
1
)
n
. Dar aceasta
serie este serie geometrica cu rat ia q =
1
2
1
> 0.
Daca q < 1, ceea ce nseamna > 1, seria geometrica

n=1
q
n
este convergenta si prin urmare seria armonica
generalizata este convergenta.
Daca q =
1
2
1
1, adica 1, seria geometrica

n=1
1
(2
1
)
n
este divergenta. Prin urmare, seria

n=1
1
n

este , de asemenea, divergenta.


(b)

Intrucat sirul numeric (
1
nln n
)
n2
este monoton strict descrescator rezulta ca seria de la acest punct are
aceeasi natura cu seria condensata

n=2
2
n
1
2
n
ln 2
n
=

n=2
1
nln 2
,
care este divergenta indca este comparabila cu seria armonica

n=1
1
n
, care este divergenta.
(c) Seria condensata a seriei de la acest punct este

n=2
1
(ln 2)

care este comparabila cu seria lui Riemann,


deci pentru 0 < 1 seria data este divergenta, iar pentru > 1 este convergenta.
82 Ion Craciun
(d) Seria n cauza are aceeasi natura cu seria condensata

n=n0
2
n
1
2
n
ln 2
n
... ln
(p)
2
n
.
Pentru p = 1, obt inem seria de la punctul precedent care este divergenta.
Demonstram prin induct ie ca seria de la acest punct este divergenta.
Pentru aceasta presupunem ca seria

n=n0
1
ln nln(ln n)... ln
(p1)
n
este divergenta.
Deoarece ln 2
n
= nln 2 < n, gasim ln
(p)
2
n
= ln
(p1)
(ln2
n
) < ln
(p1)
n si deci
1
ln 2
n
ln
(2)
2
n
... ln
(p)
(2
n
) >
1
nln nln(ln n)... ln
(p1)
n
, n n
0
.
Aplicand primul criteriu de comparat ie, criteriul condensarii al lui Cauchy si induct ia matematica dupa p,
rezulta ca seria de la punctul 3 este divergenta.
2.11.3 Criteriul logaritmic
Propozit ia 2.11.4. (Criteriul logaritmic) Fie seria cu termeni pozitivi

n=1
a
n
.
(i) Daca exist a > 1 si N
1
IN

, N
1
> 1 astfel ncat
ln
1
a
n
ln n
, n N
1
,
(2.72)
atunci seria data este convergenta;
(ii) daca exist a 1 si N
2
IN

, N
2
> 1 asa ncat
ln
1
a
n
ln n
1, n N
2
,
(2.73)
atunci seria

n=1
a
n
este divergenta.
Demonstrat ie. Armat iile de mai sus rezulta din faptul ca (2.72) este echivalenta cu a
n

1
n

, n N
1
, iar
(2.73) este echivalenta cu a
n

1
n

, n N
2
. De fapt (2.72) arata ca

n=1
a
n

n=1
1
n

pe cand (2.73) spune ca

n=1
1
n

n=1
a
n
. Daca la acestea adaugam rezultatele referitoare la seria armonica generalizata din Exemplul
2.10.1, precum si Propozit ia 2.11.1, vedem ca ambele armat ii din Propozit ia 2.11.4 sunt adevarate. q.e.d.

In aplicat iile practice nsa se foloseste formularea cu limita a criteriului logaritmic care se deduce usor din
Propozit ia 2.11.4.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 83
Corolarul 2.11.4. (Formularea cu limita a criteriului logaritmic) Daca pentru seria numerica cu termeni
pozitivi

n=1
a
n
exista limita
lim
n
ln
1
a
n
ln n
= ,
atunci au loc urmatoarele implicat ii:
> 1 =

n=1
a
n
este serie convergenta;
< 1 =

n=1
a
n
este serie divergenta;
= 1 =

n=1
a
n
poate serie convergenta, sau divergenta.
Demonstrat ie. Fie mai ntai > 1. Atunci, exista > 0 astfel ncat = > 1. Este de ajuns sa luam pe
astfel ncat 0 < < 1.

In afara vecinatat ii simetrice ( , + ) raman un numar nit de termeni ai sirului


_
ln a
1
n
ln n
_
n2
. Prin
urmare, exista N
1
IN

, N
1
2 astfel nc at sa aiba loc (2.72). Dupa Propozit ia 2.11.4 ,

n=1
a
n
este convergenta.

In mod asemanator se arata ca are loc si concluzia a doua.


Pentru justicarea ultimei part i, consideram seria de la punctul (c) din Exemplul 2.11.3 pentru care
= lim
n
ln a
n
1
ln n
= lim
n
(1 +
ln ln n
ln n
) = 1, > 0,
de unde rezulta armat ia a treia a corolarului. q.e.d.
2.11.4 Criteriul de convergent a n
Corolarul 2.11.5. (Criteriul de convergent a n ) Fie seria cu termeni pozitivi

n=1
a
n
. (2.74)
Daca exista > 1 astfel ncat
lim
n
n

a
n
= A, (2.75)
si A [0, +), seria (2.74) este convergent a, iar daca exist a 1 asa ncat
lim
n
n

a
n
= A (2.76)
si A (0, +], atunci seria (2.74) este divergenta.
84 Ion Craciun
Demonstrat ie.

Intr-adevar, sa observam mai ntai ca (2.75) este echivalenta cu existent a numa-rului natural N
1
cu proprietatea
a
n
<
A
1
n

, n N
1
, (2.77)
iar (2.76) este echivalenta cu existent a lui N
2
IN astfel ncat
A
2
n

< a
n
, n N
2
. (2.78)
Inegalitatea (2.77) arata ca

n=1
a
n

n=1
1
n

si (2.78) exprima ca

n=1
1
n

n=1
a
n
.
Din Propozit ia 2.11.1 si Exemplul 2.10.1 rezulta concluziile de mai sus. q.e.d.
2.11.5 Criteriul raportului
Teorema 2.11.2. (Criteriul raportului a lui DAlembert
7
cu limite extreme) Fie seria de numere reale
pozitive

n=1
a
n
, L = lim
a
n+1
a
n
si l = lim
a
n+1
a
n
.
Atunci, au loc urmatoarele implicat ii:
(i) L < 1 =

n=1
a
n
este serie convergenta;
(ii) l > 1 =

n=1
a
n
este serie divergenta;
(iii) l 1 L = seria

n=1
a
n
poate oricum, ca natura.
Demonstrat ie. Fie L < 1 si > 0 astfel ncat = L + < 1. Atunci, dupa Teorema 2.3.1, exista N
1
() IN

astfel ncat
a
n+1
a
n
, n N
1
().
(2.79)
Convergent a seriei

n=1
a
n
rezulta din Corolarul 2.11.3 si (2.79).
Daca l > 1, exista > 0 cu proprietatea = l > 1. Din Teorema 2.3.1 rezulta ca la stanga lui l se
aa un numar nit de termeni ai sirului (
a
n+1
a
n
), deci exista N
2
() IN cu proprietatea
a
n+1
a
n
, n N
2
()
(2.80)
T inand cont acum de Corolarul 2.11.3 si de relat ia (2.80), deducem ca seria

n=1
a
n
este divergenta.
Pentru a justica armat ia din ultima parte a teoremei sa consideram seria
1 +
1
2

+
2
2

+
1
3

+
2
3

+... IR (2.81)
7
DAlembert, Jean le Rond (17171783), losof si matematician francez.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 85
Seria (2.81) provine din operat ii aritmetice asupra seriei armonice generalizate.
Daca t este suma seriei (2.81), iar s este suma seriei armonice generalizate, atunci t = s +2(s 1) = 3s 1.
Prin urmare, natura seriei (2.81) este aceeasi cu cea a seriei armonice generalizate: convergenta pentru
> 1; divergenta daca 1. Pe de alta parte:
l = lim
a
n+1
a
n
=
1
2
< 1, IR; L = lim
a
n+1
a
n
= 2 > 1, IR,
de unde constatam ca n cazul l 1, sau L 1, natura seriei poate oricum.

In aceasta situat ie spunem ca
seria data se plaseaza n caz de dubiu. q.e.d.
Corolarul 2.11.6. Fie seria numerica cu termeni nenuli

n=1
a
n
,
l = lim
[a
n+1
[
[a
n
[
si L = lim
[a
n+1
[
[a
n
[
.
Atunci, au loc urm atoarele implicat ii:
(1) L < 1 =

n=1
a
n
este serie absolut convergenta;
(2) l > 1 =

n=1
a
n
este serie divergenta, sau oscilanta;
(3) l 1, sau L 1, seria

n=1
a
n
se plaseaz a n caz de dubiu.
Demonstrat ie. Implicat iile (1) si (3) sunt evidente dupa cum rezulta din Teorema 2.11.2. Pentru demonstrat ia
celui de al doilea punct al corolarului sa observam ca daca l > 1, atunci sirul termenilor seriei date nu poate
convergent la zero si, dupa Corolarul 2.6.2, seria

n=1
a
n
nu este convergenta.

In ce priveste (3) se procedeaza
ca n Teorema 2.11.2. q.e.d.
Corolarul 2.11.7. (Formularea cu limita a criteriului raportului) Fie seria de numere reale pozitive cu
proprietatea c a exista r [0, +] astfel nc at
r = lim
n+
a
n+1
a
n
. (2.82)
Atunci, au loc implicat iile:
(i) r < 1 =

n=1
a
n
serie convergent a;
(ii) r > 1 =

n=1
a
n
serie divergent a;
(iii) r = 1 = caz de dubiu.
86 Ion Craciun

Intr-adevar, armat iile de mai sus rezulta din Teorema 2.11.2 si din faptul ca din (2.82) avem l = L = r.
Observat ia 2.11.2. Rezultatele din Corolarul 2.11.7 se transpun corespunza-tor si seriei

n=1
[a
n
[, unde a
n
, n
IN

, sunt numere reale nenule cu proprietatea ca exista lim


n
[a
n+1
[
[a
n
[
.
2.11.6 Criteriul radicalului
Un alt criteriu de convergent a care se deduce din criteriile de comparat ie este criteriul radicalului al lui Cauchy.
Seria de comparat ie n acest caz este seria geometrica.
Teorema 2.11.3. (Criteriul radicalului al lui Cauchy) Fie seria de numere reale pozitive

n=1
a
n
si L =
lim
n

a
n
. Atunci:
L < 1 =

n=1
a
n
serie convergenta;
L > 1 =

n=1
a
n
serie divergent a;
L = 1 = natura seriei

n=1
a
n
poate oricum.
Demonstrat ie. Daca L < 1 exista > 0 astfel ncat q = L + < 1. Exista atunci N IN

asa ncat
n

a
n

q, n N, deci

n=1
a
n

n=1
q
n
. Cum seria geometrica

n=1
q
n
cu rat ia q subunitara este convergenta, din
Propozit ia 2.11.1 deducem ca seria

n=1
a
n
este convergenta.
Sa presupunem acum ca L > 1 si e 0 < < L 1 xat. Din Teorema 2.3.1 rezulta ca exista n
1
< n
2
<
... a.
n
k

a
n
k
L > 1, k 1 deci a
n
k
1 ceea ce arata ca a
n
nu converge la zero. Folosind acum Corolarul
2.6.2, deducem ca seria

n=1
a
n
nu este convergenta. Fiindca

n=1
a
n
este serie cu termeni pozitivi, nu poate
oscilanta, deci este serie divergenta.
Ca si n alte situat ii similare, pentru a demonstra ultima parte a teoremei, consideram seria armonica
generalizata

n=1
1
n

, IR. Se vede imediat ca L = lim


n

a
n
= lim
n
1
(
n

n)

= 1. Daca la aceasta mai


adaugam faptul ca pentru > 1 seria lui Riemann este convergenta, iar pentru 1 aceeasi serie este
divergenta, ajungem sa justicam si partea a treia a teoremei, adica o serie numerica

n=1
a
n
, pentru care L din
Teorema 2.11.3 este 1, poate convergent a, sau divergenta. q.e.d.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 87
Corolarul 2.11.8. Fie seria numerica cu termeni pozitivi

n=1
a
n
. Daca exista numa-rul [0, ] denit de
= lim
n
n

a
n
, atunci:
< 1 =

n=1
a
n
este serie convergenta;
> 1 =

n=1
a
n
este serie divergenta;
= 1 = natura seriei

n=1
a
n
poate oricum.
Demonstrat ie. Se foloseste Teorema 2.11.3 si Teorema 2.3.2. q.e.d.
Corolarul 2.11.9. Fie seria numerica cu termeni nenuli

n=1
a
n
. Atunci, au loc urm a-toarele implicat ii:
lim
n
_
[a
n
[ < 1 =

n=1
a
n
serie absolut convergenta;
lim
n
_
[a
n
[ > 1 =

n=1
a
n
nu este serie convergenta;
lim
n
_
[a
n
[ = 1 = natura seriei

n=1
a
n
poate oricum.
Exemplul 2.11.4. Sa se studieze natura seriilor numerice cu termeni pozitivi:
a)

n=1
1
_
1 +
1
n
_
n
2
;
b)

n=1
n

2
n
, IR

+
;
c)

n=1
n a
n
, a IR;
d)

n=1
_
a n + 1
n + 2
_
n
, a IR

+
;
e)

n=1
(3 + (1)
n
)
n
a
n
, a IR.
88 Ion Craciun
Solut ie. Pentru studiul naturii acestor serii, aplicam criteriul radicalului, e n formularea cu limita, data de
Corolarul 2.11.8, e n formularea cu limita superioara:
a) a
n
=
1
_
1 +
1
n
_
n
2
=
n

a
n
=
1
(1 +
1
n
)
n
= lim
n
n

a
n
=
1
e
< 1,
deci seria de la punctul a) este convergenta;
b) a
n
=
n

2
n
=
n

a
n
=
(
n

n)

2
= lim
n
n

a
n
=
1
2
< 1 =

n=1
a
n
convergenta;
c) a
n
= n a
n
=
n
_
[a
n
[ = [a[
n

n [a[ =

n=1
a
n
este serie absolut convergenta daca [a[ < 1, divergenta daca a 1 si oscilanta daca a 1;
d) a
n
=
_
a n + 1
n + 2
_
n
=
n

a
n
=
a n + 1
n + 2
a =

n=1
a
n
serie convergenta daca 0 < a < 1 si divergenta pentru a > 1.

In cazul a = 1 seria este , de asemenea, divergenta


pentru ca termenul general al ei nu tinde la zero si este serie cu termeni pozitivi.
e) a
n
= (3 + (1)
n
)
n
a
n
=
n

a
n
= (3 + (1)
n
) [a[ =
= L = lim
n
_
[a
n
[ = 4[a[.
Prin urmare, daca 4[a[ < 1, adica a (
1
4
,
1
4
), seria data este absolut convergenta. Pentru a
1
4
seria data
este divergenta, iar pentru a
1
4
seria este oscilanta.
Corolarul 2.11.10. Daca exista N IN

si (0, 1) astfel nc at
n

a
n
, n N, (2.83)
atunci
0 s s
n


n+1
1
, n N. (2.84)

Intr-adevar, din (2.83) deducem a


n

n
, din care rezulta (2.84).
Exemplul 2.11.5. Sa se calculeze, cu o eroare mai mica decat 10
7
, valoarea aproximativa a sumei seriei

n=1
_
1 +
1
n
_
n
2
.
Solut ie.

In Exemplul 2.11.4 am aratat ca seria de mai sus este convergenta. Apoi, din
n

a
n
=
_
1 +
1
n
_
n
si
din Exemplul 2.1.1 deducem ca numarul si N din Corolarul 2.11.10 au valorile: =
1
2
; N = 1. Aplicand acum
(2.84) obt inem ca 0 s s
n

1
2
n
. Impunand condit ia ca eroarea sa e mai mica decat 10
3
gasim n 10.
Asadar, sumand primii 10 termeni ai seriei date obt inem valoarea aproximativa a sumei sale cu o eroare mai
mica decat 10
3
.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 89
2.12 Alte criterii de convergent a ale seriilor cu termeni pozitivi
Din cele prezentate n paragraful anterior se constata ca exista situat ii cand aplicarea unui criteriu pentru
stabilirea naturii unei serii numerice cu termeni pozitivi conduce la caz de dubiu. De aici necesitatea formularii
altor criterii, mai puternice, care sa poata decide natura seriei n cazul cand aplicarea unui anumit criteriu
genereaza incertitudine.
2.12.1 Criteriul lui Kummer
Teorema 2.12.1. (Criteriul lui Kummer
8
) Fie

n=1
a
n
o serie numerica cu termeni pozitivi.
(i) Daca exista un sir de numere reale pozitive (b
n
), o constanta pozitiva si un numar natural N asa ncat
c
n
=
a
n
a
n+1
b
n
b
n+1
, n N,
(2.85)
atunci seria

n=1
a
n
este convergent a;
Daca c
n
0, n N si seria

n=1
1
b
n
este divergenta, atunci

n=1
a
n
este serie divergenta.
Formulare alternativa. Fie

n=1
a
n
, unde a
n
> 0, si (c
n
) sirul numeric al carui termen general este denit
n (2.85). Atunci, au loc urmatoarele implicat ii:
(I) limc
n
> 0 =

n=1
a
n
serie convergent a;
(II) limc
n
< 0 si

n=1
1
b
n
serie divergent a =

n=1
a
n
serie divergent a.
Demonstrat ie. (i) Deoarece a
n+1
> 0, din (2.85) deducem
b
n
a
n
b
n+1
a
n+1
a
n+1
, n IN

.
Sumand membru cu membru n aceasta inegalitate dupa valorile lui n de la N pana la N +p, obt inem
b
N
a
N
b
N+p
a
N+p
(a
N+1
+a
N+2
+... +a
N+p
)
Avand n vedere ca
a
N+1
+a
N+2
+... +a
N+p
= s
N+p
s
N
,
unde s
n
este suma part iala de rang n a seriei

n=1
a
n
, din ultima inegalitate deducem
s
N+p
s
N

1

(b
N
a
N
b
N+p
a
N+p
) <
1

a
N
b
N
,
din care mai apoi gasim s
N+p
< s
N
+
1

b
N
a
N
, p 1. Acest rezultat arata ca sirul sumelor part iale
(s
n
) este marginit si, dupa Teorema 2.10.1, seria

n=1
a
n
este convergenta.
8
Kummer, Ernst Eduard, (18101893), matematician german.
90 Ion Craciun
(ii)Din c
n
0 deducem evident b
n
a
n
b
n+1
a
n+1
0, n N, rezultat care se mai poate scrie n forma
1
b
n+1
1
b
n

a
n+1
a
n
, n N.
Folosind Propozit ia 2.11.3, n care a
n
trece n
1
b
n
, iar b
n
trece n a
n
, si t inand cont ca seria

n=1
1
b
n
este ,
prin ipoteza, divergenta, deducem ca seria

n=1
a
n
este divergenta.
(I) Fie 0 < < limc
n
. Atunci, folosind Teorema 2.3.1, rezulta ca exista N IN

asa ncat c
n
> , n N,
adica tocmai (2.85).

In baza lui (i) rezult a ca seria

n=1
a
n
este convergenta.
(II) Dac a limc
n
< 0, atunci doar un numar nit de termeni ai sirului (c
n
)
n1
se aa la dreapta lui 0, prin
urmare exist a N IN

astfel ncat c
n
0, n N. Cum avem si ipoteza ca seria

n=1
1
b
n
este divergenta
rezulta ca suntem n ipotezele (ii) de mai sus si prin urmare seria

n=1
a
n
este divergenta. q.e.d.
2.12.2 Criteriul lui Raabe
Corolarul 2.12.1. (Criteriul lui Raabe
9
) Fie

n=1
a
n
o serie cu termeni pozitivi, l = limn
_
a
n
a
n+1
1
_
si
L = limn
_
a
n
a
n+1
_
.
Atunci, au loc armat iile:
l > 1 =

n=1
a
n
serie convergenta;
L < 1 =

n=1
a
n
serie divergent a;
l 1 L = natura seriei poate oricum.
Demonstrat ie.

In formularea alternativa a criteriului lui Kummer luam b
n
= n dupa care, folosind (2.85),
determinam sirul c
n
corespunzator.
T inand cont ca seria

n=1
1
n
este divergenta, se constata prin calcul ca primele doua implicat ii din acest
corolar sunt cele din formularea alternativa a criteriului lui Kummer n care c
n
= 1 +n
_
a
n
a
n+1
1
_
.

In ce priveste partea a treia a corolarului, se procedeaza ca si pana acum: se aleg doua serii cu termeni
pozitivi diferite ca natura; se determina l si L din enunt ul corolarului; pentru ambele serii se constata ca ori
l 1, ori L 1. q.e.d.
9
Raabe, Josef, Ludwig (18011859), matematician german.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 91
Corolarul 2.12.2. (Criteriul lui Raabe cu limita) Fie seria cu termeni pozitivi

n=1
a
n
pentru care pre-
supunem ca exista
= limn
_
a
n
a
n+1
1
_
= limn
_
a
n
a
n+1
1
_
. (2.86)
Atunci, au loc implicat iile:
> 1 =

n=1
a
n
serie convergent a;
< 1 =

n=1
a
n
serie divergent a;
= 1 = nu putem decide asupra naturii seriei.
Demonstrat ie. Implicat iile din enunt sunt consecint e imediate din Corolarul 2.12.1 si (2.86). q.e.d.
Corolarul 2.12.3. (Criteriu de absoluta convergent a) Daca pentru seria numerica cu termeni nenuli
oarecare

n=1
a
n
avem
lim
n
n
_
[a
n
[
[a
n+1
[
1
_
> 1,
atunci seria este absolut convergenta.
Demonstrat ie. Rezulta fara dicultate din Corolarul 2.12.3 si Denit ia 2.9.1. q.e.d.
Exemplul 2.12.1. Sa se studieze natura seriei

n=1
n!a
n
(a +x
1
)(2a +x
2
)...(na +x
n
)
,
unde a > 0 si (x
n
) este un sir convergent de numere reale pozitive avand limita egal a cu .
Solut ie. Avem a
n
=
n!a
n
(a +x
1
)(2a +x
2
)...(na +x
n
)
, n 1.
Prin calcul efectiv, gasim
lim
n
n
_
a
n
a
n+1
1
_
=
1
a
lim
n
x
n+1
=

a
.
Din Corolarul 2.12.2 rezulta ca daca > a, seria considerata este convergenta, iar daca < a, seria este
divergenta.
Pentru = a, n cazul general, nu putem spune nimic despre natura seriei, ea depinzand de modul n care
sirul (x
n
) converge catre .
92 Ion Craciun
2.12.3 Criteriul logaritmic al lui Bertrand
Corolarul 2.12.4. (Criteriul logaritmic al lui Bertrand
10
) Fie seria numerica cu termeni pozitivi

n=1
a
n
si elementele din IR :

1
= lim
_
L
(p)
(n)
a
n
a
n+1
L
(p)
(n + 1)
_
;
2
= lim
_
L
(p)
(n)
a
n
a
n+1
L
(p)
(n + 1)
_
,
unde L
(p)
(x) = x log
a
x ... log
(p)
a
x, p 1, x I = (0, ) este astfel ncat exista log
(p)
a
x = log
(p1)
a
(log
a
x),
iar log
(0)
a
x = log
a
x.

In aceste ipoteze, au loc urmatoarele implicat ii:


(i)
1
> 0 =

n=1
a
n
este serie convergenta;
(ii)
2
< 0 =

n=1
a
n
este serie divergenta.
Demonstrat ie. Se aplica criteriul lui Kummer luand b
n
= L
(p)
(n), n n
0
si se t ine cont de Exemplul 2.11.3 n
care sa aratat ca seria numerica cu termeni pozitivi

n=n0
1
L
(p)
(n)
este divergenta. q.e.d.

In aplicat iile practice cel mai adesea se ia p = 1, a = e si deci b


n
= ln n, n 2.
Exemplul 2.12.2. Sa se studieze natura seriei cu termeni pozitivi

n=1
_
1 3 5...(2n 1)
2 4 6...(2n)
_
2
.
Solut ie. Aplicarea criteriului raportului conduce la cazul de dubiu deoarece
lim
n
a
n+1
a
n
= lim
n
_
2n + 1
2n + 2
_
2
= 1.
Folosim atunci criteriul lui Raabe. Avem
n
_
a
n
a
n+1
1
_
=
n(4n + 3)
(2n + 1)
2
,
deci
lim
n
n
_
a
n
a
n+1
1
_
= 1,
aceasta nsemnand ca si criteriul lui Raabe conduce la caz de dubiu.
Aplicam Corolarul 2.12.4, n care p = 1 si a = e.

In acest caz, sirul (c


n
)
n1
corespunzator din Teorema 2.12.1 are termenul general
c
n
= n(ln n)
a
n
a
n+1
(n + 1) ln(n + 1)
10
Bertrand, Joseph L. F. (18221900), matematician francez.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 93
si limita acestuia se dovedeste ca este aceeasi cu limita sirului al carui termen general este
_
n
_
a
n
a
n+1
1
_
1
_
ln n 1 =
(n + 1) ln n
(2n + 1)
2
1.
Un calcul elementar arata ca ultimul sir are limita 1. Conform Corolarului 2.12.4, seria considerata este
divergenta.
Observat ia 2.12.1. Din calculele efectuate n Exemplul 2.12.2 se vede ca, n cazul p = 1, a = e si b
n
=
nln n, n 2, criteriul logaritmic al lui Bertrand se poate enunt a ntr-o alta forma prezenta a n corolarul care
urmeaza.
Corolarul 2.12.5. Fie seria cu termeni pozitivi

n=1
a
n
cu proprietatea ca exista
= lim
n
_
n
_
a
n
a
n+1
1
_
1
_
ln n.
Atunci, au loc armat iile:
> 1 =

n=1
a
n
serie convergenta;
< 1 =

n=1
a
n
serie divergent a;
= 1 = caz de dubiu.
Demonstrat ie. Se foloseste Corolarul 2.12.4 n cazul particular specicat n Observat ia 2.12.1 si se t ine cont ca
(1 +
1
n
)
n+1
e. q.e.d.
Corolarul 2.12.6. Daca pentru seria de numere reale pozitive

n=1
a
n
, exista
= lim
n
(
a
n
a
n+1
1) ln n,
atunci au loc urmatoarele implicat ii:
> 0 =

n=1
a
n
este serie convergenta;
< 0 =

n=1
a
n
este serie divergenta.
94 Ion Craciun
Demonstrat ie. Se aplica criteriul general al lui Kummer cu b
n
= ln n. q.e.d.
2.12.4 Criteriul lui Gauss
Corolarul 2.12.7. (Criteriul lui Gauss
11
) Daca

n=1
a
n
este o serie numerica cu termeni pozitivi si raportul
a
n
a
n+1
se poate pune sub forma
a
n
a
n+1
= +

n
+

n
n
1+
, n N, unde N IN

, > 0, iar (
n
) este un sir
numeric marginit, atunci au loc urmatoarele implicat ii:
> 1 =

n=1
a
n
este serie convergenta;
= 1 si > 1 =

n=1
a
n
este serie convergenta;
< 1 =

n=1
a
n
este serie divergenta;
= 1 si 1 =

n=1
a
n
este serie divergenta.
Demonstrat ie. Deoarece > 0, iar (
n
) este sir marginit, rezulta ca

n
n
1+
0. Prin urmare
a
n
a
n+1
de
unde, folosind Corolarul 2.11.7, deducem ca daca > 1 seria este convergenta, iar daca < 1 ea este divergenta.
Daca = 1, atunci lim
n
n
_
a
n
a
n+1
1
_
= lim
n
( +

n
n

) = . Din Corolarul 2.12.2 deducem ca n acest caz


seria

n=1
a
n
este convergenta daca > 1 si divergenta daca < 1.
A ramas de cercetat cazul = 1 si = 1.
Vom aplica criteriul logaritmic al lui Bertrand si pentru aceasta, n Corolarul 2.12.4, luam p = 1.
Avem c
n
= n(ln n)
a
n
a
n+1
(n + 1) ln(n + 1) = (n + 1) ln
n
n + 1
+

n
n

ln n.
Dar, 0 <
ln n
n

=
2


ln n

2
n

<
2

2
n

=
2


1
n

2
. Deci, lim
n

n
n

ln n = 0.
Pe de alt a parte, lim
n
(n + 1) ln
n
n + 1
= lim
n
ln(1 +
1
n
)
n+1
= ln e = 1.
Asadar, lim
n
c
n
= 1 < 0, de unde rezulta ca seria

n=1
a
n
este divergenta. q.e.d.
11
Gauss, Karl Friedrich (17771855), matematician, zician si astronom german celebru pentru lucrarile despre integralele mul-
tiple, teoria numerelor, statistica matematic a, analiz a matematica, geometrie diferent ial a, geodezie, geozic a, electrostatica, mag-
netism si optica.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 95
Exemplul 2.12.3. Sa se studieze natura seriilor cu termeni pozitivi:
(a)

n=1
_
(2n 1)!!
(2n)!!
_
p

1
n
q
, p > 0, q > 0; (b)

n=1
n!
q(q + 1)...(q +n)

1
n
p
, p > 0, q > 0;
(c)

n=1
( + 1) +... + ( +n 1)
n!

1
n
a
, > 0, a IR.
Solut ie. (a) Termenul general al seriei si raportul a doi termeni consecutivi sunt:
a
n
=
_
1 3 ...(2n 1)
2 4...(2n)
_
p

1
n
q
;
a
n+1
a
n
=
_
2n + 1
2n + 2
_
p

1
n
q
.
Se vede ca
a
n+1
a
n
1, deci nu putem decide asupra naturii seriei cu ajutorul criteriului raportului. Folosim
criteriul lui Raabe. Avem
n
_
a
n
a
n+1
1
_
= n
_
(1 +
1
2n + 1
)
p
(1 +
1
n
)
q
1
_
.
Pentru a naliza acest exercit iu avem nevoie de dezvoltarea dupa puterile lui x a funct iei (1 + x)
p
, pe care
o vom prezenta fara demonstrat ie. Pentru p > 0 seria de puteri ale lui x
1 +
p
1!
x +
p(p 1)
2!
x
2
+... +
p(p 1)...(p n + 1)
n!
x
n
+...,
numita serie binomiala, este absolut convergenta pentru x [1, +1] si are suma (1 + x)
p
. Prin urmare, pe
intervalul [1, +1] are loc egalitatea [15, p. 143]
(1 +x)
p
= 1 +
p
1!
x +
p(p 1)
2!
x
2
+... +
p(p 1) ... (p n + 1)
n!
x
n
+... (2.87)
Folosind acum seria binomiala (2.87) gasim ca
n
_
a
n
a
n+1
1
_
= q +
p n
2n + 1
+
p q
2n + 1
+
p(p 1)n
2!(2n + 1)
2
+
q(q 1)
2!n
+..., (2.88)
care arata ca n
_
a
n
a
n+1
1
_
q +
p
2
. Atunci, dupa criteriul lui Raabe, avem:
q +
p
2
> 1 =

n=1
a
n
serie convergenta;
q +
p
2
< 1 =

n=1
a
n
serie divergenta;
q +
p
2
= 1 =

n=1
a
n
se plaseaza n caz de dubiu.

In ultimul caz se aplica criteriul lui Gauss. Pentru aceasta, n (2.88) facemnlocuirea p = 2(1q) si aducem
raportul
a
n
a
n+1
la forma din criteriul lui Gauss. Se gaseste:
a
n
a
n+1
= 1 +
1
n
+

n
n
2
,
96 Ion Craciun
unde (
n
) este un sir marginit deoarece este convergent. Fiindca suntem n cazul = = 1, din Corolarul
2.12.7, deducem ca seria este divergenta.
Sa remarcam un alt studiu al seriei de mai sus, mult mai simplu de altfel, care utilizeaza inegalitat ile simple
1
2

n
<
(2n 1)!!
(2n)!!
<
1

2n + 1
, n IN

,
usor de demonstrat prin metoda induct iei matematice si criteriul de comparat ie de prima spet a (exercit iu!).
(b) Avem a
n
=
n!
q(q + 1)...(q +n)n
p
, din care gasim
a
n
a
n+1
=
_
1 +
q
n + 1
__
1 +
1
n
_
p
=
_
1 +
q
n + 1
__
1 +
p
n
+
p(p 1)
2n
2
+... +
p(p 1)...(p k + 1)
k!n
k
+... +
1
n
p
_
=
1 +
p
n
+
q
n

1
1 +
1
n
+
p(p 1)
2n
2
+
pq
n
2

1
1 +
1
n
+...

Insa
1
1 +
1
n
= (1 +
1
n
)
1
= 1
1
n
+
1
n
2

1
n
3
+....
Prin urmare,
a
n
a
n+1
= 1 +
p +q
n
+

n
n
2
,
unde (
n
) este un sir convergent, deci si marginit.
Aplicand acum criteriul lui Gauss deducem:
p +q > 1 =

n=1
a
n
serie convergenta;
p +q 1 =

n=1
a
n
serie divergenta.
(c) Procedand ca la celelalte exemple din acest paragraf, gasim
a
n
a
n+1
= 1 +
a + 1
n
+

n
n
2
,
din care deducem:
a > =

n=1
a
n
serie convergenta;
a < =

n=1
a
n
serie divergenta.
Observat ia 2.12.2. Din Teorema 2.4.3, Teorema 2.11.2 si Teorema 2.11.3 desprindem concluzia ca daca
prin criteriul raportului reusim sa determinam natura seriei cu termeni pozitivi

n=1
a
n
, atunci acelasi lucru se
realizeaz a si prin criteriul rad acinii. Reciproc nu este n general adevarat.

In acest sens dam exemplul urmator.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 97
Exemplul 2.12.4. Sa se studieze natura seriei
1
2
+
1
3
2
+
1
2
3
+
1
3
4
+... +
1
2
2n1
+
1
3
2n
+...
si sa se remarce c a desi criteriul r adacinii este concludent, cel al raportului nu se bucur a de aceeasi proprietate.
Solut ie. Efectuand raportul a doi termeni consecutivi gasim:
a
n+1
a
n
=
_

_
1
3
_
2
3
_
n
, daca n este par;
1
2
_
3
2
_
n
, daca n este impar,
ceea ce conduce la concluzia
lim
a
n+1
a
n
= 0, lim
a
n+1
a
n
= +,
care, dupa Teorema 2.11.2, arata ca nu putem sa decidem natura seriei.
Daca ns a calculam
n

a
n
, gasim:
n

a
n
=
_

_
1
3
, daca n este par;
1
2
, daca n este impar,
de unde tragem concluzia ca lim
n

a
n
=
1
2
< 1 si dupa Teorema 2.11.3 rezulta ca seria data este convergenta.
Observat ia 2.12.3. Daca n urma aplicarii criteriului radicalului nu putem decide natura unei serii cu termeni
pozitivi, atunci si criteriul raportului conduce la aceeasi imposibilitate.
Armat ia rezulta imediat din Teorema 2.4.3, Teorema 2.11.2 si Teorema 2.11.3 .
Observat ia 2.12.4. Fie seria cu termeni pozitivi

n=1
a
n
. Daca sirul numeric (
a
n+1
a
n
)
n1
are limita , atunci
si (
n

a
n
)
n1
are aceeasi limita dar este posibil ca lim
n
n

a
n
sa existe si lim
n
a
n+1
a
n
sa nu existe.

Intr-adevar, prima parte a acestei observat ii rezulta din Teorema 2.4.3, iar pentru a justica cea de a doua
parte a ei este sucient sa consideram seria

n=1
a
n
, unde a
2n
=
n

n
, a
2n+1
=
n+1

n
si 0 < < . Avem
lim
n
2n

a
2n
=
_
si lim
n
2n+1

a
2n+1
= lim
n

n+1
2n+1

n
2n+1
, adica lim
n
n

a
n
= .
Pe de alt a parte,
a
2n+1
a
2n
= , iar
a
2n
a
2n1
= , deci lim
a
n+1
a
n
= .
De asemenea, avem lim
a
n+1
a
n
= si cum < rezulta ca nu exista lim
a
n+1
a
n
.
Observat ia 2.12.5. Av and n vedere Observat ia 2.12.3 putem arma: criteriul radicalului este mai tare
(mai ecient) decat criteriul raportului.

Incheiem acest paragraf cu prezentarea unui ultim criteriu de convergent a al seriilor cu termeni pozitivi
frecvent aplicat n practica.
98 Ion Craciun
2.12.5 Criteriul integral al lui Cauchy
Teorema 2.12.2. (Criteriul integral al lui Cauchy) Fie f : [0, +) IR o funct ie continua, de-
screscatoare, nenegativa si e a
n
= f(n).

In aceste ipoteze, seria numerica

n=1
a
n
este convergenta daca si
numai daca sirul numeric (F
n
)
n1
, unde F
n
=
_
n
1
f(x)dx, este marginit.
Demonstrat ie. Sa remarcam ntai ca F
n
=
_
2
1
f(x)dx +
_
3
2
f(x)dx +... +
_
n
n1
f(x)dx.
Deoarece f este funct ie descrescatoare, are loc implicat ia
k 1 x k =f(k) f(x) f(k 1), k 2, n.
Integrand aceste inegalitat i pe intervalul [k 1, k] si t inand cont ca f(k) = a
k
, suntem condusi la:
a
k

_
k
k1
f(x)dx a
k1
, k 2, n.
Sumand membru cu membru aceste inegalitat i dupa k de la 2 pana la n, obt inem:
a
2
+a
3
+... +a
n
F
n
a
1
+a
2
+... +a
n1
,
sau
s
n
a
1
F
n
s
n1
,
unde s
n
este suma part iala de rang n a seriei din enunt ul teoremei.
Daca sirul (F
n
)
n1
este marginit, rezulta ca (s
n
)
n1
este sir marginit si, din Teorema 2.10.1, seria

n=1
a
n
este convergenta.
Daca seria

n=1
a
n
este convergenta, avem ca (s
n
)
n1
este sir marginit deci (F
n
)
n1
este , de asemenea,
marginit. q.e.d.
Observat ia 2.12.6. Daca funct ia f satisface ipotezele Teoremei 2.11.2, iar sirul (F
n
)
n1
, F
n
=
_
n
1
f(x)dx,
este nemarginit, seria

n=1
a
n
, unde a
n
= f(n), este divergenta si reciproc.
Exemplul 2.12.5. Sa se regaseasca rezultatele privind natura seriei armonice generalizate utilizand criteriul
integral al lui Cauchy.
Solut ie. Seria de studiat este

n=1
1
n

, IR.
Pentru 0, seria este divergenta pentru ca termenul ei general nu tinde la zero.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 99
Pentru >, 0 termenul general, de rang n, al seriei este valoarea n n a funct iei
f : [1, +) IR, f(x) =
1
x

, x [1, +).
Funct ia f satisface ipotezele din Teorema 2.12.2 si ca atare procedam la calculul lui F
n
=
_
n
1
f(x)dx. Pentru
= 1 gasim F
n
= ln n. Deoarece sirul (ln n) este nemarginit, din Observat ia 2.12.6 rezulta ca seria armonica

n=1
1
n
este divergenta.
Pentru > 0 si ,= 1, avem F
n
=
1
1
(n
1
1).
Daca 0 < < 1, atunci F
n
+, deci seria

n=1
a
n
este divergenta.
Daca > 1, urmeaza ca F
n

1
1
.
Deoarece sirul (F
n
) este convergent, (F
n
) este marginit, deci seria armonica generalizata cu > 1 este
convergenta.
Funct ia : (1, +) IR

+
denita prin () =

n=1
1
n

, > 1 se numeste funct ia zeta a lui Riemann.


Aceasta funct ie se utilizeaza la calculul aproximativ al sumelor unor serii numerice [14, pp. 492501].
Exemplul 2.12.6. Sa se studieze natura seriilor cu termeni pozitivi:
a)

n=1
ln n
n

n
; b)

n=1
1
n
2
e
1
n
; c)

n=2
1
n(ln n)(ln lnn)

, IR,
unde e
x
este funct ia exponent iala cu baza numarul e.
Solut ie. Pentru studiul naturii acestor serii, aplicam criteriul integral al lui Cauchy. La ecare serie vom
preciza funct ia f din enunt ul criteriului, calculam F
n
si studiem natura sirului (F
n
).
a) Funct ia
f : [1, +) IR, f(x) =
ln x
x

x
satisface ipote4zele din criteriul integral al lui Cauchy. Apoi,
F
n
=
_
n
1
lnx
x

x
dx = 2
_
n
1
_
1

x
_

ln xdx = 2
_
1

x
ln x

n
1

_
n
1
x

3
2
dx
_
= 2
_
2
ln n
n

2

n
_
,
de unde rezulta ca sirul (F
n
) este convergent si are limita 4, deci este marginit.
Conform Teoremei 2.12.2, seria de la punctul a) este convergenta.
b) Pentru aceasta serie funct ia f este denita de f(x) =
1
x
2
e
1
x
si satisface ipotezele Teoremei 2.12.2. Atunci,
F
n
=
_
n
1
1
x
2
e
1
x
dx = e
1
x

n
1
= e e
1
n
e,
deci seria este convergenta.
c) Pentru 0, seria este divergenta indca termenul ei general nu tinde la zero.

In cazul > 0, se vede ca funct ia f este


f : [2, +) IR

+
, f(x) =
1
x(ln x)(ln ln x)

,
100 Ion Craciun
Observand ca f este derivata funct iei
F : [2, +) IR

+
, F(x) =
1
1
(ln ln x)
1
,
deducem F
n
= F(n) F(2), deci
F
n
=
1
1
_
(ln ln n)
1
(ln ln 2)
1
_
. (2.89)
Pentru > 1 sirul (F
n
), cu termenul general dat de (2.89), este convergent.
Prin urmare, seria de la punctul c) este convergenta.

In cazul < 1, (F
n
) este sir divergent ceea ce implica faptul ca este nemarginit. Dupa Observat ia 2.12.6,
seria data este divergenta.
Pentru = 1 funct ia F de mai sus este data de
F(x) = ln ln x, x [2, +),
deci F
n
= F(n) = ln ln n ln ln 2.
Se vede usor ca F
n
+, ceea ce arata ca sirul (F
n
) este si de aceasta data nemarginit.
Prin urmare, seria

n=2
1
n(ln n)(ln ln n)
este divergenta.
2.13 Calculul aproximativ al sumei unei serii numerice convergente
Sa punem acum n evident a un lucru important pentru aplicat iile practice si anume acela al calculului aproxi-
mativ al sumei s a unei serii numerice convergente

n=1
a
n
care este de fapt o alta consecint a dedusa din Teorema
2.11.2.
Corolarul 2.13.1. Fie

n=1
a
n
o serie numerica cu termeni pozitivi, convergent a, pentru care exista 0 r < 1
astfel nc at r = lim
n
a
n+1
a
n
. Atunci, pentru orice q (r, 1) exista N IN

cu proprietatea
0 s s
n

a
N
q
nN+1
1 q
, n > N. (2.90)
unde s
n
este suma part iala de rang n a seriei.
Demonstrat ie. Deoarece lim
n
a
n+1
a
n
= r < 1 deducem ca oricare ar > 0 luat astfel ncat r + = q < 1, exista
N() IN

cu proprietatea
[
a
n+1
a
n
r[ , n > N(),
(2.91)
de unde gasim
a
n+1
a
n
r + = q (r, 1), n N, N ind primul numar natural de dupa N() care satisface
(2.91).
Sa consideram n IN

arbitrar dar superior lui N. Avem


a
n
=
a
n
a
n1

a
n1
a
n2
...
a
N+1
a
N
a
N
q q...q a
N
= q
nN
a
N
,
adica
a
n
q
nN
a
N
, n > N. (2.92)
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 101
Diferent a s s
n
, adica restul de ordinul n al seriei

n=1
a
n
, este
s s
n
=

k=n+1
a
k
= a
n+1
+a
n+2
+.... (2.93)
Folosind (2.92) n (2.93) gasim
s s
n
a
N
q
nN+1
+a
N
q
nN+2
+... +a
N
q
nN+p
+..., n > N,
din care deducem (2.90). q.e.d.
Exemplul 2.13.1. Sa se arate ca seria

n=1
(1)
n

n
2
n
este absolut convergenta, sa se evalueze restul de ordin
n al seriei si sa se determine suma acesteia cu o aproximat ie de 10
5
.
Solut ie. Deoarece lim
n
[a
n+1
[
[a
n
[
= lim
n
n + 1
2n
=
1
2
= r < 1, din Corolarul 2.11.7 si Observat ia 2.11.1 deducem
ca seria dat a este absolut convergenta. Luand q arbitrar ntre
1
2
si 1 avem ca
[a
n+1
[
[a
n
[
=
1
2
(1 +
1
n
) q daca
n
1
2q 1
[
1
2q 1
] = n IN

.
Valoarea absoluta a restului de ordin n, R
n
, unde n > N, este
[R
n
[ = [

k=n+1
(1)
k
k
2
k
[
[a
N
[q
nN+1
1 q
.
Daca de exemplu, q =
3
5
, atunci [
1
2q 1
] = 5 si N = 5. Cum [a
5
[ =
5
2
5
= 0, 15625, din evaluarea de mai
sus deducem ca valoarea absoluta a restului de ordin n, cu n > 5, satisface limitarea [R
n
[ = [s s
n
[
0, 390625 (
3
5
)
n4
.
Impunem acum condit ia 0, 390625 (
3
5
)
n4
< 10
5
, din care se gaseste n 25.
Asadar, suma part iala de rang 25, adica s
25
aproximeaza suma s a seriei

n=1
(1)
n

n
2
n
cu mai put in de
10
5
, ceea ce este echivalent cu a arma c a adunand primii 25 de termeni ai seriei, valoarea obt inuta reprezinta
aproximarea lui s cu o eroare mai mica decat 10
5
.
2.14 Serii numerice remarcabile

In aceasta sect iune urmeaza sa prezentam un set de serii numerice remarcabile ce vor studiate folosind
rezultatele stabilite anterior.
Propozit ia 2.14.1. Seria

n=1
na
n1
, unde a IR, este absolut convergenta si are suma
1
(1 a)
2
, daca [a[ < 1,
divergenta, dac a a 1, si oscilanta pentru a 1.
102 Ion Craciun
Demonstrat ie. Vom folosi Denit ia 2.5.2 si Denit ia 2.5.7.
Suma part iala de rang n a seriei de studiat, s
n
(a), este derivata sumei part iale de rang n + 1 a seriei
geometrice de rat ie a si primul termen egal cu 1. Stiind ca aceasta suma part iala este , pentru a ,= 1,
1 a
n+1
1 a
,
deducem ca s
n
(a) =
1 +na
n+1
(n + 1)a
n
(1 a)
2
, a IR1 si n IN

.
Daca [a[ < 1, avem na
n
0, deci s
n
(a)
1
(1 a)
2
.
Prin urmare, n cazul [a[ < 1, seria

n=1
na
n1
este convergenta si

n=1
na
n1
=
1
(1 a)
2
.
Daca a 1, sirul termenilor seriei

n=1
na
n1
nu converge la zero, deci seria data este divergenta si are suma
+.

In sfarsit, daca a 1, sirul sumelor part iale al seriei are doua subsiruri cu limite diferite, deci s
n
este sir
oscilant, de unde rezulta ca seria

n=1
na
n1
este oscilanta. q.e.d.
Corolarul 2.14.1. Seria

n=1
n
a
n
este convergent a si are suma
a
(1 a)
2
, daca [a[ > 1.
Demonstrat ie. Luam b =
1
a
. Avem [b[ < 1. Atunci,

n=1
nb
n
= b

n=1
nb
n1
=
b
(1 b)
2
=
a
(1 a)
2
. q.e.d.
Propozit ia 2.14.2. Daca pentru seria numerica

n=1
a
n
exista un sir convergent de numere reale (f(n)) si
p IN

astfel ncat a
n
= f(n + p) f(n), n IN

, atunci

n=1
a
n
este serie convergenta si are suma
s = p lim
n
f(n)
p

k=1
f(k).
Demonstrat ie. Fie s
n
=
n

k=1
a
k
, suma part iala de rang n IN

a seriei

n=1
a
n
. Atunci, pentru orice numar
natural n > p, avem:
s
n
=

k = 1
n
_
f(k +p) f(k)
_
=
n

i=p+1
f(i)
n

i=1
f(i) =
n

i=p+1
f(i) +
n+p

i=n+1
f(i)
_
p

i=1
f(i) +

i=p+1
nf(i)
_
=
=
n+p

i=n+1
f(i)

i=1
pf(i) =
p

k=1
f(n +k)
p

k=1
f(k),
de unde, prin trecere la limita, obt inem s = lim
n
s
n
= p lim
j
f(j)
p

k=1
f(k).
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 103
Prin urmare, seria

n=1
a
n
este convergenta si are suma s. q.e.d.
Observat ia 2.14.1. Daca n Propozit ia 2.14.2, valoarea lui p este 1, cu notat ia f(n) =
n
, seria

n=1
a
n
devine
seria telescopic a introdusa n Denit ia 2.5.8, iar suma sa este s = lim
n
f(n) f(1).
Exemplul 2.14.1. Sa se arate ca seriile urmatoare sunt convergente si au sumele indicate alaturat:
1
0
.

n=1
1
n(n +p)
=
1
p

p

k=1
1
k
, p IN

; 6
0
.

n=1
n
(n + 1)!
= 1;
2
0
.

n=1
n!
(n +k)!
=
1
k 1

1
k!
, k IN

1; 7
0
.

n=1
(2n 1)!!
(2n + 2)!!
=
1
2
;
3
0
.

n=1
n!k!
(n +k)!
=
1
k 1
, k IN

1; 8
0
.

n=1
(p + 1)(p + 2)...(p +n)
(q + 1)(q + 2)...(q +n)
=
p + 1
q p 1
,
4
0
.

n=1
1
(n 1)! +n!
= 1; 9
0
.

n=1
arctg
1
2n
2
=

4
;
5
0
.

n=1
n
(2n + 1)!!
=
1
2
; 10
0
.

n=1
arctg
1
n
2
+n + 1
=

4
.
Solut ie. Tuturor seriilor li se aplica Propozit ia 2.14.2.
De ecare data prezentam doar funct ia f, dedusa din termenul general al seriei corespunzatoare, aranjat
ntr-o forma adecvata.
Asadar, avem:
1
0
. a
n
=
1
p

_
1
n

1
n +p
_
de unde rezult a ca f(x) =
1
p

1
x
, x [1, ). Observam ca a
n
= f(n +p) f(n);
2
0
. a
n
=
n!
(n +k)!
=
1
k 1
_
n!
(n +k 1)!

(n + 1)!
(n +k)!
_
=f(n) =
1
k 1

n!
(n +k 1)!
. Se observa ca a
n
=
f(n + 1) f(n);
3
0
. Fie b
n
=
n!k!
(n +k)!
. Observam ca b
n
= k!a
n
, unde a
n
este termenul general al seriei de la punctul precedent,
convergenta cu suma
1
k 1

1
k!
.
Conform Teoremei 2.6.1, seria

n=1
b
n
este , de asemenea, convergenta si are suma k!
1
k 1

1
k!
=
1
k 1
;
4
0
. a
n
=
1
(n 1)! +n!
=
1
n!

1
(n + 1)!
=f(n) =
1
n!
. Observam ca a
n
= f(n + 1) f(n);
5
0
. a
n
=
n
(2n + 1)!!
=
1
2
_
1
(2n 1)!!

1
(2n + 1)!!
_
. Luand f(n) =
1
2
1
(2n 1)!!
, atunci a
n
= f(n + 1) f(n);
6
0
. a
n
=
n
(n + 1)!
=
1
n!

1
(n + 1)!
= f(n + 1) f(n), unde f(n) =
1
n!
;
7
.
a
n
=
(2n 1)!!
(2n = 2)!!
=
(2n 1)!!
(2n)!!

(2n + 1)!!
(2n + 2)!!
, de unde rezulta f(n) =
(2n 1)!!
(2n)!!
;
104 Ion Craciun
8
0
. a
n
=
(p + 1)(p + 2)...(p +n)
(q + 1)(q + 2)...(q +n)
=
q!
p!

(p +n)!
(q +n)!
= f(n + 1) f(n), unde
f(n) =
1
p q + 1

q!
p!

(p +n)!
(q +n)!
;
9
0
. a
n
= arctg
1
2n
2
= arctg
n
n + 1
arctg
n 1
n
, deci f(x) = arctg
x 1
x
, x [1, +);
10
0
. a
n
= arctg
1
n
2
+n + 1
= arctg
1
n
arctg
1
n + 1
= f(n + 1) f(n), unde f(x) = arctg
1
x
, x [1, +).
Propozit ia 2.14.3. (Leibniz) Seria armonica alternata

n=1
(1)
n1

1
n
este semiconvergenta si are suma
ln 2.
Demonstrat ie. Faptul ca seria armonica alternata este semiconvergenta sa dovedit n Exemplul 2.8.1 si Ex-
emplul 2.5.3. Ramane sa determinam suma s a seriei. Fie atunci s
n
suma part iala de rang n a seriei. Sirul
(s
n
) este convergent si are limita s. Orice subsir al sirului (s
n
) are aceeasi limita s.

In particular, sirul (s
2n
) are
limita egala cu s. Sa remarcam acum ca are loc identitatea evidenta
s
2n
= a
2n
a
n
+ ln 2,
unde a
n
este termenul general al sirului din (2.9) care are ca limita constanta c a lui Euler. Trecand la limita
n ultima egalitate si t inand cont de cele spuse mai sus, rezulta ca s = ln 2. q.e.d.
Propozit ia 2.14.4. (Euler) Seria

n=1
_
1
n
ln
_
1 +
1
n
__
este convergenta si are suma egala cu constanta c a
lui Euler.
Demonstrat ie. Fie s
n
=
n

k=1
_
1
k
ln
_
1 +
1
k
__
. Evident avem
n

k=1
ln
_
1 +
1
k
_
= ln
_
2
1

3
2
...
n + 1
n
_
= ln(n +1),
deci s
n
= a
n
ln
_
1 +
1
n
_
, unde a
n
este termenul general al sirului ce are drept limita constanta c a lui Euler.
Din ultima egalitate, dupa trecere la limita, obt inem lim
n
s
n
= c. q.e.d.
Propozit ia 2.14.5. (Euler) Seria

n=0
1
n!
este convergenta si are suma egala cu numa-rul e.
Demonstrat ie. Fie s
n
= 1+
1
1!
+
1
2!
+... +
1
n!
o suma part iala a seriei date si a
n
=
_
1+
1
n
_
n
termenul general al
sirului studiat n Exemplul 2.1.1 care am vazut ca este convergent catre numarul e. Dar sirul (s
n
) este monoton
strict crescator, deci are limita nita, sau egala cu +. Notam aceasta limita cu e

. Aplicand formula de ridicare


la putere a unui binom, deducem ca a
n
se scrie n forma
a
n
= 1 +
1
1!
+
_
1
1
n
_
1
2!
+... +
_
1
1
n
__
1
2
n
_
...
_
1
n 1
n
_
1
n!
. (2.94)
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 105
Avand n vedere ca pentru k 1, n 1, avem 1
k
n
< 1, vedem ca a
n
< s
n
, de unde, prin trecere la limita,
obt inem
e = lim
n
a
n
lim
n
s
n
= e

. (2.95)
Notam cu a
n
(k) suma primilor k termeni ai expresiei (2.94) a termenului general a
n
al seriei. Avem evident
a
n
(k) a
n
, de unde prin trecere la limita, obt inem
s
k
= lim
n
a
n
(k) lim
n
a
n
= e. (2.96)
Trecand la limita n (2.96) pentru k , deducem
e

= lim
k
s
k
e. (2.97)
Din (2.95) si (2.97) rezulta ca seria

n=0
1
n!
este convergenta si are suma e. q.e.d.
Corolarul 2.14.2. Pentru orice n IN

au loc inegalitat ile


0 < e
_
1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
n!
_
<
1
n!n
. (2.98)
Demonstrat ie. Fie s
n
= 1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
n!
. Se vede ca numarul pozitiv e s
n
admite majorarea
e s
n
<
1
(n + 1)!
_
1 +
1
n + 1
+
1
(n + 1)
2
+...
_
. (2.99)
Seria din membrul drept al lui (2.99) este o serie geometrica cu rat ia subunitara si pozitiva q =
1
n + 1
, deci
convergenta si are suma
1
1 q
=
n + 1
n
. Folosind aceste rezultate n (2.99) deducem (2.98). q.e.d.
Corolarul 2.14.3. Numarul e este irat ional.
Demonstrat ie. Din Corolarul 2.14.2 rezulta ca n IN

,
n
(0, 1) astfel ncat
e = 1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
n!
+

n
n!n
. (2.100)
Presupunem e rat ional, deci p, q IN

, prime ntre ele, cu p/q = e.



Inlocuind n (2.100) pe e cu p/q, unde
n = q, deducem = (q) (0, 1) astfel ncat
p
q
= 1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
q!
+
(q)
q!q
,
deci (q) = q!p q!q
_
1 +
1
1!
+
1
2!
+ ... +
1
q!
_
, de unde rezulta ca (q) este numar ntreg, ceea ce este absurd.
Prin urmare, e este irat ional. q.e.d.
106 Ion Craciun
Observat ia 2.14.2. Utilizand inegalitat ile (2.98), putem calcula valoarea aproximativ a a numarului e.
Exemplul 2.14.2. Sa se calculeze valoarea aproximativa a numarului e cu o eroare mai mica cel mult egala
cu 10
7
, deci cu 6 zecimale exacte.
Solut ie. Admitem drept valoare aproximativa a numaruluilui e o suma part iala s
n
a seriei

n=0
1
n!
si anume acea
diferent a pentru care e s
n
< 10
7
. Folosim n acest scop (2.98). Prin urmare, trebuie sa rezolvam inecuat ia
1
n!n
< 10
7
. Se gaseste ca n 10 ceea ce nseamna
e 1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
10!
, (2.101)
eroarea ind mai mica decat 10
7
. Efectu and calculele n (2.101), gasim ca valoarea aproximativa a numarului
e, cu 6 zecimale exacte, este 2, 718083.
Exemplul 2.14.3. Sa se arate ca seriile

n=1
n
2
n!
si

n=1
n
3
n!
sunt convergente si sa se determine sumele lor.
Solut ie. Seriile sunt convergente n baza criteriului raportului cu limita.
Deoarece n
2
= n(n 1) +n, n IN

, avem
n
2
n!
=
1
(n 2)!
+
1
(n 1)!
, n 2, deci

n=1
n
2
n!
= 1 +
4
2!
+

n=2
n
2
n!
= 3 +

n=2
1
(n 2)!
+

n=2
1
(n 1)!
= 3 +

k=0
1
k!
1 +

k=0
1
k!
= 2 + 2e.
Prin acelasi procedeu vom calcula si suma seriei

n=1
n
3
n!
. Pentru aceasta sa observam ca n IN

, n
3
=
n(n 1)(n 2) + 3n(n 1) +n. Folosind aceasta identitate, deducem:

n=1
n
3
n!
=
1
3
1!
+
2
3
2!
+

n=3
n
3
n!
= 5 +

n=3
1
(n 3)!
+ 3

n=3
1
(n 2)!
+

n=3
1
(n 1)!
= 5e.
2.15 Produsul dupa Cauchy al doua serii numerice
Fie sirurile de numere reale (u
n
)
n0
si (v
n
)
n0
.
Denit ia 2.15.1. Sirul numeric (w
n
)
n0
, unde
w
n
= u
0
v
n
+u
1
v
n1
+... +u
n
v
0
=
n

k=0
u
k
v
nk
, (2.102)
se numeste convolut ia sirurilor (u
n
)
n0
si (v
n
)
n0
.
Capitolul 2. Siruri si serii de numere reale 107
Denit ia 2.15.2. Seria

n=0
w
n
, a c arei termen general w
n
este denit de (2.102), se numeste seria produs a
seriilor

n=0
u
n
si

n=0
v
n
, sau produsul n sens Cauchy al celor doua serii.
Teorema 2.15.1. Daca seriile numerice cu termeni oarecare

n=0
u
n
si

n=0
v
n
sunt absolut convergente, atunci
seria produs

n=0
w
n
este absolut convergenta si suma sa este egala cu produsul sumelor celor doua serii.
Demonstrat ie. Trebuie studiata natura sirului cu termenul general
n

k=0
[w
k
[. Un calcul simplu arata ca
n

k=0
[w
k
[
n

k=0
[u
k
[
n

k=0
[v
k
[. (2.103)
Deoarece seriile

n=0
[u
n
[ si

n=0
[v
n
[ sunt convergente, sirurile sumelor part iale ale lor sunt convergente, deci si
marginite. Prin urmare exista M > 0 si L > 0 astfel ncat
n

k=0
[u
k
[ M si
n

k=0
[v
n
[ L, n IN. (2.104)
Din (2.103) si (2.104), deducem
n

k=0
[w
k
[ M L, n IN. (2.105)
Inegalitatea (2.105) arata ca sirul sumelor part iale al seriei

n=0
[w
n
[ este marginit si, dupa Teorema 2.10.1, seria

n=0
[w
n
[ este convergenta ceea ce arata ca seria

n=0
w
n
este absolut convergenta.
Ramane sa mai aratam ca suma seriei produs

n=0
w
n
este egala cu produsul sumelor seriilor

n=0
u
n
si

n=0
v
n
.
Din criteriul general al lui Cauchy aplicat seriilor convergente

n=0
[u
n
[ si

n=0
[v
n
[ avem ca > 0 N() IN

astfel ncat n [
1
2
N()]
[u
n+1
[ +[u
n+2
[ +... +[u
n+p
[ <

2V
, p IN

(2.106)
si
[v
n+1
[ +[v
n+2
[ +... +[v
n+p
[ <

2U
, p IN

, (2.107)
unde
U =

n=0
[u
n
[, V =

n=0
[v
n
[. (2.108)
108 Ion Craciun
Pe de alt a parte, putem arata ca
n

k=0
w
k

_
n

j=0
u
j
__
n

l=0
v
l
_
=

j+l>n, 0j,ln
u
j
v
l

j+l>n, 0j,ln
[u
j
[[v
l
[. (2.109)
Daca n > N() si j +l > n, cel put in unul din indicii j si l este superior lui
1
2
N(), deci

j+l>n, 0j,ln
[u
j
[[v
l
[
_
[u
[
1
2
N()] + 1
[ +... +[u
n
[
_

_
[v
0
[ +[v
1
[ +... +[v
n
[
_
+
+
_
[v
[
1
2
N()] + 1
[ +... +[v
n
[
_

_
[u
0
[ +[u
1
[ +... +[u
n
[
_
.
(2.110)
Folosind acum (2.106) (2.108), din (2.110), obt inem

j+l>n, 0j,ln
[u
j
[[v
l
[ <

2V
V +

2U
U = , n > N().
(2.111)
Din (2.109) si (2.111), deducem lim
n
_
n

k=0
w
k

_
n

j=0
u
j
__
n

l=0
v
l
__
= 0, din care obt inem
lim
n
n

k=0
w
k
=
_
lim
n
n

j=0
u
j
__
lim
n
n

l=0
v
l
_
. (2.112)
Relat ia (2.112) demonstreaza ultima parte a teoremei. q.e.d.
Observat ia 2.15.1.

In denit ia seriei produs am folosit o notat ie diferit a pentru termenii seriilor, n care
indicele de sumare porneste de la zero. Aceasta notat ie este mai convenabila n denit ia convolut iei si nu
modica nimic din teoria generala dezvoltata anterior.
Teorema 2.15.1 ramane valabila si n cazul cand una din seriile factor este absolut convergenta.
Teorema 2.15.2. (Mertens
12
) Produsul dup a Cauchy al seriilor convergente

n=0
u
n
si

n=0
v
n
, dintre care cel
put in una este absolut convergenta, este serie convergenta cu suma egala cu produsul sumelor seriilor factor.
Denit ia 2.15.3. Se numeste catul n sens Cauchy al seriilor numerice

n=0
u
n
si

n=0
v
n
, n aceasta ordine,
seria numerica

n=0
c
n
cu proprietatea ca produsul dupa Cauchy al acesteia cu cea de a doua serie este prima
serie, adica

n=0
u
n
=
_

n=0
v
n
_

n=0
c
n
_
. Se obisnuieste sa se scrie

n=0
c
n
=

n=0
u
n

n=0
v
n
.
12
Mertens, Franz (1840 1927), matematician german.
Capitolul 3
Elemente de teoria spat iilor metrice
3.1 Denit ia spat iului metric. Proprietat i. Exemple
Fie X o mult ime nevida oarecare ale carei elemente sunt notate cu litere mici ale alfabetului latin, eventual
prevazute cu indici, si
X X = (x, y) : x X, y X,
produsul cartezian al mult imii X cu ea nsasi.
Denit ia 3.1.1. Aplicat ia, funct ia, d : X X IR se numeste distant a, sau metrica pe X, daca sunt
ndeplinite urmatoarele proprietat i numite si axiome:
(M
1
) d(x, y) = 0 x = y;
(M
2
) d(x, y) = d(y, x), (x, y) X X
(proprietatea de simetrie a distant ei);
(M
3
) d(x, z) d(x, y) +d(y, z), (x, y, z) X X X
(inegalitatea triunghiului).
Observat ia 3.1.1. Metrica d pe mult imea nevida X este o funct ie reala de doua variabile denita pe produsul
cartezian X
2
= X X. Mai mult, mult imea valorilor unei metrici d pe mult imea nevida X este n IR
+
.

Intr-adevar, luand z = x n (M
3
) si t inand cont de axiomele (M
1
) si (M
2
), obt inem 0 2d(x, y). Daca , n plus,
x ,= y, din d(x, y) 0 si axioma (M
1
) rezulta evident d(x, y) > 0.
Observat ia 3.1.2. Deoarece d(x, y) 0, oricare ar punctele x, y X, unde (X, d) este un spat iu metric,
axiomei M
1
din Denit ia 3.1.1 i se spune nenegativitate.
Denit ia 3.1.2. Fie d o distant a pe mult imea nevida X.
(i) Numarul real nenegativ d(x, y) se numeste distant a dintre x si y.
(ii) Perechea (X, d) se numeste spat iu metric.
(iii) Elementele unui spat iu metric se numesc puncte.
109
110 Ion Craciun
Denit ia 3.1.3. Se numeste subspat iu metric al unui spat iu metric (X, d) perechea (X

, d

), unde X

este o
submult ime nevid a a lui X, iar d

este restrict ia lui d la mult imea X

.
Observat ia 3.1.3. Daca A X este o submult ime nevida a spat iului metric (X, d), atunci cuplul (A, d
/AA
)
este spat iu metric.

Intr-adevar, restrict ia funct iei d T(X) la mult imea AA


d
/AA
: AA IR, d
/AA
(x, y) = d(x, y), (x, y) AA,
satisface axiomele (M
1
) (M
3
) din Denit ia 3.1.1, deci d
/AA
este o metrica pe mult imea A. Atunci, dupa
Denit ia 3.1.2, perechea (A, d
/AA
) este spat iu metric.
Observat ia 3.1.4. Pe o mult ime nevida X pot denite mai multe distant e. Daca d
1
si d
2
sunt doua metrici
diferite pe X, atunci spat iile metrice (X, d
1
) si (X, d
2
) sunt distincte.
Propozit ia 3.1.1. Daca (X, d) este un spat iu metric si
x
1
, x
2
, ..., x
n
, x, y, z
sunt puncte arbitrare din X, atunci au loc relat iile:
d(x
1
, x
n
) d(x
1
, x
2
) +d(x
2
, x
3
)+ ... +d(x
n1
, x
n
); (3.1)
[d(x
1
, x
2
) d(x
3
, x
4
)[ d(x
1
, x
3
) +d(x
2
, x
4
); (3.2)
[d(x, z) d(y, z)[ d(x, y). (3.3)
Demonstrat ie. Inegalitatea (3.1) este o generalizare a inegalitat ii triunghiului (M
3
).
Pentru n = 2, (3.1) este banala, iar pentru n = 3 este chiar inegalitatea triunghiulara (M
3
). Pentru n 2,
demonstrat ia se face prin induct ie matematica.
Sa aplicam acum inegalitatea (3.1) punctelor x
1
, x
2
, x
3
, x
4
din X. Avem
d(x
1
, x
2
) d(x
1
, x
3
) +d(x
3
, x
4
) +d(x
4
, x
2
),
de unde, t inand cont si de (M
3
), deducem d(x
1
, x
2
) d(x
3
, x
4
) d(x
1
, x
3
) +d(x
2
, x
4
).
Schimband rolurile perechilor de puncte (x
1
, x
2
) si (x
3
, x
4
) si t inand cont iarasi de (M
2
), din ultima inegalitate
gasim
d(x
3
, x
4
) d(x
1
, x
2
) d(x
1
, x
3
) +d(x
2
, x
4
).
Ultimele doua inegalitat i conduc la (3.2).
Inegalitatea (3.3) este consecint a imediata a inegalitat ii (3.2).

Intr-adev ar, daca n (3.2) luam x = x


1
, y = x
3
si x
2
= x
4
= z si t inem cont de axioma (M
1
), obt inem (3.3).
q.e.d.
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 111
Observat ia 3.1.5. Daca X reprezenta mult imea punctelor unui plan si daca, date doua puncte x si y ale
acestui plan, prin d(x, y) nt elegem lungimea segmentului de dreapta care are cele doua puncte ca extremitat i,
atunci (M
3
) mpreuna cu (3.3) exprima un adev ar bine cunoscut din geometria Euclidiana si anume: lungimea
oricarei laturi a unui triunghi este cel put in egala cu valoarea absoluta a diferent ei celorlalte doua
laturi si cel mult egala cu suma acestora. De asemenea, si (3.2) poate interpretata geometric: ntr-un
patrulater oarecare din plan, valoarea absoluta a diferent ei lungimilor a doua din laturi este cel
mult egala cu suma lungimilor celorlalte doua.
Din motivul expus n partea a doua din Obsrvat ia 3.1.5, inegalitatea (3.2) se numeste inegaliatatea patru-
laterului.
Denit ia 3.1.4. Fie (X, d) un spat iu metric si A o submult ime nevida a lui X. Se numeste diametrul mult imii
A elementul
diam A IR, diam A = supd(x, y) : x A, y A.
Prin denit ie, mult imea vida are diametrul egal cu zero, deci diam = 0.
Propozit ia 3.1.2. Fie A si B submult imi ale spat iului metric (X, d). Daca A B, atunci diam A diam B.
Demonstrat ie. Armat ia de mai sus rezulta imediat din Denit ia 3.1.4 si Propozit ia 1.6.2. q.e.d.
Denit ia 3.1.5. Submult imea A din spat iul metric (X, d) se numeste marginita, respectiv nemarginita, daca
diamA < +, respectiv diamA = +.
Observat ia 3.1.6. Orice submult ime a unei mult imi marginite este m arginita.

Intr-adevar, armat ia rezulta din Denit ia 3.1.5 si Propozit ia 3.1.2.


Denit ia 3.1.6. Se numeste distant a dintre submult imile nevide A si B ale spat iului metric (X, d) numarul
nenegativ dist (B, A) [0, +], dist (B, A) = infd(x, y) : x B, y A. Daca una din mult imile A si B este
mult imea vid a, convenim sa spunem ca dist (B, A) = +.
Avem evident dist (B, A) = dist (A, B).
Daca B = x
o
, adica B are un singur element, atunci n loc de dist (B, A) scriem dist (x
0
, A), deci
dist (x
0
, A) = infd(x
0
, x) : x A.
Daca A este mult ime nevida, atunci 0 dist (x
0
, A) < +, iar daca A = convenim ca dist (x
0
, ) = +.
Numarul nenegativ dist (x
0
, A) poate numit n acelasi timp si distant a de la punctul x
0
la submult imea
de puncte A.
112 Ion Craciun
Propozit ia 3.1.3. Fie mult imile
x
0
, x
1
, x
2
X, A X, B X
si spat iul metric (X, d). Atunci, au loc urmatoarele armat ii:
0 dist(x
0
, A) +;
A B =dist(x
0
, B) dist(x
0
, A);
dist(x
0
, x) = d(x
0
, x);
dist(x
0
, A B) = mindist(x
0
, A), dist(x
0
, B);
dist(x
0
, A) = 0 x
0
A;
A ,= =[dist(x
1
, A) dist(x
2
, A)[ d(x
1
, x
2
).
Demonstrat ie. Primele cinci armat ii sunt evidente daca avem n vedere Denit ia 3.1.7.
Sa demonstram ultima armat ie.

In acest sens, e x A, arbitrar.
Din inegalitatea evidenta dist (x
1
, A) d(x 1, x) si axioma (M
3
), deducem
dist (x
1
, A) d(x
1
, x
2
) +d(x
2
, A).
Schimband rolurile lui x
1
si x
2
n aceasta ultima inegalitate si folosind (M
2
), obt inem
dist (x
2
, A) d(x
1
, x
2
) + dist (x
1
, A).
Ultimele doua inegalitat i demonstreaza si cea dea cincea armat ie de mai sus. q.e.d.
Denit ia 3.1.7. Fie x
0
X, > 0 si (X, d) spat iu metric. se numeste bila deschisa, sau simplu bila, cu
centrul n x
0
si raza egala cu , submult imea B(x
0
, ) a lui X denita prin
B(x
0
, ) = x X : d(x, x
0
) < .
Propozit ia 3.1.4. Orice bil a si, n consecint a, orice submult ime a unei bile sunt mult imi marginite.
Reciproc, orice mult ime marginita A este o submult ime a unei bile av and centru ntr-un punct arbitrar x
0
,
iar raza orice num ar mai mare decat dist (x
0
, A) + diamA.
Demonstrat ie. Daca x
1
, x
2
B(x
0
, ), atunci
d(x
1
, x
2
) d(x
1
, x
0
) +d(x
2
, x
0
) < + = 2
care, mpreuna cu Denit ia 3.1.4, dovedeste ca diamB(x
0
, ) 2. Prin urmare, dupa Denit ia 3.1.5, mult imea
B(x
0
, ) este marginita.
Faptul c a orice submult ime a unei bile este mult ime marginita rezulta din Observat ia 3.1.6.
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 113
Fie acum x si y doua puncte arbitrare din mult imea marginita A X si x
0
X, arbitrar, dar xat. Deoarece
pentru orice x A avem
d(x, x
0
) d(x, y) +d(y, x
0
) diamA+d(y, x
0
),
rezulta ca
d(x, x
0
) diamA+ dist (x
0
, A) < ,
ceea ce arata ca A B(x
0
, ), unde este orice numar mai mare decat diamA+ dist (x
0
, A). q.e.d.
Denit ia 3.1.8. Fie (X, d) spat iu metric, x
0
X si > 0. Prin bila nchisa de raz a si centru x
0
, nt elegem
mult imea B(x
0
, ) X denita de
B(x
0
, ) = x X : d(x, x
0
) .
Propozit ia 3.1.5.

Intr-un spat iu metric (X, d) au loc urmatoarele armat ii:
x B(x
0
, ) d(x, x
0
) < ; x B(x
0
, ) d(x, x
0
) ;
B(x
0
, ) B(x
0
, ); 0 <

< =B(x
0
,

) B(x
0
, ).
Demonstrat ie. Aceste armat ii sunt evidente n baza denit iilor de mai sus. q.e.d.
Denit ia 3.1.9. Doua metrici d
1
si d
2
pe aceeasi mult ime X se numesc metrici echivalente, si scriem
d
1
d
2
, daca > 0 () > 0 astfel nc at
B
d1
(x
0
, ()) B
d2
(x
0
, ), x
0
X
si > 0 () > 0 astfel ncat
B
d2
(x
0
, ()) B
d1
(x
0
, ), x
0
X.
Observat ia 3.1.7. Din denit ia metricilor echivalente si proprietat ile operat iilor cu mult imi, rezulta ca relat ia
n mult imea metricilor echivalente pe mult imea nevida X este o relat ie binara reexiva, simetrica si tranzitiva,
deci este o relat ie de echivalent a n mult imea metricilor pe mult imea X.
Propozit ia 3.1.6. O condit ie sucienta ca doua metrici d
1
si d
2
pe aceeasi mult ime nevida X sa e echivalente
este ca sa existe constantele 0 < a b astfel nc at
ad
1
(x, y) d
2
(x, y) b d
1
(x, y), (x, y) X X. (3.4)
114 Ion Craciun
Demonstrat ie. Fie > 0. Daca () =

b
, din partea a doua a inegalitat ii (3.4) si x B
d1
(x
0
, ()) rezulta
d
2
(x
0
, x) < , adica x B
d2
(x
0
, ), de unde tragem concluzia ca B
d1
(x
0
, ()) B
d2
(x
0
, ).
Pentru a obt ine cea de a doua incluziune din Denit ia 3.1.9 este destul sa luam () = a.

Intr-adevar, daca
x B
d2
(x
0
, ()), atunci d
1
(x
0
, x)
1
a
d
2
(x
0
, x) < a() = , adica x B
d1
(x
0
, ). q.e.d.
Observat ia 3.1.8. Inegalitat ile (3.4) reprezinta doar condit ii suciente pentru ca doua metrici d
1
si d
2
pe
aceeasi mult ime nevida X sa e echivalente. Se pot da exemple de metrici echivalente pentru care dubla inegal-
itate din (3.4) sa nu aiba loc.

Intr-adevar, sa consideram X = IR si aplicat iile:


d
1
: IR IR IR, d
1
(x, y) = [x y[, x IR, y IR;
d
2
: IR IR IR, d
2
(x, y) =
[x y[
1 +[x y[
, x IR, y IR.
Este simplu de demonstrat ca aceste doua aplicat ii sunt metrici pe IR.

In acest sens, relat iile (1.85) (1.88)
si Denit ia 3.1.1 rezolva problema n privint a lui d
1
.

In ceea ce priveste aplicat ia d


2
, se arata relativ usor ca satisface axiomele (M
1
) (M
3
) din Denit ia 3.1.1.
Evident
d
2
(x, y) d
1
(x, y), x, y IR,
astfel ca pentru a avea incluziunea B
d1
(x
0
, ()) B
d2
(x
0
, ) putem lua () = .
Pe de alt a parte, se observa ca
d
2
(x, y) < 1, x, y IR,
ceea ce conduce la armat ia evidenta
B
d2
(x
0
, ) = IR, x
0
IR, 1.
Daca 0 < < 1, din x B
d2
(x
0
, ) rezulta
[x x
0
[
1 +[x x
0
[
< , din care deducem [x x
0
[ <

1
, deci
x B
d1
(x
0
,

1
).

In sfarsit, pentru a avea satisfacuta si cea de a doua incluziune din Denit ia 3.1.9 este destul sa luam (),
astfel ncat
()
1 ()
< , aceasta nsemnand ca () poate orice numar pozitiv subunitar cu proprietatea
() <

1 +
.
Prin urmare, am demonstrat ca cele doua metrici sunt echivalente.
Desi aceste metrici sunt echivalente, prima din dubla inegalitate (3.4) nu are loc caci, n caz contrar, avand
n vedere ca d
2
(x, y) < 1, x, y IR, au loc relat iile
d
1
(x, y)
1
a
d
2
(x, y) <
1
a
, x, y IR.
De aici, rezulta inegalitatea
d
1
(x, y) <
1
a
, (x, y) IR IR,
care este falsa.
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 115
Observat ia 3.1.9. Daca dubla inegalitate (3.4) are loc, atunci o forma echivalenta a acestora este
d
2
(x, y) d
1
(x, y) d
2
(x, y), (x, y) X X,
unde =
1
b
, =
1
a
, iar a si b sunt numerele pozitive din (3.4).
Denit ia 3.1.10. Se numeste vecinatate a punctului x
0
din spat iul metric (X, d), o submult ime V a lui X
care include o bila deschis a cu centrul n x
0
si raza r > 0.
Observat ia 3.1.10. Mult imea V X este vecinatate a punctului x
0
din spat iul metric (X, d) daca >
0 astfel nc at B(x
0
, ) V .
O vecinatate a lui x
0
se noteaza cu V (x
0
), sau cu V
x0
.
Mult imea vecinatat ilor punctului x
0
se numeste sistemul de vecinatat i a lui x
0
si se noteaza cu 1(x
0
).
Teorema 3.1.1. Daca (X, d) este un spat iu metric si x
0
X este un punct arbitrar, atunci au loc proprietatele:
(V
1
) V 1(x
0
) si U X astfel nc atV U =U 1(x
0
);
(V
2
) V
1
, V
2
1(x
0
) =V
1
V
2
1(x
0
);
(V
3
) V 1(x
0
) =x
0
V ;
(V
4
) V 1(x
0
) W 1(x
0
), W V, astfel ncat
y W =V 1(y).
Demonstrat ie. Sa aratam (V
1
).
Fie V 1(x
0
) si V U. Din Denit ia 3.1.10 si Observat ia 3.1.10 rezulta ca exista > 0 astfel ncat
B(x
0
, ) V. Cum avem si V U, deducem ca B(x
0
, ) U, ceea ce implica U 1(x
0
).
Demonstram (V
2
).
Fie V
1
, V
2
1(x
0
), arbitrare. Atunci, exista bilele deschise B(x
0
,
1
) V
1
si B(x
0
,
2
) V
2
.
Bila deschisa B(x
0
, ), unde = min
1
,
2
, este inclusa atat n V
1
cat si n V
2
. Prin urmare, B(x
0
, )
V
1
V
2
, ceea ce nseamna ca V
1
V
2
1(x
0
).
Din Denit ia 3.1.10 se vede imediat ca (V
3
) este ndeplinita.
Pentru a demonstra (V
4
), e V 1(x
0
). Atunci,
> 0 astfel ncatB(x
0
, ) V.
Este sucient sa consideram drept W chiar pe B(x
0
, ).
Daca y W, ntrucat d(y, x
0
) < , luand

astfel ncat 0 <

< d(x
0
, y), se observa ca B(y,

)
B(x
0
, ) V, care, dupa Observat ia 3.1.10, conduce la concluzia dorita. q.e.d.
Propozit ia 3.1.7. Oricare bila deschisa dintr-un spat iu metric este vecin atate pentru orice punct al ei.
116 Ion Craciun
Demonstrat ie.

Intr-adevar, daca B(x
0
, ) este o astfel de bila deschisa si y B(x
0
, ), atunci bila deschisa
B(y,

), avand raza astfel ncat 0 <

< d(x
0
, y), are proprietatea: B(y,

) B(x
0
, ) care, dupa Denit ia
3.1.10 si Observat ia 3.1.10, arata ca B(x
0
, ) 1(y). q.e.d.
O not iune deosebit de importanta pentru analiza matematica este si aceea de sistem fundamental de
vecinatat i, sau baza local a, not iune care permite ca ntr-o serie de proprietat i n care intervin vecinatat ile unui
punct x
0
sa se considere elementele unei subfamilii a lui 1(x
0
), subfamilie care are mai put ine elemente, fara
ca proprietat ile considerate sasi schimbe cont inutul.
Denit ia 3.1.11. Fie x
0
(X, d) si 1(x
0
) sistemul vecinatat ilor punctului x
0
. Se spune ca o familie |(x
0
) de
part i ale lui X formeaza un sistem fundamental de vecinatat i, sau o baza locala pentru punctul x
0
, daca
satisface proprietat ile:
|(x
0
) 1(x
0
);
V 1(x
0
) U |(x
0
) astfel nc at U V.
Observat ia 3.1.11. Mult imea bilelor deschise cu centrul ntrun punct x
0
formeaza un sistem fundamental de
vecinatat i al lui x
0
.

Intr-adev ar, dupa Propozit ia 3.1.7, familia |(x


0
) =
_
B(x
0
, ) : IR

+
_
are prima proprietate din Denit ia
3.1.11. Pe de alta parte, din Denit ia 3.1.10, rezulta ca V 1(x
0
) B(x
0
, ) V si luand U = B(x
0
, )
deducem ca si cea de a doua proprietate din Denit ia 3.1.11 este satisfacuta.
Observat ia 3.1.12. Am demonstrat anterior ca perechea (IR, d), unde
d : IR IR IR, d(x, y) = [x y[, xy IR,
este spat iu metric.
Familia |(x
0
) = (x
0
, x
0
+) : IR

+
constituie un sistem fundamental de vecin atat i al lui x
0
IR.
Observat ia 3.1.13.

Intr-un spat iu metric (X, d), familia de bile deschise

|(x
0
) =
_
B
_
x
0
,
1
n
_
: n IN

_
formeaza un sistem fundamental de vecinatat i pentru x
0
X. Mai mult, elementele lui

|(x
0
) pot puse n
corespondent a biunivoca cu mult imea numerelor naturale IN, adica mult imea

|(x
0
) este numarabila.

Intr-adev ar, avem



|(x
0
) 1(x
0
) si
V 1(x
0
) > 0 astfel ncat B(x
0
, ) V.
Dar, dupa axioma lui Arhimede (Observat ia 3.184), (vezi Sect. 1.6) > 0 n
0
IN

astfel ncat sa avem


1
n
0
< . Atunci, se vede imediat ca B
_
x
0
,
1
n
0
_
B(x
0
, ) V, ceea ce arata ca V 1(x
0
) U = B
_
x
0
,
1
n
0
_

|(x
0
) asa fel ncat U V. Deci

|(x
0
) constituie un sistem fundamental de vecinatat i pentru punctul x
0
.

In
particular, daca X = IR si d(x, y) = [x y[, x IR, y IR, atunci

|(x
0
) =
__
x
0

1
n
, x
0
+
1
n
_
: n IN

_
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 117
formeaza un sistem fundamental de vecin atat i pentru x
0
IR, arbitrar. Evident, elementele familiei

|(x
0
) pot
puse n corespondent a biunivoca cu mult imea IN

, deci

|(x
0
) este numarabila.
Denit ia 3.1.12. O mult ime nevida abstracta X se numeste spat iu topologic daca ecarui punct al ei i se
poate atasa o familie de vecin at at i cu propriett ile (V
1
) (V
4
).
Denit ia 3.1.13. Spat iul topologic (X, ) satisface axioma I a numarabilitat ii, sau axioma (C
1
) daca
pentru orice x X se poate indica un sistem fundamental numarabil de vecinatat i ale lui x.
Teorema 3.1.2. Orice spat iu metric (X, d) satisface axioma I a numarabilitat ii.
Demonstrat ie. Rezulta simplu din rezultatele anterioare. q.e.d.
Teorema 3.1.3. (Teorema de separare a spat iilor metrice) Pentru orice doua puncte distincte x si y ale
spat iului metric (X, d) exista vecin atat ile V
x
si V
y
astfel nc at V
x
V
y
= .
Demonstrat ie. Fie = d(x, y). Din (M
1
) rezulta > 0. Atunci, V
x
= B
_
x,

3
_
si V
y
= B
_
y,

3
_
sunt vecina-
tat i ale lui x si respectiv y. Aceste vecin atat i sunt disjuncte caci, n caz contrar, daca V
x
V
y
,= , ar exista
z V
x
V
y
, adica ar exista z V
x
si z V
y
. Prin urmare, d(x, z) <

3
si d(y, z) <

3
.

In acest caz am avea
= d(x, y) d(x, z) +d(y, z) <

3
+

3
=
2
3
,
ceea ce ar conduce la contradict ia 1 <
2
3
. q.e.d.

In continuare prezentam exemple de spat ii metrice frecvent utilizate pe parcurs.


Pana acum am denit spat iul metric (IR, d), unde d este metrica obisnuita pe IR.
Intent ion am sa prezentam structuri de spat iu metric ale mult imii IR
n
.
Ment ion am ca, de aici nainte, un element al mult imii IR
n
, de forma (x
1
, x
2
, ..., x
n
), se noteaza prin x. Prin
urmare,
x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IR
n
.
Exemplul 3.1.1. (Spat iul metric IR
n
). Funct ia d : IR
n
IR
n
IR, denita prin
d(x, y) =

_
n

k=1
(x
k
y
k
)
2
, (3.5)
unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) si y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) sunt elemente arbitrare din IR
n
, este metrica pe IR
n
, deci perechea
(IR
n
, d) este spat iu metric.
118 Ion Craciun
Solut ie. Sa aratam ca aplicat ia d denit a de (3.5) satisface axiomele (M
1
) (M
3
) din Denit ia 3.1.1.

In primul rand se vede ca d(x, y) 0, x IR


n
si y IR
n
. Apoi:
d(x, y) = 0 (x
k
= y
k
, k 1, n) x = y.
Asadar, funct ia d din (3.5) satisface axioma (M
1
).

In privint a lui (M
2
), lucrurile stau foarte simplu pentru ca
d(x, y) =

_
n

k=1
(x
k
y
k
)
2
=

_
n

k=1
(y
k
x
k
)
2
= d(y, x), (x, y) IR
n
IR
n
.
Sa demonstram acum (M
3
). Trebuie sa aratam ca (x, y, z) IR
n
IR
n
IR
n
, unde z = (z
1
, z
2
, ..., z
n
),
avem
d(x, y) d(x, z) +d(z, y), (3.6)
adica

_
n

k=1
(x
k
y
k
)
2

_
n

k=1
(x
k
z
k
)
2
+

_
n

k=1
(z
k
y
k
)
2
. (3.7)
Daca notam a
k
= x
k
z
k
, b
k
= z
k
y
k
, k 1, n, atunci x
k
y
k
= a
k
+b
k
si inegalitatea (3.7) este echivalenta
cu

_
n

k=1
(a
k
+b
k
)
2

_
n

k=1
a
2
k
+

_
n

k=1
b
2
k
, (3.8)
sau cu
n

k=1
(a
k
+b
k
)
2

k=1
a
2
k
+
n

k=1
b
2
k
+ 2

_
n

k=1
a
2
k

_
n

k=1
b
2
k
(3.9)
care, mai departe, este echivalenta cu
n

k=1
a
k
b
k

_
n

k=1
a
2
k

_
n

k=1
b
2
k
. (3.10)
Vom demonstra inegalitatea:
[
n

k=1
a
k
b
k
[

_
n

k=1
a
2
k

_
n

k=1
b
2
k
. (3.11)
Mai ntai, sa remarcam ca daca a
k
= 0, k 1, n, inegalitatea (3.11) este satisfacuta ca egalitate.
Pentru a demonstra (3.11) cand nu tot i a
i
, (i =1, n), sunt nuli, pornim de la funct ia : IR IR, denita
prin
(t) =
n

k=1
(a
k
t b
k
)
2
, t IR.
Se observa ca
(t) 0, t IR. (3.12)
Dar,
(t) = (
n

k=1
a
2
k
)t
2
2(
n

k=1
a
k
b
k
)t +
n

k=1
b
2
k
,
ceea ce arata ca este funct ie de gradul al doilea cu coecientul termenului de gradul doi, pozitiv. Atunci,
(3.12) este echivalenta cu 0, unde

4
= (
n

k=1
a
k
b
k
)
2

k=1
a
2
k

b
2
k
,
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 119
din care, dupa trecerea unui grup de termeni n membrul al doilea si extragerea radacinii patrate, rezulta (3.11).
Deoarece funct ia modul are proprietatea x [x[, x IR, din (3.11) rezulta (3.10).
Sa observam ca (3.11) este inegalitatea CauchyBuniakowski
1
Schwarz
2
asa cum a fost prezentata n man-
ualul de algebra elementara.
Rat ionamentul facut mai sus arata ca axioma (M
3
) este satisfacuta, deci aplicat ia d din (3.5) este metrica
pe IR
n
, adica (IR
n
, d) este spat iu metric. Aplicat ia d se numeste metrica Euclidian a pe IR
n
.

In cazul n = 1, metrica Euclidiana devine d(x, y) = [x y[, x IR, y IR, adica metrica obisnuita
pe IR, iar n cazul n = 2, avand n vedere corespondent a ntre punctele unui plan si perechile de numere reale
(x
1
, x
2
) = x, elemente ale lui IR
2
= IR IR, rezulta ca d(x, y) =
_
(x
1
y
1
)
2
+ (x
2
y
2
)
2
, y = (y
1
, y
2
), este
distant a Euclidiana dintre punctele M
1
(x
1
, x
2
) si M
2
(y
1
, y
2
).
Exercit iul 3.1.1. (Metrici echivalente pe IR
n
) Sa se arate ca aplicat iile:
d
1
: IR
n
IR
n
IR, d
1
(x, y) = max[x
k
y
k
[ : k 1, n;
d
2
: IR
n
IR
n
IR, d
2
(x, y) =
n

k=1
[x
k
y
k
[,
n care x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IR
n
, y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) IR
n
, sunt metrici pe IR
n
. Aratat i apoi ca d, d
1
si d
2
sunt metrici echivalente pe IR
n
, iar n cazul n = 2 sa se reprezinte grac, n acelasi reper cartezian din plan,
mult imile: B(0, ); B
1
(0, ); B
2
(0, ); B(x
0
, ); B
1
(x
0
, ); B
2
(x
0
, ) si sa se puna n evident a concluziile din
Propozit ia 3.1.6.
Indicat ie. Se verica cu usurint a ca d
1
si d
2
satisfac axiomele (M
1
)(M
3
) si apoi se arata ca au loc inegalitat ile:
d
1
(x, y) d(x, y)

nd
1
(x, y); d(x, y) d
2
(x, y)

nd(x, y),
oricare ar punctele x si y din IR
n
.

In ce priveste reprezentarile grace ale mult imilor indicate, acestea se pot face lesne cu ajutorul cunostint elor
elementare de geometrie analitica.
Denit ia 3.1.14. Fie spat iul metric (X, d), mult imea nevida A si T(A, X), mult imea funct iilor denite pe A
cu valori n X. Funct ia f T(A, X) se numeste marginita daca mult imea valorilor sale, f(A) = Imf X,
este o mult ime marginita n spat iul metric (X, d).
Exemplul 3.1.2. (Spat iul metric al funct iilor marginite). Fie A o mult ime nevida oarecare, (X, d) un
spat iu metric arbitrar si T(A, X) mult imea funct iilor denite pe A cu valori n X. Introducem mult imea
/(A, X) = f T(A, X) : f funct ie marginita .
Aplicat ia
: /(A, X) /(A, X) IR,
(f, g) = supd(f(x), g(x)) : x A
(3.13)
este o metric a pe mult imea /(A, X), numita metrica convergent ei uniforme, sau metrica lui Cebasev
3
.
1
Buniakowski, Victor Iakovlevici (18041889), matematician rus.
2
Schwarz, Karl Herman Amandus (18431921), matematician german, cunoscut mai ales pentru contribut iile sale n analiza
complexa.
120 Ion Craciun
Solut ie. Mai ntai, din (3.13) se vede ca
(f, g) 0, f /(A, X), g /(A, X),
iar
(f, g) = 0 d(f(x), g(x)) = 0, x A
f(x) = g(x), x Af = g,
deci axioma (M
1
) este ndeplinita.
Din (3.13) rezulta
(f, g) = (g, f), f, g /(A, X),
ceea ce arata ca si (M
2
) este satisfacuta.
Fie elementele arbitrare f, g si h din /(A, X). Din faptul ca d este metrica pe X, iar f(x), g(x), h(x), x
A, sunt puncte ale lui X, rezulta
d(f(x), g(x)) d(f(x), h(x)) +d(h(x), g(x)), x A.
Dar, pentru orice x A, avem:
d(f(x), h(x)) supd(f(x), h(x)) : x A = (f, h);
d(h(x), g(x)) supd(h(x), g(x)) : x A = (h, g).
Prin urmare,
d(f(x), g(x)) (f, h) +(h, g), x A,
din care rezulta
(f, g) (f, h) +(h, g),
ceea ce arata ca aplicat ia din (3.13) satisface (M
3
). Deoarece are proprietat ile (M
1
) (M
3
), rezulta ca este
o metrica pe /(A, X), deci cuplul (/(A, X), ) este spat iu metric.
Exemplul 3.1.3. (Spat iul metric al funct iilor reale marginite). Fie A o mult ime nevida oarecare si B(A)
mult imea tuturor funct iilor reale denite pe A, marginite, adica funct ii de forma f : A IR cu proprietatea ca
mult imea f(A) = Im f IR este marginita n spat iul metric (IR, d), d(y
1
, y
2
) = [y
1
y
2
[, y
1
IR, y
2
IR,
ceea ce arata ca f B(A) sup[f(x)[ : x A < +. Atunci, aplicat ia
: B(A) B(A) IR, (f, g) = sup[f(x) g(x)[ : x A (3.14)
este o distant a pe B(A).
Solut ie.

Intr-adevar, daca facem observat ia ca B(A) este un caz particular de mult ime /(A, X), atunci
faptul ca din (3.13) este metrica pe B(A) rezulta din Exemplul 3.1.2.

In particular, daca A = [a, b] IR si
C([a, b]) B([a, b]) este mult imea funct iilor reale continue denite pe compactul [a, b], metrica indusa pe C[a, b],
notata tot cu , este
(f, g) = max[f(x) g(x)[ : x [a, b], f, g C([a, b]),
aceasta ind astfel datorita teoremei lui Weierstrass pentru funct iii reale de variabila reala si pe care o vom
relua ntr-un context mai general n capitolul urmator.
3
Cebasev, Pafnuti Lvovici (18211894), renumit matematician rus.
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 121
Exercit iul 3.1.2. Fie spat iile metrice (X
1
, d
1
), (X
2
, d
2
), ... (X
n
, d
n
),
X = X
1
... X
n
,
produsul cartezian al mult imilor X
1
, ..., X
n
, iar x = (x
1
, ..., x
n
) si y = (y
1
, ..., y
n
), elemente ale lui X.
Sa se arate ca aplicat iile
d : X X IR, d(x, y) =

_
n

i=1
d
2
i
(x
i
, y
i
);
d

: X X IR, d

(x, y) = maxd
i
(x
i
, y
i
) : (i =1, n);
d

: X X IR, d

(x, y) =
n

i=1
d
i
(x
i
, y
i
);
d

: X X IR, d

(x, y) =
n

i=1
1
2
i

d
i
(x
i
, y
i
)
1 +d
i
(x
i
, y
i
)
,
sunt metrici pe mult imea X.
Ce devin aceste metrici cand X
1
= X
2
= ... = X
n
= IR si metricile d
1
, d
2
, ..., d
n
sunt identice cu metrica
obisnuita din IR?
Indicat ie. Folosind inegalitatea CauchyBuniakowskiSchwarz si proprietat ile funct iei max, se demonstreaza
ca proprietat ile (M
1
) (M
3
) sunt satisfacute de catre oricare din funct iile d, d

, d

si d

In cazul particular ment ionat, se compara rezultatele obt inute dupa nlocuiri cu cele din Exemplul 3.1.1.
Metrica d

se va relua ntr-un alt exemplu.


3.2 Denit ia spat iului liniar (vectorial). Proprietat i. Exemple
Fie (IK, +, ) un corp comutativ, sau camp ale carui elemente sunt notate cu litere mici ale alfabetului grec,
eventual prevazute cu indici inferiori si al carui element neutru la adunare este 0, iar 1 este elementul unitate.
Elementele lui IK se numesc scalari, iar campul IK domeniu de operatori. Fie, de asemenea, V o mult ime
nevida ale carei elemente sunt notate cu litere ale alfabetului latin, supraliniate, si prevazute eventual cu indici
inferiori.
Denit ia 3.2.1. Mult imea nevida V se numeste spat iu liniar peste campul de scalari IK, sau spat iu
vectorial peste campul de scalari IK, daca pe V sunt denite doua legi de compozit ie, una binara interna,
numita adunarea elementelor lui V, notata cu +, cu proprietatea ca perechea (V, +) este grup abelian si cealalta,
externa, numit a produsul elementelor lui V cu scalari din IK, notata cu , si care are proprietat ile:
1 u = u, u V, 1 IK; (3.15)
( u) = ( ) u = u, , IK, u V ; (3.16)
( +) u = u + u, , IK, u V ; (3.17)
(u +v) = u + v, IK, u, v V. (3.18)
Relat iile (3.15), (3.16), (3.17), (3.18), n aceasta ordine, au urmatoarele interpretari:
122 Ion Craciun
identitate;
asociativitatea scalarilor;
distributivitatea produsului elementelor mult imii V cu scalari din IK fat a de adunarea elementelor din IK;
distributivitatea produsului elementelor mult imii V cu scalari din IK fat a de adunarea elementelor lui V.
Desi operat iile din K si operat iile din V sunt notate cu aceleasi simboluri, nu se poate face confuzie ntre
acestea.
Perechii (, u) IK V i se asociaza n mod unic, prin legea de compozit ie externa pe V cu domeniul de
operatori IK, elementul u V, dar acesta se poate scrie e n forma u, e u , e u.
Elementele unui spat iu liniar V peste campul IK se numesc vectori, iar lui V i se mai spune spat iu vectorial
peste campul de scalari IK.
Elementul nul 0 al grupului abelian aditiv (V, +) se numeste vectorul nul, iar elementul simetric elementului
u V n raport cu adunarea din V , notat cu u, se numeste opusul vectorului u.
Daca avem IK = IR, atunci spat iul vectorial corespunzator V se numeste spat iu vectorial real; cand IK este
corpul comutativ al numerelor complexe, spat iul liniar corespunzator se numeste spat iu vectorial complex. Ori
de cate ori nu se precizeaza n mod explicit campul IK se subnt elege ca este IR.
Un spat iu liniar V peste campul de scalari IK se va numi, mai simplu, IKspat iu liniar V sau, si mai simplu,
spat iul liniar V/IK.
Observat ia 3.2.1.

Intr-un IKspat iu liniar V , vectorul nul 0 este unic, iar opusul u al unui vector u V
este, de asemenea, unic.

Intr-adevar, aceasta armat ie rezulta din Teorema 1.5.1.


Observat ia 3.2.2. Un corp comutativ (IK, +, ) este spat iu vectorial peste el nsusi.

In particular, IR este spat iu
liniar real.

Intr-adevar, daca analizam axiomele care denesc structura algebrica de corp comutativ, si anume Denit ia
1.5.8, constatam ca cele care denesc spat iul liniar peste campul IK se regasesc n totalitate printre proprietat ile
ternei (IK, +, ), considerata corp comutativ.
Propozit ia 3.2.1.

In spat iul liniar V/IK au loc armat iile:
0 u = 0, u V ; (3.19)
0 = 0, IK; (3.20)
(1)u = u, u V ; (3.21)
u = 0 = 0, sau u = 0. (3.22)
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 123
Demonstrat ie. Din (3.15), (3.17) si axiomele care denesc campul IK, avem egalitat ile
u + 0u = 1u + 0u = (1 + 0)u = 1u = u,
rezultat care, daca l confruntam cu Observat ia 3.2.1, arata ca 0u este vectorul nul din V, deci (3.19) este
adevarata.

In mod analog se demonstreaza (3.20).


Din (3.15), (3.17), (3.19) si faptul ca mult imea IK este corp comutativ, deducem:
u + (1)u = 1u + (1)u =
_
1 + (1)
_
= 0u = 0,
de unde n baza Observat iei 3.2.1, rezulta (3.21).
Daca = 0, sau u = 0, rezulta ca u = 0. Sa presupunem, n sfarsit, ca u = 0 si sa aratam ca = 0, sau
u = 0. Daca ,= 0,
1
IK cu proprietatea
1
= 1 K.

Inmult ind la stanga n u = 0 cu
1
si folosind
(3.16) si (3.15), deducem u = 0. Daca ns a u ,= 0, din u = 0 rezulta = 0, caci n caz contrar, rat ionand ca
mai sus, deducem u = 0, ceea ce contrazice ipoteza facuta asupra lui u. q.e.d.
Teorema 3.2.1. Daca V este IK spat iu liniar, mult imea
V
n
= V V ... V
. .
de n ori
este , de asemenea, un IK spat iu liniar.
Demonstrat ie. Elementele oarecare u si v ale mult imii V
n
au formele
u = (u
1
, u
2
, ..., u
n
),
v = (v
1
, v
2
, ..., v
n
),
unde u
i
, v
i
, cu i 1, 2, ..., n sunt 2n vectori din V.
Denim adunarea n V prin
(u, v) V
n
V
n
u +v,
unde
u +v = (u
1
+v
1
, u
2
+u
2
, ..., u
n
+v
n
), u V
n
, v V
n
.
Din modul cum a fost denita adunarea n V
n
deducem ca aceasta este lege de compozit ie binara interna
pe V
n
, adica
+ : V
n
V
n
V
n
.
Se constata imediat ca (V
n
, +) este grup abelian deoarece adunarea n V
n
satisface axiomele care denesc
not iunea de grup abelian.
Elementul nul n V
n
este 0 = (0, 0, ..., 0), iar opusul elementului u = (u
1
, u
2
, ..., u
n
) V
n
este u =
(u
1
, u
2
, ..., u
n
) care se vede ca este, de asemenea, element al lui V
n
.
Denim operat ia de nmult ire a elementelor lui V
n
cu scalari din IK, prin
(, u) IK V
n
u, unde u = (u
1
, u
2
, ..., u
n
),
din care rezulta ca ca operat ia de nmult ire a elementelor lui V
n
cu scalari din IK este o lege de compozit ie
externa pe V
n
, cu domeniu de operatori IK.
Din modul cum sa denit aceasta lege si folosind faptul ca V este spat iu vectorial peste campul IK, deducem
cu usurint a ca (3.15) (3.18) sunt vericate, deci V
n
este spat iu liniar peste campul IK. q.e.d.
124 Ion Craciun
Observat ia 3.2.3. Mult imea IK
n
este IKspat iu vectorial.

In particular, IR
n
este spat iu vectorial real.

Intr-adevar, aceste armat ii rezulta din Observat ia 3.2.2 si Teorema 3.2.1.


Denit ia 3.2.2. Submult imea nevida S V se numeste subspat iu liniar al spat iului liniar V/IK daca cele
doua legi de compozit ie care denesc pe V ca spat iu liniar, induc pe S o structura algebrica de IK spat iu liniar.
Se poate demonstra fara dicultate ([9, p. 40]) rezultatul urmator.
Teorema 3.2.2. Fie V un IK spat iu liniar si S o submult ime nevida a lui V. Mult imea S este subspat iu liniar
al lui V daca si numai daca
u +v S, IK, u S, v S.
Exemplul 3.2.1. (Spat iul vectorial s al sirurilor de numere reale) Mult imea s a tuturor sirurilor de
numere reale este spat iu vectorial.
Solut ie. Denim adunarea n s n modul urmator: e a = (a
n
) si b = (b
n
) doua siruri numerice arbitrare; prin
suma celor doua siruri se nt elege sirul c = (c
n
) al carui termen general este c
n
= a
n
+b
n
, n 1. Prin urmare,
adunarea este lege de compozit ie binara interna pe s si, se constata usor ca , cuplul (s, +) este grup abelian.
Produsul dintre sirul a = (a
n
) si numarul real este sirul b = (b
n
) al carui termen general este b
n
=
a
n
, n 1. Din nou constatam cu usurint a ca operat ia de nmult ire a elementelor lui s cu scalari din IR
satisface (3.15) (3.18). Prin urmare, dupa Denit ia 3.2.1, s este IRspat iu liniar.
Daca notam cu m submult imea lui s formata din toate sirurile marginite si aplicam Teorema 3.2.2, constatam
ca aceasta este subspat iu liniar al lui s.
Fie acum c
0
submult imea lui m alcatuita din toate sirurile convergente la zero. Din nou, folosind rezultatele
din primul paragraf al capitolului al doilea si Teorema 3.2.2, constatam ca c
0
este subspat iu liniar al lui m, deci
si al lui s.
Exercit iul 3.2.1. Sa se arate ca submult imea l
2
a lui s data de:
l
2
= a = (a
n
)
n1
: a
n
IR si

n=1
a
2
n
< +
este subspat iu liniar al lui s.
Solut ie. Aplicam Teorema 3.2.2. Daca a, b l
2
si IR sunt elemente arbitrare, atunci a + b este
sirul care are termenul general a
n
+ b
n
. Pentru a arata ca seria

n=1
( a
n
+ b
n
)
2
este convergenta, aplicam
criteriul general de convergent a al unei serii numerice al lui Cauchy din Teorema 2.7.1. Pentru aceasta calculam
n+p

k=n+1
( a
k
+b
k
)
2
. Avem
n+p

k=n+1
( a
k
+b
k
)
2
=
2
n+p

k=n+1
a
2
k
+ 2
n+p

k=n+1
a
k
b
k
+
n+p

k=n+1
b
2
k
,
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 125
din care, daca folosim inegalitatea (3.11) a lui CauchyBuniakowskiSchwarz, obt inem
n+p

k=n+1
( a
k
+b
k
)
2

2
n+p

k=n+1
a
2
k
+ 2[[

_
n+p

k=n+1
a
2
k

_
n+p

k=n+1
b
2
k
+
n+p

k=n+1
b
2
k
. (3.23)
Deoarece a = (a
n
) l
2
, b = (b
n
) l
2
, deducem ca pentru orice > 0 exista N
2
() IN

asa fel ncat


n+p

k=n+1
a
2
k
<

4
2
, n > N
1
() si p IN

. (3.24)
Pentru acelasi > 0 N
2
() IN

astfel ncat
n+p

k=n+1
b
2
k
<

4
, n > N
2
() si p IN

. (3.25)
Atunci, pentru N() = maxN
1
(), N
2
(), (3.24) si (3.25) au loc simultan, iar din (3.23) (3.25) deducem
n+p

k=n+1
(a
k
+b
k
)
2
<
2

4
2
+ 2

2

2
+

4
= , (3.26)
Relat ia (3.26), mpreuna cu criteriul general al lui Cauchy de convergent a a unei serii numerice, demonstreaza
ca seria numerica

n=1
(a
n
+b
n
)
2
< +, deci a +b l
2
, care, dupa Teorema 3.2.2, arata ca l
2
este subspat iu
liniar al spat iului liniar s.
Exemplul 3.2.2. (Spat iul vectorial T(A, V )) Fie A o mult ime nevida arbitrara, V/IK un spat iu vectorial
si T(A, V ) mult imea funct iilor denite pe A cu valori n V. Atunci, T(A, V ) este IKspat iu vectorial.
Solut ie.

Intr-adevar, daca f T(A, V ), g T(A, V ), atunci denim suma lor, notata f + g, ca ind funct ia
denita pe A ale carei valori se determina dupa legea
(f +g)(x) = f (x) +g(x), x A.
Deoarece f (x) V si g(x) V rezulta f (x) + g(x) V , deci (f + g)(x) V, x A, ceea ce arata ca
f +g T(A, V ).

In baza faptului ca (V, +) este grup abelian rezulta ca
_
T(A, V ), +
_
este, de asemenea, grup
abelian. Elementul nul al acestui grup este funct ia nula 0 : A V denita prin 0(x) = 0 V, x A, iar
opusul elementului f T(A, V ) este elementul f : A V denit de (f )(x) = f (x), x A.
Denim produsul elementului f T(A, V ) cu scalarul IK, elementul notat prin f , dat de (

f)(x) =
f (x), x A. Rezulta ca f T(A, V ), IK si

f T(A, V ) si ca operat ia externa astfel introdusa
satisface (3.15) (3.18). Prin urmare, T(A, V ) este IKspat iu vectorial.

In particular, daca V = IR, mult imea
T(A, IR) = T(A) este spat iu liniar real.
Denit ia 3.2.3. Fie V un Kspat iu liniar si u
1
, u
2
, ..., u
p
, v V . Spunem ca vectorul v este combinat ie
liniara a vectorilor u
1
, u
2
, ..., u
p
daca exista p scalari
i
IK, i 1, p, astfel ncat
v =
p

i=1

i
u
i
.
126 Ion Craciun
Denit ia 3.2.4. Fie spat iul vectorial V/IK. Sistemul de vectori S
p
= u
1
, u
2
, ..., u
p
V se numeste liniar
dependent, sau vectorii u
1
, u
2
, ..., u
p
se numesc liniar dependent i daca exista scalarii
j
IK, j 1, p, nu
tot i nuli, asa fel ncat
p

i=1

j
u
j
= 0. (3.27)
Denit ia 3.2.5. Daca egalitatea (3.27) are loc atunci si numai atunci cand
j
= 0, j 1, p, sistemul de
vectori S
p
= u
1
, u
2
, ..., u
p
se numeste liniar independent.

In aceasta situat ie, vectorii u
1
, u
2
, ..., u
p
se
numesc liniar independent i.
Denit ia 3.2.6. Un sistem innit de vectori din IKspat iul vectorial V se numeste liniar independent daca
orice subsistem nit al sau este liniar independent.
Denit ia 3.2.7. IKspat iul liniar V se numeste nit dimensional daca exista numarul natural n = dim V
cu proprietatea ca numarul maxim de vectori liniar independent i din V este n. Numarul natural n = dim V se
numeste dimensiunea IKspat iului vectorial nit dimensional V.
Daca V = 0, atunci dim V = 0. Daca S V este subspat iu liniar al IKspat iului vectorial V, atunci
dim S dim V.
Putem arma ca spat iul liniar V peste campul IK este nit dimensional si are dimensiunea egala cu n daca
exista n vectori liniar independent i si orice sistem format din n + 1 vectori ai lui V este liniar dependent.
Denit ia 3.2.8. Se numeste baza n spat iul liniar nenul ndimensional V/IK, orice sistem format din n
vectori din V, liniar independent i.
Teorema 3.2.3. Condit ia necesar a si sucienta ca sistemul nit de vectori B = u
1
, u
2
, ..., u
n
V sa e baz a
a spat iului liniar V/IK este ca orice vector x V sa se exprime n mod unic ca o combinat ie liniara de vectorii
sistemului B, de forma
x = x
1
u
1
+x
2
u
2
+... +x
n
u
n
, (3.28)
unde x
i
IK, i 1, n.
Demonstrat ie. Necesitatea. Daca B = u
1
, u
2
, ..., u
n
este baza n spat iul liniar V/IK, atunci din Denit ia
3.2.7 si Denit ia 3.2.8 rezulta ca sistemul de vectori S
n+1
= x, u
1
, u
2
, ..., u
n
V, unde x este vector arbitrar
din V, este liniar dependent. Atunci, dupa (3.27), exista scalarii ,
1
,
2
, ...,
n
din IK, nu tot i nuli, astfel ncat
x +
n

i=1

i
u
i
= 0. (3.29)
Scalarul IK din (3.29) nu poate nul caci n caz contrar, ar rezulta ca B este sistem de vectori liniar
dependent. Notand x
i
=
1

i
, i 1, n, din (3.29) obt inem (3.28).
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 127
Sa aratam ca scrierea (3.28) este unica. Presupunem contrariul si anume ca vectorul x se poate scrie si n
forma
x = y
1
u
1
+y
2
u
2
+... +y
n
u
n
. (3.30)
Atunci, din (3.28), (3.30) si Propozit ia 3.2.1, deducem
n

i=1
(x
i
y
i
)u
i
= 0. (3.31)
Deoarece B este baza, din (3.31), Denit ia 3.2.8 si Denit ia 3.2.5 rezulta y
i
x
i
= 0, i 1, n, adica y
i
= x
i
, i
1, n, ceea ce arata ca scrierea (3.28) este unica.
Sucient a. Daca orice vector x V/IK se exprima n mod unic n forma (3.28), vectorul nul 0 are aceeasi
proprietate, deci egalitatea
0 =
1
u
1
+
2
u
2
+... +
n
u
n
(3.32)
coroborata cu egalitatea
0 = 0u
1
+ 0u
2
+... + 0u
n
,
evidenta n baza lui (3.19), conduce la concluzia
1
=
2
= ... =
n
= 0.
Cu alte cuvinte, (3.32) are loc daca si numai daca tot i scalarii
i
, i 1, n sunt nuli ceea ce, dupa Denit ia
3.2.5, atrage ca B este sistem de vectori liniar independent.
Cum, n baza lui (3.28), nu pot exista n + 1 vectori ai lui V, liniar independent i, rezulta ca B este baza n
V/IK. q.e.d.
Denit ia 3.2.9. Daca B = u
1
, u
2
, ..., u
n
este o baza n spat iul liniar V/IK de dimensiune n IN

si x V,
atunci scalarii unic determinat i x
1
, x
2
, ..., x
n
astfel ncat sa aiba loc (3.29) se numesc coordonatele vectorului
x n baza B si scriem acest fapt e n forma (3.28), e n forma
x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
)
B
.
Propozit ia 3.2.2. Daca x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
)
B
si y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
)
B
sunt doi vectori arbitrari din spat iul
vectorial ndimensional V/IK, iar IK este un scalar arbitrar, atunci
_
x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, ..., x
n
+y
n
)
B
,
x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
)
B
.
(3.33)
Demonstrat ie. Egalitat ile (3.33) rezulta imediat n baza armat iilor de mai sus. q.e.d.
Observat ia 3.2.4. Daca n spat iul liniar V/IK, nit dimensional, este xata o baza, atunci operat iile din V
se dau prin operat ii corespunzatoare pe coordonate.
Denit ia 3.2.10. Spat iul vectorial V peste campul de scalari IK se numeste innit dimensional daca exista
un sistem innit de vectori, liniar independent.

In acest caz dim V = +.
128 Ion Craciun
Denit ia 3.2.11. Se numeste baza innita ntr-un spat iu liniar V/IK un sistem innit liniar independent de
vectori din V.
Observat ia 3.2.5. Spat iul liniar V/IK este innit dimensional daca are o baza innita. Spat iul liniar V/IK
are dimensiunea nita n IN

daca n el exista o baza formata din n vectori.


Observat ia 3.2.6. Se poate demonstra ca n orice spat iu vectorial nenul V/IK exista cel put in o baza si ca
data o baza n V se pot construi alte baze [9, p. 49], numarul acestora ind innit. De asemenea, oricare
doua baze ale aceluiasi spat iu vectorial, de dimensiune nita, cont in acelasi numar de vectori, num ar care este
dimensiunea spat iului respectiv.
Observat ia 3.2.7. Dimensiunea IKspat iului liniar V este cardinalul bazelor sale.
Observat ia 3.2.8. Daca B si B

sunt doua baze ale IKspat iului vrctorial V, atunci ele sunt cardinal echivalente
n sensul c a exista o aplicat ie bijectiva f T(B, B

).
Observat ia 3.2.9.

Intr-un spat iu vectorial ndimensional V/IK n care o baz a este B = u
1
, u
2
, ..., u
n
,
exprimarea (3.28) a unui vector x V n baza B se poate scrie, cel put in formal, n modul:
x = uX, (3.34)
unde u = (u
1
, u
2
, ..., u
n
) V
n
, X este matricea coloana si cu n linii avand ca elemente coordonatele vectorului
x n baza B, iar prin produsul dintre vectorul u V
n
si matricea unicolonara X nt elegem desigur vectorul
x V dat de membrul doi al lui (3.28), adica
x = uX =
n

i=1
u
i
x
i
=
n

i=1
x
i
u
i
.
Exemplul 3.2.3. (Spat iul liniar al matricelor de acelasi tip) Mult imea /
m,n
(IK), a matricelor de acelasi
tip mn, cu elemente din campul IK, este IKspat iu liniar de dimensiune m n.
Solut ie. O matrice de tipul mn cu elemente din IK este o aplicat ie f : M N IK, unde M = 1, 2, ..., m
si N = 1, 2, ..., n, m IN

, n IN

. Se vede ca mult imea /


m,n
(IK) a tuturor matricelor de acelasi tip mn
cu elemente din IK este de fapt mult imea T
_
M N, IK
_
care este spat iu liniar peste campul IK daca avem n
vedere rezultatele din Exemplul 3.2.2 si Observat ia 3.2.2.
Deoarece mult imea valorilor lui f /
m,n
(IK) se poate organiza sub forma unui tabel dreptunghiular
alcatuit din m linii si n coloane, astfel ncat la intersect ia liniei i cu coloana j sa se gaseasca valoarea funct iei
f n perechea (i, j) M N, o matrice se poate nota prin A =| a
ij
|
mn
, i 1, m, j 1, n. Indicele i este
evident indice de linie al matricei, j este indice de coloana, iar a
ij
se numeste elementul de pe linia i si
coloana j al matricei A.
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 129
Sa aratam acum ca dim/
m,n
(IK) = m n. Pentru aceasta introducem sistemul B de matrice
B = E
11
, E
12
, ..., E
mn
/
m,n
(IK), (3.35)
unde matricea E
ij
/
m,n
(IK) are toate elementele egale cu zero cu except ia celui de pe linia i si coloana j
care este egal cu 1 IK. Evident, B are m n elemente.
Sistemul de matrice B din (3.35) este liniar independent deoarece combinat ia liniara
m

i=1
n

j=1

ij
E
ij
= O /
m,n
(IK)
are loc daca si numai daca
ij
= 0 IK, i 1, m j 1, n.
Pe de alt a parte, orice matrice A =| a
ij
|
mn
/
m,n
(IK) se scrie n mod unic n forma
A =
m

i=1
n

j=1
a
ij
E
ij
.
Acum, din Teorema 3.2.3 rezulta ca B din (3.35) este baza n /
m,n
(IK), iar din Observat ia 3.2.5 deducem ca
dim/
m,n
(IK) = m n. Baza B din (3.35) se numeste baza canonica, sau baza standard din /
m,n
(IK).
Exercit iul 3.2.2. (Spat iul liniar IK
n
) Sa se arate ca mult imea IK
n
este IKspat iu liniar de dimensiune n.
Solut ie. Din Denit ia 3.2.3 avem ca mult imea IK
n
este ntr-adevar spat iu liniar peste campul IK.
Sa aratam ca are dimensiunea egala cu n.
Pentru aceasta, e sistemul de vectori
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
IK
n
,
unde
e
1
= (1, 0, ..., 0), e
2
= (0, 1, 0, ..., 0), ..., e
n
= (0, 0, ..., 0, 1) (3.36)
Se constata simplu ca sistemul de vectori din (3.36) este liniar independent si daca x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IK
n
,
atunci
x = (x
1
, 0, ..., 0) + (0, x
2
, 0, ..., 0) +... + (0, ..., 0, x
n
) =
= x
1
(1, 0, ..., 0) +x
2
(0, 1, 0, ..., 0) +... +x
n
(0, ..., 0, 1).
Prin urmare, avem
x =
n

i=1
x
i
e
i
= eX, (3.37)
unde e = (e
1
, e
2
, ..., e
n
) (IK
n
)
n
si X /
n,1
(IK), elementele singurei sale coloane ind x
1
, x
2
, ..., x
n
.
Rezultatele stabilite permit sa armam ca mult imea de vectori B = e
1
, e
2
, ..., e
n
, unde e
i
, i 1, n sunt
dat i n (3.36), este o baza n IK
n
si deci dimIK
n
= n.
Baza B IK
n
ale carei elemente sunt (3.36) se numeste baza canonica, sau baza standard din IK
n
. Daca
un vector x IK
n
se scrie n forma x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), conform lui (3.37) subant elegem ca x
1
, x
2
, ..., x
n
sunt
coordonatele lui x n baza canonica din IK
n
.

In particular, considerand IK = IR, deducem ca mult imea IR


n
este spat iu vectorial real.
Exercit iul 3.2.3. Sa se arate ca spat iul liniar s al sirurilor de numere reale este innit dimensional.
130 Ion Craciun
Solut ie. Consideram mult imea innita de siruri
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
, ..., (3.38)
unde sirul e
i
, i IN

, are tot i termenii egali cu 0 IR cu except ia termenului de rangul i care este 1 IR.
Utilizand Denit ia 3.2.6 si Denit ia 3.2.5, constatam ca mult imea de vectori B din (3.38) este un sistem innit
de vectori din s, liniar independent, deci este baza n s. Prin urmare, dupa Observat ia 3.2.5, rezulta ca s este
spat iu liniar real innit dimensional.
Exercit iul 3.2.4. Care din urmatoarele mult imi de vectori sunt baze n IR
3
?
(a) | = u
1
= (1, 1, 1), u
2
= (1, 1, 0), u
3
= (1, 0, 0);
(b) T = f
1
= (1, 0, 1), f
2
= (0, 1, 0), f
3
= (1, 1, 1);
(c) ( = g
1
= (1, 1, 1), g
2
= (1, 1, 0), g
3
= (1, 1, 1);
(d) H = h
1
= (1, 1, 0), h
2
= (1, 0, 1), h
3
= (1, 0, 1).
Solut ie. Vectorii sunt exprimat i n baza canonica din IR
3
,
B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1).
Notam e = (e
1
, e
2
, e
3
) IR
3
IR
3
IR
3
= (IR
3
)
3
si u = (u
1
, u
2
, u
3
) (IR
3
)
3
. Atunci,
u = e C, (3.39)
unde
C =
_
_
1 1 1
1 1 0
1 0 0
_
_
.
Coloanele matricei C sunt coordonatele vectorilor u
1
, u
2
, u
3
n baza canonica B IR
3
. Cu ajutorul acestei
matrice, practic, se face trecerea de la sistemul vectorilor bazei la sistemul | de vectori. Din acest motiv matricei
C i se spune matricea de trecere de la baza B la sistemul | de vectori.
Pentru ca | sa e baza n IR
3
, trebuie ca vectorii care alcatuiesc sistemul sa e liniar independent i, deci
combinat ia liniara

1
u
1
+
2
u
2
+
3
u
3
= 0 (3.40)
sa aiba loc numai cand
1
=
2
=
3
= 0. Folosind Observat ia 3.2.9, constatam ca egalitatea (3.40) se scrie n
forma
u = 0, (3.41)
unde membrul drept este vectorul nul din IR
3
, iar din membrul intai este matrice coloana, cu trei linii de
elemente
1
,
2
si
3
, respectiv.

Inlocuind pe u din (3.39) n (3.41), obt inem


e(C) = 0. (3.42)
T inand cont acum ca B este baza n IR
3
, din (3.42) deducem
C = O, (3.43)
unde, n membrul doi, O este matricea unicolonara cu trei linii, cu elementele egale cu zero.

Insa (3.43) este un sistem liniar si omogen de trei ecuat ii cu trei necunoscute
1
,
2
,
3
; acesta are numai
solut ia banal a daca si numai daca
det C ,= 0. (3.44)
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 131
Calculand determinantul matricei C, g asim det C = 1, ceea ce arata ca (3.43) are numai solut ia banala.
Aceeasi armat ie este adevarata si pentru (3.40) si prin urmare | este baza n IR
3
.

In mod asemanator se studiaza celelalte puncte.


De exemplu, la sistemul de vectori de la punctul (b) matricea de trecere are determinantul nul ceea ce atrage
faptul ca sistemul (3.43) are solut ii nebanale si prin urmare combinat ia (3.40) are loc si cand nu tot i scalarii

1
,
2
,
3
sunt nuli. Aceasta nseamna ca vectorii f
1
, f
2
, f
3
sunt liniar dependent i, deci T nu este baza n IR
3
.
Analiza acestui exercit iu sugereaza o teorema importanta a algebrei liniare (vezi [7],[9, p. 96]) pe care o dam
fara demonstrat ie.
Teorema 3.2.4. Fie B = u
1
, u
2
, ..., u
n
o baza n spat iul ndimensional V/IK si C /
n,n
(IK), matricea de
trecere de la baza B la sistemul de vectori
| = u

1
, u

2
, ..., u

n
.
Necesar si sucient ca | sa e baz a n V este ca matricea de trecere C sa e nesingulara, sau echivalent,
determinantul matricei de trecere sa e diferit de zero.
3.3 Siruri de puncte n spat ii metrice. Sir de funct ii

In acest paragraf vom extinde not iunea de sir la alte mult imi de elemente.
Pentru a putea transpune unele rezultate de la sirurile numerice, studiate n Cap.2, este nevoie ca aceste
mult imi sa e nzestrate cu o asemenea structura ncat sa permita introducerea not iunii de vecinatate. Acesta
este cazul spat iilor metrice. Vom constata ca majoritatea proprietat ilor expuse n Cap. 2 se extind n mod
natural la spat ii metrice, dar vom vedea, pe de alta parte, ca exista si unele proprietat i care nu se mai conserva
n cadrul spat iilor metrice. Astfel, vom observa ca nu orice sir fundamental de puncte dintrun spat iu metric
este convergent, ceea ce impune considerarea unui noi not iuni, aceea de spat iu metric complet, un spat iu de
puncte n care not iunile de sir convergent si de sir fundamental coincid. Aceasta categorie de spat ii metrice este
de o deosebita important a n analiza matematica, fapt de care ne vom putea convinge n continuare.
Denit ia 3.3.1. Fie (X, d) un spat iu metric oarecare. Se numeste sir de puncte n X aplicat ia, funct ia
f : IN
k
X, unde IN
k
= n IN : n k, k IN.
Punand f(n) = x
n
, unde x
n
X, sirul se noteaza prin (x
n
)
nk
. Uzual se ia k = 1, uneori k = 0.

In cazul
k = 1, se scrie prescurtat (x
n
).
Denit ia 3.3.2. Fie sirul de puncte (x
n
).
Punctele x
1
, x
2
, ..., x
n
, ... se numesc termenii sirului (x
n
).
Mult imea x
n
: n IN

X se numeste mult imea valorilor sirului.


Punctul x
n
X se numeste termenul general, sau termenul de rang n al sirului (x
n
).
Evident, nu excludem cazul n care X este n acelasi timp si spat iu vectorial, caz n care sirului de puncte i
se spune sir de vectori. Un astfel de sir se noteaza prin (x
n
), unde x
n
X si n IN.
132 Ion Craciun
Denit ia 3.3.3. Spunem ca sirul de puncte (x
n
) din spat iul metric (X, d) are limita x X daca n afara
oricarei vecinatat i V 1(x) raman un numar nit de termeni ai sirului sau, altfel spus, daca mult imea valorilor
lui n IN

pentru care a
n
/ V este nita.
Daca x este limita sirului de puncte (x
n
) din spat iul metric (X, d), atunci scriem
lim
n
x
n
= x sau x
n
x
si spunem c a (x
n
) este convergent n X la x, sau ca sirul de puncte (x
n
) converge n X la (catre) punctul x.
Denit ia 3.3.4. Sirurile de puncte din spat iul metric (X, d) care nu sunt convergente se numesc divergente,
sau fara limita.
Avand n vedere ca not iunea de vecinatate a punctului x X implica numarul real nenegativ d(x, y), unde
y X, putem da urmatoarea teorema de caracterizare a convergent ei unui sir de puncte dintrun spat iu metric.
Teorema 3.3.1. Sirul de puncte (x
n
), x
n
(X, d), este convergent la x X daca si numai daca sirul de
numere reale nenegative
_
d(x
n
, x)
_
n1
este convergent la zero, sau, echivalent:
x
n
x > 0 N() IN astfel ncat d(x
n
, x) < , n > N().
Demonstrat ie. Armat iile teoremei se dovedesc simplu folosind atat Denit ia 3.3.3, cat si rezultatele stabilite
n primele paragrafe din capitolele anterioare. q.e.d.
Sa remarcam ca Teorema 3.3.1 poate constitui baza armat iei facuta la nceputul paragrafului privtoare la
extensiuni la siruri de puncte n spat ii metrice a rezultatelor stabilite pentru siruri numerice.
Denit ia 3.3.5. Fie sirul de puncte (x
n
), x
n
X si (k
n
) un sir strict crescator de numere naturale. Sirul de
puncte (y
n
) cu proprietatea ca n IN

k
n
astfel nc at y
n
= x
kn
, se numeste subsir al sirului de puncte
(x
n
) din spat iul metric (X, d).
Cele mai multe din denit iile si proprietat ile sirurilor de numere reale se regasesc si la siruri de puncte
dintrun spat iu metric. Astfel, avem:
Teorema 3.3.2.

In orice spat iu metric (X, d)
(a) orice sir de puncte are cel mult o limita;
(b) daca x
n
= x, n N
0
, N
0
IN

, atunci x
n
x;
(c) orice subsir de puncte al unui sir convergent la x X converge, de asemenea, la x;
(d) daca orice subsir al unui sir de puncte cont ine un subsir convergent la x X, atunci acel sir are limita x.
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 133
Demonstrat ie. Proprietat ile (b), (c), (d) rezulta direct din denit ia convergent ei n (X, d) si din proprietat ile
analoage ale sirurilor numerice aplicate sirului de numere nenegative (d(x
n
, x)). Pentru a demonstra (a) pre-
supunem ca x
n
x si x
n
y, simultan.

In acest fel,
0 d(x, y) d(x
n
, x) +d(x
n
, y) 0,
care arata ca d(x, y) = 0, deci x = y. q.e.d.
Teorema 3.3.3. Daca y
n
y n spat iul metric (X, d) si A este o submult ime a spat iului, atunci
dist(y
n
, A) dist(y, A).

In particular, daca A = x, atunci


d(y
n
, x) d(y, x).
Demonstrat ie. Prima parte a teoremei este consecint a a ultimei inegalitat i din Propozit ia 3.1.3. Partea a doua
rezulta din prima luand A = x. q.e.d.
Denit ia 3.3.6. Sirul de puncte (x
n
) din spat iul metric (X, d) se numeste sir fundamental, sau sir Cauchy
daca pentru orice > 0, exista num arul natural N(), astfel ncat
d(x
m
, x
n
) < , m > N() si n > N() (3.45)
sau, echivalent,
d(x
n+p
, x
n
) < , n > N() si p IN

. (3.46)
Propozit ia 3.3.1. Orice sir de puncte convergent este sir fundamental.
Demonstrat ie.

Intr-adevar, daca x
n
x, atunci
0 d(x
m
, x
n
) d(x
m
, x) +d(x
n
, x) 0, m , n ,
care arata ca (3.45) este satisfacuta, deci sirul (x
n
) este fundamental. q.e.d.
Reciproca Propozit iei 3.3.1 nu este n general adevarata. Se pot da exemple de spat ii metrice n care exista
siruri de puncte divergente care sa satisfaca condit ia (3.45).
Denit ia 3.3.7. Numim sir de funct ii o aplicat ie f T(IN, T(A, B)) unde A si B sunt mult imi nevide
arbitrare.
134 Ion Craciun
Mai tarziu, pentru un sir de funct ii (f
n
)
n1
, unde f
n
/(A, X), iar (X, d) este un spat iu metric, pe
langa convergent a n metrica , care urmeaza a introdusa si care este numita metrica convergent ei uniforme,
convergent a numinduse convergent a uniforma, se poate introduce si convergent a punctuala a acelui sir de
funct ii.
3.4 Spat ii metrice complete. Exemple
Denit ia 3.4.1. Spat iul metric (X, d) se numeste spat iu metric complet daca orice sir de puncte funda-
mental din X este convergent la un punct din X..
Exemplul 3.4.1. Spat iul metric (IR, d(, ) = [ [) este spat iu metric complet.
Solut ie.

Intr-adevar, aceasta armat ie rezulta din Teorema 2.2.2.
Teorema 3.4.1. Spat iul metric (IR
p
, d), unde d este metrica Euclidiana, este spat iu metric complet.
Demonstrat ie. Amintim ca metrica Euclidiana n IR
p
este denita prin d(x, y) =

_
p

i=1
(x
i
y
i
)
2
, unde x =
(x
1
, ..., x
p
) si y = (y
1
, ..., y
p
) sunt vectori oarecare din spat iul liniar IR
p
.
Este sucient sa aratam ca are loc reciproca din Propozit ia 3.3.1.
Fie n acest sens un sir de puncte arbitrar (x
n
) din IR
p
care sa e sir fundamental n spat iul metric (IR
p
, d),
aceasta nsemnand ca > 0 N() IN astfel ncat (3.46) sa aiba loc.
Sa remarcam mai ntai ca a da un sir de puncte n IR
p
, de fapt un sir de vectori n IR
p
, este echivalent cu a
da p siruri numerice (x
kn
)
n1
, k 1, p, numite sirurile coordonate, deoarece termenul general al sirului este o
pupla ordonata de numere reale de forma
x
n
= (x
1n
, x
2n
, ..., x
pn
).
Sirul de puncte (x
n
) din (IR
p
, d) este fundamental daca si numai daca sirurile coordonate (x
kn
)
n1
, k 1, p,
sunt siruri fundamentale n (IR, [ [). Aceste armat ii rezulta din inegalitat ile evidente
[x
i;n+q
x
in
[ d(x
n+q
, x
n
)
p

j=1
[x
j;n+q
x
jn
[,
(3.47)
oricare ar i 1, q si oricare ar perechea (n, q)IN

IN

, la care trebuie sa adaugam Denit ia 3.3.6si rezultatele


din Sect iunea 2.1 si Sect iunea 2.2 referitoare la siruri de numere reale.

Intr-adev ar, daca sirul (x


n
) din (IR
p
, d) este fundamental, avem
d(x
n+q
, x
n
) < , n > N(), q IN

. (3.48)
Atunci, din (3.47) si (3.48), deducem
[x
i;n+q
x
in
[ < , i 1, n, n > N(), q IN

,
care arata ca ecare din sirurile coordonate (x
in
), i 1, p este sir numeric fundamental n spat iul metric
(IR, [ [).
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 135
Reciproc, daca (x
jn
)
n1
, j 1, p, sunt siruri fundamentale n IR, atunci > 0 N() IN astfel ncat sa
avem
[x
j;n+q
x
jn
[ <

p
, n > N(), ; q IN

, j 1, p.
(3.49)
Utilizand (3.49) n partea dreapta a lant ului de inegalitat i (3.47), deducem (3.48), adica (x
n
) este sir funda-
mental n spat iul metric (IR
p
, d).

Insa, n IR orice sir fundamental este convergent, deci x
j
IR j 1, p astfel
ncat x
jn
x
j
, n , j 1, p, aceasta nsemnand ca > 0 N() IN asa fel ncat
[x
jn
x
j
[ <

p
, n > N(), j = 1, p.
(3.50)
Pe de alta parte, din echivalent a metricilor d, d
1
si d
2
pe IR
p
, avem (vezi Exercit iul 3.1.1)
d(x
n
, x)
p

j=1
[x
jn
x
j
[, n IN

,
(3.51)
unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
p
) IR
p
. Din (3.50) si (3.51), deducem d(x
n
, x) < , n > N(), ceea ce, dupa Teorema
3.3.1, arata ca x
n
x IR
p
. q.e.d.
Teorema 3.4.2. Sirul de vectori (x
n
)
n1
, x
n
(IR
p
, d), x
n
= (x
1n
, x
2n
, ..., x
pn
) are limita x
0
=
(x
10
, x
20
, ..., x
p0
) IR
p
daca si numai daca sirurile coordonate (x
1n
)
n1
, (x
2n
)
n1
, ..., (x
pn
)
n1
au limita n
spat iul metric (IR, [ [) dupa cum urmeaza x
1n
x
10
, x
2n
x
20
, ... , x
pn
x
p0
.
Demonstrat ie. Dupa adaugarea la inegalitatea (3.51), n care n locul vectorului x se pune vectorul x
0
din enunt ,
a inegalitat ilor evidente
[x
i n
x
i 0
[ d(x
n
, x
0
), n IN

si i 1, p,
demonstrat ia teoremei este un simplu exercit iu. q.e.d.
Exercit iul 3.4.1. Sa se arate ca C([a, b]), spat iul metric al funct iilor reale continue pe compactul [a, b] IR,
este complet.
Solut ie.

In Exemplul 3.1.3 am aratat ca
_
C([a, b], )
_
, unde este metrica convergent ei uniforme, este spat iu
metric.
Sa aratam ca este spat iu metric complet.

In acest sens, e (f
n
)
n1
un sir fundamental n
_
C([a, b], )
_
. Aceasta nseamna ca pentru orice > 0, exista
numarul natural N(), astfel ncat
(f
n+p
, f
n
) <

2
, n > N() si p IN.
Avand n vedere ca (f, g) = max[f(x) g(x)[ : x [a, b], din (f
n+p
, f
n
) <

2
, gasim ca
[f
n+p
(x) f
n
(x)[ <

2
< , n > N(), p IN (3.52)
Din (3.52) deducem ca x [a, b] sirul numeric (f
n
(x))
n1
este fundamental n spat iul metric (IR, [ [), deci
lim
n
f
n
(x), x [a, b] si aceasta limita este numar real. Sa denim acum funct ia
f : [a, b] IR, f(x) = lim
n
f
n
(x), x [a, b]
(3.53)
136 Ion Craciun
si sa aratam ca este continua si ca (f
n
, f) 0, n .
Sa consideram x
0
arbitrar din [a, b] si sa evaluam diferent a [f(x) f(x
0
)[, unde x [a, b]. Funct ia reala de
variabila reala f este continua n x
0
daca diferent a [f(x) f(x
0
)[este foarte mica cand numarul [x x
0
[, x
[a, b], este foarte mic. Aceasta diferent a o putem majora prin
[f(x) f(x
0
)[ [f(x) f
n0
(x)[ +[f
n0
(x) f
n0
(x
0
)[ +[f
n0
(x
0
) f(x
0
)[, (3.54)
unde n
0
este un numar natural arbitrar mai mare decat N() de mai sus.

In baza celor armate referitor de
continuitatea funct iilor reale si folosind faptul ca sirurile de numere reale (f
n
(x)) si (f
n
(x
0
)) sunt convergente
la respectiv f(x) si f(x
0
), putem arma ca inegalitat ile:
_

_
[f(x) f
n0
(x)[ <

3
;
[f
n0
(x) f
n0
(x
0
)[ <

3
;
[f
n0
(x
0
) f(x
0
)[ <

3
(3.55)
sunt evidente daca x [a, b] este astfel ncat [x x
0
[ < ().
Existent a numarului pozitiv () este asigurata de continuitatea n x
0
a funct iei f
n0
C([a, b]).
Folosind acum (3.54) si (3.55), deducem ca pentru orice > 0 exista () > 0 cu proprietatea
x [a, b] cu [x x
0
[ < () =[f(x) f(x
0
)[ < ,
ceea ce arata ca funct ia f, denita de (3.53), apart ine lui C([a, b]).
Sa aratam, n sfarsit, ca sirul fundamental (f
n
)
n1
este convergent n spat iul metric
_
C([a, b]),
_
catre
funct ia f.
Pentru aceasta, trecem la limita pentru p n (3.52) si t inem cont de (3.53). Obt inem,
[f(x) f
n
(x)[

2
< , n > N() si x [a, b],
care antreneaza max[f
n
(x) f(x)[ < , n > N(), adica (f
n
, f) < , n > N().
Aceasta demonstreaza ca (f
n
, f) 0, deci
_
C([a, b]),
_
este spat iu metric complet.
3.5 Spat ii vectoriale normate. Spat ii Banach
Fie V un spat iu vectorial real.
Denit ia 3.5.1. Aplicat ia | | : V IR se numeste norma pe spat iul liniar real V daca satisface urmatoarele
proprietat i:
(N
1
) |x| = 0 x = 0;
(N
2
) |x| = [[|x|, IR si x V ;
(N
3
) |x +y| |x| +|y|, x, y V.
Uneori, pentru proprietat ile (N
1
), (N
2
), (N
3
), se foloseste termenul de axiome.
Observat ia 3.5.1. Daca | | : V IR este o norma pe spat iul vectorial V, atunci |x| 0, x V.

In
consecint a, daca x V 0, atunci |x > 0|.
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 137

Intr-adevar, luand n (N
3
) y = x = (1)x, unde x V si t inand cont de Denit ia 3.2.1, Propozit ia 3.2.1 si
de axiomele (N
1
) (N
3
), obt inem 2|x| 0. Mai mult, daca x V 0, atunci din |x| 0 si axioma (N
1
)
deducem |x| > 0.
Acest rezultat justica denumirea de axioma de nenegativitate a normei care se atribuie proprietat ii (N
1
).
Axioma (N
3
) este cunoscuta sub numele de inegalitatea triunghiulara.
Denit ia 3.5.2. Fie | | : V IR o norma pe V .
(i) Numarul nenegativ |x|, x V, se numeste norma sau lungimea vectorului x.
(ii) Cuplul (V, | |) se numeste spat iu normat.
Observat ia 3.5.2. Pe un spat iu vectorial real se pot deni mai multe norme. Daca | |
1
si | |
2
sunt doua
norme distincte pe V, atunci spat iile normate (V, | |
1
) si (V, | |
2
) sunt distincte, deci au proprietat i distincte.
Propozit ia 3.5.1.

In spat iul normat (V, | |) au loc inegalitat ile:
(a) |
n

k=1

k
u
k
|
n

k=1
[
k
[|u
k
|,
k
IR, u
k
V, k 1, n;
(b)

|u| |v|

|u v|, u, v V.
Demonstrat ie. Pentru n = 1 inegalitatea (a) este evidenta, ind chiar egalitate n baza lui (N
2
).
Presupunem ca (a) este adevarata pentru k IN

, adica
|
k

i=1

i
u
i
|
k

i=1
[
i
[|u
i
|,
i
IR, u
i
V, i 1, k, (3.56)
si sa demonstram ca are loc pentru k + 1 scalari reali si pentru k + 1 vectori din V.
Folosind (N
3
), (3.56) si (N
2
), deducem cu usurint a ca (a) are loc pentru k + 1.

In baza induct iei matematice dupa n, rezulta ca (a) are loc n IN

,
i
IR si u
i
V, i 1, n.
Pentru a demonstra (b), pornim de la inegalitatea
|u| |u v| +|v|, u V si v V, (3.57)
care este adevarata n baza identitat ii u = u v +v si a proprietat ii (N
3
) a normei.
Schimband rolurile lui u cu v n (3.57), obt inem
|v[ |u v| +|u|, (3.58)
unde am t inut cont si de axioma (N
2
). Atunci, din (3.57) si (3.58) se obt ine (b). q.e.d.
Propozit ia 3.5.2. Daca (V, | |) este spat iu normat, atunci aplicat ia
d : V V IR, d(x, y) = |x y|, x, y V, (3.59)
138 Ion Craciun
este o metrica pe V care are urmatoarele dou a proprietat i speciale:
d(x +z, y +z) = d(x, y), (x, y, z) V V V ; (3.60)
d(x, y) = [[d(x, y), IR, (x, y) V V. (3.61)
Demonstrat ie. Folosind Denit ia 3.5.1 se constata usor ca aplicat ia d din (3.59) satisface proprietat ile (M
1
) si
(M
2
).
Demonstram ca este satisfacuta si (M
3
).
Avem, d(x, y) = |x y| = |(x z) + (z y)| |x z| +|z y| = d(x, z) +d(z, y), din care rezulta ca
si (M
3
) este satisfacuta, deci d din (3.59) este o metrica pe V. q.e.d.
Metrica d pe un spat iu normat V denita ca n (3.59) se numeste metrica indusa de norma.
Observat ia 3.5.3. Orice spat iu normat poate structurat ca spat iu metric.
Reciproca acestei armat ii nu este n general adevarata ntrucat pentru denirea not iunii de metrica nu se
cere structur a de spat iu liniar pe mult imea nevida X. Dar chiar si n cazul n care X este spat iu liniar se pot
deni metrici care sa nu e induse de norme. Exemplul 3.5.2) este concludent n acest sens.
Daca o metrica d pe un spat iu vectorial V provine nsa din norma | |, atunci norma pe V este la randui
determinata de d prin
|x| = d(x, 0), x V.
Denit ia 3.5.3. Fie doua norme | |
1
si | |
2
pe spat iul liniar V. Spunem ca | |
1
este echivalenta cu | |
2
daca exista 0 < a b astfel nc at
a|x|
1
|x|
2
b|x|
1
, x V. (3.62)
Observat ia 3.5.4. Daca | |
1
este echivalenta cu | |
2
, atunci si | |
2
este echivalenta cu | |
1
.

Intr-adevar, din (3.62), obt inem |x|


2
|x|
1
|x|
2
, x V, unde numerele reale si sunt astfel ncat
0 < =
1
b

1
a
= .
Observat ia 3.5.5. Daca | |
1
si | |
2
sunt doua norme echivalente pe V, atunci metricile induse de aceste
norme d
1
si d
2
sunt, de asemenea, echivalente.

Intr-adev ar, din (3.62) si (3.59), deducem


ad
1
(x, y) d
2
(x, y) bd
1
(x, y), x, y V,
care, dupa Propozit ia 3.1.6, arata ca armat ia facuta este adevarata.
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 139
Observat ia 3.5.6. Daca (V, | |) este un spat iu normat, dupa Propozit ia 3.5.2 si Observat ia 3.5.2 este si spat iu
metric, deci bilele deschisa si nchisa de centru x
0
si raza > 0 sunt, respectiv,
B(x
0
, ) = x V : |x x
0
| < ,
B(x
0
, ) = x V : |x x
0
| .
Propozit ia 3.5.3. Submult imea A din spat iul normat (V, | |) este m arginita daca si numai daca exista M > 0
astfel ncat
|x| < M, x A, (3.63)
sau, echivalent, pentru orice x
0
V exista M
1
> 0 astfel nc at
|x x
0
| < M
1
, x A. (3.64)
Demonstrat ie. Fie A V, A mult ime marginita. Cum V este si spat iu metric, avand metrica indusa de norma,
folosind rezultatele din primul paragraf al acestui capitiol, deducem ca exista B(y
0
, ) astfel ncat A B(y
0
, ).
Fie M > 0 cu proprietatea M > |y
0
| + si e, de asemenea, x A, arbitrar. Atunci, x B(y
0
, ), deci
|x y
0
| < , din care deducem
|x| = |x y
0
+y
0
| |x y
0
| +|y
0
| < +|y
0
| < M.
Reciproc, daca (3.63) are loc, aceasta nseamna ca A B(0, M), deci diamA diamB(0, M) 2M si,
dupa Denit ia 3.1.5, rezulta ca A este marginita.

In mod asemanator se demonstreaza si (3.64). q.e.d.


Observat ia 3.5.7. Toate rezultatele de la siruri de puncte n spat ii metrice raman valabile si pentru siruri de
vectori dintrun spat iu normat (V, | |). Exista nsa particularit at i caracteristice spat iilor normate pe care le
punctam n continuare.
Teorema 3.5.1.

Intr-un spat iu normat (V, | |) au loc urmatoarele implicat ii:
x
n
x
0
=|x
n
| |x
0
|, reciproc numai n cazul x
0
= 0; (3.65)
_
x
n
x
0
,
y
n
y
0
= x
n
+y
n
x
0
+y
0
, , IR; (3.66)
(
n
) sir marginit si x
n
0 =
n
x
n
0; (3.67)
(
n
) 0 si x
n
sir marginit =
n
x
n
0; (3.68)
(
n
)
n1
si x
n
astfel nc at
n

0
IR si x
n
x
0
=
n
x
n

0
x
0
. (3.69)
140 Ion Craciun
Demonstrat ie. Implicat ia din (3.65) rezult a din inegalitatea (b) a Propozit iei 3.5.1 scrisa pentru x
n
si x
0
, adica
din

|x
n
| |x
0
|

|x
n
x
0
|.
Daca x
n
x
0
, atunci oricare ar > 0 exista N() IN astfel ncat
d(x
n
, x
0
) = |x
n
x
0
| < , n > N().
Din ultimele doua inegalitat i, deducem

|x
n
| |x
0
|

< , n > N(),


care, dupa Teorema 2.1.1, arata ca |x
n
| |x
0
|.
Faptul c a reciproca primei armat ii din (3.65) nu este adevarata n general se vede din exemplul urmator.
Se ia V = IR, | | = [ [ si sirul numeric cu termenul general x
n
= (1)
n
. Sirul numeric (x
n
) astfel ales nu
este convergent, desi [x
n
[ 1.
Implicat ia inversa este evidenta nsa daca x
0
= 0.
Pentru demonstrat ia implicat iei (3.66) se porneste de la inegaliatea evidenta
|x
n
+y
n
(x
0
+y
0
)| [[|x
n
x
0
| +|y
n
y
0
|.
Cum |x
n
x
0
| 0 si |y
n
y
0
| 0, din inegalitatea de mai sus rezulta
|x
n
+y
n
(x
0
+y
0
)| 0,
de unde, folosind reciproca lui (3.65), adevarata n cazul ment ionat, deducem
x
n
+y
n
x
0
+y
0
.

In vederea demonstrat iei proprietat ilor (3.67) si (3.68), remarcam ca avem e


|
n
x
n
| M|x
n
|, M > 0, n IN

, (3.70)
e
|
n
x
n
| M[
n
[, n IN

, (3.71)
dupa cum sirul numeric (
n
) este marginit sau sirul de vectori (x
n
) este marginit.
Daca la (3.70) adaugam si cealalta ipoteza, si anume x
n
0, atunci deducem |
n
x
n
| 0, care antreneaza
desigur
n
x
n
0.
La aceeasi concluzie ajungem daca pornim de la (3.71) la care adaugam desigur ipoteza
n
0.

In sfarsit, pentru a dovedi (3.69), sa observam ca


|
n
x
n

0
x
0
| = |(
n

0
)x
n
+
0
(x
n
x
0
)| [
n

0
[ |x
n
| +[
0
[ |x
n
x
0
|.
Daca n aceasta inegalitate t inem cont ca, [
n

0
[ 0 si |x
n
| M deoarece sirul (x
n
), ind convergent,
este marginit si |x
n
x
0
| 0, deducem |
n
x
n

0
x
0
| 0, din care rezulta desigur
n
x
n

0
x
0
. q.e.d.
Denit ia 3.5.4. Spat iul normat (V, | |) se numeste spat iu Banach
4
daca V este spat iu metric complet n
metrica indus a de norma.
4
Banach, Stefan (18921945), renumit matematician polonez, fondatorul analizei funct ionale moderne.
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 141
Exemplul 3.5.1. (Spat iul normat IR
n
) Spat iul vectorial IR
n
este spat iu Banach.
Solut ie. Din Denit ia 3.2.3 si Exercit iul 3.2.2 stim ca IR
n
este spat iu liniar real ndimensional.
Sa demonstram ca IR
n
este si normat. Pentru aceasta, e aplicat ia
| | : IR
n
IR, |x| =

_
n

i=1
x
2
i
, x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IR
n
. (3.72)
Din modul cum este denita, se vede ca aceasta aplicat ie satisface proprietat ile (N
1
) si (N
2
) din Denit ia 3.5.1.
Demonstram ca este vericata si proprietatea (N
3
) a acestei denit ii. Pentru aceasta, pornim de la (|x+y|)
2
,
unde y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
), deci |x +y| = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, ..., x
n
+y
n
). Dupa (3.72), avem
(|x +y|)
2
=
n

i=1
(x
i
+y
i
)
2
. (3.73)
Ridicand la patrat n membrul doi al lui (3.73) si t inand cont de inegalitatea (3.11), obt inem
|x +y|
2

i=1
x
2
i
+ 2

_
n

i=1
x
2
i

_
n

i=1
y
2
i
+
n

i=1
y
2
i
,
din care, cu ajutorul lui (3.72), deducem ca (N
3
) din Denit ia 3.5.1 este satisfacuta, prin urmare (IR
n
, | |)
este spat iu normat.
Pentru a demonstra ca (IR
n
, | |) este spat iu Banach, aratam ca este spat iu metric complet n metrica indusa
de norma (3.72). Dar aceasta metrica este tocmai metrica d din Exercit iul 3.1.1. Folosind acum Teorema 3.4.1,
deducem ca (IR
n
, | |) este spat iu Banach.
Observat ia 3.5.8. Norma (3.72) pe IR
n
poarta denumirea de norma Euclidiana, motivat ia acestei denumiri
urmand sa se dea mai tarziu.
Exercit iul 3.5.1. Sa se arate ca aplicat iile:
| |
1
: IR
n
IR, |x|
1
= max[x
k
[ : k 1, n;
| |
2
: IR
n
IR, |x|
2
=
n

k=1
[x
k
[,
unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IR
n
, sunt norme echivalente pe IR
n
.
Indicat ie. Se arata ca aplicat iile de mai sus satisfac proprietat ile normei.
Observat ia 3.5.9. Metricile d
1
si d
2
pe IR
n
, introduse n Exemplul 3.1.1, sunt metrici induse de normele | |
1
si | |
2
, denite n Exercit iul 3.5.1.

Intr-adevar, se vede ca
d
1
(x, y) = |x y|
1
si d
2
(x, y) = |x y|
2
,
oricare ar vectorii x, y IR
n
.
142 Ion Craciun
Exemplul 3.5.2. Funct ia
d
3
: IR
n
IR
n
IR, d
3
(x, y) =
n

k=1
1
2
k

[x
i
y
i
[
1 +[x
i
y
i
[
, (3.74)
unde x, y IR
n
, este o metric a pe IR
n
care nu provine dintro norma.
Solut ie.

Intr-adevar, din (3.74) se vede imediat ca (M
1
) si (M
2
) din Denit ia 3.1.1 sunt satisfacute.
Pentru a demonstra (M
3
), pornim de la implicat ia
b 0, c 0 si 0 a b +c =
a
1 +a

b
1 +b
+
c
1 +c
, (3.75)
care se poate demonstra simplu.
Daca n (3.75) luam
a = [x
i
y
i
[, b = [x
i
z
i
[, c = [z
i
y
i
[, i 1, n,
nmult im ambii membri cu
1
2
i
si apoi sumam dupa valorile lui i de la 1 pana la n, obt inem
d
3
(x, y) d
3
(x, z) +d
3
(x, y), (x, y, z) IR
n
IR
n
IR
n
,
ceea ce arata ca si proprietatea (M
3
) din Denit ia 3.1.1 este satisfacuta.
Prin urmare, aplicat ia d
3
din (3.74) este distant a pe IR
n
.
Daca d provine dintro norma, conform Observat iei 3.5.2, aplicat ia
| |
3
: IR
n
IR, |x|
3
= d
3
(x, 0) =
n

k=1
1
2
k

[x
k
[
1 +[x
k
[
, x IR
n
,
trebuie sa e o norma pe IR
n
.
Se vede nsa ca aceasta aplicat ie satisface (N
1
) si (N
3
) din Denit ia 3.5.1, dar nu satisface (N
2
), caci
|x|
3
=
n

k=1
1
2
k

[[ [x
k
[
1 +[[ [x
k
[
,= [[
n

k=1
1
2
k

[x
k
[
1 +[x
k
[
= [[ |x|
3
.
Prin urmare, aplicat ia d
3
din (3.74) nu provine dintro norma.
Exemplul 3.5.3. (Spat iul normat B(A, V )) Fie (V, | |) un spat iu normat, A o mult imnevida arbitrara si
T(A, V ) spat iul vectorial (vezi Exemplul 3.2.2) al funct iilor vectoriale denite pe A cu valori n V. Mult imea
B(A, V ) = f T(A, V ) : sup|f (x)| : x A < +
este subspat iu liniar al spat iului vectorial /(A, V ) si aplicat ia
| |
sup
: B(A, V ) IR; |f |
sup
= sup|f (x)| : x A, f B(A, V ), (3.76)
este o norma pe B(A, V ), care se numeste norma lui Cebasev, sau norma convergent ei uniforme, deci
perechea (B(A, V ), | |
sup
) este spat iu normat.
Solut ie. Din denit ia lui B(A, V ) rezulta ca mult imea f (A) = Imf este marginita n spat iul normat (V, | |), cu
alte cuvinte B(A, V ) este submult imea funct iilor marginite din spat iul vectorial T(A, V ). Folosind proprietat ile
marginii superioare a unei mult imi de numere reale se constata ca daca f B(A, V ), g B(A, V ) si IR,
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 143
atunci f + g B(A, V ), ceea ce, n baza Teoremei 3.2.2, arata ca B(A, V ) este subspat iu liniar al spat iului
liniar /(A, V ).
Vericam axiomele normei (N
1
)(N
3
) din Denit ia 3.5.1 pentru aplicat ia denita n (3.76). Faptul ca (N
1
)
si (N
2
) sunt satisfacute de catre (3.76) este evident n baza denit iei si proprietat ilor marginii superioare a unei
submult imi din IR.
Pentru a arata ca (N
3
) este satisfacuta sa observam ca avem
|(f +g)(x)| |f |
sup
+|g|
sup
, x A si (f , g) B(A, V ) B(A, V ).
Aceasta inegalitate, ind satisfacuta pentru orice x A, are loc si pentru supremum, prin urmare:
|f +g|
sup
|f |
sup
+|g|
sup
,
ceea ce arata ca (N
3
) este satisfacuta.
Observat ia 3.5.10. Daca (V, | |) este spat iu Banach, atunci (B(A, V ), | |
sup
) este, de asemenea, spat iu
Banach.

In particular, B(A) si C([a, b]) sunt spat ii Banach.

Intr-adevar, armat iile facute pot demonstrate dupa un rat ionament analog celui din Exercit iul 3.4.1. A se
vedea nsa si exemplul urmator.
Exercit iul 3.5.2. Fie A o mult ime nevida arbitrara si B(A) totalitatea funct iilor reale denite pe A, marginite.
Sa se arate ca:
1
0
mult imea B(A) este subspat iu liniar al spat iului /(A);
2
0
aplicat ia
| | : B(A) IR, |f| = sup[f(x)[ : x A (3.77)
este o norma pe B(A);
3
0
perechea (B(A), | |) este spat iu Banach.
Solut ie. Fie f B(A). Atunci, f : A IR si f marginita, ceea ce nseamna ca sup[f(x)[ : x A < +.
1
0
Sa aratam ca B(A) este subspat iu liniar al spat iului liniar T(A).

In acest sens, e f, g B(A) si IR. Avem


[(f +g)(x)[ [[ sup[f(x)[ : x A + sup[g(x)[ : x A, x A,
de unde deducem
sup[(f +g)(x)[ [[ sup[f(x)[ : x A + sup[g(x)[ : x A.
Fiindca f si g sunt elemente ale lui B(A), rezulta ca exista M
1
si M
2
din IR

+
astfel ncat M
1
= sup[f(x)[ :
x A, M
2
= sup[g(x)[ : x A. Atunci, din inegalitatea de mai sus deducem sup[(f + g)(x)[ : x A <
[[M
1
+ M
2
, care spune ca (f + g) B(A). Din Teorema 3.2.2 reiese acum ca B(A) este subspat iu liniar al
spat iului liniar /(A).
2
0
Faptul ca funct ia (3.77) este norma pe B(A) se demonstreaza simplu aratand ca sunt satisface proprietat ile
(N
1
) (N
3
).
3
0
Sa aratam ca B(A) este spat iu metric complet n metrica indusa de norma (3.77), care este funct ia reala
denita pe B(A) B(A) prin
(f, g) = sup[f(x) g(x)[ : x A, f B(A), g B(A). (3.78)
Aceasta revine la a arata ca orice sir de funct ii fundamental n spat iul metric (B(A), ) este convergent.
144 Ion Craciun
Din faptul ca sirul de funct ii reale de variabila reala x A, (f
n
)
n1
este fundamental, deducem ca oricare
ar > 0 exista N() IN astfel ncat
(f
m
, f
n
) <

2
, m > N(), n > N(). (3.79)
Din (3.78) si (3.79), obt inem
[f
n
(x) f
m
(x)[ (f
m
, f
n
) <

2
, x A, m, n > N(). (3.80)
Inegalitatea (3.80) arata ca sirul numeric (f
n
(x))
n1
, x A, este fundamental n spat iul metric (IR, [ [)
despre care stim ca este spat iu metric complet, deci exista lim
n
f
n
(x) IR, x A.

In acest fel, putem deni
funct ia
f : A IR, f(x) = lim
n
f
n
(x), x A,
(3.81)
pe care convenim sa o numim limita punctuala a sirului de funct ii (f
n
). Sa aratam acum ca f denita prin (3.81)
este element al lui B(A) si ca (f
n
, f) 0, adica sirul (f
n
) este convergent n metrica la f.
Daca n (3.80) facem m si t inem cont de (3.81), deducem
[f
n
(x) f(x)[

2
, f A, n > N(). (3.82)
Sa observam acum ca avem
[f(x)[ [f(x) f
N()+1
(x)[ +[f
N()+1
(x)[

2
+M, x A, (3.83)
unde M > 0 provine din faptul ca f
N()+1
B(A), adica
[f
N()+1
[ M, x A.
Inegalitatea (3.83) arata ca f B(A).
Trecand acum n (3.82) la supremum, deducem (f
n
, f) < , n > N(), ceea ce arata ca sirul (f
n
) este
convergent n spat iul metric (B(A), ).
Asadar, (B(A), ) este spat iu metric complet si cum metrica este indusa de o norma rezulta ca B(A) este
spat iu Banach.
Denit ia 3.5.5. Fie A este o mult ime nevida oarecare.
Se numeste sir de funct ii reale, aplicat ia f T(IN, T(A)), unde T(A) este spat iul vectorial al funct iilor
reale denite pe mult imea A.
Daca A IR, atunci sirul (f
n
)
n1
, f
n
T(A), se numeste sir de funct ii reale de variabila reala,
iar daca f T
_
IN, (B(A), )
_
, convergent a unui sir de funct ii reale n (B(A), ) se numeste convergent a
uniforma.
Exemplul 3.5.4. Spat iul liniar /
m,n
(IR) este spat iu Banach.
Solut ie

In baza Exemplulului 3.2.3, mult imea /
m,n
(IR) este spat iu vectorial real, iar un element oarecare al
acestuia este o matrice A de forma A = |a
ij
|
nn
. Sa consideram aplicat ia
tr : /
n,n
(IR) IR, tr(A) =
n

j=1
a
jj
, A /
n,n
(IR),
(3.84)
numita urma; numarul real tr(A) se numeste urma matricei A.
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 145
Sa remarcam ca aplicat ia tr are proprietat ile:
tr(A+B) = tr(A) +tr(B), A, B /
n,n
(IR); (3.85)
tr(A) = tr(A), IR, A /
n,n
(IR); (3.86)
tr(A

) = tr(A), A /
n,n
(IR), (3.87)
unde A

/
n,n
(A) se numeste transpusa matricei A, cu elementele a

ij
, i 1, n, j 1, m, date de a

ij
= a
ji
.
Proprietatea (3.85) se numeste aditivitate a aplicat iei tr, n timp ce (3.86) este denumita omogenitate. Altfel
spus, aplicat ia tr este aditiva si omogena.
Dupa cum se observa usor, matricele A si A

sunt nlant uite, sau conformabile, adica se poate efectua


produsul matricelor A si A

, notat AA

, care este o matrice patratica de ordinul m, deci AA

/
m,m
(IR),
avand elementul de pe linia i si coloana j egal cu
n

k=1
a
ik
a
jk
.
Prin urmare, putem scrie
AA

= |
n

k=1
a
ik
a
jk
|
mm
. (3.88)
De asemenea, se poate efectua produsul matricelor A

si A, ntrucat sunt nlant uite.


Sa introducem acum aplicat ia
| | : /
m,n
(IR) IR, |A| =
_
tr(AA

), A /
m,n
(IR). (3.89)
Daca efectuam calculul n membrul drept al egalitat ii din (3.89) si t inem cont de (3.84) si (3.88), constatam ca
numarul real |A| din (3.89) are expresia
|A| =

_
m

i=1
n

j=1
a
2
ij
, (3.90)
ceea ce arata ca |A| este radacina patrata din suma patratelor tuturor elementelor matricei A.
Evident |A| 0, A /
m,n
(IR) si |A| = 0 A = O, deci (N
1
) din Denit ia 3.5.1 este satisfacuta.
Apoi, folosindune de (3.84) si (3.89), gasim
|A| =
_
tr
_
(A)(A)

_
=
_
tr(
2
AA

) = [[
_
tr(AA

) = [[ |A|,
oricare ar IR si oricare ar A /
m,n
(IR), adica (N
2
) este satisfacuta.
Pentru a arata ca (N
3
) este vericata pornim de la |A+B|
2
si efectuam calculele folosind (3.90) si inegalitatea
[tr(AB

)[
_
tr(AA

)
_
tr(BB

), A, B /
m,n
(IR), (3.91)
care nu este altceva decat inegalitatea CauchyBuniakowskiSchwarz ce se poate demonstra la fel ca (3.11)
pornind nsa de la funct ia
: IR IR, (t) =
m

i=1
n

j=1
(a
ij
t b
ij
)
2
, t IR.
Se ajunge la |A + B|
2
(|A| +|B|)
2
, de unde, dupa extragerea radicalului n ambii membri, constatam ca
(N
3
) este satisfacuta.
Prin urmare,
_
/
m,n
(IR), | |
_
este spat iu normat.
Ramane sa mai aratam ca orice sir de matrice fundamental n metrica indusa de norma (3.89), sau (3.90)
este convergent.

In acest scop, folosim inegalitat ile evidente


[a
kl
[ |A|
m

i=1
n

j=1
[a
ij
[,
(3.92)
146 Ion Craciun
care au loc oricare ar matricea A = |a
ij
|
mn
/
m,n
(IR) si oricare ar perechea de numere naturale
(k, l) M N, unde M = 1, 2, ..., m, iar N = 1, 2, ..., n.
Consideram un sir arbitrar de matrice
(A
p
)
p1
, A
p
= |a
p;ij
|
mn
/
m,n
(IR), (3.93)
care sa e fundamental n metrica indusa de norma (3.72).
Aceasta nseamna ca oricare ar > 0 exista numarul natural N() astfel ncat
|A
q+p
A
q
| < , q > N(), p IN

. (3.94)
Din (3.92) (3.94) deducem ca oricare ar perechea (i, j) M N si oricare ar > 0 exista N() IN asa
ncat
[a
q+p;ij
a
q;ij
[ < , q > N(), p IN

. (3.95)
Relat iile (3.95) arata ca sirurile (a
p;ij
)
p1
, (i, j) M N sunt fundamentale n spat iul metric complet
(IR, [ [), deci sunt convergente, asa ca exista a
0;ij
IR astfel ncat
lim
p
a
p;ij
= a
0;ij
, (i, j) M N.
(3.96)
Din Teorema 2.1.1 si (3.96) deducem ca pentru orice pereche (i, j) M N si oricare ar > 0 exista
N
ij
() IN

astfel ncat
[a
p;ij
a
0;ij
[ <

m n
, p > N(). (3.97)
Fie A
0
matricea de tipul mn care are elementele a
0;ij
, (i, j) M N.
Din partea a doua a inegalitat ii (3.92), scrisa pentru matricea diferent a A
p
A
0
si (3.97), obt inem
|A
p
A
0
| < , p > N
0
(), (3.98)
unde N
0
() = maxN
ij
() : (i, j M N) IN

, care arata ca sirul de matrice (A


p
)
p1
este convergent la
matricea A
0
, cu alte cuvinte (/
m,n
(IR), ) este spat iu Banach.
Exercit iul 3.5.3. Sa se arate ca aplicat iile:
A |A|

= max[a
ij
[ : i 1, m; j 1, n;
A |A|
1
= max
n

j=1
[a
ij
[ : i 1, m;
A |A|
2
= max
m

i=1
[a
ij
[ : j 1, n,
sunt norme echivalente pe /
m,n
(IR), iar perechile
_
/
m,n
(IR), | |

_
,
_
/
m,n
(IR), | |
1
_
,
_
/
m,n
(IR), | |
2
_
sunt spat ii Banach.
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 147
3.6 Serii n spat ii Banach. Serii de funct ii
Spat iile Banach constituie cadrul natural al teoriei seriilor pentru ca n astfel de spat ii se denesc atat sume
nite de vectori cat si limite de siruri. Prima posibilitate se datoreaza structurii de spat iu vectorial a unui
spat iu Banach n timp ce a doua situat ie se datoreaza structurii de spat iu metric.
Pana acum sau studiat serii de numere reale, adica serii n spat iul metric obisnuit (IR, [[). Sa demonstrat
ca (IR, [ [) este spat iu Banach si aceasta pentru ca metrica obisnuita d(, ) = [ [ provine din funct ia
modul [ [ care satisface proprietat ile (N
1
) (N
3
) ale normei si orice sir numeric fundamental este convergent.
Ne propunem acum sa extindem not iunea de serie numerica la cazul cand termenii seriei sunt vectori dintrun
spat iu normat (V, | |), uneori si complet, deci dintrun spat iu Banach.
Denit ia 3.6.1. Ansamblul (a
n
)
n1
, (s
n
)
n1
, unde (a
n
)
n1
este un sir arbitrar de vectori din spat iul normat
(V, | |), iar (s
n
)
n1
este un sir de vectori cu termenul de rang n dat de
s
n
= a
1
+a
2
+... +a
n
=
n

k=1
a
k
, (3.99)
se numeste serie de vectori.
Pentru o serie de vectori se poate utiliza una din notat iile:
a
1
+a
2
+... +a
n
+...;

n=1
a
n
. (3.100)
Elementele care denesc seria de vectori (3.100) au aceleasi denumiri si semnicat ii ca la seriile numerice, si
anume:
(a
n
) se numeste sirul termenilor seriei;
(s
n
) este sirul sumelor part iale;
a
n
se numeste termenul general, sau termenul de rang n al seriei date;
s
n
este suma part ial a de rang n a seriei (3.100).
,
Observat ia 3.6.1. Seria de vectori (3.100) determina n mod unic sirul (s
n
) al sumelor part iale. Reciproc, dat
sirul de vectori (a
n
), se poate determina o serie de vectori care sa aiba drept sir al sumelor part iale tocmai sirul
dat. Aceasta este seria
a
1
+ (a
2
a
1
) + (a
3
a
2
) +... + (a
n
a
n1
) +... = a
1
+

n=2
(a
n
a
n1
), (3.101)
numita seria telescopica a sirului (a
n
).
Denit ia 3.6.2. Seria de vectori (3.100) se numeste convergenta, are suma s si scriem

n=1
a
n
= s, daca
sirul de vectori (s
n
)
n1
este convergent la s V. Altfel spus

n=1
a
n
= s lim
n
s
n
= lim
n
n

k=1
a
k
= s.
148 Ion Craciun
Denit ia 3.6.3. Seria de vectori (3.100) se numeste divergenta daca nu este convergenta.
Observat ia 3.6.2. Sirul de vectori (a
n
) este convergent daca si numai daca seria telescopica (3.101) este
convergenta.
Observat ia rezulta din Denit ia 3.6.2 si Observat ia 3.6.1 aplicate seriei (3.101) pentru care avem s
n
= a
n
.
Teorema 3.6.1. (Criteriul general al lui Cauchy) Seria de vectori (3.100) este convergenta daca si numai
daca oricare ar > 0 exista N() IN astfel nc at
|a
n+1
+a
n+2
+... +a
n+p
| < , n > N(), p IN

. (3.102)
Demonstrat ie. Din Denit ia 3.6.2 avem c a seria de vectori (3.100) este convergenta sirul sumelor part iale
(s
n
) este convergent (s
n
) este sir Cauchy oricare ar > 0 exista N() IN astfel ncat
|s
n+p
s
n
| = |a
n+1
+a
n+2
+... +a
n+p
| < , n > N(), p IN

In concluzie, seria de vectori (3.100) este convergenta daca si numai daca (3.102) are loc. q.e.d.
Observat ia 3.6.3. Analizand demonstrat ia din Teorema 3.6.1 vedem ca pentru necesitatea condit iei enunt ate
este de ajuns ca spat iul liniar V sa e normat.
Corolarul 3.6.1. (Condit ie necesara de convergent a) Daca o serie de vectori dintrun spat iu normat V
este convergent a, atunci sirul termenilor seriei este convergent la vectorul nul 0.
Demonstrat ie. Daca (3.100) este convergenta, atunci luand p = 1 n (3.102) avem ca > 0 N() IN astfel
ncat |a
n+1
| < , n > N(), care exprima faptul ca sirul normelor (|a
n
|)
n1
este convergent la 0 IR, de
unde, folosind Teorema 3.5.1, mai precis reciproca din (3.65), deducem a
n
0. q.e.d.
Corolarul 3.6.2. (Condit ie sucienta de divergent a) Daca sirul termenilor unei serii de vectori dintrun
spat iu normat V este divergent sau limita sa, daca exista, nu este vectorul nul, atunci seria respectiva este
divergenta.
Armat ia rezulta prin efectuarea negat iei n Corolarul 3.6.1.
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 149
Denit ia 3.6.4. Seria de vectori (3.100) din spat iul Banach (V, | |) se numeste convergenta n norma, sau
absolut convergenta daca seria cu termeni nenegativi

n=1
|a
n
|, numita seria normelor, este convergenta.
Observat ia 3.6.4. Este evident ca termenii egali cu vectorul nul din seria (3.100) pot nlaturat i f ara a
schimba natura seriei si nici suma sa n caz de convergent a.

In consecint a, seria normelor se poate considera
ca este o serie cu termeni pozitivi.
Teorema 3.6.2. Daca seria (3.100) este convergent a n norma, atunci ea este convergent a si, n plus, avem
|

n=1
a
n
|

n=1
|a
n
|. (3.103)
Demonstrat ie. Aplicand criteriul general al lui Cauchy seriei normelor, care este o serie cu termeni pozitivi,
deducem ca pentru orice > 0 exista N() IN astfel ncat
|a
n+1
| +|a
n+2
| +... +|a
n+p
| < , n > N(), p IN

. (3.104)
Pe de alt a parte, avem
|a
n+1
+a
n+2
+... +a
n+p
| |a
n+1
| +|a
n+2
| +... +|a
n+p
|. (3.105)
Din (3.104), (3.105) si Teorema 3.6.1 rezulta ca seria de vectori (3.100) este convergenta. Avem apoi
|s
n
|
n
, (3.106)
unde
n
=
n

k=1
|a
k
|.
Trecand la limita n (3.106) pentru n si t inand cont ca limita normei este egala cu norma limitei,
armat ie care se va demonstra riguros ulterior, deducem (3.103). q.e.d.
Observat ia 3.6.5. Reciproca din Teorema 3.6.2 nu este n general adevarata.
Exista serii de vectori ntr-un spat iu Banach pentru care seriile normelor corespunzatoare sa e convergente
fara ca seriile init iale sa e convergente.
Este de ajuns sa dam ca exemplu seria alternata

n=1
(1)
n1
1
n
din spat iul normat complet (IR, [ [).
Denit ia 3.6.5. Seria de vectori

n=1
a
n
din spat iul normat (V, | |) se numeste semiconvergenta, sau
simplu convergenta daca este convergenta, iar seria normelor

n=1
|a
n
| este divergenta.
150 Ion Craciun
Teorema 3.6.3. (Criteriul majorarii) Daca pentru seria de vectori (3.100) din spat iul Banach (V, | |) exista
seria numeric a cu termeni pozitivi

n=1

n
, cu proprietat ile:
|a
n
|
n
, n IN

; (3.107)

n=1

n
convergenta, (3.108)
atunci seria de vectori (3.100) este convergent a n norma.
Demonstrat ie.

In primul rand, din (1.83), rezulta
|a
n+1
| +|a
n+2
| +... +|a
n+p
|
n+1
+
n+2
+... +
n+p
. (3.109)
Din (1.84) si criteriul general de convergent a al lui Cauchy pentru serii numerice rezulta ca > 0 N() IN
astfel ncat

n+1
+
n+2
+... +
n+p
< , n > N(), p IN

. (3.110)
Atunci, din (3.109), (3.110) si criteriul general al lui Cauchy pentru serii numerice rezulta ca seria normelor

n=1
|a
n
| este convergenta. q.e.d.
Alte dou a criterii de convergent a pentru serii de vectori dintrun spat iu Banach (V, ||) se obt in din Teorema
3.6.1 aplicata seriilor de vectori de forma

n=1

n
u
n
, (3.111)
unde
n
IR si u
n
V, n IN

.
Pentru (n, p) IN

IN

notam

n,p
=
n+1
u
n+1
+
n+2
u
n+2
+... +
n+p
u
n+p
, (3.112)
o parte, sau o (bucata a seriei (3.111),
s
n
=
n

k=1
u
k
, (3.113)
suma part ial a de rang n a seriei

n=1
u
n
, (3.114)
si
S
p
= s
n+p
s
n
=
n+p

k=n+1
u
k
, (3.115)
o bucata a seriei (3.114).
Propozit ia 3.6.1. (Identitatea lui Abel) Pentru orice serie de vectori din (V, | |) de forma (3.108) are loc
egalitatea

n,p
=
p1

k=1
(
n+k

n+k+1
)S
k
+
n+p
S
p
, (n, p) IN

IN

. (3.116)
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 151
Demonstrat ie. Avem mai ntai

n,p
=
n+1
S
1
+
n+2
(S
2
S
1
) +... +
n+p
(S
p
S
p1
). (3.117)
Grupand convenabil termenii din (3.117), obt inem (3.116). q.e.d.
Propozit ia 3.6.2. (Criteriul lui Abel) Fie seria de vectori (3.111) cu termeni din spat iul Banach (V, | |).
Daca
(i) seria de vectori (3.114) este convergent a;
(ii) sirul numeric (
n
)
n1
este monoton si marginit,
atunci (3.111) este convergent a.
Demonstrat ie. Din (ii) rezulta existent a numarului real K > 0 astfel ncat sa avem
[
n
[ K, n IN

. (3.118)
Convergent a seriei (3.114) implica, dupa Teorema 3.6.1, ca pentru orice > 0 exista N() IN astfel ncat
|S
p
| = |s
n+p
s
n
| <

3K
, n > N(), p IN

. (3.119)
Din (3.117) si (3.119), obt inem |
n,p
|
p1

k=1
[
n+k

n+k+1
[|S
k
| +[
n+p
[|S
p
|, din care, utilizand monotonia
sirului (
n
)
n1
si (3.119), deducem
|
n,p
|

3K
([
n+1
[ + 2[
n+p
[), n > N(), p IN

. (3.120)
Folosind acum (3.118) n (3.120), deducem ca pentru orice > 0 exist a N() astfel ncat
|
n,p
| < , n > N(), p IN

. (3.121)
Din (3.121) si Teorema 3.6.1 rezulta ca seria de vectori (3.111) este convergenta. q.e.d.
Propozit ia 3.6.3. (Criteriul lui Dirichlet) Daca :
(a) sirul sumelor part iale (s
n
) al seriei (3.114) este marginit;
(b) sirul numeric (
n
)
n1
este monoton si convergent la zero,
atunci seria de vectori (3.111) este convergent a.
Demonstrat ie. Din ipoteza (a) rezulta existent a scalarului real M > 0 astfel ncat
|s
n
| M, n IN

. (3.122)
152 Ion Craciun
Din (3.116), (3.115) si (3.122), gasim
|
n,p
|

p1

k=1
[
n+k

n+k+1
[(|s
n+k
| +|s
n
|) +[
n+p
[(|s
n+p
| +|s
n
|)
2M([
n+1
[ + 2[
n+p
[).
(3.123)
Din ipoteza (b) deducem ca pentru orice > 0 exista N() IN astfel ncat oricare ar n > N() este
satisfacuta inegalitatea [
n
[ < /(6M) care, folosita n (3.123), conduce la
|
n;p
| < , n > N(), p IN

. (3.124)
Rezultatul (3.124), mpreuna cu Teorema 3.6.1, demonstreaza propozit ia. q.e.d.
Denit ia 3.6.6. Se numeste serie de funct ii vectoriale o serie de vectori n spat iul liniar T(A, V ), unde
V este un spat iu liniar arbitrar, iar A este o mult ime nevida arbitrara. Daca V = IR, seria de funct ii core-
spunzatoare se numeste serie de funct ii reale.

In plus, daca A IR, seria de funct ii se numeste serii de
funct ii reale de variabila reala.
Prin urmare, o serie de funct ii vectoriale are forma

f
n
, unde f
n
T(A, V ).
Un caz particular de serii de funct ii reale de variabila reala este cel al seriilor de puteri cand f
n
(x) = a
n
x
n
.
Daca V este spat iu normat cu norma | | si f
n
B(A, V ), atunci convergent a seriei de funct ii

f
n
, unde
f
n
B(A, V ), n metrica indusa de metrica lui Cebasev se numeste convergent a uniforma.
Pe de alt a parte, ecarui x A i se asociaza seria de vectori

f
n
(x) cu termeni din (V, | |).
Daca aceasta serie de vectori este convergenta n punctul x A, atunci x A se numeste punct de
convergent a al seriei de funct ii.
Mult imea punctelor de convergent a ale seriei de funct ii

f
n
este o submult ime B a mult imii A care poarta
denumirea de mult imea de convergent a a seriei de funct ii respective.

In ipoteza ca B este mult ime nevida, ecarui x B i se poate pune n corespondent a un vector din V prin
x lim
n
n

k=1
f
k
(x)
Aplicat ia f : B V, f (x) = lim
n
n

k=1
f
k
(x), se numeste suma punctuala a seriei de funct ii

f
n
pe mul-
t imea B si se spune ca seria de funct ii corespunzatoare este punctual convergenta pe mult imea B A si are
suma f B(B, V ).
Asadar, la o serie de funct ii ntalnim doua tipuri de convergent a, una punctuala si cealalta uniforma.
3.7 Spat ii prehilbertiene. Spat ii Hilbert
Fie H un spat iu vectorial real.
Denit ia 3.7.1. Numim produs scalar, sau tensor metric pe H funct ia, aplicat ia g : H H IR care
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 153
satisface urm atoarele proprietat i numite axiomele produsului scalar:
(PS
1
) g(x, y) = g(y, x), (x, y) H H (simetrie);
(PS
2
) g(x
1
+x
2
, y) = g(x
1
, y) +g(x
2
, y), (x
1
, x
2
, y) H H H;
(aditivitate n raport cu primul argument);
(PS
3
) g(x, y) = g(x, y), IR si (x, y) H H
(omogenitate n raport cu argumentul ntai);
(PS
4
) g(x, x) 0, x H; g(x, x) = 0 x = 0
(pozitiva denire a funct iei g cand argumentele coincid).
Denit ia 3.7.2. Valoarea aplicat iei g : H H IR care satisface (PS
1
) (PS
4
), n perechea de vectori
(x, y) H H, se numeste produsul scalar al vectorilor x si y.
Denit ia 3.7.3. Se numeste spat iu prehilbertian, sau spat iu Euclidian perechea (H, g), unde H este un
spat iu vectorial real, iar g este un tensor metric pe H. Aplicat ia g : H H IR, care satisface (PS
1
) (PS
4
),
deneste o structura Euclidiana pe H.
Propozit ia 3.7.1. Daca (H, g) este un spat iu Euclidian, atunci pentru orice vectori x, y, x
1
, x
2
, ..., x
m
,
y
1
, y
2
, ..., y
n
H si orice scalari , ,
1
,
2
, ...,
m
,
1
,
2
, ...,
n
IR au loc egalitat ile:
g(x, y
1
+y
2
) = g(x, y
1
) +g(x, y
2
),
(aplicat ia g este aditiva n al doilea argument);
(3.125)
g(x, y) = g(x, y),
(aplicat ia g este omogena n argumentul al doilea);
(3.126)
g(x, 0) = 0; (3.127)
g
_
m

i=1

i
x
i
,
n

j=1

j
y
j
_
=
m

i=1
n

j=1

j
g(x
i
, y
j
)
(aplicat ia g este forma biliniara pe H).
(3.128)
Demonstrat ie. Pentru a demonstra (3.125) si (3.126) folosim (PS
1
), (PS
2
) si (PS
3
). Avem: g(x, y
1
+ y
2
) =
g(y
1
+y
2
, x), n baza lui (PS
1
); apoi, g(y
1
+y
2
, x) = g(y
1
, x) +g(y
2
, x), conform lui (PS
2
); n sfarsit, utilizand
din nou (PS
1
) ajungem la concluzia ca (3.125) este adevarata.
Relat ia (3.126) rezulta din g(x, y) = g(y, x) = g(y, x) = g(x, y).
Pentru a demonstra (3.127), vom scrie vectorul nul n forma 0 = y + (y) = y + (1)y, y H. Atunci,
g(x, 0) = g(x, y + (1)y) = g(x, y) + (1)g(x, y) = g(x, y) g(x, y) = 0, prin urmare (3.127) este adevarata.
154 Ion Craciun
Egalitatea (3.128) se demonstreaza prin induct ie matematica dupa numerele naturale nenule m si n folosin-
dune de axiomele (PS
1
) (PS
4
) si de (3.125), (3.126). q.e.d.
Denit ia 3.7.4. Funct ia g : H H IR se numeste forma biliniara pe spat iul vectorial H daca satisface
(PS
2
), (PS
3
), (3.125) si (3.126). Forma biliniara g pe H se numeste simetrica daca este satisfacuta si axioma
(PS
1
).
Denit ia 3.7.5. Aplicat ia h : H IR, h(x) = g(x, x), x H, unde g este o forma biliniara simetrica pe
H, se numeste forma patratica pe H asociata lui g.
Forma patratica h pe H se numeste pozitiv denita daca :
h(x) 0, x IR; h(x) = 0 x = 0.
Observat ia 3.7.1. Un produs scalar pe H este o forma biliniara simetrica pe H cu proprietatea ca forma
patratica asociata ei este pozitiv denita.
Observat ia 3.7.2. Pe un spat iu vectorial se pot deni mai multe produse scalare. Daca g
1
si g
2
sunt doi
tensori metrici pe H, atunci spat iile Euclidiene (H, g
1
) si (H, g
2
) sunt distincte, deci au proprietat i diferite.
Pentru produsul scalar al vectorilor x si y se obisnuiesc diverse notat ii cum ar :
g(x, y) =< x, y >; g(x, y) =< x/y >; g(x, y) = x y = xy; etc.

In continuare, pentru produsul scalar al vectorilor x si y din H vom folosi notat ia g(x, y) = x y, sau notat ia
g(x, y) = xy, iar pentru aplicat ia g vom utiliza un punct centrat.
Teorema 3.7.1.

Intr-un spat iu Euclidian (H, ) are loc inegalitatea:
[x y[

x x

y y, x, y) H, (3.129)
cunoscuta ca inegalitatea lui CauchyBuniakowskiSchwarz. Egalitatea n (3.129) are loc daca si numai
daca vectorii x si y sunt liniar dependent i, deci cand exista IR astfel nc at y = x.
Demonstrat ie. Daca x = 0, sau y = 0, (3.129) are loc ca egalitate n baza lui (3.127). Daca x ,= 0 si y sunt
vectori arbitrari din H, dar xat i, iar t IR este arbitrar, atunci din (PS
4
) rezulta
(tx y) (tx y) 0, t IR. (3.130)
Folosind (3.128) si (PS
1
), din (3.130), obt inem
(x x)t
2
2(x y)t +y y 0, t IR. (3.131)
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 155
Deoarece x ,= 0, din (PS
4
) avem x x > 0, iar membrul ntai din (3.131) este un trinom de gradul al doilea.
Trinomul din (3.131) este nenegativ daca si numai daca discriminantul sau este negativ, cel mult egal cu
zero, adica
(x y)
2
(x x)(y y) 0. (3.132)
Inegalitatea (3.129) rezulta din (3.132) dupa trecerea n membrul doi al celui deal doilea termen urmata
de extragerea radicalului din ambii membri.
Daca vectorii x si y sunt liniar dependent i (coliniari), atunci y = x, IR si cei doi membri din (3.129)
devin egali cu [[(x x) si prin urmare (3.129) funct ioneaza ca egalitate.
Reciproc, daca ambii membri din (3.129) sunt nenuli si egali ntre ei, atunci trinomul din membrul ntai al
lui (3.131) are radacina dubla t = .

In acest caz, membrul ntai al lui (3.130) devine nul pentru t = , adica
(x y) (x y) = 0. (3.133)
Folosind acum (PS
4
), din (3.133) deducem x y = 0, deci vectorii x si y sunt liniar dependent i. q.e.d.
Corolarul 3.7.1. Daca x si y sunt vectori nenuli din H, atunci:
1
x y

x x

y y
1;
exista numarul real [0, ] astfel ncat sa avem
cos =
x y

x x

y y
. (3.134)
Denit ia 3.7.6. Numarul real [0, ] introdus prin (3.134) se numeste unghi neorientat dintre vectorii
nenuli x si y din (H, ).
Denit ia 3.7.7. Vectorii x si y din spat iul Euclidian (H, ) se numesc ortogonali daca x y = 0.
Observat ia 3.7.3. Vectorul nul este ortogonal pe orice vector al spat iului Euclidian H. Vectorii nenuli x si y
din spat iul Euclidian H sunt ortogonali daca si numai dac a unghiul dintre ei este

2
.

Intr-adevar, aceste armat ii rezulta din (3.127), Denit ia 3.7.6 si (3.134).


Teorema 3.7.2. Orice spat iu prehilbertian (H, ) este spat iu normat.
Demonstrat ie. Fie aplicat ia | | : H IR, denita prin
|x| =

x x, x H. (3.135)
156 Ion Craciun

In baza lui (PS


4
), rezulta ca axioma (N
1
) din Denit ia 3.5.1 este satisfacuta de catre aplicat ia (3.135). Apoi,
sirul de egalitat i:
|x| =
_
(x) (x) =
_

2
(x x) = [[

x x = [[ |x|,
adevarate n baza egalitat ilor (3.135), (PS
3
), (3.126) si din nou (3.135), arata ca (3.135) verica axioma (N
2
)
din Denit ia 3.5.1. Pentru a demonstra ca este satisfacuta axioma (N
3
) din aceeasi denit ie, pornim de la
expresia lui |x +y|
2
. Folosind pe rand (3.135), (3.128), (PS
1
), din nou (3.135), apoi (3.129) si, la urma iarasi
(3.135), constatam:
|x +y|
2
= (x +y) (x +y) = x x +x y +y x +y y.
Luand n calcul simetria produsului scalar a doi vectori, deducem:
|x +y|
2
= |x|
2
+|y|
2
+ 2x y |x|
2
+|y|
2
+ 2[x y[.
Aplicand aici inegalitatea CauchyBuniakowskiSchwarz, gasim:
|x +y|
2
|x|
2
+|y|
2
+ 2

x x

y y = (|x| +|y|)
2
,
din care tragem concluzia
|x +y| |x| +|y|, x, y H. (3.136)
Inegalitatea (3.136) arata ca aplicat ia denita de (3.135) satisface axioma (N
3
). Prin urmare, funct ia (3.135)
este norma pe spat iul Euclidian H, indusa de produsul scalar, ceea ce atrage ca (H, | |) este spat iu normat.
q.e.d.
Denit ia 3.7.8. Fie spat iul Euclidian (H, ). Norma indusa de produsul scalar, denita de (3.135), se numeste
norma Euclidiana pe H.
Observat ia 3.7.4. Deoarece orice norma pe un spat iu vectorial H induce o metrica d pe mult imea H denita
prin d(x, y) = |x y|, rezulta ca norma Euclidiana pe H induce la randul ei o metrica pe H data de
d(x, y) =
_
(x y) (x y), (x, y) H H. (3.137)
Daca norma care intervine n (3.136) este norma Euclidiana, atunci inegalitatea corespunzatoare se numeste
inegalitatea lui Minkowski
5
.
Din (3.135) observam ca inegalitatea CauchyBuniakowskiSchwarz se scrie n forma
[x y[ |x| |y|, x, y H, (3.138)
n care desigur norma din membrul al doilea este norma Euclidiana pe H.
Observat ia 3.7.5. Daca avem n vedere cazul n care inegalitatea (3.129) devine egalitate si situat ia n care
un numar real este egal cu modulul sau, deducem ca n inegalitatea lui Minkowski (3.136) egalitatea are loc daca
si numai daca y = x, cu 0, adica cei doi vectori sunt coliniari si de acelasi sens.
5
Minkowski, Hermann (18641906), matematician polonez.
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 157
Denit ia 3.7.9. Un sistem de vectori dintrun spat iu Euclidian se numeste sistem ortogonal daca oricare
doi vectori ai sistemului sunt ortogonali; n plus, daca ecare vector este versor (are norma egala cu 1), sistemul
se numeste ortonormat.
Observat ia 3.7.6. Faptul ca sistemul de vectori B = e
1
, e
2
, ..., e
n
din spat iul Euclidian (H, ) este ortonormat
se exprima prin
e
i
e
j
=
ij
, i, j 1, n, (3.139)
unde
ij
sunt simbolii lui Kronecker
6
denit i prin:
ij
= 0, daca i ,= j si
ij
= 1, daca i = j, (i, j) 1, n1, n.
Denit ia 3.7.10. O baza B = e
1
, e
2
, ..., e
n
a spat iului Euclidian ndimensional (H, ) se numeste baza
ortonormata daca vectorii care o compun satisfac condit iile (3.139).
Observat ia 3.7.7. Toate proprietat ile sirurilor de vectori din spat ii normate raman valabile si n cazul spat iilor
Euclidiene. Exista totusi proprietat i specice spat iilor Euclidiene. Unele din ele le punem n evident a n con-
tinuare.
Teorema 3.7.3.

Intr-un spat iu Euclidian (H, ) au loc urmatoarele implicat ii:
x
n
x
0
si y
n
y
0
=x
n
y
n
x
0
y
0
; (3.140)
x
n
0 si |y
n
| M, n IN

=x
n
y
n
0; (3.141)
|x
n
| M, n IN

si y
n
0 =x
n
y
n
0. (3.142)
Demonstrat ie. Implicat ia (3.140) se obt ine evaluand diferent a x
n
y
n
x
0
y
0
. Adunand si scazand x
0
y
n
,
grupand apoi termenii convenabil si aplicand inegalitatea lui Minkowski, gasim
[x
n
y
n
x
0
y
0
[ |x
n
x
0
| |y
n
| +|x
0
| |y
n
y
0
| (3.143)
Sirul numeric (|x
n
x
0
|)
n1
este convergent la zero, iar (|y
n
|)
n1
este sir marginit. Prin urmare, avem
|x
n
x
0
| |y
n
| 0. (3.144)
De asemenea, avem
|x
0
| |y
n
y
0
| 0. (3.145)
Din (3.143) (3.145) rezula evident (3.140).
Relat iile (3.141) si (3.142) sunt consecint e directe ale inegalitat ii (3.138) aplicata vectorilor x
n
si y
n
. q.e.d.
6
Kronecker, Leopold (18231891), matematician german.
158 Ion Craciun
Denit ia 3.7.11. Un spat iu Euclidian care este complet n metrica Euclidiana se numeste spat iu Hilbert
7
.
Ne intereseaza care este expresia unui produs scalar g pe un spat iu vectorial ndimensional H.
Pentru aceasta consideram mai ntai o baza a spat iului, e aceasta B = e
1
, e
2
, ..., e
n
, care nu este neaparat
baza canonica. Daca g : H H IR este un produs scalar pe H atunci aplicat ia g este cunoscuta daca si
numai daca se cunoaste numarul real g(x, y) n orice pereche de vectori (x, y) H H. Dar, dupa Teorema
3.2.3,
x =
n

i=1
x
i
e
i
= eX, y =
n

j=1
y
j
e
j
= eY,
(3.146)
unde e = (e
1
, e
2
, ..., e
n
) H
n
, iar X, si Y, sunt matricele unicolonare cu n linii care au ca elemente coordonatele
lui x, respectiv y, n baza B.
Aplicand acum (3.128) vectorilor x si y din (3.146), deducem
g(x, y) =
n

i=1
n

j=1
x
i
y
j
g
ij
= X

GY, x, y H,
(3.147)
unde sa facut notat ia
g
ij
= g(e
i
, e
j
), i, j 1, n, (3.148)
iar G /
n,n
(IR) este matricea patratica de ordinul n care are ca elemente cantitat ile g
ij
din (3.148).
Relat ia (3.147) arata ca g(x, y) este cunoscuta daca si numai daca sunt cunoscute numerele g
ij
, (i, j)
N N, unde N = 1, 2, ..., n, numere care sunt evident legate de baza B.
Din (PS
1
) si (3.146) rezulta g
ij
= g
ji
, (i, j) N N, ceea ce arata ca G = G

, adica G este matrice


simetrica.
Sa vedem acum ce implicat ie are asupra lui G axioma (PS
4
).
Forma p atratica h : H IR din Denit ia 3.7.5 este
h(x) =
n

i=1
n

j=1
g
ij
x
i
x
j
= X

GX, x =
n

i=1
x
i
e
i
= eX H.
(3.149)
Axioma (PS
4
) este vericata daca h este pozitiv denita. Pentru a se ntampla aceasta, trebuie ca prin
grupari convenabile ale termenilor n membrul doi al relat iei (3.149) sa putem realiza, daca este posibil, o suma
de n patrate cu coecient i pozitivi. Daca acest lucru se poate realiza, spunem ca sa adus forma patratica la
expresie canonica prin metoda lui Gauss.
Exista si alte condit ii, cum ar de exemplu cele ale lui Sylvester
8
, pe care daca matricea G le satisface,
atunci pozitiva denire a lui h este asigurata.
Alteori este convenabil sa stabilim dac a h este pozitiv denita analizand valorile proprii ale lui G. Acestea
sunt radacinile ecuat iei caracteristice ale matricei G, si anume det (GI
n
) = 0, unde I
n
= |
ij
| /
n,n
(IR)
este matricea unitate din /
m,n
(IR).
Se stie ca (vezi [9, p. 175]) valorile proprii ale matricei simetrice G sunt toate reale si, daca sunt toate
pozitive, atunci h este forma patratica pozitiv denita.
Reciproc, daca G /
n,n
(IR) este o matrice simetrica cu toate valorile proprii pozitive, atunci aplicat ia
g : H H IR care n baza B H are forma (7.23) satisface axiomele (PS
1
) (PS
4
), deci este un produs
scalar pe H.

In acest mod am demonstrat
Teorema 3.7.4. Aplicat ia g : H H IR este produs scalar pe spat iul vectorial H daca si numai daca ntro
baza B H exista o matrice patratica simetrica G, de ordinul n, care are toate valorile proprii pozitive, astfel
ncat g sa aiba expresia (7.23).
7
Hilbert, David (1862)(1943), remarcabil matematician german.
8
Sylvester, James Joseph (18141897), matematician englez.
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 159
Denit ia 3.7.12. Matricea patratica simetrica G, de ordinul n, cu ajutorul careia se exprima n baza B H
forma biliniar a simetrica g pe spat iul vectorial H, se numeste matricea formei biliniare simetrice g, sau
matricea formei patratice h asociate lui g.
Am ment ionat mai sus ca pozitiva denire a formei patratice h pe spat iul liniar H poate precizata cu
condit iile lui Sylvester pe care le dam far a demonstrat ie n teorema de mai jos.
Teorema 3.7.5. (Condit iile lui Sylvester) Fie g : H H IR un produs scalar pe spat iul liniar H,
h : H IR forma patratic a asociata formei biliniare simetrice si G matricea sa ntr-o baza B H. Atunci,
forma patratica h este pozitiv denita daca sunt satisfacute condit iile lui Sylvester

k
=

g
11
g
12
... g
1k
g
21
g
22
... g
2k
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
g
k1
g
k2
... g
kk

> 0, k 1, n. (3.150)
Denit ia 3.7.13. Numarul real
k
din (3.150) se numeste minor principal de ordin k al matricei simetrice
G /n, n(IR).
3.8 Principiul contract iei
Fie (X, d) un spat iu metric si T : X X o aplicat ie denita pe mult imea X cu valori n X.
Denit ia 3.8.1. Elementul x X se numeste punct x pentru aplicat ia (operatorul) T daca
T(x) = x. (3.151)
Denit ia 3.8.2. Aplicat ia T : X X se numeste contract ie pe X daca exista numarul nenegativ subunitar
0 q < 1, numit factor de contract ie, astfel ncat
d(T(x), T(y)) qd(x, y), x, y X. (3.152)
Important a spat iilor metrice complete este pusa n evident a de urmatorul principiu al contract iei.
Teorema 3.8.1. (Picard
9
Banach) Daca T : X X este o contract ie pe spat iul metric complet (X, d),
atunci T are un punct x unic determinat.
9
Picard,

Emile (18561941), matematician francez.
160 Ion Craciun
Demonstrat ie. Fixam un punct x
0
arbitrar din X.
Daca T(x
0
) = x
0
, atunci x
0
este punct x al contract iei T care vom vedea ca este unic.
Daca T(x
0
) ,= x
0
, atunci construim sirul de puncte (x
n
)
n0
, conform relat iei de recurent a
x
n+1
= T(x
n
), x
0
X dat si n IN. (3.153)
Aratam ca (x
n
)
n0
este sir fundamental n spat iul metric complet (X, d).
Pentru aceasta sa observam ca relat ia de recurent a (3.153) si inegalitatea (3.152) conduc pe rand la:
d(x
n+1
, x
n
) = d(T(x
n
), T(x
n1
)) qd(x
n
, x
n1
);
d(x
n+1
, x
n
) q d(x
n
, x
n1
), n IN

. (3.154)
Folosind (3.154), gasim
d(x
n+1
, x
n
) q
n
d(x
1
, x
0
), n IN. (3.155)
Sa calcuam d(x
n+p
, x
n
). Avem
d(x
n+p
, x
n
) d(x
n
, x
n+1
) +d(x
n+1
, x
n+2
) +... +d(x
n+p1
, x
n+p
). (3.156)
Folosind (3.155) n (3.156), obt inem
d(x
n+p
, x
n
) (q
n
+q
n+1
+... +q
n+p1
)d(x
1
, x
0
). (3.157)
Dupa efectuarea sumei progresiei geometrice din membrul doi al inegalitat ii (3.157), gasim
d(x
n+p
, x
n
) q
n
1 q
p
1 q
d(x
1
, x
0
) = kq
n
(1 q
p
), (3.158)
unde am facut notat ia k =
d(x
1
, x
0
)
1 q
. Avand n vedere ca factorul de contract ie este nenegativ si subunitar, din
(3.158), prin majorare, obt inem
d(x
n+p
, x
n
) kq
n
, (n, p) IN IN. (3.159)
T inand cont ca q
n
0, din (3.159), dupa trecerea la limita pentru n , deducem
lim
n
d(x
n+p
, x
n
) = 0, n IN.
(3.160)
Rezultatul (3.160) demonstreaza ca (x
n
)
n0
este sir fundamental n spat iul metric (X, d). Cum (X, d) este
spat iu metric complet rezulta ca sirul (x
n
)
n0
este convergent, deci exista un punct x X, astfel ncat
x
n
xd(x
n
, x) 0. (3.161)

In baza axiomei (M
1
) din Denit ia 3.1.1 si a lui (3.152), deducem
0 d(T(x
n
), T(x)) qd(x
n
, x). (3.162)
Trecand la limita n
T(x
n
) T(x). (3.163)
Din (3.161), (3.153), (3.163) si unicitatea limitei unui sir de puncte n spat iul metric (X, d), rezulta (3.151).
Unicitatea punctului x gasit mai sus rezulta imediat, caci daca exista si un alt punct x al opertorului T,
atunci d(x, y) = d(T(x), T(y)) q d(x, y), de unde rezulta
(1 q)d(x, y) 0. (3.164)
Cum q < 1, din (3.164), gasim
d(x, y) 0. (3.165)
Daca la (3.165) adaugam axioma (M
1
) de nenegativitate a distant ei, gasim d(x, y) = 0 de unde, folosind aceeasi
axioma (M
1
), vedem ca x = y, ceea ce arata ca punctul x este unic determinat. q.e.d.
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 161
Metoda de demonstrat ie a existent ei si unicitat ii punctului x se numeste metoda aproximat iilor succesive
si a fost dezvoltata de matematicianul francez

Emile Picard pentru a demonstra existent a si unicitatea solut iei
ecuat iei diferent iale y

= f(x, y) care satisface condit ia init iala y(x


0
) = y
0
.
Teorema 3.8.1 a fost formulata n anul 1932 de catre matematicianul polonez Stephan Banach si demonstrata
dupa metoda sugerata de Picard, de aceea este cunoscuta sub numele de Teorema PicardBanach, nsa este
ntalnita si sub denumirea Teorema de punct x a lui Banach.
Sirul fundamental (x
n
)
n0
denit prin (3.153) se numeste sirul aproximantelor punctului x, sau sirul
aproximat iilor succesive ale acestuia.
Calculul erorii metodei aproximat iilor succesive. Saa evaluam eroarea care se comite prin nlocuirea
solut iei ecuat iei (3.151) cu o aproximanta de ordinul n, adica cu termenul x
n
al sirului denit de (3.153), deci
urmarim sa evaluam d(x
n
, x).

In primul rand, din (3.159) si axioma (M
3
) din Denit ia 3.1.1, deducem
d(x
n
, x) d(x
n
, x
n+p
) +d(x
n+p
, x) kq
n
+d(x
n+p
, x). (3.166)
Daca n (3.166) xam pe n, facem p si t inem cont de faptul ca
lim
p
x
n+p
= x lim
p
d(x
n+p
, x) = 0,
obt inem
d(x
n
, x) k q
n
, n IN. (3.167)
Asadar, eroarea care se face nlocuind punctul x x al contract iei T pe spat iul metric complet (X, d) cu
aproximanta de ordin n este mai mica dec at q
n
, si daca dorim ca aceasta eroare sa e mai mica decat un > 0
dat, atunci din (3.167) avem k q
n
< , din care deducem
n > log
q

k
[log
q

k
] = N() IN. (3.168)
Prin urmare, daca nlocuim punctul x cu aproximanta de ordin n, unde n > N(), iar N() este partea
ntreaga a numarului real din (3.168), atunci eroarea care se nfaptuieste cand n locul punctului x x al
contract iei T se ia aproximanta de ordinul n, unde n este astfel ncat (3.168) sa aiba loc, este mai mica decat .
Observat ia 3.8.1. Pentru demonstrat ia unicitat ii punctului x al contract iei T nu este necesar ca spat iul
metric (X, d) sa e complet.
3.9 Mult imi nchise si mult imi deschise ntr-un spat iu metric

In acest paragraf se scot n evident a tipuri remarcabile de puncte si de submult imi de puncte ale unui spat iu
metric (X, d) care vor permite un studiu aprofundat al proprietat ilor locale si globale ale funct iilor, precum si
analiza trecerii la limita.
Fie n acest sens un spat iu metric (X, d), A o submult ime nevida a lui X, 1(x) sistemul de vecinatat i al unui
punct x X si B(x, ) bila deschisa cu centrul n x si raza egala cu > 0.
Denit ia 3.9.1. Punctul x X se numeste punct aderent n X, sau punct de aderent a n X pentru
mult imea A daca orice vecinatate a punctului x cont ine cel put in un punct din A, adica
V
x
A ,= , V
x
1(x). (3.169)
162 Ion Craciun
Observat ia 3.9.1. Condit ia (3.169) este echivalenta cu
A B(x, ) ,= , > 0. (3.170)

Intr-adevar, aceasta rezulta din Denit ia 3.1.10, Propozit ia 3.1.7 si Denit ia 3.9.1.
Observat ia 3.9.2. Daca x X este punct aderent n X pentru mult imea A, atunci poate exista o vecinatate
V
x
1(x) astfel nc at V
x
A = x.
De exemplu, pentru mult imea A = 1 (0, 3) din spat iul Euclidian IR, punctul x = 1 este punct aderent n
IR al lui A si are proprietatea ca exista vecinatat i ale sale astfel ncat V
(1)
A = 1. O asemenea vecinatate
poate intervalul deschis (1 , 1 +) cu 0 < < 1.
Observat ia 3.9.3. Orice element a al mult imii A este punct aderent n X pentru A deoarece intersect ia oricarei
vecinatat i a acelui element cu mult imea A este nevida.

Intr-adevar, aceasta intersect ie cont ine cel put in punctul a.


Observat ia 3.9.4. Daca x X este punct aderent n X pentru mult imea A, atunci putem avea e x A, e
x / A.
De exemplu, pentru mult imea A = 1 (3, 5] din spat iul Euclidian IR, punctul x = 3 este punct aderent n IR
al lui A si 3 / A.
Propozit ia urmatoare furnizeaza o denit ie echivalenta a punctului aderent n X.
Propozit ia 3.9.1. Punctul x X este punct aderent n X pentru mult imea A X daca si numai daca
dist (x, A) = 0. (3.171)
Demonstrat ie. Daca x este punct aderent n X pentru mult imea A, dupa Denit ia 3.9.1 exista V 1(x) astfel
ncat sa aiba loc (3.169), deci mult imea V A are cel put in un element. Daca V A = x, avand n vedere ca
d(x, x) = 0, rezulta ca dist (x, A) = infd(x, y) : y A = 0. Daca nsa V A are si alte elemente n afara lui x,
de asemeni dist (x, A) = 0. Daca x / A, lucru posibil, dupa Observat ia 3.9.1, pentru orice > 0 y A astfel
ncat d(x, y) < adica dist (x, A) < , > 0; ori aceasta nseamna tocmai (3.171.
Reciproc, daca (3.171 are loc, atunci infd(x, y) : y A = 0, ceea ce nseamna ca oricare ar > 0 exista
z A astfel ncat d(x, z) < , care arata c a z B(x, ). Cu alte cuvinte, z A B(x, ).
Luand V = B(x, ) deducem ca are loc (3.169), deci elementul x X este punct de aderent a pentru mult imea
A. q.e.d.
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 163
Propozit ia 3.9.2. Elementul x X este punct aderent n X pentru mult imea A daca si numai daca exista un
sir de puncte (x
n
), x
n
A, astfel nc at
x
n
x. (3.172)
Demonstrat ie. Daca x este punct aderent n X pentru A, dupa Denit ia 3.9.1, luand V = B
_
x,
1
n
_
, n IN

drept vecinatate arbitrara a punctului x, rezulta ca B


_
x,
1
n
_
A ,= .
Daca se ntampla ca indiferent de n, B
_
x,
1
n
_
A = x, atunci luand x
n
= x, urmeaza ca sirul de puncte
(x
n
) este un sir constant care dupa Teorema 3.3.2 este convergent la x. Daca nsa B
_
x,
1
n
_
A are si alte
elemente, atunci luand x
n
B
_
x,
1
n
_
A, deducem
d(x, x
n
) <
1
n
, n IN

. (3.173)
Folosind acum Propozit ia 2.1.1, din (3.173) deducem d(x
n
, x) 0 de unde, dupa Teorema 3.3.1, rezulta (3.172).
Reciproc, daca exista (x
n
)
n1
, x
n
A, x
n
x, din Denit ia 3.3.3 rezulta ca n afara oricarei vecinatat i
V 1(x) raman un numar nit de termeni ai sirului si prin urmare V A ,= ceea ce, dupa Denit ia 3.9.1,
atrage ca x este punct aderent n X al lui A. q.e.d.
Evident ca si Propozit ia 3.9.2 poate constitui o denit ie echivalenta a punctului aderent n X.
Denit ia 3.9.2. Se numeste nchiderea n X, sau aderent a n X mult imii A totalitatea punctelor aderente
n X ale sale.

Inchiderea n X a mult imii A se noteaza cu A, sau cl A.
Din Propozit ia 3.9.1 si Denit ia 3.9.2, avem
Teorema 3.9.1. Daca A si B sunt doua submult imi oarecare ale spat iului metric (X, d), atunci:
A B =A B; (3.174)
A A; (3.175)
A B = A B; (3.176)
=
A = A; (3.177)
A = , sau A = a
1
, a
2
, ..., a
n
=A = A. (3.178)
Demonstrat ie. Demonstram ntai (3.174). Pentru aceasta, consideram x arbitrar din A. Dupa Propozit ia 3.9.2
exista (x
n
), x
n
A astfel ncat x
n
x. Cum A B, vom avea si x
n
x, x
n
B, ceea ce n baza aceleiasi
propozit ii conduce la x B.
164 Ion Craciun
Incluziunea (3.175) rezulta din Observat ia 3.9.3.
Daca x A B, din Proprietatea 3.1.3 avem dist (x, A B) = 0. De aici, deducem dist (x, A) = 0, sau
dist (x, B) = 0. Folosind Propozit ia 3.9.1, avem ca x A, sau x B, adica x A B, cu alte cuvinte
A B A B.
Incluziunea A B A B se demonstreaza similar.
Din cele doua incluziuni rezulta (3.176).
Aplicand (3.175) mult imii A deducem A
=
A .
Sa aratam ca are loc si incluziunea inversa.
Considerand un element arbitrar x
=
A, din Propozit ia 3.9.2, deducem ca exista (x
n
)
n1
, x
n
A cu
proprietatea x
n
x. Din x
n
A si Propozit ia 3.9.1 rezulta dist (x
n
, A) = 0, n IN

. Pe de alta parte, din


x
n
x si Teorema 3.3.3 avem
dist (x, A) = lim
n
dist (x
n
, A) = 0,
rezultat care, dupa Propozit ia 3.9.1, arat a ca x A. Prin urmare,
=
A A.
Incluziunile demonstrate conduc la (3.177).
Demonstram acum (3.178). Daca A = , din Denit ia 3.1.6, avem
dist (x
0
, ) = +, x
0
X,
ceea ce arata ca nu exista x
0
X astfel ncat sa aiba loc (3.171) si prin urmare = . Daca A = x
1
, singurul
punct care satisface (3.171) este x
1
, deci A = x
1
= A.
Demonstrat ia se face similar cand A ,= , dar A are un numar nit de elemente, mai mult decat un element.
q.e.d.
Denit ia 3.9.3. Submult imea A din spat iul metric (X, d) se numeste nchisa n X daca
A = A. (3.179)
Observat ia 3.9.5.

Inchiderea n X, A, a oricarei mult imi A din spat iul metric (X, d) este mult ime nchisa n
X.

Intr-adevar, aceasta rezulta din (3.177) si (3.179).


Observat ia 3.9.6. Orice mult ime nita de puncte din spat iul metric (X, d) este mult ime nchisa n X; mult i-
mea vida este mult ime nchis a n X.
Armat iile rezulta din (3.178).
Observat ia 3.9.7. Spat iul ntreg X este mult ime nchisa n X.

Intr-adevar, din (3.175) avem X x; din Denit ia 3.9.1, Propozit ia 3.9.1 si Propozit ia 3.9.2 rezulta ca avem si
x X. Cele doua incluziuni conduc la X = x si, dupa Denit ia 3.9.3, rezulta ca X este mult ime nchisa n X.
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 165
Teorema 3.9.2. Mult imea A din spat iul metric (X, d) este nchisa n X daca si numai daca cont ine limita
oricarui sir de puncte convergent din A.
Demonstrat ie. Armat ia rezulta simplu din (3.175) si Propozit ia 3.9.2. q.e.d.
Teorema 3.9.3. Daca A si B sunt mult imi nchise n mult imea X din spat iul metric (X, d), atunci AB este
mult ime nchisa n X.

In consecint a, reuniunea unui numar nit de mult imi nchise n X este mult ime nchisa n X.
Intersect ia oric arui numar de mult imi nchise n X este mult ime nchisa n X.
Demonstrat ie. Daca A si B sunt mult imi nchise n X, atunci A = A si B = B. Pe de alta parte, din (3.176)
avem A B = A B ceea ce, conform lui (3.179), arata ca A B este mult ime nchisa n X.
Demonstrat ia este similara pentru un numar nit de mult imi.
Fie acum A =

tT
A
t
, cu A
t
mult imi nchise n X, adica
A
t
= A
t
, t T.
Deoarece A A
t
, conform lui (3.174) avem A A
t
. Deci
A A

tT
A
t
= A,
adica A = A, ceea ce demonstreaza ultima parte a teoremei. q.e.d.
Denit ia 3.9.4. Punctul a A se numeste punct interior n X al mult imii A daca exista o vecinatate
V
a
1(a) astfel nc at
V
a
A. (3.180)
Propozit ia 3.9.3. Punctul a A este punct interior n X al mult imii A daca si numai daca > 0 astfel
ncat
B(a, ) A. (3.181)
Demonstrat ie. Daca a A este punct interior n X al lui A, atunci din Denit ia 3.9.4 si Denit ia 3.1.10 rezulta
(3.181).
Reciproc, din (3.181) si Propozit ia 3.1.7 rezulta ca este ndeplinita condit ia din Denit ia 3.9.4, deci a este
punct interior n X al mult imii A. q.e.d.
166 Ion Craciun
Propozit ia 3.9.4. Punctul a A este punct interior n X al mult imii A daca si numai daca
dist (a, C
X
A) > 0, (3.182)
unde C
X
A = X A.
Demonstrat ie. Daca a A este punct interior n X al mult imii A, atunci are loc (3.181) care, pusa alaturi de
Denit ia 3.1.7, conduce la concluzia (3.182).
Reciproc, daca (3.182) are loc, atunci e > 0, = dist (a, C
X
A). Se vede imediat ca avem B
_
a,

2
_
A,
care, n baza lui (3.181), arata ca a este punct interior n X al mult imii A. q.e.d.
Denit ia 3.9.5. Se numeste interiorul n X al mult imii A din spat iul metric (X, d), totalitatea punctelor
interioare n X ale sale.
Interiorul n X al mult imii A se noteaza cu

A, sau cu Int A.
Daca avem n vedere Propozit ia 3.9.4, putem scrie

A= a A : dist (a, C
X
A) > 0. (3.183)
Teorema 3.9.4. Pentru orice submult imi A si B ale lui X :
A B =

B; (3.184)

A A; (3.185)

A B =

A

B; (3.186)

A =

A . (3.187)
Demonstrat ie. Teorema se demonstreaza simplu folosind denit iile si propozit iile acestui paragraf . q.e.d.
Teorema 3.9.5. Pentru orice mult ime A din (X, d), au loc egalitat ile
C
X

A= C
X
A,

A= C
X
(C
X
A),
(3.188)
C
X
A =

C
X
A, A = C
X
(

C
X
A).
(3.189)
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 167
Identitat ile (3.188) si (3.189) permit sa deducem proprietat ile interiorului n X al unei mult imi din acelea
ale nchiderii n X ale ei si invers. De exemplu, proprietat ile interiorului n X a unei mult imi prezentate n
Teorema 3.9.4 pot rezulta din cele ale nchiderii n X a mult imii, demonstrate n Teorema 3.9.1, si din (3.188),
(3.189).
Denit ia 3.9.6. Submult imea A a spat iului metric (X, d) se numeste deschisa n X daca
A =

A . (3.190)
Propozit ia 3.9.5. Mult imea A X este deschisa n X daca si numai daca orice punct al ei este punct interior
n X sau, echivalent, a A > 0 astfel nc at B(a, ) A.
Demonstrat ie. Se folosesc Denit ia 3.9.6, Denit ia 3.9.4 si Propozit ia 3.9.3. q.e.d.
Observat ia 3.9.8. Interiorul n X al unei mult imi din X este mult ime deschisa n X.

Intr-adevar, aceasta rezulta din (3.187) si Denit ia 3.9.6.


Teorema 3.9.6. Submult imea A a spat iului metric (X, d) este mult ime deschisa n X, respectiv nchisa n X,
daca si numai daca complementara sa CA este mult ime nchisa n X, respectiv deschisa n X.
Demonstrat ie. Sa presupunem ca A X este mult ime deschisa n X. Atunci, are loc (3.190), din care rezulta
evident si
C
X
A = C
X

A . (3.191)
Din (3.188)
1
si (3.191), obt inem
C
X
A = C
X
A. (3.192)
Egalitatea (3.192), mpreuna cu Denit ia 3.9.3, conduce la concluzia ca mult imea C
X
A este nchisa n X.
Daca A este mult ime nchisa n X, atunci are loc (3.179), deci vom avea si C
X
A = C
X
A, din care, t inand
cont de (3.189)
1
, gasim C
X
A =

C
X
A, care exprima ca C
X
A este mult ime deschisa n X.
Reciproc, daca C
X
A este mult ime nchisa n X, atunci are loc (3.192) care, mpreuna cu (3.188)
1
, duce la
(3.191), din care deducem (3.190), ceea ce, dupa Denit ia 3.9.6, nseamna A mult ime deschisa n X.
Daca C
X
A este mult ime deschisa n X, atunci este egala cu interiorul ei de unde, folosind (3.189)
1
, deducem
C
X
A = C
X
A, din care rezulta (3.179), ceea ce, dupa Denit ia 3.9.3, arata ca A este mult ime nchisa n X.
q.e.d.
Observat ia 3.9.9.

In spat iul metric (X, d), mult imea vid a si spat iul ntreg X sunt simultan mult imi nchise
n X si deschise n X.
168 Ion Craciun

Intr-adevar, armat iile rezulta din Teorema 3.9.6, Observat ia 3.9.6 si Observat ia 3.9.7.
Teorema 3.9.7. Daca A si B sunt mult imi deschise n spat iul metric (X, d), atunci AB este mult ime deschisa
n X.

In consecint a, intersect ia unui numar nit de mult imi deschise n X este mult ime deschisa n X si reuniunea
oricarui numar de mult imi deschise n X este mult ime deschisa n X.
Teorema 3.9.8. Daca A este mult ime deschisa n X, iar B este mult ime nchisa n X, atunci A B = C
A
B
este mult ime deschisa n X, iar B A = C
B
A este mult ime nchisa n X.
Demonstrat ie. Folosind Teorema 3.9.6, Teorema 3.9.7, Teorema 3.9.3 si identitat ile evidente A B = A
CB, B A = B CA, putem arata cu usurint a ca armat iile de mai sus sunt adevarate. q.e.d.
Teorema 3.9.9. Orice bila deschisa cu centrul n x
0
X si de raza > 0 este mult ime deschisa n X.
Bila nchis a B(x
0
, ) este mult ime nchisa n X.
Demonstrat ie. Conform Propozit iei 3.9.5, trebuie aratat ca y B(x
0
, ) este punct interior n X al mult imii
B(x
0
, ). Pentru a dovedi aceasta folosim Propozit ia 3.9.3. Daca alegem

= d(x
0
, y) > 0, atunci rezulta
imediat ca B(y,

) B(x
0
, ) si cu aceasta teorema este demonstrata. q.e.d.
Denit ia 3.9.7. Se numeste frontiera n X a mult imii A din spat iul metric (X, d), mult imea A denita de
A = A

A . (3.193)
Observat ia 3.9.10. Din Teorema 3.9.8 rezult a A = A, adica frontiera n X a unei mult imi este mult ime
nchisa n X.
Daca A este mult ime deschisa n X, din (3.193) si Denit ia 3.9.6 deducem ca A = A A.
Daca A este mult ime nchisa n X, din Denit ia 3.9.3 si aceeasi relat ie (3.193) gasim A = A

A .
Vom ilustra acum not iunile de mult ime nchisa n X, mult ime deschisa n X si frontiera n X a unei mult imi,
pe baza unor exemple de mult imi din spat iul Euclidian pdimensional IR
p
.
Fie n acest sens a = (a
1
, a
2
, ..., a
p
) si b = (b
1
, b
2
, ..., b
p
) doua puncte din IR
p
luate astfel ncat sa e
satisfacute condit iile a
i
< b
i
, i 1, p.
Denit ia 3.9.8. Se numeste interval pdimensional deschis denit de punctele a IR
n
si b IR
n
, mult i-
mea
J
p
(a, b) = x = (x
1
, x
2
, ..., x
p
) : a
i
< x
i
< b
i
, i 1, p IR
p
.
Punctul x
0
=
1
2
(a +b) se numeste centrul intervalului J
p
(a, b).
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 169
Denit ia 3.9.9. Se numeste interval pdimensional nchis mult imea
I
p
(a, b) = x = (x
1
, x
2
, ..., x
p
) : a
i
x
i
b
i
, i 1, p IR
p
.
Punctul x
0
=
1
2
(a +b) se numeste centrul intervalului I
p
(a, b).
Teorema 3.9.10.

In spat iul Euclidian IR
p
, intervalele J
p
(a, b) si I
p
(a, b) au propriet at ile
J
p
(a, b) =

J
p
(a, b); I
p
(a, b) = I
p
(a, b);
J
p
(a, b) =

I
p
(a, b); I
p
(a, b) = J
p
(a, b);
J
p
(a, b) = (a
1
, b
1
) ... (a
p
, b
p
); I
p
(a, b) = [a
1
, b
1
] ... [a
p
, b
p
].
Intervalele bidimensionale sunt dreptunghiuri cu laturile paralele cu axele de coordonate din plan, iar
intervalele tridimensionale sunt paralelipipede dreptunghice cu muchiile paralele cu axele de coordonate ale
spat iului.
Denit ia 3.9.10. Se numeste fat a (p 1)dimensionala a intervalelor pdimensionale I
p
(a, b) si J
p
(a, b)
mult imea
F
k
p1
= x = (x
1
, x
2
, ..., x
p
) : x
k
= a
k
sau x
k
= b
k
IR
p
.
Observat ia 3.9.11. Un interval pdimensional are 2p fet e (p 1)dimensionale.
Observat ia 3.9.12. Reuniunea tuturor fet elor (p 1)dimensionale ale lui J
p
(a, b) este frontiera lui J
p
(a, b)
care coincide cu frontiera lui I
p
(a, b).
Daca a
i
= b
i
, i 1, p si a
j
= b
j
pentru cel put in un indice j, intervalul degenerat I
p
(a, b) este o mult ime
nchisa n IR
p
si interiorul ei este mult imea vida. Frontiera acestui interval este nsusi intervalul.
Teorema 3.9.11. Daca A IR
p
este mult ime deschisa n IR
p
si x
0
A, exista un interval p dimensional
deschis J
p
(a, b) cu centrul n x
0
astfel ncat x
0
J
p
(a, b) A.
Demonstrat ie. Deoarece A este mult ime deschisa n IR
p
exista > 0 astfel ncat B(x
0
, ) A.
Fie acum a = x
0
s si b = x
0
+s, unde s = (1, 1, ..., 1) IR
p
. Atunci, intervalul pdimensional deschis
J
p
(a, b) = x = (x
1
, x
2
, ..., x
p
) : [x
i
x
0i
[ <

p
, i 1, p,
unde x
0
= (x
01
, x
02
, ..., x
0p
), este submult ime a lui B(x
0
, ) deci si a lui A si are centrul n punctul x
0
. q.e.d.
170 Ion Craciun
Denit ia 3.9.11. Punctul x X se numeste punct de acumulare n X pentru submult imea A din spat iul
metric (X, d) daca orice vecinatate V 1(x) cont ine cel put in un punct din A diferit de x, adica
V Ax ,= , V 1(x). (3.194)
Mult imea punctelor de acumulare n X ale mult imii A se numeste mult ime derivata n X si se noteaza
cu A

.
Observat ia 3.9.13. x A

=x a. Reciproc nu este adevarat. Aceasta arata ca A

A.

Intr-adevar, implicat ia rezulta din Denit ia 3.9.1 si Denit ia 3.9.9.


Pentru a dovedi ca reciproca armat iei nu este adevarata consideram submult imea A = 1 [0, 3] IR,
metrica n IR ind cea obisnuita. Atunci, punctul x = 1 este punct aderent n IR pentru A dar nu si punct de
acumulare n IR al mult imii A deoarece vecinatatea V =
_

3
2
,
1
2
_
1(1) nu cont ine nici un punct al lui A
diferit de 1.
Observat ia 3.9.14. Un punct de acumulare n X al unei mult imi poate sa apart ina, sau s a nu apart ina acelei
mult imi.
De exemplu, daca A = (0, 1) IR, atunci punctele x = 0 si x = 1 sunt puncte de acumulare n IR ale lui A care
nu apart in lui An timp ce x =
1
3
, spre exemplu, este punct de acumulare n IR al lui A si apart ine lui A.
Denit ia 3.9.12. Un punct x A care nu este punct de acumulare n X al mult imii A se numeste punct
izolat n X al lui A daca exista V 1(x) astfel ncat V A = x. O mult ime formata numai din puncte
izolate n X se numeste mult ime discreta n X.
Observat ia 3.9.15. Daca x A A, atunci x este punct de acumulare n X pentru A.
Armat ia se deduce combinand Denit ia 3.9.1 cu Denit ia 3.9.12.
Teorema 3.9.12. Orice vecinatate a unui punct de acumulare n X al unei mult imi cont ine o innitate de
puncte ale acelei mult imi.
Demonstrat ie. Prin reducere la absurd.
Presupunem ca exista V
0
1(x) astfel ncat
V
0
A = x
1
, x
2
, ..., x
n
, n IN

,
unde x este un punct de acumulare n X al mult imii A (X, d), si e = mind(x, x
1
), d(x, x
2
), ..., d(x, x
n
) >
0.
Deoarece B(x, )A =
_
x, daca x A
, daca x / A,
rezulta ca B(x, )Ax = si cum B(x, ) 1(x) rezulta
ca x nu este punct de acumulare n X al mult imii A ceea ce ar contrazice ipoteza. q.e.d.
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 171
Observat ia 3.9.16. O mult ime care are puncte de acumulare n X este o mult ime innita, aceasta rezultand
din Teorema 3.9.11, deci mult imile nite nu au puncte de acumulare n X.
Se poate nsa ca A sa e mult ime innita si s a nu aiba puncte de acumulare n X. De exemplu, IN IR este
mult ime innita care nu are puncte de acumulare n IR. Singurul punct de acumulare al lui n este + care nu
apart ine lui IR, acesta apart in and lui IR).
La fel ca pentru puncte aderente n X putem demonstra cu usurint a
Teorema 3.9.13. Punctul x X este punct de acumulare n X al mult imii A X daca si numai daca
> 0 =B(x, ) A x , = .
De asemenea, folosind Propozit ia 3.9.2 si Observat ia 3.9.8, rezulta
Teorema 3.9.14. Punctul x X este punct de acumulare n X pentru mult imea A (X, d) daca si numai
daca exista un sir de puncte (x
n
)
n1
, x
n
A cu x
n
,= x, n IN

, astfel ncat x
n
x.
Folosind acum Teorema 3.9.14 tragem concluzia ca daca x este punct de acumulare n X al mult imii A,
atunci exista o innitate de siruri de puncte avand proprietat ile din Teorema 3.9.14.
Rezultatele de mai sus conduc fara dicultate la urmatorul rezultat.
Teorema 3.9.15. Daca A (X, d), atunci
A = A A

. (3.195)
Demonstrat ie. Din Observat ia 3.9.3, Denit ia 3.9.2 si Observat ia 3.9.8, rezulta A A si A

A, din care
deducem
A A

A (3.196)
Invers, daca x A, atunci > 0 are loc (3.170). Pentru acest punct exista doua posibilitat i: e x A,
caz n care x A A

; e x / A n care situat ie, daca t inem cont de (3.170), deducem B(x, ) A x ,= ,


ceea ce arata ca x A

, adica x A A

In concluzie, n ambele cazuri x A A

de unde rezulta
A A A

. (3.197)
Incluziunile (3.196) si (3.197) demonstreaza (3.195). q.e.d.
Corolarul 3.9.1. Submult imea A (X, d) este mult ime nchisa n X daca si numai daca si cont ine toate
punctele de acumulare n X, adica
A

A. (3.198)
172 Ion Craciun
Demonstrat ie. Fie A mult ime nchisa n X. Atunci, A = A si din rezulta A = AA

ceea ce evident antreneaza


(3.198).
Reciproc, sa presupunem ca A

A. Deoarece A A, rezulta ca A

A A. Folosind Teorema 3.9.14,


deducem A A. Pe de alta parte, avem si A A. Deci A A A, din care rezulta A = A, adica mult imea A
este nchisa n X. q.e.d.
Sa introducem o ultima not iune si anume aceea de spat iu topologic.

In acest sens, e T(X) totalitatea submult imilor mult imii X si T(X), o parte din aceste mult imi.
Denit ia 3.9.13. Spunem ca este o topologie pe X daca sunt satisfacute urmatoarele propriet at i numite
axiomele topologiei:
(T
1
) Reuniune de mult imi din apart ine lui ;
(T
2
) Intersect ie nit a de mult imi din apart ine lui ;
(T
3
) X , .
Denit ia 3.9.14. Perechea (X, ) unde X este o mult ime nevida oarecare, iar este o topologie pe X, se
numeste spat iu topologic.
Observat ia 3.9.17. Un spat iu metric (X, d) este spat iu topologic.

Intr-adevar, daca consideram


d
T(X), unde
d
= D X : D =

D, adica
d
este familia mult imilor
deschise n X, folosind Teorema 3.9.7 si Observat ia 3.9.9, rezulta ca
d
satisface (T
1
) (T
3
).
Denit ia 3.9.15. Topologia
d
se numeste topologia indusa de metrica d.

In ncheiere prezentam o caracterizare a mult imilor deschise n X cu ajutorul bilelor deschise din (X, d).
Teorema 3.9.16. Mult imea D X este mult ime deschisa n X daca si numai daca D este reuniunea unei
familii de bile deschise.
Demonstrat ie. Daca D este mult ime deschisa n X, atunci x D
x
> 0 astfel ncat B(x,
x
) D. Fie
familia de mult imi deschise n X B(x,
x
) : x D. Dupa Teorema 3.9.7 rezulta ca mult imea B =
_
xD
B(x,
x
)
este mult ime deschisa n X.

In plus, B = D deoarece un punct arbitrar y apart ine lui B daca si numai daca
exista x D astfel ncat y B(x,
x
) ceea ce este echivalent cu y D, adica avem simultan B D si D B.
Reciproc, daca D =
_
tT
B
t
, unde B
t
sunt bile deschise, conform axiomei T
1
, D este mult ime deschisa n X.
q.e.d.
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 173
Observat ia 3.9.18. O submult ime a lui IR este mult ime deschisa n IR daca si numai dac a este reuniune de
intervale deschise.

Intr-adev ar, aceasta rezulta din Teorema 3.9.16 aplicata spat iului Euclidian IR unde se t ine cont ca bila
deschisa cu centrul n x
0
IR si raza este intervalul deschis (x
0
, x
0
+).
Exercit iul 3.9.1. Fie intervalele din spat iul Euclidian IR
D
n
=
_
1
1
n
, 2 +
1
n
_
, IF
n
=
_
1 +
1
n
, 3
1
n
_
, n IN

.
Sa se arate ca :

nIN

D
n
= [1, 2];
_
nIN

F
n
= (1, 3).
Solut ie.

In primul rand se vede ca mult imea compacta [1, 2] este inclus n orice mult ime D
n
. Prin urmare,
[1, 2]

nIN

D
n
.
Sa aratam ca are loc si incluziunea inversa.
Fie n acest sens x

nIN

D
n
, arbitrar. Atunci, n IN

avem x
_
1
1
n
, 2 +
1
n
_
. Daca x / [1, 2], atunci
x < 1, sau x > 2. Oriunde sar plasa x n afara intervalului [1, 2], exista n
0
IN

astfel ncat x / D
n0
care
conduce la faptul ca x /

nIN

D
n
, ceea ce este fals.
Prin urmare, avem 1 x 2, adica

nIN
D
n
[1, 2]. Cele doua incluziuni demonsreaza egalitatea

nIN

D
n
=
[1, 2].

In mod similar se arata ca


_
nIN

F
n
= (1, 3).
Mai general, putem arata ca

>0
(a , a +) = [a, b],
_
>0
[a , a +] = (a, b)
adica, enunt and rezultatul ntrun cadru general, putem arma ca ntrun spat iu metric (X, d), intersect ia
de mult imi deschise n X poate o mult ime nchisa n X, iar reuniunea de mult imi nchise n X poate da ca
rezultat o mult imedeschisa n X.
3.10 Mult imi compacte ntrun spat iu metric
Fie (X, d) un spat iu metric si T(X) mult imea tuturor part ilor mult imii X.
Denit ia 3.10.1. O familie de mult imi T T(X) se spune ca este o acoperire pentru mult imea A X, sau
ca T acopera A daca orice punct x A este punct al cel put in unei mult imi din T.
Daca T acopera A si T are un numar nit de elemente (mult imi), atunci se spune ca T constituie o
acoperire nita a mult imii A. Daca , n plus, elemente lui T sunt mult imi deschise n X, atunci se spune ca
T este o acoperire nita deschisa n X a mult imi A.
174 Ion Craciun
Denit ia 3.10.2. Fie (X, d) un spat iu metric, A o submult ime nevida a lui X si > 0. Mult imea M X
se numeste ret ea pentru mult imea A daca x A y
x
M astfel ncat d(x, y
x
) < . Daca M, o ret ea
pentru mult imea A, are un numar nit de elemente, atunci M se numeste ret ea nita a mult imii A.
Fara a restrange generalitatea putem presupune M A.
Propozit ia 3.10.1. Mult imea M X este ret ea pentru mult imea A din spat iul metric (X, d) daca si numai
daca
A =
_
yM
B(y, ). (3.199)
Demonstrat ie. Este evidenta daca se foloseste Denit ia 3.10.2. q.e.d.
Observat ia 3.10.1. Incluziunea (3.199) arata ca familia de bile B(y, ) : y M constituie o acoperire
deschisa a mult imii A.

In plus, daca M are un numar nit de elemente, familia de bile de mai sus este o
acoperire deschisa nita a mult imii A.
Denit ia 3.10.3. Mult imea A din spat iul metric (X, d) se numeste compacta prin acoperire, sau simplu,
compacta daca din orice acoperire deschisa T a lui A se poate extrage o acoperire nita.
Spat iul metric (X, d) se numeste compact daca din orice acoperire deschisa a sa se poate extrage o acoperire
nita.
Denit ia 3.10.4. Mult imea A din spat iul metric (X, d) se numeste compacta prin siruri, sau secvent ial
compacta daca orice sir de puncte (x
n
)
nIN
, x
n
A, cont ine cel put in un subsir (x
kn
)
nIN
convergent la un
punct din A.
Spat iul metric (X, d) se numeste secvent ial compact sau compact prin siruri daca orice sir de puncte
din X cont ine un subsir convergent la un punct din X.
Teorema 3.10.1. Fie (X, d) un spat iu metric si A o submult ime nevida a lui X. Daca A este mult ime secvent ial
compacta, atunci A este marginita si nchisa n X.
Demonstrat ie.

Intrucat incluziunea A A este asigurata de Teorema 3.9.1, pentru a arata egalitatea A = A
mai trebuie demonstrat ca A A. Vom arata ca un element arbitrar x A este element si al mult imii A. Daca
x A, atunci, oricare ar V 1(x), intersect ia V A este nevida. Luam V = B(x,
1
n
), n IN

; intersect ia
acestei bile cu mult imea A ind nevida, cont ine macar un element; e acesta x
n
; acest element are evident
proprietatea:
d(x
n
, x) <
1
n
. (3.200)

In acest mod putem deni un sir de puncte (x


n
)
nIN
, cu termenii din mult imea A care, n baza lui (9.2), este
convergent la x A. Dar mult imea A este compacta prin siruri, deci sirul de puncte (x
n
) construit mai sus are
cel put in un subsir convergent la un element al mult imii A, element care nu poate altul decat x.
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 175
Prin urmare, am demonstrat ca x A este element si al mult imii A ceea ce n nal atrage A = A, adica
A este mult ime nchisa n X.
Sa aratam ca A este mult ime marginita.
Presupunem contrariul, si anume ca A este nemarginita. Atunci, exista x
0
X cu proprietatea ca >
0 x

A astfel ncat d(x

, x
0
) sau, echivalent, x

/ B(x
0
, ). Din acest rezultat deducem ca pentru
0
= 1
exista x
1
A astfel ncat x
1
/ B(x
0
, 1). Notand
1
= 1 + d(x
1
, x
0
), deducem ca si pentru aceasta valoare a
lui exista x
2
A astfel ncat x
2
/ B(x
0
,
1
). Notam acum
2
= 1 + d(x
2
, x
0
). Atunci, exista x
3
A cu
proprietatea x
3
/ B(x
0
,
2
). Presupunand ales x
n
dupa procedeul de mai sus, notam apoi
n
= 1 + d(x
n
, x
0
).
Atunci, exista x
n+1
A asa ncat x
n+1
/ B(x
0
,
n
).

In acest fel am construit sirul de puncte (x


n
) din mult imea
A cu proprietatea
d(x
n+1
, x
0
) 1 +d(x
n
, x
0
), n IN

. (3.201)
Din inegalitatea (3.201) deducem
d(x
n+p
, x
0
) 1 +d(x
n
, x
0
), (n, p) IN

IN

. (3.202)
Sirul de puncte (x
n
) ind din mult imea secvent ial compacta A are un subsir (x
kn
), convergent la un punct din
A. Cum orice sir convergent este fundamental rezulta ca (x
kn
) este sir fundamental si prin urmare,
lim
n
d(x
kn+p
, x
kn
) = 0, p IN

.
(3.203)
Dar din Propozit ia 3.1.1 avem
d(x
kn+p
, x
0
) d(x
kn
, x
0
) d(x
kn+p
, x
kn
). (3.204)
Trecand la limita n (3.204) pentru n si t inand cont de (3.202) si (3.203) ajungem la contradict ia 1 0,
care arata ca presupunerea facuta este falsa.
Prin urmare,, mult imea A este marginita. q.e.d.
Corolarul 3.10.1. Daca mult imea A din spat iul metric (X, d) este compacta prin siruri si A
1
A este mult ime
nchisa n X, atunci A
1
este mult ime compacta prin siruri.
Teorema 3.10.2. Submult imea nevid a A IR
n
este secvent ial compacta daca si numai daca este marginit a si
nchisa n IR
n
.
Demonstrat ie. Prima parte a teoremei rezulta din Teorema 3.10.1.
Partea a doua, care de fapt este reciproca teoremei amintite n cazul cand X = IR
n
, se demonstreaza aratand
ca este ndeplinita Denit ia 3.10.4. Consideram n acest sens un sir de puncte arbitrar (x
m
) din mult imea A.
Fiindca A este marginita, exista un interval nchis ndimensional
I
n
= [a
1
, b
1
] ... [a
n
, b
n
]
astfel ncat A I
n
.
Fie acum c
j
=
a
j
+b
j
2
, mijlocul segmentului [a
j
, b
j
], unde j ia toate valorile de la 1 pana la n.
Notam I
(1)
n
= [a
(1)
1
, b
(1)
1
] ... [a
(1)
n
, b
(1)
n
] I
n
acel subinterval n dimensional nchis n IR
n
care cont ine o
innitate de termeni ai sirului (x
n
), unde a
(1)
j
poate a
j
sau c
j
, iar b
(1)
j
este e c
j
, e b
j
, cu j 1, n.
Continuand procedeul, gasim un sir de intervale ndimensionale nchise n IR
n
, notat cu (I
(k)
n
)
kIN
, care
are urmatoarele proprietat i:
176 Ion Craciun
(a) I
n
I
(1)
n
I
(2)
n
... I
(k)
n
...;
(b) I
(k)
n
cont ine o innitate de termeni ai sirului (x
m
)
mIN
;
(c)

kIN
I
(k)
n
= x IR
n
.
Primele doua proprietat i sunt evidente din modul cum sau construit intervalele I
(k)
n
, k 1, iar cea de a
treia rezulta imediat din Teorema 2.1.6.
Alegem acum x
k1
I
(1)
n
, un termen oarecare al sirului (x
m
)
mIN
, astfel ncat k
1
1, lucru posibil deoarece
I
(1)
n
cont ine o innitate de termeni ai sirului. Deoarece I
(2)
n
cont ine o innitate de termeni ai sirului (x
m
)
mIN
,
exista k
2
2, k
2
> k
1
astfel ncat x
k2
I
(2)
n
.
Presupunem ca , prin procedeul de mai sus, am ales x
km
I
(m)
n
, unde k
m
m si k
m
> k
m1
. Intervalul
nchis ndimensional I
(m+1)
n
cont inand o innitate de termeni ai sirului (x
m
), cont ine si un termen de forma
x
km+1
, unde k
m+1
> m+ 1 si k
m+1
k
m
.
Sirul (x
km
)
mIN
astfel construit este un subsir al sirului (x
m
)
mIN
si are proprietatea
x
km
I
(m)
n
, m IN

. (3.205)
Din (3.205) si proprietatea (c) a sirului (I
(m)
n
)
mIN
rezulta lim
m
x
km
= x, ceea ce arata ca x este punct de
acumulare n IR
n
al mult imii A. Cum A este mult ime nchisa n IR
n
, ea si cont ine toate punctele de acumulare
n IR
n
(vezi Corolarul 3.9.1). Prin urmare, x A.
Rezultatul stabilit si Denit ia 3.10.4 arata ca A este mult ime secvent ial compacta. q.e.d.
Teorema 3.10.3. Fie (X, d) un spat iu metric si A o submult ime a lui X. Daca A este mult ime compacta prin
acoperire, sau mult ime compact a, atunci A este secvent ial compacta.
Demonstrat ie. Presupunem contrariul, ca A nu ar compacta prin siruri, adica exista sirul de puncte
(x
n
)
n1
, x
n
IN

care sa nu admita subsiruri convergente la puncte din A. Aceasta nseamna ca x


A
x
> 0 astfel ncat bila B(x,
x
) cont ine un numar nit de termeni ai sirului (x
n
)
n1
caci, n caz contrar,
exista un punct de acumulare n X pentru mult imea valorilor sirului, care dupa Teorema 3.9.14 conduce la
existent a unui subsir convergent la x, fapt ce am presupus ca nu se ntampla.
Deoarece A este compacta prin acoperire, tot i termenii sirului se aa ntrun numar nit de bile ceea ce
conduce la concluzia ca mult imea valorilor sirului (x
n
) are un numar nit de termeni. De aici tragem concluzia
ca sirul (x
n
)
n1
ar avea cel put in un subsir constant, adica convergent, fapt care ar contrazice presupunerea
facuta. Prin urmare, neaparat sirul dat trebuie sa admita un subsir convergent la un punct din A ceea ce, dupa
Denit ia 3.10.4, arata ca mult imea A este secvent ial compacta. q.e.d.
Corolarul 3.10.2. Fie (X, d) un spat iu metric si A X o mult ime compacta. Atunci, A este nchisa n X si
marginita.

Intr-adevar, daca A este compacta, din Teorema 3.10.3 rezulta ca A este compacta prin siruri si folosind Teorema
3.10.1, deducem ca A este mult ime nchisa n X si marginita.
Reciproca din Corolarul 3.10.2 este adevarata doar n IR
n
.
Teorema 3.10.4. Daca A este mult ime compacta n spat iul metric (X, d) si B A este o mult ime nchisa n
X, atunci B este mult ime compacta.
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 177
Demonstrat ie. Fie T = D
i
: i I, D
i
=

D
i
, i I o acoperire deschisa pentru mult imea B. Notam
D = C
X
B. Mult imea B ind nchisa n X, complementara sa fat a de spat iul ntreg X, adica mult imea D, este
mult ime deschisa n X si avem evident
A D
_
_
iI
D
i
_
.
Deoarece A este mult ime compacta, exista J I nita astfel ncat
A D
_
_
iJ
D
i
_
si cum B A vom avea si
B
_
iJ
D
i
,
ceea ce arata ca B este mult ime compact a prin acoperire. q.e.d.
Teorema 3.10.5. Daca (X, d) un spat iu metric si A X o mult ime compacta, atunci pentru orice > 0 exista
o ret ea nit a M pentru mult imea A.
Demonstrat ie. Familia | = B(x, ) : x A este o acoperire deschisa n X pentru mult imea A. Cum A este
mult ime compacta, exista o subacoperire nita a sa, deci exista mult ime nita de puncte M = x
1
, x
2
, ..., x
k

din A, astfel ncat


A
k
_
i=1
B(x
i
, ).
Acum se vede ca M este ret ea pentru mult imea A. q.e.d.
Teorema 3.10.6. Fie (X, d) un spat iu metric, A o submult ime nevida a lui X si F
i
: i I, F
i
= f
i
, i I
o familie oarecare de mult imi nchise n X. Armat ia si implicat iile de mai jos sunt echivalente:
(i) A este mult ime compacta;
(ii) A
_

iI
F
i
_
= =J I, J nita, astfel ncat A
_

jJ
F
j
_
= ;
(3.206)
(iii) A
_

jJ
F
j
_
,= , J I, J nita, =A
_

iI
F
i
_
,= .
Demonstrat ie. Aratam mai ntai ca (i) =(ii).

In primul rand avem ca A C
X
_
_
iI
F
i
_
. Folosind una din
relat iile lui de Morgan (vezi Teorema 1.2.1), Teorema 3.9.6 si Teorema 3.9.7, constatam ca familia | = C
X
F
i
:
i I constituie o acoperire deschisa pentru mult imea A. Cum A este compacta, din Denit ia 3.10.3 rezulta ca
exista J I, J nita, astfel ncat sa aiba loc (3.206).
Aratam acum ca (ii) =(i).
178 Ion Craciun
Fie n acest sens o acoperire deschisa a mult imii A de forma
T = D
i
: D
i
=

D
i
, i I
cu proprietatea A
_
iI
D
i
. Atunci, A C
X
_
_
iI
D
i
_
= care, dupa utilizarea relat iei de Morgan adecvate, se
poate scrie n forma A
_

iI
(C
X
D
i
)
_
= . I nsa familia de mult imi C
X
D
i
: i I este formata din mult imi
nchise n X si, folosind ipoteza, deducem ca exista J I, J mult ime nita, astfel ncat A
_

jJ
(C
X
D
j
)
_
= ,
din care, n baza uneia dintre relat iile lui de Morgan, rezulta A C
X
_
_
jJ
D
j
_
= . Ultimul rezultat arata ca
A
_
jJ
D
j
ceea ce, dupa Denit ia 3.10.3, demonstreaza ca A este mult ime compacta.
Implicat iile (ii) (iii) se demonstreaza prin reducere la absurd. q.e.d.
Urmatoarea teorema arata ca pentru spat iile metrice compactitatea prin acoperire si compactitatea prin
siruri sunt echivalente.
Teorema 3.10.7. Submult imea nevida A a spat iului metric (X, d) este compacta prin acoperire daca si numai
daca este compacta prin siruri.
Demonstrat ie. Daca A este compacta prin acoperire, din Teorema 3.10.3, rezulta ca A este secvent ial compacta.
Reciproc, demonstram prin reducere la absurd. Presupunem asadar ca A nu ar compacta, prin urmare
din acoperirea deschisa T, unde I este famile oarecare de indici, nu se poate extrage o acoperire nita. Dupa
Teorema 3.10.5, luand
1
= 1 putem determina o
1
ret ea nita n care gasim o bila deschisa B(a
1
, 1) astfel
ncat A A(a
1
, 1) sa nu e acoperita nit de familia T. Deoarece mult imea A B(a
1
, 1) este compacta prin
siruri, putem construi o
2
=
1
2
ret ea nita n care sa existe bila B
_
a
2
,
1
2
_
asa ncat A B(a
1
, 1) B
_
a
2
,
1
2
_
sa nu e acoperita nit de familia T.
Prin acest procedeu obt inem un sir de mult imi nchise n X
(F
n
)
n1
, F
n
= A
_
n

k=1
B
_
a
k
,
1
k
__
, n 1
aat n relat ia de incluziune F
1
F
2
... F
n
..., din care rezulta ca A
_
_
nIN

F
n
_
,= .
Din modul cum au fost construite mult imile F
n
rezulta ca A
_

nIN

F
n
_
= a. Deoarece a A exista i
0

I astfel ncat a D
i0
.

Intrucat D
i0
este mult ime deschisa n X, exista n
0
IN

astfel ncat D
i0
F
n
, n n
0
,
ceea ce constituie contradict ie. q.e.d.
Sa consideram acum doua spat ii metrice (X, d
1
) si (Y, d
2
). Dupa Exercit iul 3.1.2, aplicat ia
d : T T IR, d(x, y) =
_
d
2
1
(x
1
, y
1
) +d
2
2
(x
2
, y
2
), (3.207)
unde x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
) T, este o metrica pe T si deci (T, d) este spat iu metric.
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 179
Teorema 3.10.8. Daca (X, d
1
) si (Y, d
2
) sunt doua spat ii metrice compacte, atunci produsul cartezian T =
X Y nzestrat cu metrica (3.207) este spat iu metric compact.
Demonstrat ie. Daca avemn vedere Teorema 3.10.7, trebuie sa aratam ca (T, d) este spat iu secvent ial compact.

In acest sens consideram un sir de puncte arbitrar (z


n
) din T.

Insa z
n
= (x
n
, y
n
) si ca urmare vom avea sirurile
de puncte (x
n
) si (y
n
) din (X, d
1
) si respectiv (Y, d
2
). Cum (X, d
1
) este spat iu compact rezulta ca exista un
subsir (x
kn
) al sirului (x
n
) convergent la un punct x X. Considerand subsirul (y
kn
) al sirului (y
n
) si t inand
seama ca (Y, d
2
) este compact, rezulta ca exista un subsir al sau (y
kmn
) convergent la un punct y Y.
Fie acum (z
kmn
), subsir al lui (z
n
), care are termenul general z
kmn
= (x
kmn
, y
kmn
). Se deduce imediat ca
z
kmn
(x, y) X Y = T, ceea ce arata ca (T, d) este secvent ial compact deci si compact. q.e.d.
Rezultatul de mai sus se poate generaliza la un produs cartezian de mai mult de doua spat ii.
Teorema 3.10.9. Daca (X
i
, d
i
), i 1, n, sunt n spat ii metrice compacte, atunci spat iul metric produs (X, d),
unde
X = X
1
... X
n
= x[ x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
)
si
d(x, y) =

_
n

i=1
d
2
i
(x
i
, y
i
), x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
),
este de asemenea compact.
Demonstrat ie. Este ntrutotul analoaga celei din Teorema 3.10.8. q.e.d.
Corolarul 3.10.3. Orice interval ndimensional nchis I
n
IR
n
este mult ime compacta.
Demonstrat ie. Sa aratam mai ntai ca orice interval nchis unidimensional I
1
= [a, b] IR este mult ime compacta
n spat iul metric obisnuit IR.

Intr-adev ar, daca (x


n
) este un sir numeric din [a, b] IR el este marginit si conform lemei lui Cesaro
(Propozit ia 2.1.8), cont ine un subsir (x
kn
) convergent la un punct x IR. Cum mult imea [a, b] este nchisa n
X, folosind Teorema 3.9.2, deducem ca x [a, b]. Prin urmare, [a, b] ind mult ime secvent ial compacta n IR,
este compacta.
Avandn vedere ca I
n
este de fapt un produs cartezian nit de mult imi compacte, din Teorema 3.10.9 rezulta
ca I
n
este mult ime compacta n IR
n
. q.e.d.
Prezentam acum unul din rezultatele fundamentale ale analizei matematice.
Teorema 3.10.10. O submult ime A a lui IR
n
, n 1, este compacta dac a si numai daca este marginita si
nchisa n IR
n
.
180 Ion Craciun
Demonstrat ie. Armat iile rezulta din Teorema 3.10.2 si Teorema 3.10.3. q.e.d.
Observat ia 3.10.2. Spat iul metric obisnuit (IR, d) si spat iul Euclidian ndimensional IR
n
, n 2, nu sunt
mult imi compacte, neind mult imi m arginite.

In schimb, elemente lui IR


n
, n 1, poseda o proprietate de compactitate locala n sensul ca, dat un element
arbitrar x
0
IR
n
, se poate indica o vecinatate compact a a sa de exemplu, un interval nchis ndimensional
(vezi Corolarul 3.10.3), care sal cont ina pe x
0
.
Exemplul 3.10.1. Mult imea A = x = (x
1
, x
2
) IR
2
: 1 x
2
1
+x
2
2
9 din spat iul Euclidian bidimensional
IR
2
este compact a.

Intr-adevar, mult imea A este marginita c aci este inclusa, de exemplu, n bila B(0, 4)) si nchisa n IR
2
pentru
ca si cont ine toate punctele de acumulare n X. Prin urmare, din Teorema 3.10.10, rezulta ca este compacta.
Exemplul 3.10.2. Intervalul (0, +) = IR

+
IR nu este mult ime compact a neind nici mult ime nchisa n
IR nici mult ime marginita.
Exemplul 3.10.3. Intervalul (a, b) IR nu este mult ime compacta deoarece nu este mult ime nchisa n IR.
Intervalele (a, b] si [b, a), din IR, nu sunt nici nchise n IR nici deschise n IR.

In aceste exemple se considera ca IR este spat iu metric, metrica pe IR ind cea obisnuita, denita prin
d(x, y) = [x y[, oricare ar numerele reale x si y.
Teorema 3.10.11. Daca mult imea A din spat iul metric (X, d) este compacta, atunci perechea (A, d
/AA
), unde
d
/AA
este restrict ia funct iei d la mult imea AA, este spat iu metric complet.
Demonstrat ie. Faptul ca (A, d
/AA
) este spat iu metric rezulta din Observat ia 3.1.4. Sa aratam ca este complet.
Fie n acest scop (x
n
) un sir fundamental din (A, d
/AA
). Cum A este mult ime compacta, din Teorema 3.10.7
rezulta ca A este mult ime compacta prin siruri n spat iul metric (X, d), deci exista subsirul (x
kn
) convergent la
punctul x A.

In baza axiomei (M
3
) din Denit ia 3.1.1, avem d
/AA
(x, x
n
) d(x, x
kn
) + d(x
kn
, x
n
). Primul
termen din membrul al doilea al acestei inegalitat i tinde la zero cand n , deoarece sirul (x
kn
) este convergent
la x n spat iul metric (A, d
/AA
), iar cel de-al doilea termen al inegalitat ii tinde de asemenea la zero indca
sirul (x
n
) este fundamental n acelasi spat iu metric.

In concluzie, d(x, x
n
) 0 x
n
x, ceea ce arata ca
(A, d
/AA
) este spat iu metric complet. q.e.d.
3.11 Mult imi conexe si mult imi convexe
Intuitiv, not iunea de conexiune descrie faptul ca o mult ime data este formata dintro singura bucata, adica
nu poate descompusa n doua sau mai multe part i separate. Astfel, anumite mult imi ntalnite cum ar
bilele deschise sau nchise dintrun spat iu metric si intervalele ndimensionale din spat iul Euclidian IR
n
pot
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 181
considerate ca ind formate dintro singura bucata n timp ce alte mult imi dintrun spat iu metric, cum ar
reuniunea a doua bile fara puncte comune, sau complementara n spat iul Euclidian bidimensional IR
2
a
mult imii A = x = (x
1
, x
2
) IR
2
: x
2
1
+x
2
2
= 1, sunt mult imi compuse din mai multe bucat i distincte.

In cele ce urmeaza vom prezenta not iunea de conexiune.


Denit ia 3.11.1. Spat iul metric (X, d) se numeste spat iu conex daca nu exista mult imile nevide si disjuncte
D
1
, D
2
, deschise n X, astfel nc at sa avem X = D
1
D
2
.
Observat ia 3.11.1.

Intrucat D
1
= X D
2
= C
X
D
2
si D
2
= X D
1
= C
X
D
1
, rezulta ca D
1
si D
2
sunt
simultan nchise n X si deschise n X.
Teorema 3.11.1.

Intrun spat iu metric (X, d) urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(X, d) este spat iu conex;
Nu exista doua mult imi nchise n X F
1
si F
2
, nevide si disjuncte, astfel ncat X = F
1
F
2
;
Singura mult ime nevida din X simultan deschisa n X si nchisa n X este spat iul ntreg X.
Demonstrat ie. Rezulta din Denit ia 3.11.1 si Observat ia 3.11.1. q.e.d.
Denit ia 3.11.2. Spat iul metric (X, d) se numeste spat iu neconex, sau spat iu disconex daca nu este spat iu
conexa
Denit ia 3.11.3. O parte A a unui spat iu metric (X, d) se numeste mult ime conexa daca spat iul metric
(A, d
/AA
) este spat iu conex
Observat ia 3.11.2. Mult imea A este conexa daca nu exista D
1
, D
2

d
cu propriet at ile:
(C
1
) A D
1
D
2
;
(C
2
) D
1
D
2
A = ;
(C
3
) D
1
A ,= , si D
2
A ,= .
Denit ia 3.11.4. Submult imea A a spat iului metric (X, d) se numeste neconexa, sau disconex a daca nu este
conexa.
Urmatoarea teorema pune n evident a un exemplu important de mult ime conexa si, totodata, da o car-
acterizare a mult imilor conexe din spat iul metric (IR, d), unde d este metrica obisnuita, Euclidiana, data de
d(x, y) = [x y[, x IR, y IR.
182 Ion Craciun
Teorema 3.11.2. Pentru orice submult ime nevida a lui IR urmatoarele armat ii sunt echivalente:
() Aeste interval, adica a, b A, a < b si c (a, b) =c A;
() A este conexa.
Demonstrat ie. Sa aratam ca () =(). Presupunem ca A este un interval care nu este mult ime conexa.
Atunci, exist a D
1

d
si D
2

d
astfel ncat (C
1
) (C
3
) sa aiba loc. Din (C
3
) rezulta ca exista a
1
D
1
A
si a
2
D
2
A, iar din (C
2
) rezulta ca a
1
,= a
2
. Presupunem a
1
< a
2
si, cum A este interval, obt inem
[a
1
, a
2
] A. (3.208)
Se observa c a a
1
D
1
A (, a
2
), deci mult imea E = D
1
A (, a
2
) este nevida. Dar E (, a
2
),
deci E este majorata (de a
2
de exemplu), prin urmare, conform axiomei de existent a a marginii superioare, are
margine superioara n IR; e aceasta
M = sup E. (3.209)
Din (3.209) rezulta
a
1
M. (3.210)
Avand n vedere Denit ia 1.6.4, Propozit ia 1.6.1 si Denit ia 3.9.1 deducem ca M e, adica M este punct
aderent n IR al mult imii E. Rezulta apoi ca
M a
2
. (3.211)
Din (3.210), (3.211) si denit ia intervalului din IR rezulta ca M [a
1
, a
2
], iar din (3.208) deducem
M A. (3.212)
Observam ca
M < a
2
. (3.213)

Intr-adevar, daca M = a
2
D
2

d
, atunci exista > 0 astfel ncat
(M , M +) D
2
. (3.214)
Din (3.209) rezulta ca pentru de mai sus, exista x
0
E astfel ncat
M < x
0
< M < M +. (3.215)
Din (3.215) si (3.214) deducem x
0
D
2
.

Insa x
0
E D
1
A, deci x
0
D
1
D
2
A, care contrazice (C
2
).
Sa aratam ca M / D
1
D
2
. Presupunem prin absurd ca M D
1
care, ind mult ime deschisa n X, conduce
la existent a lui r > 0 astfel ncat
(M r, M +r) D
1
. (3.216)
Din (3.213) rezulta ca (M, M +r) (, a
2
) ,= .
Fie t (M, M +r) (, a
2
). Atunci, din (11.10) avem
t D
1
(, a
2
). (3.217)
Deci t < a
2
.

Insa a
1
M < t, ca urmare
t (a
1
, a
2
). (3.218)
Din (3.217) si (3.218) rezulta t D
1
A (, a
2
) = E, deci t sup E = M, care contrazice faptul ca
t (M, M +r). Asadar, M / D
1
.
Daca M ar apart ine lui D
2
, atunci repetand demonstrat ia inegalitat ii (3.213), sar ajunge la D
1
D
2
A ,= 0,
care este n contradict ie cu (C
2
), deci M D
2
. Din M A si M / D
1
D
2
rezulta ca A nu este inclusa n
D
1
D
2
, adica A , D
1
D
2
, care contrazice (C
1
). Deci A este conexa.
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 183
Sa aratam ca () =(). Vom arata ca non() =non(). Fie a = inf A si b = sup A. Atunci, A [a, b].
Daca A nu este interval, atunci exista x
0
(a, b) astfel ncat
x
0
, A. (3.219)
Punand
D
1
= (, x
0
) si D
2
= (x
0
, +), (3.220)
rezulta ca
a D
1
, b D
2
, D
1
,= , D
2
,= ,
iar D
1
si D
2
verica condit iile (C
1
)(C
3
).

Intr-adevar, (C
1
) rezulta din (3.219) si (3.220), iar (C
2
) este evidenta.
Daca D
1
A = , atunci A C
IR
D
1
= [x
0
, +), deci x
0
< inf A = a care contrazice faptul ca x
0
(a, b).
Analog se arata ca D
2
A = . q.e.d.
Corolarul 3.11.1. Mult imea Q a numerelor rat ionale nu este conexa.
Teorema 3.11.3. Fie (X, d) un spat iu metric si e A
i
: i I o familie de mult imi conexe cu

iI
A
i
,= .
Atunci, A =
_
iI
A
i
este mult ime conexa.
Demonstrat ie. Sa presupunem ca A =
_
iI
A
i
ar neconexa. Atunci, exista doua mult imi deschise si nevide D
1
si D
2
astfel ncat sa e satisfacute proprietat ile (C
1
) (C
3
). Cum

iI
A
i
,= rezulta ca exista a A
i
, i I,
deci a A. Sa presupunem ca a D
1
.

Intrucat D
2
A ,= exista i
0
I astfel ncat D
2
A
i0
,= . Deoarece
a A
i0
si a D
1
obt inem ca a D
1
A
i0
, adica D
1
A
i0
,= . De asemenea, sa observam ca D
1
D
2
A
i0
= ,
iar D
1
D
2
A
i0
. Prin urmare, avem
D
1
A
i0
,= , D
2
A
i0
,= , D
1
D
2
A
i0
= , D
1
D
2
A
i0
,
adica A
i0
este neconexa. Contradict ia la care sa ajuns demonstreaza ca mult imea A este conexa. q.e.d.
Teorema 3.11.4. Fie (X, d) un spat iu metric si A X. Daca A este mult ime conexa, atunci orice submult ime
B care satisface A B A este conexa.

In particular, A este mult ime conexa.
Demonstrat ie. Prin reducere la absurd. Presupunem ca B neconexa astfel ncat A B A. Atunci, exista
mult imile nevide D
1
si D
2
din familia
d
a mult imilor deschise din spat iul metric (X, d) care satisfac proprietat ile:
D
1
B ,= ; D
2
B ,= ; D
1
D
2
B = ; B D
1
D
2
.
Deoarece D
1
B ,= = x
1
D
1
si x
1
B, iar din D
1
B ,= = x
2
D
2
si x
2
B. Cum B A
implica x
1
, x
2
A, din denit ia punctului aderent n X vom scoate ca D
1
A ,= si D
2
A ,= . Apoi:
D
1
D
2
B = si B A=D
1
D
2
A = ; A B D
1
D
2
=A D
1
D
2
.
Rezultatele deduse referitoare la A arata ca aceasta mult ime este neconexa ceea ce ar contrazice ipoteza.

In concluzie, B este conexa si, n particular, A, este mult ime conexa. q.e.d.
184 Ion Craciun
Denit ia 3.11.5. Fie vectorii a, b IR
n
. Se numeste segment nchis de extremitat i a si b submult imea
[a, b] IR
n
denita prin
[a, b] = x IR
n
[ x = a +t(b a), t [0, 1]. (3.221)
Observat ia 3.11.3. Avand n vedere Denit ia 3.9.9, segmentul nchis [a, b] poate diagonala intervalului
ndimensional nchis I
n
= [a
1
, b
1
] [a
2
, b
2
] ... [a
n
, b
n
], unde a = (a
1
, a
2
, ..., a
n
), b = (b
1
, b
2
, ..., b
n
).
Denit ia 3.11.6. O submult ime A a lui IR
n
se numeste convexa daca
a A si b A=[a, b] A.
Observat ia 3.11.4. O mult ime convexa din IR
n
este mult ime conexa.

Intr-adevar, daca mult imea convexa A ar neconexa, ar exista doua mult imi deschise n IR
n
si nevide D
1
si
D
2
astfel ncat sa e ndeplinite condit iile (C
1
) (C
3
) ceea ce ar nsemna ca A ar formata din doua bucat i.
Considerand acum extremitat ile segmentului [a, b] astfel ncat a D
1
A si b D
2
A din (C
2
) deducem ca
segmentul considerat nu este cont inut n ntregime n A fapt ce ar contrazice Denit ia 3.11.6.
Exemplul 3.11.1. Bilele deschise si nchise din IR
n
sunt mult imi convexe deci si conexe.
Solut ie.

In adevar, sa consideram bila deschisa de centru x
0
IR
n
si raza > 0 si e a, b B(x
0
, ) Un punct
oarecare al segmentului nchis [a, b] are forma x = a+t(ba), unde t [0, 1]. Rezulta ca d(x, x
0
) < deoarece
d(x, x
0
) = |x x
0
| = |(1 t)(a x
0
) +t(b x
0
)|
[1 t[|a x
0
| +[t[|b x
0
| < (1 t) +t = .
Acest rezultat arata ca [a, b] B(x
0
, ), de unde deducem ca bila deschisa cu centrul n x
0
IR
n
si raza > 0
este mult ime convexa deci si conexa.
Exemplul 3.11.2. Intervalele ndimensionale deschise n IR
n
si intervalele ndimensionale nchise n IR
n
sunt mult imi convexe n IR
n
. am
Solut ie.

Intr-adevar, din Denit ia 3.9.9 rezulta ca un interval ndimensional nchis din IR
n
este mult imea
I
n
= [a
1
, b
1
] [a
2
, b
2
] ... [a
n
, b
n
],
unde
a = (a
1
, a
2
, ..., a
n
) IR
n
si b = (b
1
, b
2
, ..., b
n
) IR
n
.
Daca u = (u
1
, u
2
, ..., u
n
) I
n
si v = (v
1
, v
2
, ..., v
n
) I
n
, atunci segmentul nchis [u, v] are elementele x de
forma x = u +t(v u), t [0, 1]. Deoarece a
i
u
i
b
i
, i 1, n si a
i
v
i
b
i
, i 1, n, deducem ca expresiile
componentelor x
i
, i 1, n, ale lui x, care sunt evident egale cu
x
i
= u
i
+t(v
i
u
i
) = (1 t)u
i
+tv
i
,
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 185
satisfac condit iile x
i
[a
i
, b
i
], i 1, n, de unde va rezulta ca x I
n
.
Exemplul 3.11.3.

In IR
2
, mult imea
A = x = (x
1
, x
2
) IR
2
: 1 x
2
1
+x
2
2
9
nu este convexa, dar este conex a.
Solut ie.

Intr-adevar, segmentul nchis [3 e
1
, 3 e
1
], unde e
1
= (1, 0), ce are extremitat ile a = 3 e
1
A si
b = 3 e
1
A, nu este n ntregime cont inut n A caci, de exemplu, x = 0, element al acestui segment, nu
apart ine lui A.
Mult imea A este formata din toate punctele planului, raportat la reperul cartezian ortogonal Ox
1
x
2
, situate
ntre cercurile concentrice de raze 1 si respectiv 3 cu centrele n origine, inclusiv punctele acestor cercuri. Ca
urmare, A este formata dintro singura bucata, deci A este mult ime conexa.
3.12 Spat iul IR
n
si spat iul punctual IE
n

In cele ce urmeaza, sintetizam rezultatele relative la mult imea IR


n
.

In primul rand, am constatat ca


IR
n
= IR IR ...IR
. .
de n ori
, n IN

.
Folosind Denit ia 1.3.1 si relat ia (1.27), deducem ca IR
n
se scrie n forma
IR
n
= x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), x
i
IR, i 1, n.

In primul paragraf al Capitolului 3 sa demonstrat ca IR


n
este spat iu metric n raport cu oricare din
aplicat iile:
d(x, y) =

_
n

i=1
(x
i
y
i
)
2
, (3.222)
d
1
(x, y) = max[x
i
y
i
[, i 1, n, (3.223)
d
2
(x, y) =
n

k=1
[x
k
y
k
[, (3.224)
denite pe IR
n
IR
n
cu valori n IR, unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) si y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) sunt elemente arbitrare din
IR
n
.
Metricele d, d
1
si d
2
pe IR
n
sunt echivalente deoarece, utilizand inegalitatea CauchyBuniakowskiSchwarz
[x
1
y
1
+x
2
y
2
+... +x
n
y
n
[
_
x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n

_
y
2
1
+y
2
2
+... +y
2
n
si inegalitat ile evidente
[x
j
y
j
[

_
n

i=1
(x
i
y
i
)
2

k=1
[x
k
y
k
[, j 1, n,
putem demonstra ca:
d
1
(x, y) d(x, y)

nd
1
(x, y), x, y IR
n
;
d(x, y) d
2
(x, y)

nd(x, y), x, y IR
n
;
1
n
d
2
(x, y) d
1
(x, y) d
2
(x, y), x, y IR
n
.
186 Ion Craciun

Intrucat oricare din perechile (IR


n
, d), (IR
n
, d
1
), si (IR
n
, d
2
) este spat iu metric, elementele lui IR
n
sunt numite
puncte si vor notate cu litere mari ale alfabetului latin. Un asemenea punct P corespunde unei nuple din
IR
n
de forma (x
1
, x
2
, ..., x
n
), fapt ce se va scrie n forma P = (x
1
, x
2
, ..., x
n
).
Mult imea tuturor punctelor P se noteaza cu IE
n
, deci
IE
n
= P : P = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), x
i
IR, i 1, n.
Punctul O = (0, 0, ..., 0) IE
n
se numeste originea mult imii IE
n
.
Bilele deschise cu centrul n punctul x
0
= (x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
) IR
n
si raza r > 0 n spat iile metrice (IR
n
, d),
(IR
n
, d
1
), (IR
n
, d
2
) sunt mult imile:
B(x
0
, r) = x IR
n
: d(x, x
0
) < r;
B
1
(x
0
, r) = x IR
n
: d
1
(x, x
0
) < r = J
n
(x
0
rs, x
0
+rs);
B
2
(x
0
, r) = x IR
n
: d
2
(x, x
0
) < r = x(x
1
, x
2
, ..., x
n
) :
n

k=1
[x
k
x
0
k
[.
Din Denit ia 3.2.3 avem ca IR
n
este spat iu vectorial real si din Teorema 3.2.1 rezulta ca adunarea n IR
n
este denita prin
(x, y) IR
n
IR
n
x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, ..., x
n
+y
n
) IR
n
, (3.225)
iar produsul vectorului x IR
n
cu scalarul IR este vectorul
x = x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IR
n
.
Mult imea IR
n
este spat iu vectorial ndimensional, o baza n IR
n
ind B = e
1
, e
2
, ..., e
n
, unde
e
1
= (1, 0, ..., 0), e
2
= (0, 1, 0, ..., 0), ..., e
n
= (0, ..., 0, 1). (3.226)
Aceasta baz a este denumita baza canonica, baza standard, sau baza uzuala a lui IR
n
si avem
x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
n

k=1
x
k
e
k
= eX,
unde
e = (e
1
, e
2
, ..., e
n
) IR
n
IR
n
... IR
n
si X = (x
1
x
2
... x
n
)

T
n,1
(IR) este matricea coloana cu n linii a coordonatelor vectorului x n baza B.
Sa remarcam ca numerele reale x
i
, i 1, n, care denesc pe x IR
n
, se numesc componentele lui x cand
consideram ca IR
n
este spat iu metric si coordonatele lui x n baza canonica (3.226) cand consideram ca IR
n
este
spat iu vectorial real.
Din Exemplul 3.5.1 deducem ca IR
n
este spat iu normat complet sau spat iu Banach, o norma n IR
n
ind
data de
|x| =

_
n

k=1
x
2
k
, (3.227)
unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) este vector arbitrar din IR
n
. Aceasta norma am numito norma Euclidiana pe IR
n
. De
asemeni, folosind Exercit iul 3.5.1, constatam ca se pot deni nca normele:
|x|
1
= max[x
1
[, [x
2
[, ..., [x
n
[, x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IR
n
; (3.228)
|x|
2
= [x
1
[ +[x
2
[ +... +[x
n
[, x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IR
n
, (3.229)
care sunt echivalente ntre ele si echivalente cu norma denita de (3.227) dupa cum rezulta din Exercit iul 3.5.1.
Mai mult, din Observat ia 3.5.9 avem ca metricele d, d
1
, d
2
denite respectiv de (3.222), (3.223), (3.224) sunt
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 187
metrici induse de respectiv normele | |, | |
1
si | |
2
, denite corespunzator de (3.227), (3.228) si (3.229),
deoarece avem:
d(x, y) = |x y|; d
1
(x, y) = |x y|
1
; d
2
(x, y) = |x y|
2
.
Totodata, cele trei norme pe IR
n
au urmatoarele interpretari:
|x| = d(x) = d(x, 0); |x|
1
= d
1
(x, 0); |x|
2
= d
2
(x, 0).
Asadar, de acum, putem vorbi de spat iile normate complete (IR
n
, | |), (IR
n
, | |
1
) si (IR
n
, | |
2
).

In cazul
n = 1, aceste trei spat ii coincid cu spat iul normat obisnuit n care norma este data de funct ia modul.
Un produs scalar pe IR
n
, numit produsul scalar standard sau produsul scalar canonic, este dat de
x y =
n

k=1
x
k
y
k
= X

Y, x = e X IR
n
, y = e Y IR
n
. (3.230)
Se poate demonstra ca (IR
n
, ) este spat iu Hilbert.
Folosind acum (3.226) si (3.230), deducem
e
i
e
j
=
ij
, i 1, n, j 1, n. (3.231)
Relat iile (3.231) arata ca n spat iul Euclidian (IR
n
, ), baza canonica B este baza ortonormat a.
Norma Euclidiana indusa de produsul scalar standard pe IR
n
este (3.227).
Aplicat ia : IE
n
IE
n
IR
n
, denit a prin
(A, B) = u =

AB= (b
1
a
1
, b
2
a
2
, ..., b
n
a
n
) = b a IR
n
, (3.232)
unde A = (a
1
, a
2
, ..., a
n
) si B = (b
1
, b
2
, ..., b
n
) sunt doua puncte arbitrare din IE
n
, a IR
n
si b IR
n
, are evident
proprietat ile:
(A, B) +(B, C) = (A, C), A, B, C IE
n
; (3.233)
A IE
n
si x IR
n
P IE
n
astfel ncat x =

AP . (3.234)
Deoarece aplicat ia din (3.232) are proprietat ile (3.233) si (3.234), spunem ca mult imea IE
n
are structura
de spat iu punctual an asociat lui IR
n
.
Spat iul liniar IR
n
se mai numeste spat iul vectorial director al spat iului punctual an IE
n
. se numeste dimen-
siunea spat iului punctual an IE
n
, dimensiunea spat iului sau director.
Prin urmare, spat iul punctual an IE
n
are dimensiunea egala cu n.
Se vede, de asemenea, din (3.233) ca aplicat ia are nca proprietat ile:

OA=

OB A = Ba
i
= b
i
, i 1, n;

AB= 0A = B;

AB=

BA, A, B IE
n
;

AB=

OB

OA, A, B IE
n
.
unde O IE
n
este punctul denumit mai sus origine n IE
n
.
De asemenea, este evident ca aplicat ia
0
: IE
n
IR
n
, denita prin

0
(M) =

OM= x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IR
n
,
(3.235)
188 Ion Craciun
oricare ar M = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IE
n
, este bijectiva.
Vectorul

OM din (3.235) se numeste vectorul de pozit ie al punctului M IE
n
fat a de originea O IE
n
.
Cand n = 2, n = 3, sau n = 1 acest vector se noteaza de regula cu r.
Datorita biject iei (3.235), spat iile IE
n
si IR
n
se identica.
Proprietatea (3.233) permite interpret ari geometrice a adunarii n IR
n
, denita de (3.225), numite regula
triunghiului si regula paralelogramului de adunare a doi vectori reprezentat i n acelasi punct al spat iului an
Euclidian IE
n
.
Daca vectorii u si v sunt reprezentat i n punctul M al spat iului an Euclidian de catre segmentele orientate

MM
1
si

MM
2
si M
3
este cel de al patrulea varf al paralelogramului cu muchiile alaturate segmentele orientate

MM
1
si

MM
2
, atunci segmentul orientat

MM
3
este reprezentantul n M al vectorului suma u +v.
Fie p vectori u
1
, u
2
, ..., u
p
reprezentat i n spat iul an Euclidian IE
n
respectiv n punctele M
1
, M
2
, ..., M
p
.
Vectorul al carui reprezentant n punctul M
p
este segmentul orientat

M
p
M
1
este, prin denit ie, vectorul
suma u
1
+u
2
+... +u
p
.
Acest mod de obt inere a sumei a p vectori este cunoscuta sub numele de regula poligonului.
Ansamblul = O, B unde O = (0, 0, ..., 0) IE
n
este originea n IE
n
, iar B este o baza din IR
n
se
numeste reper n IE
n
. Punctul O se numeste originea reperului, iar vectorii bazei se numesc vectorii reperului.
Daca baza B este cea canonica, prezentata n (3.226), reperul corespunzator se numeste reper ortogonal,
sau reper cartezian, vectorii reperului numinduse n acest caz versorii reperului.

In acest caz, numerele reale
x
1
, x
2
, ..., x
n
din (3.235) se numesc coordonatele carteziene ale punctului M IE
n
si se obisnuieste sa se scrie
M(x
1
, x
2
, ..., x
n
). Folosind Observat ia 3.2.6, putem arma ca n IE
n
exista o innitate de repere. Mult imea de
puncte din IE
n
Ox
k
= P IE
n
: x = r =

OP= te
k
, t IR,
se numeste axa de coordonate a reperului cartezian . Exista n asemenea axe de coordonate si anume
Ox
1
, Ox
2
, ..., Ox
n
, despre care spunem ca sunt ortogonale deoarece baza care le deneste este ortonormata.
Spat iul punctual an IE
4
, de dimensiune 4, se numeste spat iu-timp, spat iul evenimentelor, sau spat iul rela-
tivist.
Fat a de punctul x O = (0, 0, ..., 0) IE
n
, ales ca origine a reperului cartezian = O, B, ecarui punct
M(x
1
, x
2
, ..., x
n
) IE
n
i corespunde vectorul sau de pozit ie r = x =

OM=
n

k=1
x
k
e
k
care este element al
spat iului Hilbert (IR
n
, ).
Folosind acum (3.231), deducem x
j
= x e
j
= |x| cos
j
= mapr
ej
x, j 1, n, unde
j
este unghiul dintre
vectorul x = r =

OM si versorul e
j
, care arata ca coordonata de rang j a punctului M IE
n
n reperul cartezian
= O, B este produsul scalar al vectorului sau de pozit ie cu versorul e
j
al axei Ox
j
, adica este numarul real
care reprezinta marimea algebrica a proiect iei ortogonale a vectorului x pe direct ia vectorului e
j
.

In cazul planului punctual an, numerele x


1
, x
2
se numesc abscisa si respectiv ordonata punctului M IE
2
.
De multe ori, coordonatele carteziene ale unui punct M din plan se noteaza cu x si y, iar versorii reperului
se noteaza cu i si j, axa Ox numinduse axa absciselor, iar Oyaxa ordonatelor.

In cazul n = 3, x
1
, x
2
, x
3
se
numesc corespunzator abscisa, ordonata si respectiv cota punctului M, iar axele de coordonate se numesc axa
absciselor, axa ordonatelor si axa cotelor. Tot n aceasta gura se vede interpretarea algebrica data mai sus
pentru scalarii x
1
, x
2
, x
3
, coordonatele punctului M n reperul cartezian Ox
1
x
2
x
3
. Uneori, coordonatele spat iale
se noteaza cu x, y si z, versorii reperului ind notat i n aceasta situat ie cu i, j, k, iar axele de coordonate se
noteaza cu Ox, Oy si Oz.
Pe spat iul punctual an IE
n
se pot introduce trei metrici echivalente, introducerea lor ind sugerata de
metricele d, d
1
si d
2
pe IR
n
.
Aceste trei metrici se denesc dupa cum urmeaza:
(A, B) d(A, B) = |

AB | =

_
n

i=1
(b
i
a
i
)
2
; (3.236)
(A, B) d
1
(A, B) = |

AB |
1
= max[b
i
a
i
[, i 1, n;
Capitolul 3. Elemente de teoria spat iilor metrice 189
(A, B) d
2
(A, B) = |

AB |
2
=
n

k=1
[b
k
a
k
[,
unde A(a
1
, a
2
, ..., a
n
) si B(b
1
, b
2
, ..., b
n
) sunt puncte arbitrare din IE
n
.

In cazul n = 2, d(A, B) este lungimea ipotenuzei triunghiului dreptunghic ACB, d


1
(A, B) este cea mai
mare dintre lungimile catetelor AC, BC ale aceluiasi triunghi, iar d
2
(A, B) reprezinta suma lungimilor catetelor
triunghiului dreptunghic ACB.

In cazul n = 3, cele trei distant e se interpreteaza usor daca se construieste paralelipipedul dreptunghic cu
punctele A si B ca varfuri opuse, iar muchiile sale sa e paralele cu axele de coordonate ale reperului cartezian
Ox
1
x
2
x
3
.

In acest caz, d(A, B) este lungimea muchiei AB a paralelipipedului, numarul d


1
(AB) este cea mai mare
dintre muchiile AC, CD si DB, iar d
2
(A, B) este suma acestor trei muchii.
Distant a (3.236) n IE
n
se numeste distant a Euclidiana, iar spat iul metric (IE
n
, d) se numeste spat iul punctual
Euclidian de dimensiune n.

In cazul n = 1, spat iile metrice (IE


1
, d), (IE
1
, d
1
) si (E
1
, d
2
) coincid si se identica cu axa reala.
Avand n vedere identicarea lui IR
2
cu IE
2
si a lui IR
3
cu IE
3
, precum si cele stabilite mai sus, putem
reprezenta grac bilele deschise si nchise cu centrul n x
0
= (x
0
1
, x
0
2
) si raza r > 0. Acestea sunt discuri.
Bila deschisa B(x
0
, r), n cazul n = 3, este mult imea punctelor interioare sferei cu centrul n punctul
C(x
0
1
, x
0
2
, x
0
3
) si raza r > 0 din spat iul zic obisnuit raportat la reperul cartezian Ox
1
x
2
x
3
Bila deschisa B
1
(x
0
, r) din spat iul metric (IE
3
, d
1
) este mult imea punctelor interioare cubului cu centrul de
simetrie n punctul C(x
0
1
, x
0
2
, x
0
3
) si muchiile paralele cu axele de coordonate ale reperului cartezian Ox
1
x
2
x
3
si
de lungime 2r.

Intrucat metricile d, d
1
, d
2
pe IR
n
sunt echivalente, rezulta ca au loc incluziunile de bile precizate n Denit ia
3.1.9, adica oricarei bile deschise B(x
0
, r) i se poate nscrie si circumscrie cate o bila deschisa cu centrul n x
0
din spat iul metric (IR
n
, d
1
) razele acestora indn ordine
1

n
r si respectiv r. Totodata, bilei B
1
(x
0
, r) i se poate
nscrie bila B(x
0
, r) si circumscrie bila B(x
0
,

nr).
Armat ii asemanatoare se pot face si atunci cand se iau n discut ie metricile echivalente d si d
2
.

In cazul n = 1, spat iile Banach (IR, | |), (IR, | |


1
), (IR, | |
2
) coincid cu spat iul Banach (IR, [ [), iar bilele
deschise B(x
0
, r), B
1
(x
0
, r) si B
2
(x
0
, r) sunt identice cu intervalul (x
0
r, x
0
+r).
Un sir de vectori din spat iul normat (IR
n
, | |) (x
k
)
k1
, sau totuna cu a spune un sir de puncte (M
k
)
k1
din spat iul punctual an Euclidian IE
n
determina n mod unic n siruri de numere reale (x
jk
)
k1
, j 1, n, unde
x
k
= (x
1k
, x
2k
, ..., x
nk
), care se numesc sirurile componente, sau sirurile coordonate ale sirului (x
k
)
k1
.
Teorema 3.12.1. Au loc urmatoarele echivalent e:
1
0
. (x
k
)
k1
sir marginit n (IR
n
, | |)
(x
jk
)
k1
, j 1, n, sunt siruri marginite n (IR, [ [);
2
0
. lim
k
x
k
= x
0
= (x
10
, x
20
, ..., x
n0
) IR
n

lim
k
x
jk
= x
j0
IR, j 1, n;
3
0
. (x
k
)
k1
sir fundamental n (IR
n
, | |)
(x
jk
)
k1
, j 1, n, sunt siruri fundamentale n (IR, [ [).
Demonstrat ie. Pentru demonstrat ie se folosesc inegalitat ile
[
i
[
_

2
1
+
2
2
+... +
2
n
[
1
[ +[
2
[ +... +[
n
[, i 1, n, (3.237)
Teorema 3.4.1, Teorema 3.4.2 si unele rezultate stabilite n primele doua paragrafe din Cap. 2. q.e.d.
190 Ion Craciun
Observat ia 3.12.1. Studiul sirurilor de vectori din IR
n
se reduce la studiul sirurilor componente ale acestora.
Observat ia 3.12.2. Proprietat ile 2
0
si 3
0
din Teorema 3.12.1 si Teorema 2.2.2 conduc la armat ia ca IR
n
este
spat iu metric complet.
Mai mult, (IR
n
, | |), (IR
n
, | |
1
) si (IR
n
, | |
2
) sunt spat ii Banach.
Observat ia 3.12.3. Daca unul din sirurile coordonate ale sirului (x
k
)
k1
este nemarginit, atunci (x
k
)
k1
este
sir nemarginit n IR
n
.
Teorema 3.12.2. Un sir m arginit din IR
n
cont ine un subsir convergent.
Demonstrat ie. Fie sirul marginit (x
k
)
k1
, unde x
k
= (x
1k
, x
2k
, ..., x
nk
) IR
n
. Dupa Teorema 3.12.1, sirurile
coordonate sunt marginite. Din Propozit ia 2.1.8 avem ca sirul (x
1k
)
k1
cont ine un subsir convergent; e acesta
(x
1p
(1)
k
)
k1
. Subsirul (x
2p
(1)
k
)
k1
este un sir marginit, deci admite un subsir convergent; e acesta (x
2p
(2)
k
)
k1
.
Este clar ca sirul strict crescator de numere naturale (p
(2)
k
)
k1
satisface condit iile p
(2)
k
k si este subsir al sirului
de numere naturale (p
(1)
k
). Sirul (x
1p
(2)
k
) este subsir al sirului convergent (x
1p
(1)
k
), deci sir convergent. Subsirul
(x
3p
(2)
k
)
k1
este sir marginit, deci admite un subsir convergent de forma (x
3p
(3)
k
)
k1
, unde (p
(3)
k
)
k1
este , n cele
din urma, subsir al sirului (p
(1)
k
)
k1
.
Procedeul continua si, n nal, ajungem la concluzia ca sirul (x
nk
)
k1
admite subsirul convergent (x
np
(n)
k
)
k1
unde (p
(n)
k
)
k1
este un subsir al sirului (p
(n1)
k
)
k1
care la randui este subsir al sirului (p
(n2)
k
)
k1
s.a.m.d.

In felul acesta se obt ine sirul convergent de vectori (x


p
(n)
k
)
k1
, unde
x
p
(n)
k
= (x
1p
(n)
k
, x
2p
(n)
k
, ..., x
np
(n)
k
) IR
n
,
care este subsir al sirului marginit (x
k
)
k1
. q.e.d.
Observat ia 3.12.4. Folosind Corolarul 3.10.2 putem arma ca o mult ime compacta de numere reale A are un
cel mai mic element si un cel mai mare element care sunt n acelasi timp inf A si respectiv sup A.
O armat ie de genul (x, y) IR
n+m
, unde
IR
n+m
= z = (x, y) : x = (x
1
, ..., x
n
) IR
n
, y = (y
1
, ..., y
n
) IR
m
,
trebuie nt eleasa n sensul ca x IR
n
si y IR
m
.
Daca A IR
n
si B IR
m
, atunci E = A B = (x, y) IR
n+m
: x A, y B. Armat ia z E
nseamna z = (x, y), unde x A IR
n
, iar y B IR
m
.
Capitolul 4
Limite si continuitate
4.1 Limita unei funct ii ntr-un punct
Fie (X, d) si (Y, ) doua spat ii metrice, A o submult ime nevida a lui X, A

X mult imea punctelor de


acumulare ale mult imii A, f T(A, Y ) o funct ie de la An Y, a A

si Y .
Denit ia 4.1.1. Spunem ca f T(A, Y ) admite limita n punctul a si scriem
lim
xa
x=a
f(x) = , sau f(x) , pentru x a,
(4.1)
daca oricare ar vecin atatea V 1(), exista vecin atatea U 1(a), astfel nc at sa e satisfacut a condit ia
f
_
(U a) A
_
V. (4.2)
Observat ia 4.1.1. Condit ia (4.2) este echivalenta cu
x (U a) A=f(x) V. (4.3)
Teorema 4.1.1. Funct ia f T(A, Y ) are limita Y n punctul a A

daca si numai daca pentru orice


> 0, exista = () > 0, astfel nc at
x A, 0 < d(x, a) < = (f(x), ) < . (4.4)
Demonstrat ie. Presupunem ca (4.1) are loc si e > 0 dat.
Luam V = B(, ). Conform ipotezei, exista U 1(a) astfel ncat f
_
(U a) A
_
V. Alegem apoi > 0
astfel ncat B(a, ) U. Acum, daca
x
_
B(a, ) a
_
A, (4.5)
191
192 Ion Craciun
din (4.3) rezulta
f(x) V = B(, ). (4.6)
Condit ia (4.5) este echivalenta cu 0 < d(x, a) < , iar (4.6) cu (f(x), ) < . Prin urmare, putem scrie
0 < d(x, a) < = (f(x), ) < .
Reciproc, sa consideram > 0 pentru care exista > 0 astfel ncat sa aiba loc (4.4) si e V 1() o
vecinatate arbitrara a punctului .
Din Denit ia 3.1.10 rezulta ca exista > 0 astfel ncat B(, ) V . Pentru acest > 0, exista > 0, care
poate interpretat drept raza unei bile cu centrul n a din spat iul metric (X, d).
Din Propozit ia 3.1.7 avem ca B(a, ) 1(a), deci putem lua pe U din Denit ia 4.1.1 chiar pe B(a, ). Atunci,
relat ia (4.4) se poate traduce prin (4.2), iar din Denit ia 4.1.1 rezulta ca este limta funct iei f n punctul de
acumulare a al mult imii A. q.e.d.
Observat ia 4.1.2. Din Teorema 4.1.1 deducem ca (4.4) poate luata ca denit ie a limitei unei funct ii
ntr-un punct. Convenim ca aceast a denit ie sa se numeasca denit ia limitei unei funct ii ntrun punct
n limbajul .
Teorema 4.1.2. Funct ia f are limita n punctul a daca si numai daca oricare ar sirul de puncte (x
n
),
x
n
A a, convergent la punctul a, sirul valorilor funct iei (f(x
n
))
n1
este convergent la .
Demonstrat ie. Fie sirul arbitrar de puncte (x
n
), unde x
n
A a, considerat astfel ncat x
n
a.
Dorim sa demonstram ca f(x
n
) .
Fie n acest sens > 0, arbitrar. Din Teorema 4.1.1 rezulta ca pentru acest exista de = () > 0 astfel ncat
pentru orice x Aa implicat ia (4.4) este adevarata. Cum x
n
a, pentru = () de mai sus exista n

IN
asa ncat oricare ar n > n

sa rezulte d(x
n
, a) < . Din (4.4) obt inem (f(x
n
), ) < , n > n

= n
()
= n

.
Prin urmare, oricare ar > 0, exist a n

IN astfel ncat pentru n > n

rezulta (f(x
n
), ) < , adica
f(x
n
) .
Reciproca teoremei o demonstram prin reducere la absurd.
Presupunem ca exista o vecinatate V a lui astfel ncat oricare ar vecinatatea U 1(a) sa avem
f
_
(U a) A
_
, V. (4.7)
Pentru n IN

sa luam drept U = B
_
a,
1
n
_
Atunci, (4.7) devine
f
__
B
_
a,
1
n
_
a
_
A
_
, V. (4.8)
Relat ia (4.8) arata ca exista x
n
B
_
a,
1
n
_
, x
n
,= a, astfel ncat
f(x
n
) / V. (4.9)
Dar x
n
ind element al bilei B
_
a,
1
n
_
avem d(x
n
, a) <
1
n
, n IN

, inegalitate care arata ca x


n
a. Conform
ipotezei teoremei reciproce f(x
n
) . Prin urmare, exista N
v
IN asa ncat pentru n > N
v
sa avem f(x
n
) V,
ceea ce contrazice (4.9). q.e.d.
Capitolul 4. Limite si continuitate 193
Observat ia 4.1.3. Condit ia din Teorema 4.1.2 poate luata, de asemenea, ca denit ie a limitei funct iei
f T(A, Y ) n punctul a A

si este numita denit ia cu siruri a limitei funct iei f n punctul a A

.
Observat ia 4.1.4. Denit ia cu siruri a limitei unei funct ii ntrun punct poate utilizata pentru a demonstra
ca funct ia f T(A, Y ) nu are limita n punctul a A

.
Pentru aceasta este sucient sa aratam ca exista doua siruri (x
n
) si (x

n
) n A a, ambele convergente la
a, pentru care sirurile imaginilor (f(x
n
)) si (f(x

n
)) sa aiba limite diferite n Y .
Exercit iul 4.1.1. Sa se arate ca lim
x2
x
2
= 4.
Solut ie. Pornim de la
[x
2
4[ = [x 2[[x + 2[ = [x 2[[(x 2) + 4[
[x 2[([x 2[ + 4) = [x 2[
2
+ 4[x 2[ <
2
+ 4 = .
Rezolvand ecuat ia
2
+ 4 = 0 gasim = 2 +

4 +.
Prin urmare, > 0, = () = 2 +

4 + cu proprietatea ca oricare ar x IR, cu [x 2[ < (),


avem [f(x) [ < , unde f(x) = x
2
si = 4, ceea ce n baza Teoremei 4.1.1 arata ca lim
x2
x
2
= 4.
Exemplul 4.1.1. Funct ia f : IR 0 IR, f(x) = sin
1
x
, nu are limita n x = 0.
Solut ie. Consideram sirurile (x
n
) si (x

n
) cu
x
n
=
2
(4n + 1)
, x

n
=
2
(4n 1)
,
ambele convergente la zero. Atunci,
f(x
n
) = sin
(4n + 1)
2
= 1 si f(x

n
) = sin
(4n 1)
2
= 1,
de unde avem ca lim
n
f(x
n
) = 1, iar lim
n
f(x

n
) = 1.
Rezultatul stabilit, mpreuna cu Observat ia 4.1.4, arata ca nu exista limita funct iei f n x = 0.
Exemplul 4.1.2. Funct ia f : IR
2
0 = (0, 0) IR, f(x, y) =
xy
x
2
+y
2
, nu are limita n origine.
Solut ie. Sirul (z
n
)
n1
, z
n
IR
2
0, z
n
=
_
1
n
,

n
_
,
IR, este evident convergent la 0 = (0, 0). Sirul
valorilor funct iei are termenul general f(z
n
) = f
_
1
n
,

n
_
=

n
2
1
n
2
+

2
n
2
=

1 +
2
. Se vede ca lim
n
f(z
n
) =

1 +
2
,
deci limita sirului (f(z
n
)) depinde de .

Intr-adevar, daca = 2, adica z
n
=
_
1
n
,
2
n
_
, atunci f(z
n
)
2
5
,
iar daca = 1, z
n
=
_
1
n
,
1
n
_
si f(z
n
)
1
2
Prin urmare, funct ia f nu are limita n origine.
194 Ion Craciun
Teorema 4.1.3. Daca funct ia f T(A, Y ) are limita n punctul a A

, atunci limita este unica.


Demonstrat ie. Armat ia rezulta din Observat ia 4.1.3 si Teorema 3.3.2. q.e.d.
Sa consideram acum cazul particular X = IR
n
, n 1 si Y = IR
m
, m 1, iar metricele d si sunt cele
Euclidiane. Funct ia f T(A, IR
m
), unde A IR
n
, n > 1 si m > 1, este echivalenta cu un sistem de m funct ii
reale de variabila vectoriala.

Intr-adevar, e y = f (x) IR
m
, imaginea lui x A prin f . Deoarece y IR
m
,
avem y = (y
1
, ..., y
m
) cu y
i
IR. Daca pentru orice i 1, m atasam ecarui x A coordonata de pe locul i
a vectorului y = f (x), atunci f (x) = (f
1
x, f
2
x, ..., f
m
x) pentru orice x A, unde f
i
: AIR, f
i
(x) = y
i
,
i 1, m.
Reciproc, daca avem un sistem de m funct ii reale f
i
: AIR, i 1, m, putem deni funct ia f : AIR
m
astfel ncat fx = (f
1
x, f
2
x, ..., f
m
x), x A.
Funct ia f T(A, IR
m
), unde A IR
n
, n > 1 si m > 1, se numeste funct ie vectorial a de argument vectorial.

In aceasta situat ie funct iile f


i
T(A), i 1, m, se numesc funct iile componente, sau funct iile coordonate ale
funct iei f T(A, IR
m
) si scriem f = (f
1
, f
2
, ..., f
m
).

In cazul n = 1 si m 2, funct ia f T(A, IR
m
), A IR,
se numeste funct ie vectoriala de argument real, iar n cazul m = 1 si n 2 funct ia corespunzatoare, care acum
este normal sa se noteze cu f, se numeste funct ie reala de variabila vectoriala, sau funct ie reala de n variabile
reale.

In sfarsit, daca m = n = 1, funct ia corespunzatoare f se numeste funct ie reala de variabila reala x A,
sau t A.
Teorema 4.1.4. Funct ia f = (f
1
, f
2
, ..., f
m
) T(A, IR
m
), A IR
n
, n 1, m 2, are limita =
(
1
,
2
, ...,
m
) IR
m
n punctul a A

daca si numai daca exista simultan lim


xa
x=a
f
i
(x) =
i
IR, i 1, m.
Demonstrat ie. Armat iile se obt in din Observat ia 4.1.2 si Teorema 3.12.1. q.e.d.
Observat ia 4.1.5. Din Teorema 4.1.4 rezulta ca studiul limitei unei funct ii vectoriale de argument vectorial
poate redus la studiul limitelor funct iilor componente, sau coordonate care sunt funct ii reale de variabila
vectoriala.
Teorema 4.1.5. (CauchyBolzano
1
) Fie (X, d) spat iu metric, (Y, ) spat iu metric complet, A submult ime
nevida a lui X, a X un punct de acumulare al mult imii A si f T(A, Y ).
Funct ia f are limita n punctul a A

daca si numai daca pentru orice > 0 exista () > 0 astfel ncat
oricare ar punctele x

, x

A cu
_
0 < d(x

, a) < ()
0 < d(x

, a) < ()
= (f(x

), f(x

)) < . (4.10)
1
Bolzano, Bernard (17811848), matematician italian.
Capitolul 4. Limite si continuitate 195
Demonstrat ie. Sa presupunem ca lim
xa
f(x) = . Folosind Teorema 4.1.2 deducem ca pentru orice > 0 exista
() > 0, astfel ncat
x A cu 0 < d(x, a) < () = (f(x), ) < /2. (4.11)
Fie x

A si x

A care satisfac (4.11), adica


(f(x

), ) < /2 si (f(x

), ) < /2. (4.12)


Din (4.12), utilizand inegalitatea triunghiulara, deducem
(f(x

), f(x

)) (f(x

), ) +(f(x

), ) < /2 +/2 = ,
adica (4.10) este satisfacuta.
Reciproc, sa presupunem ca pentru orice > 0 exista > 0 pentru care are loc (4.10) si sa aratam existent a
limitei funct iei f n punctul a.
Vom utiliza denit ia cu siruri a limitei unei funct ii ntr-un punct.
Fie n acest sens (x
n
)
n1
, x
n
A a, un sir arbitrar convergent la a. Aratam ca sirul valorilor funct iei
(f(x
n
))
n1
este convergent n Y .
Cum x
n
a, pentru () care apare n (4.10), exista N = N(()) IN, asa fel ncat
d(x
n
, a) < (), n > N(()).
Daca n > N(()) si m > N(()) sunt numere naturale arbitrare, atunci interpretand x
n
si x
m
drept x

si
respectiv x

din (4.10), rezulta ca


_
0 < d(x
n
, a) < ()
0 < d(x
m
, a) < ()
= (f(x
n
), f(x
m
)) < . (4.13)
Ultima inegalitate din (4.13) arata ca sirul (f(x
n
)) este fundamental n (Y, ). Cum (Y, ) este spat iu metric
complet, rezulta ca (f(x
n
)) este convergent, deci exista Y astfel ncat
lim
n
f(x
n
) = . (4.14)
Pentru a ncheia demonstrat ia trebuie sa aratam ca din (4.14) nu depinde de sirul (x
n
). Presupunem ca
n-ar asa si ca sirurile (x

n
), (x

n
) cu termenii din A a, convergente ecare la a, sunt astfel ncat f(x

n
)

,
f(x

n
)

, iar

,=

.
Sa formam acum sirul
x

1
, x

1
, x

2
, x

2
, ..., x

n
, x

n
, ...,
care converge, de asemenea, la a.
Aplicand din nou cele demonstrate mai sus, rezulta ca exista Y astfel ca sirul valorilor
f(x

1
), f(x

1
), f(x

2
), f(x

2
), ..., f(x

n
), f(x

n
), ... (4.15)
este convergent si are limita Y.

Intrucat (f(x

n
)) si (f(x

n
)) sunt subsiruri ale sirului (4.15) rezulta ca

= care contrazice presupunerea facuta ca

,=

si demonstrat ia teoremei este ncheiata. q.e.d.


Observat ia 4.1.6. Daca Y din Teorema 4.1.5 este IR
m
si metrica din IR
m
este cea indusa de norma Euclidian a,
iar A este o submult ime a spat iului Euclidian IR
n
, atunci Teorema 4.1.5 se poate adapta dupa cum urmeaza.
196 Ion Craciun
Teorema 4.1.6. Funct ia f : AIR
m
, unde A IR
n
, n 1, m 1, are limita n punctul a A

daca si
numai daca pentru orice > 0, exista () > 0, astfel ncat
_
x

A, cu 0 < |x

a|
IR
n <
x

A, cu 0 < |x

a|
IR
n <
=|f (x

) f (x

)|
IR
m < . (4.16)

In cazul m = n = 1, implicat ia (4.16) devine


_
0 < [x

a[ <
0 < [x

a[ <
=[f(x

) f(x

)[ < (4.17)
si reprezinta condit ia necesara si sucienta ca o funct ie reala de variabila reala sa aiba limita nita ntrun
punct de acumulare a IR al domeniului de denit ie al funct iei.

In continuare, punem n evident a un rezultat important, cunoscut si sub numele de principiul substitut iei,
care permite calculul limitei unor funct ii compuse.
Teorema 4.1.7. (Principiul substitut iei) Fie A (X, d), B (Y, ) si funct iile f : B (Z, q), g : A
B y
0
.
Daca lim
yy0
f(y) = si lim
xx0
g(x) = y
0
, atunci
lim
xx0
f(g(x)) = lim
yy0
f(y) = . (4.18)
Demonstrat ie. Deoarece lim
yy0
f(y) = , din Denit ia 4.1.1 rezulta ca pentru orice W 1(), exista U 1(y
0
),
astfel ncat
y (U y
0
) B =f(y) W. (4.19)
Pe de alta parte, ntrucat lim
xx0
g(x) = y
0
si g ia valori n B y
0
, avem ca exista vecinatatea V 1(x
0
) astfel
ca
x (V x
0
) A=g(x) (U y
0
) B. (4.20)
Din (4.19) si (4.20) rezulta ca oricare ar vecinatatea W 1(), exista vecinatatea V 1(x
0
), astfel ncat
x (V x
0
) A=f(g(x)) W. (4.21)
Implicat ia (4.21) demonstreaza ca (4.18) are loc. q.e.d.
4.2 Funct ii continue
Fie spat iile metrice (X, d) si (Y, ), A X o submult ime nevida a lui X, f T(A, Y ) o funct ie de la A n Y
si a A un punct oarecare al mult imii A.
Denit ia 4.2.1. Spunem ca funct ia f : A Y este continua n punctul a A daca pentru orice vecinatate
V 1(f(a)) exista o vecinatate U 1(a) astfel ncat
f(U A) V. (4.22)
Capitolul 4. Limite si continuitate 197
Denit ia 4.2.2. Daca funct ia f nu este continua n punctul a A, spunem ca f este discontinua n punctul
a, sau ca punctul a este punct de discontinuitate al funct iei f.
Observat ia 4.2.1. Daca admitem ca not iunea matematica de vecinatate traduce ideea intuitiva de apropiere,
Denit ia 4.2.1 ne spune ca f(x) este oric at de aproape de f(a) de ndata ce x este sucient de aproape de
a.
Observat ia 4.2.2. Not iunea de continuitate a unei funct ii nu are sens decat n punctele mult imii de denit ie
a funct iei respective.
Observat ia 4.2.3. Continuitatea unei funct ii ntrun punct depinde numai de valorile funct iei dintr-o vecinata-
te a punctului, deci are caracter local. O funct ie poate continua ntr-un punct a A dar sa nu e continu a
ntr-un alt punct vecin lui a.
Observat ia 4.2.4. Daca a A este un punct izolat al lui A, atunci f este continua n a, deoarece, a ind
punct izolat exista o vecinatate U 1(a) astfel ca U A = a si atunci oricare ar vecinatatea V 1(f(a))
are loc f(U A) = f(a) V, ceea ce antreneaza continuitatea lui f n a.
Prin urmare, daca domeniul de denit ie al unei funct ii are puncte izolate, n aceste puncte funct ia este
continua.
Teorema 4.2.1. Funct ia f T(A, Y ) este continua n punctul a A

A daca si numai daca exista lim


xa
f(x)
si aceasta limita este egala cu f(a).
Demonstrat ie. Daca f este continua n a A

A, din Denit ia 4.2.1 rezulta ca V 1(f(a)) exista U 1(a)


astfel ncat sa aiba loc (4.22) de unde, cu atat mai mult, are loc f((U a) A) V care spune ca lim
xa
f(x) =
f(a).
Reciproc, daca lim
xa
f(x) = f(a), din Denit ia 4.1.1 rezulta ca V 1(f(a)) U 1(a) asa ncat f((U
a) A) V. Cum si pentru x = a A avem f(a) V rezulta ca (2.1) are loc, ceea ce spune ca f este
continua n x = a. q.e.d.
T inand seama de Observat ia 4.2.4 si de Teorema 4.2.1, rezulta urmatoarea observat ie.
Teorema 4.2.2. Fie f : A Y si a A. Atunci, f este continua n x = a daca si numai daca are loc una
din urmatoarele condit ii:
(i) ori a A

si lim
xa
f(x) = f(a);
(ii) ori a este punct izolat al lui A.
198 Ion Craciun
Observat ia 4.2.5. Daca a A A

si f : A Y este continua n punctul a, denit ia continuitat ii lui f n a


se scrie n forma
lim
xa
f(x) = f
_
lim
xa
x
_
. (4.23)
Egalitatea (4.23) arata ca daca f este continua n punctul a A A

, operat ia de trecere la limita este


permutabila cu funct ia f.
Teorema 4.2.3. (Teorema de caracterizare a continuitat ii) Fie funct ia f T(A, Y ), unde A (X, d),
si a A. Atunci, urmatoarele armat ii sunt echivalente:
() f este continua n a;
() oricare ar > 0 exista = () > 0 astfel nc at x A, cu d(x, a) < , =(f(x), f(a)) < ;
() (x
n
), x
n
A, cu x
n
a, =f(x
n
) f(a).
Demonstrat ie. Rezulta din Teorema 4.1.1, Teorema 4.1.2 si Teorema 4.2.2. q.e.d.
Din aceasta teorema rezulta ca armat iile () si () pot constitui, ecare n parte, denit ii echivalente ale
continuitat ii unei funct ii ntr-un punct. Daca Denit iei 4.1.1 i spunem denit ia cu vecinatat i a limitei unei
funct ii ntr-un punct, atunci lui () i putem spune denit ia continuitat ii n limbajul , iar () poate
numita denit ia continuitat ii cu siruri.
Denit ia 4.2.3. Funct ia f T(A, Y ) se numeste funct ie continua pe mult imea A, sau continua daca f
este funct ie continua n orice punct x A.
Observat ia 4.2.6. Daca o funct ie f T(A, Y ) este continua pe A, B A si f
/B
este restrict ia funct iei f la
mult imea B, atunci f
/B
este funct ie continua.
Teorema 4.2.4. Fie f : A IR, A (X, d) o funct ie reala continua n punctul a A A

si f(a) > 0
(respectiv f(a) < 0). Atunci, f este pozitiv a (respectiv negativa) pe intersect ia cu A a unei vecin atat i a lui a.
Demonstrat ie. Fie f(a) > 0, > 0 ales astfel ncat < f(a) si V 1(f(a)) de forma V = (f(a) , f(a) +).
Conform Denit iei 4.2.1, exista U 1(a) astfel ncat f(UA) V , aceastansemnand ca pentru orice x UA
avem f(x) V , deci f(x) > f(a) > 0. Cazul f(a) < 0 se trateaza analog. q.e.d.
Teorema 4.2.5. Fiecare din condit iile urmatoare este necesara si sucienta pentru ca o funct ie f : A X Y
sa e continua:
(a) B, mult ime nchis a n Y , mult imea f
1
(B) este nchisa n spat iul metric (A, d
/A
);
Capitolul 4. Limite si continuitate 199
(b) D, mult ime deschis a n Y , mult imea f
1
(D) este deschisa n spat iul metric (A, d
/A
);
(c) A
1
A=f(A
1
A
) f(A
1
), unde A
1
A
este nchiderea n A a mult imii A
1
.
Demonstrat ie. Presupunem ca f este continua pe A si e B o mult ime nchisa n Y, oarecare.
Daca B f(A) = , atunci f
1
(B) = , deci f
1
(B) este mult ime nchisa n A, chiar si n X.
Daca B f(A) ,= , putem considera un sir oarecare (x
n
)
n0
, din A, astfel ncat lim
n
x
n
= x A si
x
n
f
1
(B), n IN. Deoarece f este continua n x A, rezulta ca lim
n
f(x
n
) = f(x). Cum B este nchisa n
Y si f(x
n
) B, n IN, dupa Teorema 3.9.2, rezulta f(x) B.
Prin urmare, x f
1
(B) si, conform Teoremei 3.9.2, f
1
(B) este nchisa n A, nsa poate sa nu e nchisa
n X.
Sa aratam acum ca (a) =(b).
Fie D Y, mult ime deschisa. Complementara sa fat a de Y, adica C
Y
D, este mult ime nchisa n Y. Dupa
(a), mult imea f
1
(C
Y
D) este nchisa n (A, d
/A
).

In consecint a, f
1
(D) = A f
1
(C
Y
D) este mult ime deschisa n (A, d
/A
).
Sa presupunem ca f are proprietatea (b) si e x
0
A. Pentru orice > 0 mult imea f
1
_
B(f(x
0
), )
_
este deschisa n (A, d
/A
), deoarece, conform Teoremei 3.9.8, o bila deschisa este o mult ime deschisa. Aceasta
mult ime cont ine x
0
.

In consecint a, exista > 0 asa ncat oricare ar x A, daca d


/A
(x, x
0
) < , atunci x f
1
(B(f(x
0
), )),
adica (f(x), f(x
0
)) < , ceea ce dupa punctul () din Teorema 4.2.3, arata ca f este continua n punctul
x
0
A.
Cum x
0
este arbitrar din A, rezulta ca f este continua.
Sa aratam ca f continua =(c).
Fie A
1
A si y f(A
1
A
). Atunci, exista x A
1
A
astfel ncat y = f(x). Deoarece x A
1
rezulta ca exista
(x
n
)
n1
, cu x
n
A
1
astfel ncat x
n
x. Funct ia f ind continua n x, avem f(x
n
) f(x) = y, adica exista
sirul (f(x
n
))
n1
n mult imea f(A
1
) astfel ncat f(x
n
) y, deci y f(A
1
).
Cu aceasta incluziunea f(A
1
A
) f(A
1
) este demonstrata.
(c) =(a).

Intr-adevar, daca B este o mult ime nchisa n Y, adica B = B si C = f
1
(B), atunci conform
(c), avem
f(C
A
) f(C) = f(f
1
(B)) B = B,
de unde
C f
1
(f(C)) f
1
(B) = C
si cum avem si incluziunea C C rezulta C = C, ceea ce demonstreaza ca C = f
1
(B) este mult ime nchisa
n (A, d
/A
).
Cu aceasta, teorema este complet demonstrata. q.e.d.
Observat ia 4.2.7. Se poate arata ca armat ia f continua din Teorema 4.2.5 este echivalenta si cu alte
condit ii ([22, p.200], [24, p.116], [5, p.106]).

In demonstrat ia Teoremei 4.2.5 sa armat ca f


1
(B) este nchisa n A, nsa poate sa nu e nchisa n X.

In sprijinul acestei armat ii prezentam exemplul urmator.


Exemplul 4.2.1. Consideram mult imile A = (1, 1) X = IR, B = [0, +) Y = IR si funct ia reala de
variabila reala
f : A IR, f(x) =
x

1 x
2
, x A.
200 Ion Craciun
Funct ia f este continua pe A, mult imea B = f(A) este nchisa n IR, mult imea f
1
(B) este deschisa n IR,
dar nchisa n A.
Exemplul 4.2.2. (Aplicat ia de proiect ie) Funct iile reale de variabila vectoriala
pr
i
: IR
n
IR, pr
i
x = x
i
, i 1, n,
unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IR
n
, numite aplicat ii de proiect ie, sau proiect ii ortogonale, sunt continue pe
IR
n
.
Solut ie.

Intradevar, e a = (a
1
, a
2
, ..., a
n
) IR
n
, arbitrar. Daca (x
k
)
k1
, x
k
IR
n
si x
k
IR
n
a, atunci
x
i,k
IR
a
i
, i 1, n, adica pr
i
(x
k
) = x
i,k
IR
a
i
= pr
i
(a), i 1, n, ceea ce spune ca funct ia pr
i
este
continua n a IR
n
, oricare ar i 1, n.
Teorema 4.2.6. Funct ia f = (f
1
, f
2
, ..., f
m
) T(A, IR
m
), m 2, este continua n a A IR
n
, n 1, daca
si numai daca funct iile coordonate f
i
T(A), i 1, m, sunt continue n a.
Demonstrat ie. Conform Teoremei 4.2.3, continuitatea funct iei vectoriale
f = (f
1
, f
2
, ..., f
m
) T(A, IR
m
)
n a A este echivalenta cu condit ia () care acum se scrie n forma:
(x
k
)
k1
, x
k
A, cu x
k
a =f (x
k
) f (a).
Pe de alta parte, din Teorema 3.12.1, avem:
f (x
k
) f (a) f
j
(x
k
) f
j
(a), j 1, n
si teorema este complet demonstrata. q.e.d.
Teorema 4.2.7. (Continuitatea funct iei compuse) Fie f : A B si g : B C, A, B, C ind submult imi
ale unor anumite spat ii metrice. Daca f este continua n x
0
A si g este continua n f(x
0
) B, atunci funct ia
compusa g f este continua n x
0
. Daca f si g sunt continue, g f este continua pe A.
Demonstrat ie.

Intr-adevar, daca x
n
x
0
, atunci f(x
n
) f(x
0
) si, n consecint a, g(f(x
n
)) g(f(x
0
)), adica
(g f)(x
n
) (g f)(x
0
), ceea ce arata ca g f este continua n x
0
. Daca x
0
este arbitrar din A, rezulta ca
g f este continua pe A. q.e.d.
Fie (X, d), (Y, ) doua spat ii metrice, A X si a A A

. Daca f : A a Y este o funct ie denita pe


A a, putem prelungi f la mult imea An diferite moduri, atribuindu-i lui f o valoare arbitrara n punctul a.
Daca nsa exista lim
xa
f(x) = Y , putem considera funct ia

f : A Y,

f(x) =
_
f(x), daca x A a,
, daca x = a,
(4.24)
care, evident, este o prelungire a lui f la A.
Capitolul 4. Limite si continuitate 201
Teorema 4.2.8. Fie f : A a Y. Daca exista lim
xa
f(x) = , atunci funct ia

f : A Y, denita prin (4.24)
este continua n punctul a.
Demonstrat ie.

Intrucat pentru x A a,

f(x) = f(x), iar lim
xa
f(x) = , rezulta ca lim
xa

f(x) = =

f(a),
adica f este continua n a. q.e.d.
Denit ia 4.2.4. Daca f : A a Y are limita n punctul a A

A, atunci funct ia

f denita de (4.24)
se numeste prelungire a funct iei f prin continuitate n punctul a .
Exemplul 4.2.3. Fie f(x) =
sin x
x
denita pe IR

. Cum lim
x0
f(x) = 1, putem prelungi funct ia f prin continu-
itate n 0.
Prelungirea prin continuitate n origine a funct iei f este funct ia

f : IR IR,

f(x) =
_
sin x
x
,
daca x ,= 0
1, daca x = 0.
Exemplul 4.2.4. Fie (X, d) un spat iu metric. Aplicat ia
d
1
: (X X) (X X) IR, d
1
((x, y), (x
0
, y
0
)) = d(x, x
0
) +d(y, y
0
)
este o metric a pe X X, iar funct ia
f : X X IR, f(x, y) = d(x, y),
este continua pe X X.
Solut ie. Fie (x
0
, y
0
) un punct arbitrar din X X. Daca (x, y) este un alt punct al lui X X, atunci
[f(x, y) f(x
0
, y
0
)[ = [d(x, y) d(x
0
, y
0
)[ d(x, x
0
) +d(y, y
0
),
inegalitatea ind adevarata n baza lui (3.3) din Propozit ia 3.1.1.
Fie > 0. Luand () = , atunci oricare ar (x, y) X X cu d
1
((x, y), (x
0
, y
0
)) < () rezulta
[f(x, y) f(x
0
, y
0
)[ < , adica f este continua n punctul (x
0
, y
0
), arbitrar ales. Deci f este continua pe spat iul
metric (X X, d
1
).
Exemplul 4.2.5. Fie (H, ) un spat iu prehilbertian. Aplicat ia
f : H H IR, f(x, y) = x y,
este funct ie continua pe H H.
202 Ion Craciun
Solut ie. Aplicat ia
d
1
: (H H) (H H) IR, d
1
((x, y), (x
0
, y
0
)) = |x x
0
| +|y y
0
|,
unde | | este norma indusa de produsul scalar , este o metrica pe H H, deci (H H, d
1
) este spat iu
metric.
Pentru orice (x, y) H H si pentru orice (x
0
, y
0
) H H, avem
[f(x, y) f(x
0
, y
0
)[ = [x y x
0
y
0
[,
din care deducem
[f(x, y) f(x
0
, y
0
)[ |x| |y y
0
| +|x x
0
||y
0
|. (4.25)
Fie ((x
n
, y
n
))
n1
un sir de puncte din (H H, d
1
) convergent la (x
0
, y
0
). Atunci, x
n
x
0
si y
n
y
0
.
Sirurile (x
n
)
n1
si (y
n
))
n1
ind convergente, sunt marginite n metrica d
1
. Din inegalitatea (4.25) rezulta
f(x
n
, y
n
) f(x
0
, y
0
), deci funct ia f este continua n punctul (x
0
, y
0
).
Deoarece (x
0
, y
0
) este oriunde n domeniul de denit ie al funct iei, rezulta ca f este continua pe H H.
Exemplul 4.2.6. Fie (V, | |) un spat iu normat.
Funct ia f : V IR, f(x) = |x|, este continua pe V .
Solut ie. Utilizand Propozit ia 3.5.1, avem
[f(x) f(x
0
)[ = [|x| |x
0
|[ |x x
0
|.
Considerand > 0 si luand () = , constatam ca oricare ar x V, astfel ncat |x x
0
| = d(x, x
0
) < (),
implica [f(x) f(x
0
)[ < , rezultat care arata ca f este continua n x
0
. Deoarece x
0
este ales arbitrar din V
rezulta ca f este continua pe V.
Exemplul 4.2.7. Sa se studieze continuitatea funct iei
f : IR
2
IR, f(x, y) =
_

_
xy
2
x
2
+y
4
,
daca (x, y) ,= (0, 0)
0, daca (x, y) = (0, 0).
Solut ie. Restrict ia funct iei f la mult imea IR
2
(0, 0) este funct ie continua ind un cat de doua polinoame,
ambele funct ii continue.
Studiem continuitatea funct iei f n origine. Fie n acest sens sirul de puncte (x
n
)
n1
, cu termenul general
x
n
=
_
1
n
2
,
1
n
_
, care este convergent la punctul 0 = (0, 0).
Sirul valorilor funct iei are termenul general f(x
n
) = f
_
1
n
2
,
1
n
_
=
1
2
,
de unde lim
n
f
_
1
n
2
,
1
n
_
=
1
2
,= 0 =
f(0, 0).
Prin urmare, funct ia nu este continua n origine.
4.3 Funct ii uniform continue
Denit ia 4.3.1. O funct ie f de la o submult ime A a unui spat iu metric (X, d) n spat iul metric (Y, ) se
numeste uniform continua daca pentru orice > 0 exista = () > 0 astfel nc at
x

, x

A cu d(x

, x

) < =(f(x

), f(x

)) < . (4.26)
Capitolul 4. Limite si continuitate 203
Pentru a explica diferent a dintre continuitatea obisnuita si uniforma continuitate, sa scriem mai ntai denit ia
continuitat ii utilizand limbajul .
Funct ia f este continua daca
> 0 si x A = (, x) > 0 astfel ncat
y A, cu d(x, y) < =(f(x), f(y)) <
(4.27)
Sa scriem din nou (4.26), dar cu mici schimbari de notat ie.
Funct ia f este uniform continua daca
> 0 = () > 0 astfel ncat x A si y A
cu d(x, y) < =(f(x), f(y)) < .
(4.28)
Din (4.27) si (4.28) vedemn primul rand ca cele doua denit ii difera prin schimbarea pozit iei cuanticatorilor
x A si > 0. Apoi, n denit ia continuitat ii numarul depinde de si de x pe cand n denit ia uniformei
continuitat i numarul depinde numai de .
Observat ia 4.3.1. Continuitatea uniforma a unei funct ii pe o mult ime este o proprietate globala n timp
ce continuitatea funct iei pe mult imea de denit ie, sau pe o submult ime a ei este o proprietate locala si de
aceea continuitat ii pe o mult ime i se spune si continuitate punctuala.
Denit ia 4.3.2. Funct ia f T(A, Y ), A (X, d), nu este uniform continua daca
0
> 0 astfel ncat
> 0 exista o pereche de puncte (x

, x

) AA cu d(x

, x

) < care are proprietatea (f(x

), f(x

))
0
.
Observat ia 4.3.2. Orice funct ie uniform continua este continua. Reciproc nu este n general adevarat.

Intradevar, e f T(A, Y ). Este sucient sa xam x

= a n (4.26) si obt inem Denit ia 4.2.2 a continuitat ii


lui f n a, punct arbitrar din A, deci f este continua.
Exemplul care urmeaza ilustreaza partea a doua a armat iei din Observat ia 4.3.2.
Exemplul 4.3.1. Funct ia continua f : (0, 1] IR, f(x) =
1
x
2
, nu este uniform continua.
Solut ie.

Intr-adevar, sa consideram sirul (x
n
)
n1
, x
n
=
1

n
, convergent la zero. Fiind convergent n IR, (x
n
)
este sir fundamental n IR. Prin urmare, > 0, N() IN cu proprietatea ca pentru orice n > N() si
p IN avem [x
n+p
x
n
[ < .
Sa luam acum
0
= p, x

= x
n+p
si x

= x
n
. Observam ca
((f(x

), f(x

)) = [f(x

) f(x

)[ = [n +p n[ = p.
Dupa Denit ia 4.3.2, funct ia f nu este uniform continua.
Rezultatul se explica prin faptul ca mult imea de denit ie (0, 1] nu este compacta, neind nchisa.
Denit ia 4.3.3. (Funct ia Holder
2
) Funct ia f T(A, Y ) se numeste holderiana, sau funct ie Holder de
ordin (0, 1] pe mult imea A daca exista K > 0, numita constanta lui Holder, astfel ncat
(f(x

), f(x

)) K(d(x

, x

))

, x

, x

A. (4.29)
204 Ion Craciun
Propozit ia 4.3.1. Orice funct ie Holder este uniform continua.
Demonstrat ie. Daca > 0 este arbitrar, atunci luand () =
_
1
K

_
1/
, din (4.29) obt inem
(f(x

), f(x

)) < , x

, x

A cu d(x

, x

) < ()
care, n baza Denit iei 4.3.1, arata ca funct ia f T(A, Y ) care satisface (4.29) este funct ie uniform continua.
q.e.d.
Denit ia 4.3.4. (Funct ia Lipschitz
3
) Funct ia holderian a de ordin = 1 se numeste funct ie lipschitziana
sau funct ie Lipschitz. De obicei, constanta K se noteaza cu L si se numeste constanta lui Lipschitz. Prin
urmare o funct ie Lipschitz satisface inegalitatea
(f(x

), f(x

)) Ld(x

, x

), x

, x

A, (4.30)
unde L > 0.
Observat ia 4.3.3. O funct ie Lipschitz este uniform continu a.

Intradevar, armat ia rezulta din 4.3.1 luand = 1 si K = L.


Observat ia 4.3.4. O contract ie pe spat iul metric (X, d) (vezi Denit ia 3.8.2) este funct ie uniform continua.
Propozit ia 4.3.2. Funct ia norma este funct ie Lipschitz.
Demonstrat ie.

Intradevar, daca (V, | |) este un spat iu normat, funct ia norma
f : V IR
+
, f(x) = |x|,
este funct ie Lipschitz n care constanta lui Lipschitz este L = 1, aceasta rezultand din Propozit ia 3.5.1, punctul
(b). q.e.d.
Teorema 4.3.1. (Cantor) Daca f T(A, Y ) este continua si A este mult ime compacta, atunci f este uniform
continua.
2
Holder, Otto Ludwig (1859 1937), matematician german.
3
Lipschitz, Rudolf (18321903), matematician german.
Capitolul 4. Limite si continuitate 205
Demonstrat ie. Fie f : A Y, o funct ie continua pe mult imea compacta A din spat iul metric (X, d) cu valori n
spat iul metric (Y, ). Presupunem prin absurd ca f nu este uniform continua. Folosind Denit ia 4.3.2 deducem
ca exista
0
> 0 astfel ncat oricare ar
n
=
1
n
,
n IN

, exista x

n
A si x

n
A care satisfac
d(x

n
, x

n
) <
1
n
=(f(x

n
), f(x

n
))
0
. (4.31)

In acest mod au aparut sirurile de puncte (x

n
)
n1
si (x

n
)
n1
ale caror termeni satisfac (4.31).
Mult imea A ind compacta n spat iul metric (X, d), exista subsirul de puncte (x

kn
)
n1
al sirului de puncte
(x

n
)
n1
convergent la un punct x
0
A, adica
lim
n
x

kn
= x
0
Ad(x

kn
, x
0
) 0, n . (4.32)
Consideram acum subsirul (x

kn
)
n1
al sirului (x

n
)
n1
. Deoarece
d(x

kn
, x
0
) d(x

kn
, x

kn
) +d(x

kn
, x
0
),
n baza lui (4.31) si (4.32), deducem
d(x

kn
, x
0
) 0, n x

kn
x
0
, n . (4.33)
Din continuitatea lu f n x
0
si (4.32), (4.33), avem
f(x

kn
) f(x
0
), n si f(x

kn
) f(x
0
), n ,
rezultate care sunt echivalente cu
lim
n
(f(x

kn
), f(x
0
)) = 0 si lim
n
(f(x

kn
), f(x
0
)) = 0. (4.34)
Din (4.34) si inegalitatea triunghiului din Denit ia 3.1.1, obt inem

0
(f(x

kn
), f(x

kn
)) (f(x

kn
), f(x
0
)) +(f(x

kn
), f(x
0
)). (4.35)
Trecand la limita pentru n n (4.35) si t inand cont de (4.34), deducem
0
0, deci presupunerea facuta
nu este posibila, ca atare funct ia f este uniform continua. q.e.d.
Observat ia 4.3.5. Daca A IR
n
, n 1, este mult ime m arginita si nchisa si daca f T(A, Y ) este continua,
atunci f este uniform continua.

Intr-adevar, armat ia rezulta din Teorema 3.10.10 si Teorema 4.3.1.


Observat ia 4.3.6. Din Denit ia 4.3.1 si comentariul facut mai jos de aceasta, tragem concluzia ca o funct ie
continua pe A (X, d) este uniform continua dac a mult imea (, x
0
) : x
0
A are un inmum, notat cu (),
strict pozitiv.
Exemplul 4.3.2. Funct ia f : IR IR, f(x) = x
2
este continua n orice x
0
IR dar nu este uniform continua.

Intr-adevar, [f(x) f(x


0
)[ = [x
2
x
2
0
[ = [(x x
0
)(x + x
0
)[ = [x x
0
[[x + x
0
[ = [x x
0
[[x x
0
+ 2x
0
[
206 Ion Craciun
[x x
0
[([x x
0
[ + 2[x
0
[) < ( + 2[x
0
[) =
2
+ 2[x
0
[ = , de unde (, x
0
) = [x
0
[ +
_
x
2
0
+, deci f este
continua n orice punct x
0
IR.
Funct ia h : [0, ) IR, h(t) =

t
2
+ t are valoarea

n t = 0, este descrescatoare pentru ca h

(t) =
t

t
2
+

t
2
+
, este negativa si are limita egala cu zero cand t . Prin urmare, inf(, x
0
) : x
0
IR = 0 si,
dupa Observat ia 4.3.6, deducem ca funct ia f(x) = x
2
, x IR, nu este uniform continua.
4.4 Funct ii continue pe mult imi compacte
Teorema 4.4.1. Fie f T(X, Y ), unde (X, d) si (Y, ) sunt spat ii metrice. Daca f este continua si A X
este mult ime compacta, atunci f(A) Y este mult ime compacta.
Demonstrat ie. Fie (y
n
)
n1
un sir de puncte arbitrar din B = f(A). Atunci, exista x
n
A astfel ncat y
n
=
f(x
n
). Deoarece A este mult ime compacta, A este compacta prin siruri, deci sirul de puncte (x
n
) din A cont ine
un subsir (x
kn
)
n1
, convergent la un punct x
0
A. Prin urmare,
lim
n
x
kn
= x
0
. (4.36)
Din (4.36) si continuitatea lui f n x
0
, deducem
lim
n
f(x
kn
) = f(x
0
) B. (4.37)
Relat ia (4.37) arata ca subsirul (y
kn
)
n1
, unde y
kn
= f(x
kn
), este convergent la punctul y
0
= f(x
0
) B.
Prin urmare, B = f(A) Y este mult ime compacta prin siruri.
Folosind Teorema 3.9.6 constatam ca B este mult ime compacta prin acoperire, sau mult ime compacta.q.e.d.
Corolarul 4.4.1. Fie funct ia vectoriala de argument vectorial
f = (f
1
, f
2
, ..., f
n
) : A IR
m
, A IR
n
.
Daca A este mult ime marginita si nchisa si f este funct ie continua, atunci mult imea Imf = f (A) IR
m
este
marginita si nchisa.
Demonstrat ie.

Intr-adevar, daca A IR
n
este mult ime marginita si nchisa, atunci din Teorema 3.10.2 si Teo-
rema 3.10.7 deducem ca A este mult ime compacta si din Teorema 4.4.1 rezulta ca f(A) este compacta n IR
m
.
Folosind iar asi Teorema 3.10.2 si Teorema 3.10.7, deducem ca f(A) este mult ime marginita si nchisa. q.e.d.
Denit ia 4.4.1. Funct ia f T(X, Y ) se numeste marginita daca mult imea Im f = f(X) este marginita n
spat iul metric (Y, ).
Capitolul 4. Limite si continuitate 207
Corolarul 4.4.2. Daca f : X Y este o funct ie continua denita pe spat iul metric compact (X, d) cu valori
n spat iul metric (Y, ), atunci f este marginita.
Demonstrat ie. Din Teorema 4.4.1 rezult a ca f(X) este mult ime compacta n spat iul metric (Y, ), iar din
Corolarul 3.10.2 rezulta ca f(X) este marginita si nchisa. Folosind acum Denit ia 4.4.1, deducem ca f este
funct ie marginita. q.e.d.
Denit ia 4.4.2. Fie funct ia reala f : X IR si
M = supf(x) : x X IR, m = inff(x) : x X IR,
unde (X, d) este un spat iu metric oarecare.
(i) Spunem ca funct ia reala f si atinge marginea superioara pe mult imea X daca exista cel put in un
punct x

X astfel nc at
M = f(x

); (4.38)
(ii) Funct ia f : X IR si atinge marginea inferioara pe X daca exista cel put in un punct x

X astfel
ncat
m = f(x

); (4.39)
(iii) Se spune ca funct ia f T(X) si atinge marginile daca si atinge atat marginea superioara pe X, cat
si marginea inferioar a pe X.
Teorema 4.4.2. (Weierstrass) Fie (X, d) spat iu metric, A X mult ime compacta si f T(A), o funct ie
reala continua. Atunci, f este funct ie m arginita si si atinge marginile.
Demonstrat ie. Conform Corolarului 4.4.2, f(A) este mult ime marginita n spat iul metric obisnuit (IR, d).

Intrucat M si m sunt puncte aderente pentru f(A) rezulta ca M f(A) si m f(A).



Insa f(A) ind
compacta, este mult ime nchisa, deci f(A) = f(A) si ca atare avem M f(A), m f(A).
Prin urmare, existu a x

, x

A astfel ncat f(x

) = M si f(x

) = m, ceea ce arata ca f si atinge marginile


pe A. q.e.d.
Observat ia 4.4.1. Un caz particular al Teoremei 4.4.2 este acela n care X = IR, iar A, ind mult ime compacta,
este de forma A = [a, b], a < b, a, b IR. Putem arma ca daca f este continua, imaginea lui f, adica mult imea
f([a, b]), este compactul [m, M] IR.
Teorema 4.4.3. Inversa f
1
a unei funct ii continue biunivoce f T(A, Y ), denita pe o mult imea compacta
A, este funct ie continua.
208 Ion Craciun
Demonstrat ie. Fie B = f(A) si g = f
1
: B X. Din Teorema 4.4.1 si Teorema 3.10.4, rezulta ca pentru orice
mult ime C X, nchisa n X, mult imea g
1
(C) = f(AC) este compacta. Prin urmare, g
1
(C) este mult ime
nschisa n spat iul metric (B,
/B
). Dupa Teorema 4.2.5, punctul (a), rezulta ca g = f
1
este continua. q.e.d.
4.5 Convergent a unui sir de funct ii
Fie A o mult ime nevida, (X, d) un spat iu metric, T(A, X) mult imea funct iilor denite pe A cu valori n X si
/(A, X) T(A, X) submult imea funct iilor marginite denite pe A cu valori n X. S-a aratat ca aplicat ia
: /(X, A) /(A, X) IR,
denita prin
(f, g) = supd(f(x), g(x) : x A, f, g /(A, X), (4.40)
este o metrica pe /(A, X) si deci cuplul (/(A, X), ) este un spat iu metric.
Denit ia 4.5.1. Se numeste sir de funct ii, denite pe mult imea A cu valori n spat iul metric (X, d), aplicat ia
f T(IN
k
, T(A, X)).
Un sir de funct ii denite pe mult imea A cu valori n X se noteaza cu (f
n
)
nk
. Daca avem k = 1, atunci sirul
(f
n
)
n1
se noteaza simplu prin (f
n
).
Observat ia 4.5.1. Un sir de funct ii (f
n
) este o mult ime de siruri de puncte din spat iul metric (X, d) de forma
(f
n
(x)), unde x este un element arbitrar din A. Deci (f
n
) = (f
n
(x))
n1
: x A.
Denit ia 4.5.2. Spunem ca sirul de funct ii (f
n
), unde f
n
T(A, X), este convergent n x
0
A, sau ca x
0
este punct de convergent a al sirului, daca sirul de puncte (f
n
(x
0
)) este convergent n spat iul metric (X, d).
Putem vorbi de mult imea de convergent a a sirului (f
n
), care este o submult ime a lui A. Mai mult, fara sa
restrangem generalitatea, putem presupune ca mult imea de convergent a este chiar A.
Fiecarui x Ai asociem punctul f(x) din (X, d), denit de
f(x) = lim
n
f
n
(x).
Evident, corespondent a x f(x) este o funct ie f T(A, X).
Denit ia 4.5.3. Spunem c a sirul (f
n
), unde f
n
T(A, X), este convergent la funct ia f T(A, X), sau c a
f este limita sirului (f
n
), si scriem
f = lim
n
f
n
, sau f
n
f,
(4.41)
daca pentru ecare x A, sirul de puncte (f
n
(x)), din spat iul metric (X, d), este convergent la punctul f(x) X.
T inand cont de caracterizarea sirurilor de puncte convergente, deducem ca (4.41) are loc daca si numai daca
pentru orice > 0 si oricare ar x A, exista N = N(, x) IN astfel ncat
d(f
n
(x), f(x)) < , n > N(, x). (4.42)
Capitolul 4. Limite si continuitate 209
Convergent a introdusa n Denit ia 4.5.3 se numeste convergent a punctuala. Funct ia f din (4.41) se numeste
limita punctual a a sirului de funct ii (f
n
), iar n locul lui (4.41) se pot utiliza una din notat iile:
f
n
f (punctual pe A); f
n
p

A
f.
Observat ia 4.5.2. Un sir de funct ii poate interpretat ca un procedeu de descriere aproximativa a unei
funct ii care este limita acelui sir de funct ii n cazul cand el este punctual convergent.
Daca avem un sir de funct ii (f
n
), f
n
T(A, X), punctual convergent pe mult imea A la o funct ie f T(A, X)
si ecare din termenii sirului poseda o proprietate P, este natural sa ne punem problema daca aceeasi proprietate
o are si funct ia limita f.
Proprietatea P ar putea oricare din proprietat ile care pot furniza informat ii despre comportarea locala,
sau globala a funct iilor, precum: marginirea, existent a limitei ntr-un punct, continuitatea, etc.

In cazul n care A este un interval I din IR si (X, d) este spat iul metric (IR, [ [), proprietatea P poate
: derivabilitatea funct iei limita ntr-un punct x
0
I, sau pe ntreg intervalul I; integrabilitatea Riemann a
funct iei limita pe un compact [a, b] I.
Un exemplu simplu dat mai jos arata ca o proprietateP pe care o are termenii unui sir de funct ii nu se
transmite ntotdeauna si funct iei limita.
Exemplul 4.5.1. Fie (f
n
)
n1
, f
n
T([0, 1]), f
n
(x) = x
n
, n 1. Acest sir de funct ii este punctual convergent
pe [0, 1] la o funct ie f, ce urmeaza a se determina, care nu este continua desi termenii sirului sunt funct ii
continue pe [0, 1].

Intr-adevar, continuitatea oricarei funct ii f


n
, n IN

ind evidenta si indca A = [0, 1] rezulta ca ca funct ia


limita punctuala a sirului dat este
f : [0, 1] IR, f(x) =
_
0, daca x [0, 1)
1, daca x = 1.
Observam ca lim
x1
x<1
f(x) = 0 ,= f(0) = 1 si deci f nu este funct ie continua.
Asadar proprietatea de continuitate pe care o are ecare termen f
n
al sirului de funct ii considerat nu se
transmite si funct iei limita punctuala a sirului.
Exemplul dat motiveaza introducerea altui tip de convergent a care sa conserve anumite proprietat i ale
termenilor sirului de funct ii prin trecere la limita.
Denit ia 4.5.4. Sirul de funct ii (f
n
))
n1
, f
n
T(A, X), converge uniform la funct ia f T(A, X), numita
limita uniforma a sirului de funct ii (f
n
)
n1
, si scriem f
n
u

A
f, daca pentru orice > 0, exista N =
N() IN astfel nc at
d(f
n
(x), f(x)) < , x A si n > N().
Observat ia 4.5.3. Convergent a punctuala si convergent a uniforma ale unui sir de funct ii denite pe mult i-
mea A difera prin transpozit ia cuanticatorilor x A si N.

In denit ia convergent ei punctuale numarul
natural N depinde de si x, pe cand, n denit ia convergent ei uniforme, N este ales numai pentru un dat,
el nedepinzand de elementul x A, ceea ce nseamna ca la un acelasi , numarul natural N este acelasi pentru
toate elementele x A, acesta modic anduse doar cand se schimba .
210 Ion Craciun
Observat ia 4.5.4. Convergent a uniforma a unui sir de funct ii implica convergent a punctuala a acestuia.
Armat ia reciproca nu este n general adevarat a. Vezi n acest sens Exemplul 4.5.2.
Observat ia 4.5.5.

In cazul cand A IR si (X, d) = (IR, [), funct ia reala de variabila reala f : A IR este
limita sirului de funct ii uniform convergent (f
n
), unde f
n
T(A), daca pentru orice > 0, exista N = N()
IN, astfel nc at
f(x) < f
n
(x) < f(x) +, x A, n > N(), (4.43)
si poate interpretata geometric n sensul ca pentru n > N() gracele funct iilor f
n
sunt cuprinse ntre gracele
funct iilor f si f +.
Totalitatea funct iilor f
n
: n > N(), care satisface (4.43), se numeste tub de funct ii.
Propozit ia 4.5.1. Fie (f
n
), f
n
T(A, X) un sir de funct ii convergent punctual la f T(A, X). Atunci,
f
n
u

A
f daca si numai daca pentru orice > 0 mult imea N(, x) : x A este marginita n IR.
Demonstrat ie.

Intradevar, daca f
n
u

A
f, atunci mult imea N(, x) : x A are un singur element si anume
pe N(), deci este marginita superior.
Reciproc, daca mult imea N(, x) : x A este marginita, atunci exista marginea superioara a acestei
mult imi n IR pe care s-o notam cu (). Fie N() = [()], partea ntreaga a lui (). Atunci, pentru orice
n > N() avem d(f
n
(x), f(x)) < , x A, deci f
n
u

A
f. q.e.d.
Propozit ia 4.5.2. Fie (f
n
), f
n
T(A, X). Atunci, f
n
u

A
f daca si numai daca
lim
n
supd(f
n
(x), f(x)) : x A = 0. (4.44)
Demonstrat ie. Daca f
n
u

A
f, atunci din Denit ia 4.5.4 rezulta ca pentru orice > 0, exista N() IN, astfel
ncat oricare ar n > N() si pentru orice x A, sa rezulte d(f
n
(x), f(x)) < /2, de unde avem
supd(f
n
(x), f(x)) : x A

2
< ,
ceea ce arata ca (4.44) are loc.
Reciproc, daca (4.44) are loc, atunci pentru orice > 0, exista N() IN, astfel ncat
supd(f
n
(x), f(x)) : x A < , n > N(),
de unde deducem
d(f
n
(x), f(x)) < , x A si n > N().
Acest rezultat si Denit ia 4.5.4 conduce la concluzia ca f
n
u

A
f. q.e.d.
Capitolul 4. Limite si continuitate 211
Observat ia 4.5.6. Daca termenii sirului de funct ii (f
n
) sunt din /(A, X), atunci din Exemplul 3.1.2 si
Denit ia 4.5.4 observam ca de fapt convergent a uniforma a sirului de funct ii dat la funct ia f T(A, X) este
convergent a n metrica , adica convergent a sirului de puncte (f
n
) n spat iul metric (/(A, X), ) si rezultatul
demonstrat mai sus ndreptat este denumirea de metrica convergent ei uniforme pentru .
Observat ia 4.5.7. Propozit ia 4.5.2 este deosebit de important a n practica deoarece, dupa determinarea func-
t iei limita punctuala a unui sir de funct ii, cu ajutorul ei se poate preciza daca convergent a punctuala este sau
nu uniforma.
Exemplul 4.5.2. Sirul de funct ii
(f
n
)
n1
, f
n
T([0, 1]), f
n
(x) =
nx +x
2
+n
2
x
2
+n
2
converge uniform la funct ia f T([0, 1]), f(x) = 1, x [0, 1], n timp ce sirul (f
n
)
n1
, f
n
T(IR),
f
n
(x) =
nx +x
2
+n
2
x
2
+n
2
nu este uniform convergent la funct ia sa limita.

Intr-adevar, pentru a aplica Propozit ia 4.5.2 trebuie sa determinam variat ia funct iei
d(f
n
(x), f(x)) = [f
n
(x) f(x)[, x [0, 1].
Avem
[f
n
(x) f(x)[ =

nx +x
2
+n
2
x
2
+n
2
1

=
nx
x
2
+n
2
= (x).
Derivata funct iei este

(x) =
n
3
nx
2
(x
2
+n
2
)
2
,
de unde deducem ca valorile extreme ale sale se realizeaza cand x = n.
Daca n > 1, punctele x = n nu apart in segmentului [0, 1] si deci valoarea maxima eset atinsan extremitat ile
segmentului [0, 1]. Dar f(0) = 0, iar f(1) =
n
1 +n
2
,
deci (4.44) este satisfacuta.

In baza Propozit iei 4.5.2, rezulta ca f


n
u

[0,1]
f.

In cazul celui de-al doilea sir de funct ii, limita punctuala este funct ia reala de variabila reala
f : IR IR, f(x) = 1, x IR,
deoarece lim
n
f
n
(x) = 1, x IR. Avem
supd(f
n
(x), f(x)) : x IR = maxf
n
(n), f
n
(n) = max
_

1
2
,
1
2
_
=
1
2

Deci lim
n
supd(f
n
(x), f(x)) : x IR =
1
2
, 0 si prin urmare convergent a punctuala evidenta f
n
p

IR
f nu
este uniforma.
Situat ia n care se plaseaza cel de al doliea sir de funct ii din exemplul justica partea a doua a Observat iei
4.5.4.
212 Ion Craciun
Exemplul 4.5.3. Fie (f
n
)
n1
, f
n
T(IR), f
n
(x) =
x
1 +nx
2
,
x IR. Observam ca f
n
p

IR
f unde f(x) =
0, x IR. Convergent a punctual a este si uniforma.
Solut ie. Determinam, la fel ca n exemplul de mai sus, valorile extreme ale funct iei (x) = f
n
(x) f(x) =
x
1 +nx
2
Avem

(x) =
1 nx
2
(1 +nx
2
)
2
De aici se vede ca

(x) = 0 1 nx
2
= 0 x =
1


Intrucat
lim
x
(x) = 0 valoarea maxima a funct iei [[ este

n
_

=
1
2

Prin urmare, (f
n
, f) =
1
2

n
.
Deoarece lim
n
(f
n
, f) = 0, n baza Propozit iei 4.5.2 si Observat iei 4.5.6, rezulta ca f
n
u

IR
f.
Teorema 4.5.1. (Criteriul general al lui Cauchy) Sirul de funct ii (f
n
), unde f
n
/(A, X), iar (X, d)
este un spat iu metric complet, converge uniform la funct ia f T(A, X) daca si numai daca este satisfacuta
urmatoarea condit ie a lui Cauchy: pentru orice > 0, exista N() IN, astfel nc at
d(f
m
(x), f
n
(x)) < , m, n > N(), x A. (4.45)
Demonstrat ie. Presupunem ca f
n
u

A
f. Atunci, oricare ar > 0, exista N() IN astfel ncat
d(f
n
(x), f(x)) <

2
, n > N(), x A. (4.46)
De asemeni, putem scrie
d(f
m
(x), f(x)) <

2
, x A, m > N(). (4.47)
Din inegalitat ile (4.46), (4.47) si axioma (M
3
) din denit ia metricei, rezulta ca x A si m, n > N(),
d(f
m
(x), f
n
(x)) d(f
m
(x), f(x)) +d(f(x), f
n
(x)) <

2
+

2
= ,
adica condit ia lui Cauchy (4.45) are loc.
Reciproc, sa presupunem ca (f
n
) satisface condit ia lui Cauchy. Atunci, pentru orice x A sirul de puncte
(f
n
(x))
n1
din spat iul metric (X, d) este sir fundamental.
Deoarece (X, d) este spat iu metric complet, sirul de puncte (f
n
(x))
n1
converge la un punct din X pe care
convenim sa-l notam cu f(x). Se vede imediat ca funct ia f T(A, X) denita prin
f(x) = lim
n
f
n
(x), x A
(4.48)
este de fapt limita punctuala a sirului de funct ii (f
n
)
n1
, adica f
n
p

A
f.
Sa aratam ca, mai mult, convergent a este uniforma.

In acest scop, transcriem condit ia (4.45), dar pentru /2, adica


d(f
m
(x), f
n
(x)) <

2
, x A, m > N(), n > N(. (4.49)
Trecand la limita n (4.49) pentru m si t inand cont de Teorema 3.3.1, sau de Exemplul 4.2.4, si de (4.48),
obt inem d(f
n
(x), f(x))

2
< , n > N(), x A, ceea ce arata ca f
n
u

A
f. q.e.d.
Capitolul 4. Limite si continuitate 213
Observat ia 4.5.8. Condit ia lui Cauchy (4.45) este echivalenta cu
> 0, N() IN, astfel ncat (f
n
, f
m
) < , m > N() si n > N(). (4.50)
Relat iile din (4.50) exprima faptul ca sirul de funct ii (f
n
)
n1
este sir fundamental sau sir Cauchy n spat iul
metric (T(A, X), ).
Teorema 4.5.2. (Criteriul majorarii, sau criteriul lui Weierstrass de convergent a uniforma) Fie
f
n
T(A, X), f T(A, X), A mult ime oarecare si (X, d) spat iu metric.
Daca f
n
p

A
f si exista sirul de numere pozitive (
n
)
n1
, convergent la zero, cu proprietatea
d(f
n
(x), f(x))
n
, n IN si x A, (4.51)
atunci
f
n
u

A
f. (4.52)
Demonstrat ie.

Intradevar, din
n
0 rezulta ca > 0 N() IN astfel ncat (avem ca
n
0)

n
< , n > N(). (4.53)
Atunci, din (4.51), (4.53) si Denit ia 4.5.4, deducem (4.52). q.e.d.
Teorema 4.5.3. (Transfer de existent a a limitei n punct) Fie A (X, d), (Y, ) spat iu metric complet
si (f
n
)
n1
, f
n
/(A, Y ), un sir de funct ii uniform convergent la funct ia f T(A, Y ). Daca x
0
A

si exista
lim
xx0
f
n
(x) pentru ecare n IN, atunci exista lim
xx0
f(x) si, n plus, are loc egalitatea
lim
xx0
lim
n
f
n
(x) = lim
n
lim
xx0
f
n
(x).
Demonstrat ie. Deoarece f
n
u

A
f rezulta ca oricare ar > 0 exista N() IN astfel ncat pentru orice
n > N() sa avem
(f
n
(x), f(x)) <

3
,
x A. (4.54)
Pe de alt a parte, ntrucat pentru orice numar natural n IN exista lim
xx0
f
n
(x), aplicand lui f
m
teorema
BolzanoCauchy de existent a a limitei unei funct ii ntr-un punct (Teorema 4.1.5), unde m > N(), m xat,
rezulta ca exista () > 0 astfel ncat oricare ar punctele x

, x

A, cu
0 < d(x

, x
0
) < () si 0 < d(x

, x
0
) < () (4.55)
sa rezulte
(f
m
(x

), f
m
(x

)) < /3. (4.56)


214 Ion Craciun
Din (4.54) si (4.56) rezulta ca, x

, x

A, care satisfac (4.55), avem


(f(x

), f(x

)) (f(x

), f
m
(x

)) +(f
m
(x

), f
m
(x

))+
+(f
m
(x

), f(x

)) <

3
+

3
+

3
= .
(4.57)
Asadar, din (4.55), (4.57) si Teorema 4.1.5 rezulta ca exista lim
xx0
f(x).
Daca n (4.54) facem x x
0
si t inem cont ca (, ) este funct ie continua n cele doua argumente (a se vedea
n acest sens si Exemplul 4.2.4), obt inem
_
lim
xx0
f
n
(x), lim
xx0
f(x)
_
< , n > N() adica
lim
n
lim
xx0
f
n
(x) = lim
xx0
f(x)
si teorema este complet demonstrata. q.e.d.
Teorema 4.5.4. (Transfer de marginire) Fie (f
n
)
n1
, f
n
/(A, X). Dac a avem f
n
u

A
f, atunci
f /(A, X).
Demonstrat ie. Deoarece f
n
este funct ie m arginita rezulta ca pentru y
0
X exista M > 0 astfel ncat
d(f
n
(x), y
o
) M, x A si n IN

. (4.58)
Sa calculam d(f(x), y
0
). Avem
d(f(x), y
0
) d(f(x), f
n
(x)) +d(f
n
(x), y
0
), x A, n IN

. (4.59)
Din (4.58) si (4.59), deducem
d(f(x), y
0
) d(f
n
(x), f(x)) +M, x A, n IN

. (4.60)
Trecand la limita n (4.60) pentru n si t inand cont ca
f
n
u

A
f = lim
n
d(f
n
(x), f(x)) = 0, x A,
deducem d(f(x), y
0
) M, x A, ceea ce demonstreaza teorema. q.e.d.
Teorema 4.5.5. (Transferul de continuitate) Fie (f
n
), f
n
/(A, Y ), A X si (X, d), (Y, ) spat ii
metrice. Daca f
n
u

A
f si f
n
, n IN

, sunt funct ii continue n x


0
, atunci funct ia f este continua n x
0
.

In
consecint a, limita uniforma a unui sir de funct ii continue este o funct ie continua.
Demonstrat ie. Fie > 0 si N = N() numarul natural cu proprietatea
(f
n
(x), f(x)) <

3
,
x A si n N(). (4.61)

In particular, (4.61) are loc pentru n


0
> N(), n
0
xat, adica
(f
n0
(x), f(x)) <

3
,
x A. (4.62)
Capitolul 4. Limite si continuitate 215
Deoarece f
n0
este continua n x
0
, rezulta ca pentru ales mai sus, exista () > 0 astfel ncat
d(x, x
0
) < () =(f
n0
(x), f
n0
(x
0
)) <

3
. (4.63)
Din (4.61) (4.63) deducem ca daca x A este astfel ncat d(x, x
0
) < (), atunci
(f(x), f(x
0
)) (f(x), f
n0
(x)) +(f
n0
(x), f
n0
(x
0
))+
+(f
n0
(x
0
), f(x
0
)) <

3
+

3
+

3
= ,
ceea ce demonstreaza continuitatea lui f n baza Teoremei 4.2.3, punctul ().
Daca f
n
, n IN, sunt continue pe A, atunci funct iile f
n
sunt continue n orice punct x
0
A.

In consecint a,
f este continua n orice punct x
0
A. q.e.d.
Teorema 4.5.6. Daca sirul de funct ii (f
n
), f
n
/(A, Y ), A X, unde (X, d) si (Y, ) sunt spat ii metrice,
converge uniform la funct ia continua f : A Y , mult imea A este compacta n (X, d), iar g este funct ie continua
pe Y , atunci
g f
n
u

Y
g f.
Demonstrat ie. Conform Teoremei 4.4.1, mult imea f(A) este compacta n (Y, ). Din aceasta teorema rezulta
ca oricare ar > 0, exista () > 0, astfel ncat, daca y f(A), y
1
Y si
(y, y
1
) < , (4.64)
atunci (g(y
1
), g(y)) < .
Pentru de mai sus, exista N(()) = N() IN ncat
(f
n
(x), f(x)) < , n > N() si x A.
Socotind acum ca y
1
= f
n
(x) si y = f(x), lucru posibil, din (4.64) deducem
(g(f
n
(x), g(f(x))) < , n > N() si x A,
care arata ca sirul g f
n
converge uniform pe Y la funct ia g f. q.e.d.
Teorema 4.5.7. (Criteriul lui Dini
4
) Fie (f
n
) un sir de funct ii reale continue denite pe mult imea compacta
A din spat iul metric (X, d), punctual convergent la funct ia continua f T(A, X). Daca
f
1
(x) f
2
(x) ... f
n
(x) ..., x A,
atunci f
n
u

A
f.
Demonstrat ie. Presupunem prin absurd ca (f
n
) nu este uniform convergent la funct ia f. Negand Denit ia
4.5.4, deducem ca exista
0
> 0 cu proprietatea ca oricare ar N IN exista n > N si x A astfel ncat
[f
n
(x) f(x)[
o
.
4
Dini, Ulisse (18451918), matematician italian.
216 Ion Craciun
Sa notam cu x
n
N
punctele astfel obt inute si sa t inem cont de faptul ca f(x) f
n
(x), x A.

In acest mod
s-a obt inut sirul de puncte (x
n
N
)
N1
din A cu proprietatea f(x
n
N
) f
n
N
(x
n
N
)
0
.
Deoarece A este mult ime compacta n (X, d), sirul (x
n
N
)
N1
admite un subsir (x
nm
N
)
N1
convergent la un
punct x
0
A.
Sa alegem acum p IN arbitrar.
Funct ia f f
p
este continua n x
0
, deci pentru
0
de mai sus exista N
0
IN astfel ncat N IN, N > N
0
,
avem

0
(f(x
0
) f
p
(x
0
)) [f(x
nm
N
) f
p
(x
nm
N
)] [f(x
0
) f
p
(x
0
)] <

0
2
.
Pe de alta parte, putem lua N IN astfel ncat n
m
N
> p, ceea ce n baza monotoniei sirului numeric
(f
n
(x))
n1
, x A, conduce la f
nm
N
(x) f
p
(x), x A.

In felul acesta, deducem


f(x
nm
N
) f
p
(x
nm
N
) f(x
nm
N
) f
nm
N
(x
nm
N
)
0
.

In acest ultim rezultat facem N , t inem cont ca x


nm
N
x
0
si ca f si f
p
sunt funct ii continue. Atunci,
avem
f(x
0
) f
p
(x
0
)

0
2
, p IN,
care contrazice faptul ca sirul numeric (f
n
(x
0
))
n1
este convergent la f(x
0
).
Contradict ia la care s-a ajuns demonstreaza teorema. q.e.d.
Sa consideram n ncheiere ca X = IR
m
, m 1 si e (f
n
)
n1
un sir de funct ii vectoriale din T(A, IR
m
).
Sirul de funct ii considerat este echivalent cu sirurile de funct ii reale (f
kn
)
n1
, k 1, m, f
kn
T(A), unde f
1n
,
f
2n
, ..., f
mn
sunt coordonatele n baza canonica din IR
m
ale funct iei vectoriale f
n
.
Teorema 4.5.8. Sirul (f
n
)
n1
, f
n
= (f
1n
, f
2n
, ..., f
mn
) T(A, IR
m
), converge uniform pe mult imea A la funct ia
f = (f
1
, f
2
, ..., f
m
) T(A, IR
m
) daca si numai daca
f
kn
u

A
f
k
.
Demonstrat ie. Folosind inegalitat ile evidente
[
i
[

_
m

j=1

2
j

m

k=1
[
k
[, i 1, m,
unde
1
,
2
, ...,
m
sunt numere reale arbitrare, si denit ia uniformei convergent e a unui sir de funct ii, concluzia
teoremei rezulta imediat. q.e.d.
4.6 Homeomorsme
Denit ia 4.6.1. O transformare (aplicat ie, funct ie, operator) f a submult imii A dintrun spat iu metric (X, d)
pe submult imea B a spat iului metric (Y, ) se numeste homeomorsm daca f este aplicat ie bijectiv a si atat
f cat si f
1
sunt funct ii continue.
Capitolul 4. Limite si continuitate 217
Observat ia 4.6.1. Deoarece (f
1
)
1
= f rezulta ca daca f : A B este homeomorsm, atunci f
1
este, de
asemenea, homeomorsm.
Denit ia 4.6.2. Doua mult imi A, B se zic ca sunt homeomorfe daca exist a un homeomorsm de la A la B.
Observat ia 4.6.2. Orice funct ie bijectiva continua denita pe o mult ime compacta este un homeomorsm.

Intradevar, aceasta rezulta din Teorema 4.4.3 si din Denit ia 4.6.1.


Observat ia 4.6.3. Daca f este un homeomorsm de la A pe B si g este un homeomorsm de la B pe C,
atunci g f este un homeomorsm de la A pe C.
Armat ia este evidenta n baza Teoremei 4.2.7, Teoremei 4.4.3, Observat iei 1.4.5 si Denit iei 4.6.1.
Teorema 4.6.1. Fiecare din condit iile de mai jos este necesara si sucienta pentru ca o transformare bijectiva
a unui spat iu metric (X, d) pe un spat iu metric (Y, ) sa e homeomorsm:
(a) sir de puncte (x
n
)
n1
din X, x
n
d
xf(x
n
)

f(x);
(b) A X, A =

A f(A) =

f(A);
(c) A X, A = Af(A) = f(A);
(d) A X, f(A) = f(A);
(e) A X, f(

A) =

f(A) .
Demonstrat ie. Daca f este un homeomorsm de la X pe Y , atunci implicat ia
x
n
d
x =f(x
n
)

f(x)
rezulta din continuitatea lui f conform Teoremei 4.2.3, punctul ().
Implicat ia inversa: f(x
n
)

f(x) =x
n
d
x rezulta n mod similar din continuitatea lui f
1
.
Prin urmare, (a) are loc.
(a) implica (d).

Intradevar, din (a) rezulta ca x A (adica x este limita unui sir de puncte din A) daca si
numai daca f(x) f(A).
(d) implica (c) deoarece, n baza lui (d), A = A daca si numai daca f(A) = f(A).
Daca (c) are loc, atunci f este homeomorsm.

Intr-adevar, daca A este o submult ime nchisa a lui X, atunci
(f
1
)
1
(A) = f(A) este o submult ime nchisa a lui Y , care demonstreaza ca transformarea f
1
este continua.

In mod similar, daca B Y este nchisa, deci B = B, atunci mult imea A = f


1
(B) este nchisa, deoarece
f(A) = B. Acest rezultat, mpreuna cu Teorema 4.2.5, punctul (a), demonstreaza ca f este continua.
Pentru ca demonstrat ia sa e complet a, sa mai observam ca condit ia (b) este echivalenta cu condit ia (c) n
baza Teoremei 3.9.6, iar condit ia (d) este echivalenta cu condit ia (e) n baza Teoremei 3.9.5. q.e.d.
218 Ion Craciun
Denit ia 4.6.3. Submult imile A, B ale respectiv spat iilor metrice (X, d) si (Y, ) se numesc izometrice daca
exista o transformare f : A B astfel ncat
(f(x
1
), f(x
2
)) = d(x
1
, x
2
), x
1
, x
2
A. (4.65)
Orice aplicat ie f : A B cu proprietatea (4.65) se numeste izometrie.
Observat ia 4.6.4. Orice izometrie este un homeomorsm. Mult imile izometrice sunt homemorfe.

Intradevar, aceasta rezulta din condit ia (a) a Teoremei 4.6.1 si (4.65).


De exemplu, IE
p
ca spat iu de puncte este izometric cu spat iul liniar real IR
p
, izometria ind aplicat ia care
pune n corespondent a un punct din IE
p
, deci o p-upla ordonata de numere reale, (x
1
, x
2
, ..., x
p
), cu vectorul sau
de pozit ie x din IR
p
, care, n baza canonic a din IR
p
, are coordonatele x
1
, x
2
, ..., x
p
, adica x =
p

i=1
x
i
e
i
= e X.
Denit ia 4.6.4. Proprietat ile mult imilor si spat iilor care sunt invariante la homeomorsme, n sensul
ca daca una din cele doua mult imi homeomorfe are o proprietate, atunci aceeasi proprietate o are si cealalta
mult ime, se numesc proprietat i topologice. Proprietat ile invariante la izometrii sunt numite proprietat i
metrice.
Observat ia 4.6.5. Orice proprietate topologica este si proprietate metrica. Reciproc nu este, n general,
adevarat.
4.7 Conexiune prin arce. Funct ii continue pe mult imi conexe si pe
mult imi convexe
Denit ia 4.7.1. Se numeste drum, sau arc care uneste punctul a cu punctul b, ambele din spat iul metric
(X, d), orice funct ie continua denita pe un interval compact [, ] IR cu valori n X astfel ncat f() = a
si f() = b, sau invers, adica f() = b si f() = a. Mult imea Im f = f([, ]) X se numeste imaginea
drumului, iar a si b sunt extremitat ile sale.
Denit ia 4.7.2. Spat iul metric (X, d) se numeste conex prin arce daca orice doua puncte ale sale pot unite
printr-un arc a carui imagine este inclus a n X. O submult ime A a spat iului metric (X, d) se numeste conexa
prin arce daca subspat iul metric (A, d
/AA
) este conex prin arce.
Exemplul 4.7.1. Mult imea A = (x, y) IR
2
: x
2
+ y
2
1 0 este conexa prin arce deoarece orice doua
puncte din A pot unite printr-un drum inclus n A.
Capitolul 4. Limite si continuitate 219
Teorema 4.7.1. Imaginea printr-o aplicat ie continua a unei mult imi conexe dintr-un spat iu metric este o
mult ime conex a.
Demonstrat ie. Fie funct ia continua f T(A, Y ), A X, A mult ime conexa, unde (X, d) si (Y, ) sunt spat ii
metrice. Sa aratam ca f(A) este mult ime conexa n (Y, ). Presupunem contrariul. Atunci, exista doua mult imi
deschise nevide D
1
, D
2

(deci mult imi deschise n (Y, )) astfel ncat


D
1
D
2
f(A) = , D
1
f(A) ,= , D
2
f(A) ,= si f(A) D
1
D
2
.

Intrucat f este continua, n baza Teoremei 4.2.5, mult imile



D
1
= f
1
(D
1
) si

D
2
= f
1
(D
2
) sunt deschise n
A.

In plus,

D
1
,= ,

D
2
,= ,

D
1


D
2
A = f
1
(D
1
) f
1
(D
2
) A = f
1
(D
1
D
2
) A = ,

D
1
A ,= ,

D
2
A ,= , iar A

D
1


D
2
. Din aceste rezultate si Denit ia 3.11.4 si Denit ia 3.11.3 deducem ca A este
neconexa, ceea ce este absurd. Prin urmare f(A) este conexa. q.e.d.
Corolarul 4.7.1. Fie f : [a, b] X, unde [a, b] este un interval din IR si (X, d) un spat iu metric. Daca f este
continua, atunci Imf = f([, ]) este mult ime conexa n (X, d).
Demonstrat ie.

Intr-adevar, din Exemplul 3.11.2 deducem ca [, ] este mult ime conexa, iar din Teorema 4.7.1
rezulta concluzia corolarului. q.e.d.
Corolarul 4.7.2. (Teorema valorii intermediare) Fie f T(A), unde A este submult ime conex a a spat iului
metric (X, d). Daca f este continua, a A, b A si dac a f(a) < f(b), atunci pentru orice (f(a), f(b))
exista c A astfel ncat f(c) = .
Demonstrat ie. Din Teorema 4.7.1 rezulta ca f(A) IR este mult ime conexa. Conform Teoremei 3.11.2, rezulta
ca f(A) este interval din IR. Aceasta nseamna ca daca f(a) f(A) si f(b) f(A), intervalul (f(a), f(b))
f(A), de unde rezulta armat ia corolarului. q.e.d.
Din Corolarul 4.7.2, obt inem:
Corolarul 4.7.3. Daca I este un interval din IR si f : I IR este o funct ie continua pe I, atunci mult imea
f(I) este un interval.
Teorema 4.7.2. Orice spat iu metric conex prin arce este conExemplul
Demonstrat ie. Fie (X, d) un spat iu metric conex prin arce si e a X, xat. Pentru orice x X exista un
drum cont inut n X care uneste a cu x, adica o funct ie continua f : [, ] X astfel ncat f() = a, f() = x,
f(t) X, t [, ]. Fie A
x
= Imf = f([, ]). Din Corolarul 4.7.1 deducem ca A
x
este o mult ime conexa n
(X, d).
220 Ion Craciun
Vedem imediat ca X =
_
xX
A
x
. Atunci, n baza Teoremei 3.10.3, rezulta ca X este mult ime conexa. q.e.d.
Reciproca acestei teoreme nu este adevarata dupa cum rezulta din
Exemplul 4.7.2. Fie submult imea A =
__
x, sin
1
x
_
: x (0, 1]
_
IR
2
care este evident gracul funct iei
f(x) = sin
1
x
pentru x (0, 1]. Aderent a mult imii A, adica mult imea A = A (0, y) IR
2
; 1 y 1, este
conexa dar nu este conexa prin arce.

Intr-adevar, ntrucat A este conexa prin arce deoarece funct ia f este continua, rezulta ca A este conexa, iar
conform Teoremei 3.10.4 3.10.4, A este conexa. Pe de alta parte, se observa ca pentru orice punct apart inand
mult imii A A nu exista nici un arc care sa-l uneasca cu originea si sa e cont inut n A, adica A nu este conexa
prin arce.
Denit ia 4.7.3. Fie f T(X, Y ) unde (X, d) si (Y, ) sunt spat ii metrice. Funct ia f are proprietatea lui
Darboux
5
daca transform a orice submult ime conexa a lui X ntr-o submult ime conexa a lui Y .
Observat ia 4.7.1. O funct ie continua f T(A, Y ), unde A X, iar (X, d) si (Y, ) sunt spat ii metrice, are
proprietatea lui Darboux.

In adevar, armat ia rezulta din Teorema 4.7.1 si Denit ia 4.7.3.


Observat ia 4.7.2. Ca un caz particular al Corolarului 4.7.2 si Corolarului 4.7.3, dac a f : IR IR este conti-
nua, deci are proprietatea lui Darboux, atunci pentru orice pereche de puncte a, b IR cu a < b si pentru orice
(f(a), f(b)) (sau (f(b), f(a))) exista un element c (a, b) astfel nc at f(c) = .
Observat ia 4.7.3. Reciproca Teoremei 4.7.1 nu este adevarata adica exista funct ii care au proprietatea lui
Darboux si nu sunt funct ii continue.

In acest sens dam urmatorul exemplu.
Exemplul 4.7.3. Funct ia
f : [0, 1] IR, f(x) =
_
1, daca x = 0
sin

x
, daca x (0, 1].
nu este continua dar are proprietatea lui Darboux.
Solut ie. Funct ia f nu este continua n x = 0 deoarece nu exista lim
x0
f(x). Aratam ca f are proprietatea lui
Darboux. Fie [a, b] [0, 1]. Daca a > 0, atunci pe [a, b] f ind continua, are proprietatea lui Darboux. Daca
5
Darboux, Jean Gaston (18421917), matematician francez.
Capitolul 4. Limite si continuitate 221
a = 0 si b (0, 1] se observa ca pentru orice x ,= 0, f(x) 1 = f(0), deci f(b) < f(a) = f(0) = 1. Sa
aratam ca [f(b), f(0)] c [0, b] astfel ncat f(c) = . Se vede mai ntai ca f(x) = 1 sin

x
= 1,
adica x =
2
4k + 1
si f(x) = 1 x =
2
4k + 3
. Prin urmare oricat ar b de mic se poate indica un interval
de forma
_
2
4k + 3
,
2
4k + 1
_
[0, b]. Atunci, [1, 1] si, cu atat mai mult, [f(b), f(0)] exista c
_
2
4k + 3
,
2
4k + 1
_
[0, b] astfel ncat f(c) = .

In concluzie, f are proprietatea lui Darboux.
Denit ia 4.7.4. Submult imea A a spat iului metric (X, d) se numeste domeniu daca A este mult ime deschisa
si conexa. Un domeniu D mpreuna cu frontiera lui D, adica D = DD, se numeste domeniu nchis, sau
continuu.
Teorema 4.7.3. Fie D o mult ime deschisa si nevida din IR
n
(n 1). Mult imea D este conexa (deci domeniu)
daca si numai daca D este conexa prin arce.
Demonstrat ie. Fie D un domeniu din IR
n
, a D un punct arbitrar xat si A mult imea tuturor punctelor
x D ce pot unite cu a printr-un arc cont inut n D. Observam ca A ,= deoarece D =

D, deci exista > 0


astfel ncat B(a, ) D, iar orice x B(a, ) se poate uni cu a printr-un segment nchis indca B(a, ) este
mult ime convexa.
Sa aratam ca A =

A . Pentru aceasta e x A. Cum D este deschisa exista o bila deschisa B(x,


1
) D.
Daca y B(x,
1
), segmentul [y, x] B(x,
1
), deoarece B(x,
1
) este mult ime convexa (Exemplul 3.11.1).
Prin urmare exista funct ia continua f : [, ] D astfel ncat f() = y si f() = x. De exemplu, putem lua
[, ] = [0, 1] si f(t) = y+t(xy). Pe de alta parte, x A se poate uni cu a printr-un segment [x, a] A adica
g : [, ] A astfel ncat g() = x si g() = a; prin urmare h : [, ] A, continua, astfel ncat h() = y
si h() = a, adica punctul y poate unit cu a printr-un arc cont inut n D, deci y A. Aceasta dovedeste ca
B(x,
1
) A, din care tragem concluzia c a A este mult ime deschisa.
Sa aratam acum ca A este n acelasi timp si mult ime nchisa n D. Pentru aceasta vom arata ca C
D
A este
mult ime deschisa n D. Fie B = C
D
A. Daca x B, atunci x D si x / A. Cum x D, B(x, ) D.
Urmarim sa demonstram ca B(x, ) B. Sa presupunem ca n-ar astfel, deci ar exista y B(x, ) cu
proprietatea y / B. Rezulta ca y poate unit cu x printr-un segment si y A. Deci y poate unit cu a
printr-un arc. Cum x poate unit cu y printr-un segment si y se uneste cu a printr-un arc rezulta ca x poate
unit cu a printr-un arc, deci x A, ceea ce este absurd.
Asadar mult imea nevida A ,= este simultannchisa si deschisan spat iul metric (D, d
/DD
) si cum singurile
submult imi ale lui D simultan nchise si deschise n (D, d
/DD
) sunt mult imea vida si mult imea nsasi D rezulta
ca A = D, ceea ce spune ca punctul xat a D se poate uni cu orice punct din D.
Deoarece a este arbitrar din D rezulta ca orice doua puncte din D pot unite printr-un arc cont inut n D,
deci D este conexa prin arce.
Reciproc, daca D este conexa prin arce, atunci conform Teoremei 4.7.2 rezulta ca D este mult ime conexa.
q.e.d.
Teorema 4.7.4. Fie E o mult ime convexa din spat iul normat (V, | |) si f T(E) o funct ie real a continua.
Atunci, a E, b E si (f(a), f(b)) c

(a, b) astfel nc at f(c

) = .
222 Ion Craciun
Demonstrat ie. Fie funct ia F : [0, 1] IR, F(t) = f
_
(1t) a+t b
_
, t [0, 1]. Deoarece funct ia f este continua,
iar F este rezultatul compunerii funct iei f cu funct ia continua : [0, 1] [a, b], (t) = (1t) a+t b, t [0, 1],
deducem ca funct ia F este continua pe [0, 1] si satisface condit iile: F(0) = f(a); F(1) = f(b). Din Corolarul
4.7.2 rezulta ca exista t

(0, 1) astfel ncat sa avem


= F(t

) = f
_
(1 t

) a +t

b
_
= f(c

), unde c

= (1 t

) a +t

b (a, b)
si teorema este complet demonstrata. q.e.d.
Exercit iul 4.7.1. Se considera funct ia
f : IR
3
0 IR, f(x) = f(x
1
, x
2
, x
3
) =
1
x
2
1
+ 5x
2
2
+ 9x
2
3
pentru care se cere ntai sa se studieze:
(a) uniforma continuitate a funct iei f;
(b) continuitatea uniforma a restrict iei funct iei f la mult imea A
1
, unde
A
1
= B
_
(1, 0, 0), 3
_
B(0, 1/2) ,
apoi sa se arate ca urmatoarele mult imi au proprietat ile indicate alaturat:
(c) B = f(A
1
) este mult ime compacta;
(d) B = f(A
2
), unde A
2
= x IR
3
: x
3
> x
2
1
+x
2
2
, este mult ime conexa;
(e) A
3
= x IR
3
: 1 < f(x) < 5 este mult ime deschisa n IR
3
;
(f) A
4
= x IR
3
: f(x) 2 este mult ime nchisa n IR
3
.
Solut ie. Remarcam mai ntai ca din Teorema 3.9.1 si Teorema 3.9.6 rezulta ca domeniul de denit ie al funct iei
f este mult ime deschisa n IR
3
indca complementara sa fat a de IR
3
este mult imea formata dintr-un singur
punct, originea reperului, care este mult ime nchisa n IR
3
.
(a) Consideram sirul de vectori x
n
=
_
1

n
, 0, 0
_
IR
3
0.
Avem x
n+1
x
n
=
_
1

n + 1

1

n
, 0, 0
_
= (x
1 n+1
x
1n
, 0, 0).
Sirul absciselor acestui sir este
x
1 n+1
x
1n
=
1

n + 1

1

n
=

n + 1
_
n(n + 1)
=
1
(

n +

n + 1)
_
n(n + 1)
.
Observam ca x
n+1
x
n
0.
Prin urmare, oricare ar > 0, exista N() IN, astfel ncat pentru orice numar natural n > N(), avem
|x
n+1
x
n
| < .
Daca alegem x

= x
n+1
si x

= x
n
, unde n > N(), atunci
d(x

, x

) = |x

| = |x
n+1
x
n
| < .
Calculand apoi (f(x

), f(x

)), gasim
(f(x

), f(x

)) = [f(x

) f(x

)[ =
1
1
n + 1

1
1
n
= 1 1.
Capitolul 4. Limite si continuitate 223
Prin urmare, exista
0
= 1 cu proprietatea ca oricare ar > 0, exista vectorii x

, x

IR
3
0 pentru
care d(x

, x

) < , iar (f(x

), f(x

))
0
.
Dupa Denit ia 4.3.2, rezulta ca funct ia f nu este uniform continua.
(b) Funct ia f este funct ie continua deoarece raportul dintre funct ia constanta 1 si funct ia polinom omogen de
gradul doi x
2
1
+5x
2
2
+9x
2
3
, ambele funct ii continue, iar mult imea A
1
se poate scrie n forma A
1
= B
_
(1, 0, 0), 3
_

C
IR
3B
_
0, 1/2
_
. Conform Teoremei 3.9.9, mult imea B
_
(1, 0, 0), 3
_
este nchisa n IR
3
, mult imea B
_
0,
1
2
_
este
deschisa n IR
3
, iar complementara acesteia din urma este mult ime nchisa n IR
3
.
Rezulta ca mult imea A
1
este intersect ia a doua mult imi nchise n IR
3
.
Conform Teoremei 3.9.7, A
1
este mult ime nchisa.
Totodata, A
1
este mult ime marginita indca este inclusa, de exemplu, n bila deschisa B(0, 6).
Dupa Teorema 3.10.2 si Teorema 3.10.7, o mult ime marginita si nchisa n IR
3
este mult ime compacta n
IR
3
.
Conform Teoremei 4.3.1, f ind funct ie continua si A
1
mult ime compacta n IR
3
, restrict ia funct iei f la
mult imea A
1
este o funct ie uniform continua.
(c) Deoarece A
1
este mult ime compacta, iar f este funct ie continua, din Teorema 4.4.1 deducem ca f(A
1
)
este mult ime compacta, deci f(A
1
) este un interval de forma [a, b], cu a < b.

In plus, a > 0 pentru ca f(x) > 0, x IR


3
0.
(d) Determinam mai ntai mult imea A
2
.

In acest scop, folosim metoda sect iunilor pentru determinarea
frontierei sale, care este mult imea
A
2
= x = (x
1
, x
2
, x
3
) IR
3
: x
3
= x
2
1
+x
2
2
,
numita suprafat a.
Intersect ia suprafet ei A
2
cu planul x
2
= 0, adica cu planul de coordonate Ox
1
x
3
, este mult imea de puncte
ale caror coordonate satisfac simultan ecuat iile x
2
= 0 si x
3
= x
2
1
, n care recunoastem o parabola.
Intersect ia mult imii A
2
cu planul Ox
2
x
3
este mult imea
(x
1
, x
2
, x
3
) IR
3
: x
1
= 0, x
3
= x
2
2

care este, de asemenea, o parabola.


Intersect ia mult imii A
2
cu planul x
3
= r
2
este mult imea
(x
1
, x
2
, x
3
) IR
3
: x
3
= r
2
, x
2
1
+x
2
2
= r
2

care este un cerc de raza r > 0, situat n planul x


3
= r
2
, cu centrul n punctul (0, 0, r
2
) de pe axa Ox
3
.
Avem, n acest fel, o descriere complet a a suprafet ei A
2
.
Putem arma ca A
2
este suprafat a generata de familia de cercuri cu centrele pe Ox
3
, aate n plane paralele
cu planul Ox
1
x
2
, care se sprijina e pe parabola din planul Ox
1
x
3
, e pe cea din planul Ox
2
x
3
.
Aceasta suprafat a se numeste paraboloid de revolut ie, sau paraboloid de rotat ie pentru ca provine din rotat ia
parabolei
_
x
3
= x
2
1
,
x
2
= 0,
din planul Ox
1
x
3
, n jurul axei Ox
3
.
Mult imea A
2
este deschisa n IR
3
deoarece este formata numai din puncte interioare.
Deoarece orice doua puncte din A
2
se pot uuni printr-un drum cont inut n mult ime, rezulta ca A
2
este
mult ime conexa n IR
3
.

In plus, A
2
este si mult ime convexa deoarece drumul care uneste doua puncte ale sale poate chiar segmentul
care le uneste.
Prin urmare, A
2
este mult ime conexa, iar f este funct ie continua. Conform Teoremei 4.7.1 rezulta ca f(A
2
)
este mult ime conexa.
(e) Se constata ca A
3
= f
1
((1, 5)). Dar mult imea (1, 5) IR este mult ime deschisa. Conform Teoremei
4.2.5, rezult a ca A
3
IR
3
0 este mult ime deschisa n IR
3
.
(f) Mult imea A
4
este contraimaginea prin funct ia continua f a mult imii (, 2] IR care este mult ime
nchisa n IR, ind complementara mult imii deschise (2, ).
224 Ion Craciun
Conform Teoremei 4.2.5, rezulta ca A
4
= A
4
, adica A
4
este mult ime nchisa.
Exemplul 4.7.4. Se considera funct ia f : IR
n
IR
3
, f (x) =
_

_
_
e

1
x
, |x| sin
1
|x|
, |x|
x1
_
, daca x ,= 0,
(0, 0, 1), daca x = 0,
unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IR
n
si mult imile
_

_
A = x IR
n
: [x
1
[ +[x
2
[ +... +[x
n
[ 1;
B =
_
y = (y
1
, y
2
, y
3
) IR
3
:
y
2
1
9
+
y
2
2
4
+y
2
3
1
_
.
(4.66)
Sa se arate ca :
(a) A si B sunt mult imi nchise n IR
n
si respectiv IR
3
;
(b) mult imea f (A) IR
3
este compacta si conexa;
(c) f
1
(B) IR
n
este mult ime nchisa n IR
n
.
Solut ie. Funct ia f este o funct ie vectorial a de n variabile reale. Funct iile coordonate f
1
, f
2
, f
3
sunt funct ii reale
de n variabile reale si au expresiile
f
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
_
e

1
x
, x ,= 0,
0, x = 0,
f
2
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
_

_
|x| sin
1
|x|
, x ,= 0,
0, x = 0,
f
3
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
_
|x|
x1
, x ,= 0,
1, x = 0.
Aici |x| =

x x =

_
n

i=1
x
2
i
este norma Euclidiana pe IR
n
.
Este simplu de aratat ca funct iile f
1
, f
2
, f
3
sunt continue pe IR
n
.

In baza Teoremei 4.2.6, f = (f


1
, f
2
, f
3
) este
funct ie continua .
(a) Mult imea A din (4.66) este bila nchisa, cu centrul n origine si raza 2, din spat iul metric (IR
n
, d
2
), unde
d
2
(x, y) =
n

i=1
[x
i
y
i
[, x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
)
Dupa Teorema 3.9.9, orice bila nchisa este mult ime nchisa. Prin urmare, A este mult ime nchisa n IR
n
.
Pentru a vedea natura topologica a mult imii B din (4.66), consideram funct ia reala
: IR
3
IR, (y
1
, y
2
, y
3
) =
y
2
1
9
+
y
2
2
4
+y
2
3
,
care evident este continua. Atunci, B =
1
([0, 1]), adica B este contraimaginea prin funct ia continua a
compactului [0, 1] care, conform Teoremei 4.2.5, este mult ime nchisa.
(b) Mult imea A, ind o bilanchisa, este mult ime compactan IR
n
. Mult imea A este, de asemenea, marginita
si nchisa n IR
n
, dar si conexa.

Intrucat f este funct ie continua, dup a Teorema 4.4.1 si Teorema 4.7.1 rezulta ca f(A) este compacta si
conexa.
Capitolul 4. Limite si continuitate 225
(c) Mult imea B ind nchisa si f ind funct ie continua, din Teorema 4.2.5 rezulta ca f
1
(B) este mult ime
nchisa.
Exemplul 4.7.5. Fie f : IR
3
IR
2
denita prin
f (x, y, z) =
_

_
_
(x
2
+y
2
+z
2
) ln(x
2
+y
2
+z
2
),
_
2 x
2
y
2
z
2
_
,
(x, y, z) A,
(0,

2), daca (x, y, z) = (0, 0, 0),


(0, 1), daca (x, y, z) IR
3
B(0, 1),
unde A = B(0, 1) 0, 0 = (0, 0, 0).
Sa se studieze continuitatea uniforma a funct iei f pe mult imea
A
1
= (x, y, z) IR
3
:
x
2
4
+
y
2
9
+z
2
1.
Solut ie. Sa remarcam mai ntai ca funct ia f
/A
, restrict ia funct iei f la mult imea A, este funct ie compusa.

Intr-adevar, f
/A
= g , unde
g : (0, 1] IR
2
, g(t) = (t ln t,

2 t
2
)
: AIR, (x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
.
Atat cat si g sunt funct ii continue deci, dupa Teorema 4.2.7, rezulta ca f
/A
este funct ie continua.
Restrict ia funct iei f la mult imea IR
3
B(0, 1) este funct ie constanta, deci continua.
Ramane sa studiem continuitatea lui f n origine si n punctele frontiera ale mult imii B(0, 1).
Avem
lim
(x,y,z)A(0,0,0)
f (x, y, z) = lim
t0
(t ln t,
_
2 t
2
) = (0,

2),
deci f este continua n origine.
Continuitatea lui f pe B(0, 1) este echivalenta cu continuitatea n t = 1 a funct iei
h : [0, +) IR
2
, h(t) =
_

_
(t ln t,

2 t
2
), daca 0 < t 1
(0,

2), daca t = 0
(0, 1), daca t > 1.
Funct ia h este continua pe [0, ), deci este continua si n t = 1.
Sa remarcam ca f = h , unde
: IR
3
IR, (x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
.
Deoarece este funct ie continua pe IR
3
, iar h este funct ie continua pe [0, +) rezulta ca f este funct ie
continua pe IR
3
.
Mult imea A
1
este marginita pentru ca punctele sale apart in de exemplu, bilei B(0, 4), sau intervalulului
tridimensional nchis I
3
= [2, 2] [3, 3] [1, 1].
Trebuie s a mai aratam ca A
1
este mult ime nchisa.

In acest scop sa consideram un sir arbitrar de puncte
din A
1
de forma x
n
= (x
n
, y
n
, z
n
), convergent la (x
0
, y
0
, z
0
). Aratam ca limita apart ine lui A
1
. Avem
x
2
n
4
+
y
2
n
9
+z
2
n
1.
226 Ion Craciun
Trecand la limita n inegalitatea de mai sus, obt inem
x
2
0
4
+
y
2
0
9
+z
2
0
1 =x
0
= (x
0
, y
0
, z
0
) A
1
.
Conform Teoremei 3.9.2, rezulta ca A
1
= A
1
.
Folosind Teorema 3.10.2 si Teorema 3.10.7, deducem ca A
1
este mult ime marginita si nchisa n IR
3
, deci
compacta.

In sfarsit, din Teorema 4.3.1 rezulta ca f este funct ie uniform continua.


4.8 Aplicat ii liniare ntre spat ii vectoriale reale. Izomorsm
Fie V si W doua spat ii vectoriale reale.
Denit ia 4.8.1. Funct ia T : V W se numeste aplicat ie liniara daca satisface condit iile:
T(x
1
+x
2
) = T(x
1
) +T(x
2
), x
1
, x
2
V (aditivitate), (4.67)
T(x) = T(x), IR, x V (omogenitate). (4.68)
Pentru o aplicat ie liniara se folosesc si alte denumiri cum ar operator liniar, ori transformare liniara, sau
homomorsm.
Daca V = W, aplicat ia T : V W care satisface (4.67) si (4.68) se numeste endomorsm.
Propozit ia 4.8.1. Aplicat ia T : V W este operator liniar daca si numai daca pentru orice scalari
1
,
2

IR si oricare ar vectorii x
1
, x
2
V are loc relat ia
T(
1
x
1
+
2
x
2
) =
1
T(x
1
) +
2
T(x
2
). (4.69)
Demonstrat ie. Daca T este operator liniar, aplicarea combinata a lui (4.67) si (4.68) conduce la (4.69).

Intradevar,
T(
1
x
1
+
2
x
2
) = T(
1
x
1
) +T(
2
x
2
) =
1
T(x
1
) +
2
T
2
(x
2
).
Reciproc, daca (4.69) este adevarata pentru orice scalari
1
,
2
IR si orice vectori x
1
, x
2
V , atunci
ramane adev arata si pentru
1
=
2
= 1.
Stiind ca 1 x
1
= x
1
si 1 x
2
= x
2
, din (4.69), obt inem (4.67).
Luand acum n (4.69)
1
= , x
1
= x,
2
= 0 si avand n vedere ca 0 x = 0, obt inem (4.68). q.e.d.
Propozit ia 4.8.2. Daca T : V Weste operator liniar daca si numai daca oricare ar scalarii
i
IR, i
1, p, vectorii x
i
V, i 1, p si p IN

este atisfacut a egalitatea


T
_
p

i=1

i
x
i
_
=
p

i=1

i
T(x
i
). (4.70)
Capitolul 4. Limite si continuitate 227
Demonstrat ie.

Intradevar, pentru p = 1, (4.70) este tocmai (4.68), pentru p = 2, (4.70) este identica cu (4.69),
iar pentru p 2, demonstrat ia ca (4.70) are loc se face prin induct ie matematica.
Reciproc, daca (4.70) are loc n condit iile precizate, atunci are loc si pentru p = 2, de unde dupa Propozit ia
4.8.1 rezulta ca aplicat ia T : V W este operator liniar. q.e.d.
Teorema 4.8.1. Daca T : V W este operator liniar, atunci:
_

_
T(0
V
) = 0
W
,
T(x) = T(x),
T(x y) = T(x) T(y), x, y V ;
(4.71)
mult imea
ImT = T(V ) = y W : x V astfel ncat T(x) = y,
numita imaginea operatorului liniar T, este subspat iu liniar al lui W;
mult imea
Ker T = x V : T(x) = 0
W
,
numita nucleul operatorului liniar T, este subspat iu liniar al lui V .
Demonstrat ie. Luand n (4.69) x
1
= x
2
= x si
1
= 1,
2
= 1, obt inem
T(1 x + (1)x) = T(x) +T((1)x) =
= T(x) + (1)T(x) = T(x) + (T(x)) = 0
W
,
de unde rezulta prima din egalitat ile (4.71).
Asemanator se demonstreaza si celelalte doua identitat i din (4.71).
Fie y
1
, y
2
T(V ). Atunci, exista x
1
, x
2
V astfel ncat y
i
= T(x
i
), i = 1, 2. Daca
1
,
2
IR sunt scalari
reali arbitrari, atunci se vede imediat ca
T(
1
x
1
+
2
x
2
) =
1
y
1
+
2
y
2
,
ceea ce arata ca
1
y
1
+
2
y
2
ImT.
Aplicand acum Teorema 3.2.2, deducem ca ImT este subspat iu liniar al lui W.
Daca x
1
, x
2
sunt vectori arbitrari din Ker T si
1
,
2
reprezinta scalari reali arbitrari, n baza lui (4.69),
deducem
T(
1
x
1
+
2
x
2
) =
1
T(x
1
) +
2
T(x
2
) =
1
0 +
2
0 = 0,
de unde, conform Teoremei 3.2.2, rezulta ca Ker T este subspat iu liniar al lui V . q.e.d.
Teorema 4.8.2. Operatorul T : V W este funct ie injectiva daca si numai daca Ker T = 0.
Demonstrat ie.

Intr-adevar, daca T este aplicat ie injectiva, x ,= 0 implica T(x) ,= T(0) si, n baza lui (4.71),
avem ca T(x) ,= 0.
Prin urmare, singurul element al lui Ker T este vectorul nul din V .
Reciproc, daca Ker T = 0, atunci T(x) = 0
W
implia x = 0
V
si T este aplicat ie injectiva deoarece x
1
,= x
2
implica x
1
x
2
,= 0 si T(x
1
x
2
) ,= T(0
V
) = 0
W
, adica T(x
1
) ,= T(x
2
). q.e.d.
228 Ion Craciun
Denit ia 4.8.2. Spat iile vectoriale V si W se numesc izomorfe daca exista o aplicat ie liniara bijectiva T :
V W care se numeste izomorsm.
Teorema 4.8.3. Condit ia necesar a si sucienta ca spat iile liniare reale V si W sa e izomorfe este ca dimV =
dimW.
Demonstrat ie. Sucient a. Fie V si W spat ii liniare reale cu bazele B
1
si B
2
cardinal echivalente (vezi Observat ia
3.2.8) si f : B
1
B
2
o aplicat ie biunivoca a lui B
1
pe B
2
. Prelungim f la tot spat iul V astfel ncat prin
denit ie sa avem f (0
V
) = 0
W
, iar daca x =

xi=B1

i
x
i
este reprezentarea unica a lui x n baza B
1
, punem
f (x) =

xiB1

i
f (x
i
).
Se verica usor ca f astfel denit realizeaza un izomorsm ntre V si W.
Necesitatea. Fie spat iile liniare V si W algebric izomorfe prin operatorul liniar bijectiv T : V W si B o
baza a lui V .
Aratam ca T(B) este baza n W.

Intr-adev ar, sa consideram elementele distincte y


1
, y
2
, ..., y
n
ale lui T(B) cu

1
y
1
+
2
y
2
+... +
n
y
n
= 0, (4.72)
fara ca tot i scalarii reali
i
sa e nuli.
Deoarece T este izomorsm, exista vectorii x
1
, x
2
, ..., x
n
V astfel ncat
T(x
i
) = y
i
, i 1, n
si relat ia (4.72) se scrie n forma

1
T(x
1
) +
2
T(x
2
) +... +
n
T(x
n
) = 0
W
,
sau, pentru ca T este operator liniar, n forma
T(
1
x
1
+
2
x
2
+... +
n
x
n
) = 0
W
.
Deoarece T este aplicat ie bijectiva rezult a

1
x
1
+... +
n
x
n
= 0
V
,
care contrazice faptul ca B este baza n V .
Se vede acum ca orice element y W se exprima ca o combinat ie liniara de elementele lui T(B) deoarece
pentru ecare y W exista un singur x V cu T(x) = y care se scrie unic n forma
x =

xiB

i
x
i
,
de unde
T(x) = y =

yiT(B)

i
y
i
unde am notat y
i
= T(x
i
).
Aceste rezultate arata ca B

= T(B) este baza n W.

In plus, B si T(B) au acelasi numar de element ceea ce arata ca dimV = dimW. q.e.d.
Capitolul 4. Limite si continuitate 229
Corolarul 4.8.1. Doua spat ii liniare reale de dimensiune nita n sunt izomorfe si n particular izomorfe cu
IR
n
.
Teorema 4.8.4. Daca T : V W este aplicat ie liniara injectiva, atunci funct ia invers a T
1
: ImT V este
operator liniar.
Demonstrat ie. Se arata ca T
1
satisface (4.67) si (4.68). q.e.d.
Fie L
a
(V, W) mult imea tuturor aplicat iilor liniare denite pe spat iul vectorial real V cu valori n spat iul
vectorial real W. Evident, L
a
(V, W) T(V, W).
Teorema 4.8.5. Mult imea L
a
(V, W) este subspat iu liniar al spat iului liniar T(V, W).
Demonstrat ie.

In Exemplul 3.2.2 am demonstrat ca T(A, V ), unde A este mult ime oarecare, iar V un spat iu
vectorial, este spat iu liniar.

In particular, daca A = V si V din T(A, V ) trece n W rezulta ca T(V, W) este ,
de asemenea, spat iu vectorial.
Pentru a demonstra propozit ia, aplicam Teorema 3.2.2, deci trebuie sa aratam ca daca T
1
, T
2
L
a
(V, W)
si IR sunt element arbitrare, atunci T
1
+T
2
L
a
(V, W).

Intr-adev ar, (T
1
+ T
2
)(
1
x
1
+
2
x
2
) = (T
1
)(
1
x
1
+
2
x
2
) + T
2
(
1
x
1
+
2
x
2
) = T
1
(
1
x
1
+
2
x
2
) +

1
T
2
(x
1
)+
2
T
2
(x
2
) = (
1
T
1
(x
1
)+
2
T
2
(x
2
))+
1
T
2
(x
1
)+
2
T
2
(x
2
) =
1
(T
1
+T
2
)(x
1
)+
2
(T
1
+T
2
)(x
2
),
de unde extragem egalitatea
(T
1
+T
2
)(
1
x
1
+
2
x
2
) =
1
(T
1
+T
2
)(x
1
) +
2
(T
1
+T
2
)(x
2
),
care arata ca T
1
+T
2
L
a
(V, W). q.e.d.
Daca V W, spat iul L
a
(V, V ) se noteaza cu L
a
(V ).
4.9 Aplicat ii liniare si continue ntre spat ii normate

In acest paragraf consideram ca spat iile vectoriale reale din paragraful precedenta sunt, n plus, normate, norma
din ecare spat iu ind notata cu acelasi simbol | |.

In acest caz, pentru o aplicat ie T L


a
_
(V, | |), (W, | |)
_
se poate introduce not iunea de marginire.
Denit ia 4.9.1. Aplicat ia T L
a
_
(V, | |), (W, | |)
_
se numeste marginita daca exista M > 0 astfel ncat
|T(x)| M|x|, x V. (4.73)

In legatura cu aplicat iile liniare denite pe un spat iu normat (V, | |) cu valori ntr-un alt spat iu normat
(W, | |) avem urmatorul rezultat fundamental.
230 Ion Craciun
Teorema 4.9.1. Fie T : V W o aplicat ie liniara arbitrara denita pe spat iul normat (V, | |) cu valori n
spat iul normat (W, | |). Atunci, armat iile:
(i) T este continua pe V ;
(ii) T este continua n x
0
= 0
V
;
(iii) T este aplicat ie marginita,
sunt echivalente.
Demonstrat ie. Armat ia (i)(ii) este evidenta.
Sa aratam ca (ii)(iii). Din continuitatea lui T n 0
V
, conform Teoremei 4.4.3, punctul (), rezulta ca
pentru = 1 exista > 0 astfel ncat x

V cu |x

0
V
| = |x

| < implica
|T(x

) T(0
V
)| = |T(x

)| < 1. (4.74)
Consideram ca M = 1/

, unde 0 <

< ; x V, arbitrar, cu x ,= 0
V
; x

V, legat de x prin
x

|x|
x. (4.75)
Din (4.75) deducem imediat
|x

| =

|x|
|x| =

< . (4.76)

Intrucat x

V denit de (4.75) satisface (4.76), rezulta ca are loc (4.74).


Avand n vedere (4.74) si (4.75), deducem ca pentru orice x V 0
V
are loc (4.73) cu M =
1

, unde
0 <

< . Pentru x = 0
V
inegalitatea (4.73) este vericata ca egalitate si cu aceasta implicat ia (ii)(iii) este
demonstrata.
Sa aratam ca (iii)(i). Fie x V , arbitrar dar xat si (x
n
) un sir de vectori din (V, | |) convergent la
x V . Atunci, n baza lui (4.71), avem
0 |T(x
n
) T(x)| = |T(x
n
x)| M|x
n
x|. (4.77)
Trecand la limita n (4.77) pentru n , deducem
lim
n
T(x
n
) = T(x)
care arata ca T este continua pe V . q.e.d.
Corolarul 4.9.1. Aplicat ia T L
a
_
(V, | |), (W, | |)
_
este un homeomorsm dac a si numai daca T este
aplicat ie surjectiva si exista numerele pozitive m si M astfel ncat
m|x| |T(x)| M|x|, x V. (4.78)
Demonstrat ie. Sa presupunem mai ntai ca T L
a
_
(V, | |), (W, | |)
_
este un homeomorsm. Atunci, din
Denit ia 4.6.1 si Teorema 4.8.4, rezulta ca T si T
1
sunt aplicat ii liniare si continue, iar din Teorema 4.9.1
avem ca T si T
1
sunt aplicat ii liniare marginite, prin urmare, dupa Denit ia 4.9.1, m > 0, M > 0 astfel
Capitolul 4. Limite si continuitate 231
ncat sa aiba loc (4.73) si
|T
1
(y)|
1
m
|y|, y ImT = T(V ) = W. (4.79)
Daca x V punem y T(x), din (4.73) si (4.79) obt inem (4.78).
Reciproc, daca are loc dubla inegalitate (4.78), n baza Denit iei 4.9.1 si Teoremei 4.9.1, rezulta ca T este
aplicat ie continua. Din prima inegalitate (4.78) rezulta ca T(x) = 0
W
implica x = 0
V
si, deci, cum T(V ) = W,
caci aplicat ia T este surjectiva, din Teorema 4.8.2 deducem ca T este biject ie.
Mai avem de demonstrat ca T
1
este aplicat ie continua. Fie n acest sens y W si x = T
1
(y) V.
Folosind acesti vectori n prima din inegalitat ile (4.78) gasim
T
1
(y)
1
m
|y|, y W. (4.80)
Aplicand iar asi Teorema 4.9.1, din (4.80) deducem ca T
1
este aplicat ie continua pe W si armat iile corolarului
sunt complet demonstrate. q.e.d.
Propozit ia 4.9.1. Mult imea L(V, W) a tuturor operatorilor liniari marginit i, denit i pe spat iul normat (V, ||)
si cu valori n spat iul normat (W, | |), este subspat iu liniar al spat iului liniar L
a
_
(V, | |), (W, | |)
_
.
Demonstrat ie. Fie T
1
, T
2
operatori liniar marginit i denit i pe (V, | |) cu valori n (W, | |). Dupa Denit ia
4.9.1 avem c a M
1
> 0, M
2
> 0 astfel ncat
|T
1
(x)| M
1
|x|, |T
2
(x)| M
2
|x|, x V. (4.81)
Atunci,
1
T
1
+
2
T
2
este mai ntai operator liniar, n baza Teoremei 4.8.5, si apoi aplicat ie marginita, deoarece,
din (4.81), deducem imediat
|(
1
T
1
+
2
T
2
)(x)| ([
1
[M
1
+[
2
[M
2
)|x|, x V,
care arata ca operatorul liniar
1
T
1
+
2
T
2
este, ntr-adevar, marginit.

In baza Teoremei 3.2.2, rezulta ca L


a
_
(V, | |), (W, | |)
_
. q.e.d.
Propozit ia 4.9.2. L(V, W) este spat iu normat.
Demonstrat ie.

In adevar, se dovedeste usor ca aplicat ia | | : L(V, W) IR
+
denita prin
|T| = infM : |T(x)| M|x|, x V (4.82)
este o norma pe L(V, W) ntrucat satisface axiomele (N
1
)-(N
3
) din Denit ia 3.4.1. q.e.d.
Sa remarcam ca numarul nenegativ |T| denit de (4.82) are proprietatea
|T(x)| |T| |x|, x V. (4.83)
De asemenea, sa observam ca daca V este spat iu vectorial nenul, egalitatea (4.82) este echivalenta cu
|T| = sup
x=0
V
|T(x)|
|x|
. (4.84)
232 Ion Craciun
Mai mult, au loc egalitat ile
|T| = sup|T(x)| : |x| = 1, x V (4.85)
|T| = sup|T(x)| : |x| 1. (4.86)

In paragraful care urmeaza focalizam pe aplicat iile liniare denite pe spat ii normate, nit dimensionale, cu
valori n spat ii normate.

In acest scop, consideram spat iile vectoriale V si W nit dimensionale cu dimV = n, dimW = m unde
n, m IN

.
Din 4.8.1 rezulta ca V este izomorf cu IR
n
, iar W este izomorf cu IR
m
.
Normele pe spat iile liniare IR
n
si IR
m
se noteaza cu acelasi simbol | |, cu precizarea ca atunci cand una
din aceste norme este oricare din cele denite anterior, se ment ioneaza n mod expres.
4.10 Aplicat ii liniare si continue ntre spat ii normate nit dimen-
sionale

In primul rand avem L


a
(IR
n
, IR
m
) = L
a
(IR
n
, IR)L
a
(IR
n
, IR)...L
a
(IR
n
, IR)
. .
m ori
deoarece T L
a
(IR
n
, IR
m
) se
scrie n forma T = (T
1
, T
2
, ..., T
m
), unde, evident, T
i
L
a
(IR
n
, IR), i 1, m. Aplicat iile T
i
se numesc forme
liniare.
Teorema 4.10.1. Aplicat ia T : IR
n
IR
m
este operator liniar de la IR
n
n IR
m
daca si numai daca
ntr-o pereche de baze B IR
n
si B

IR
m
exista o matrice A /
m,n
(IR) astfel nc at
T(x) = e

(AX), (4.87)
oricare ar x IR
n
cu
x =
n

j=1
x
j
e
j
= eX, (4.88)
unde
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
IR
n
, B

= e

1
, e

2
, ..., e

subsetIR
m
,
sunt baze n respectiv spat iile liniare IR
n
si IR
m
,
e = (e
1
, e
2
, ..., e
n
) (IR
n
)
n
, e

= (e

1
, e

2
, ..., e

m
) (IR
m
)
m
, (4.89)
iar X este matricea coloana a coordonatelor vectorului x n baza B.
Demonstrat ie. Daca T = (T
1
, T
2
, ..., T
m
) este un operator liniar de la IR
n
n IR
m
, atunci T este cunoscut daca
si numai daca se cunoaste imaginea prin T a oricarui vector x IR
n
. Din Propozit ia 4.8.2 si (4.88), obt inem
T(x) =
n

j=1
x
j
T(e
j
), (4.90)
din care vedem ca vectorul T(x) este cunoscut daca si numai daca se cunosc vectorii T(e
j
) IR
m
, j 1, n.
Acesti vectori din IR
m
sunt cunoscut i daca si numai daca se cunosc coordonatele lor n baza B

= e

1
, e

2
, ..., e

din IR
m
. Daca notam cu a
1j
, a
2j
, ..., a
mj
coordonatele vectorului T(e
j
) n baza B

, atunci
T(e
j
) =
m

i=1
a
ij
e
i
, j 1, n. (4.91)
Capitolul 4. Limite si continuitate 233
Introducerea lui (4.91) n (4.90) conduce la
T(x) =
n

j=1
_
m

i=1
a
ij
e

i
_
x
j
=
m

i=1
_
_
n

j=1
a
ij
x
j
_
_
e

i
. (4.92)

In felul acesta ajungem la expresia nala pentru T(x) si anume


T(x) = e

(AX), (4.93)
unde e

este un vector din (IR


m
)
m
= IR
m
IR
m
...IR
m
. .
m ori
a carui expresie este data n (4.89), iar A = |a
ij
|
/
m,n
(IR).
Daca coordonatele vectorului y = T(x) n baza B

sunt y
1
, y
2
, ..., y
m
, atunci
y =
m

i=1
y
i
e

i
= e

Y, (4.94)
unde Y este matricea unicolonara cu m linii ce are ca elemente coordonatele lui y n baza B

.
Din unicitatea scrierii unui vector ntr-o baza si (4.92), (4.94), deducem
y
i
=
n

j=1
a
ij
x
j
, i 1, m, (4.95)
care reprezinta ecuat iile analitice ale operatorului liniar T n perechea de baze B IR
n
si B

IR
m
. Aceste
ecuat ii dau coordonatele vectorului y = T(x) n baza B

ca expresii liniare si omogene de coordonatele vectorului


x n baza B, coecient ii expresiilor din membrul drept ale lui (4.95) ind elementele matrice A.
Tot din (4.94) si (4.93), sau direct din (4.95), vedem ca
Y = AX, (4.96)
pe care o vom numi ecuat ia matriceala a operatorului liniar T : IR
n
IR
m
n perechea de baze B IR
n
si
B

IR
m
.
Sa presupunem ca n locul lui x n (4.92) luam unul din vectorii bazei B. Atunci, obt inem corespunzator
T(e
j
) =
m

i=1
a
ij
e

i
= e

A
j
, 1 j n, (4.97)
ocazie cu care constatam ca elementele coloanei j a matricei A reprezinta coordonatele vectorului T(e
j
) n
baza B

.
Pe de alt a parte, avem
T(e
j
) =
_
T
1
(e
j
), T
2
(e
j
), ... , T
m
(e
j
)
_
, (4.98)
unde T
1
, T
2
, ..., T
m
sunt coordonatele lui T(e
j
) n baza B

. Atunci, din (4.97), (4.98) si (4.88), deducem


T
i
(e
j
) = a
ij
, 1 i m, 1 j n; (4.99)
T
i
(x) =
m

j=1
a
ij
x
j
, 1 i m,
(4.100)
ceea ce arata ca elementul de pe linia i si coloana j al matricei A este valoarea formei liniare T
i
n vectorul e
j
al bazei B.
Reciproc, sa aratam ca orice aplicat ie T : IR
n
IR
m
care n perechea de baze B IR
n
si B

IR
m
se scrie
n forma (4.93), este liniara.

Intr-adev ar, se arata cu usurint a ca o astfel de aplicat ie satisface (4.67) si (4.68), prin urmare, T este aplicat ie
liniara de la IR
n
n IR
m
. q.e.d.
234 Ion Craciun
Propozit ia 4.10.1. Subspat iul liniar L(IR
n
, IR
m
) coincide cu L
a
(IR
n
, IR
m
).
Demonstrat ie. Armat ia de mai sus este echivalenta cu armat ia urmatoare. Orice aplicat ie liniara T de la
IR
n
n IR
m
este marginita.
Sa aratam armat ia este adevarata.
Daca T L
a
(IR
n
, IR
m
), atunci ntr-o pereche de baze B IR
n
si B

IR
m
aplicat ia T are expresia (4.93)
sau, echivalent, (4.96). Daca norma | | pe IR
m
este indusa de produsul scalar g : IR
m
IR
m
IR, atunci
|y| =
_
g(y, y) =

Y

GY , y =
m

i=1
y
i
e

i
= e

Y, (4.101)
unde G = |g
ij
|
mm
este tensorul metric si are elementele date de
g
ij
= g(e

i
, e

j
). (4.102)
Pentru simplicarea calculelor sa presupunem ca produsele scalare din IR
n
si IR
m
sunt cele standard, adica
bazele B din IR
n
si B

din IR
m
sunt bazele canonice. Atunci, g
ij
din (4.102) este
ij
, deci G = I
m
si pentru
y = T(x) = e

(AX), (4.101) devine


|T(x)| =
_
X

(A

A)X, (4.103)
ceea ce este identic cu
|T(x)| =

_
m

i=1
(T
i
(x))
2
=

_
m

i=1
_
_
m

j=1
a
ij
x
j
_
_
2
. (4.104)

Insa, din inegalitatea CauchyBuniakowskiSchwarz, avem


_
_
m

j=1
a
ij
x
j
_
_
2

j=1
a
ij
2
n

j=1
x
2
j
=
_
_
m

j=1
a
ij
2
_
_
|x|
2
. (4.105)
Folosind (4.105) n (4.104), obt inem
|T(x)|

_
m

i=1
n

j=1
a
ij
2
|x| =
_
tr(A

A) |x|
de unde, t inand cont de Exemplul 3.5.4, deducem
|T(x)| |A| |x| (4.106)
care, n baza Denit iei 4.9.1, arata ca T este aplicat ie marginita. Mai mult, din (4.106) si expresia (4.106)(9.12)
pentru |T|, deducem
|T| = |A|. (4.107)
q.e.d.
Corolarul 4.10.1. Orice aplicat ie liniara T : IR
n
IR
m
este continua.
Capitolul 4. Limite si continuitate 235
Demonstrat ie.

Intr-adevar, aceasta rezulta din Propozit ia 4.10.1 si Teorema 4.9.1. q.e.d.
Teorema 4.10.2. Spat iile liniare L(IR
n
, IR
m
) si /
m,n
(IR) sunt izomorfe.
Demonstrat ie. Fie funct ia : L(IR
n
, IR
m
) /
m,n
(IR) care asociaza ecarui operator liniar T L(IR
n
, IR
m
)
matricea sa A
T
ntr-o pereche de baze B IR
n
si B

IR
m
, deci
(T) = A
T
/
m,n
(IR), T L(IR
n
, IR
m
), (4.108)
unde T(x) = e

(A
T
X), iar x = eX.
Din (4.108) deducem ca oricare ar scalarii
1
IR,
2
IR si pentru orice operator liniari T
1

L(IR
n
, IR
m
), T
2
L(IR
n
, IR
m
), are loc relat ia
(
1
T
1
+
2
T
2
) =
1
(T
1
) +
2
(T
2
),
din care deducem ca L
_
L(IR
n
, IR
m
), /
m,n
(IR)
_
.
Aplicat ia este n plus bijectiva, deci este un izomorsm ntre spat iile liniare L(IR
n
, IR
m
) si /
m,n
(IR).
q.e.d.
Observat ia 4.10.1. Orice aplicat ie T L(IR
n
, IR
m
) poate identicata cu matricea sa A
T
ntr-o pereche de
baze B IR
n
si B

IR
m
.

Intr-adevar, aceasta rezulta din Teorema 4.10.2.


Observat ia 4.10.2. Spat iul liniar L(IR
n
, IR
m
) este nit dimensional si dimensiunea sa este: dimL(IR
n
, IR
m
) =
m n.

Intr-adevar, armat ia este adevarata n baza Teoremei 4.10.2, a Corolarului 4.10.1 si a Exercit iului 3.2.2.

In
particular, dimL(IR
n
) = n
2
, iar dim(IR
n
)

= n, unde (IR
n
)

= L(IR
n
, IR) este spat iul liniar al formelor liniare
pe IR
n
, sau spat iul dual al spat iului liniar real n-dimensional IR
n
.
Teorema 4.10.3. Daca T L(IR
n
, IR
m
) si S L(IR
m
, IR
p
), atunci aplicat ia produs S T L(IR
n
, IR
p
) si
matricea sa A
ST
n perechea de baze B IR
n
si B

IR
p
este
A
ST
= A
S
A
T
, (4.109)
unde A
S
este matricea lui S n perechea de baze B

IR
m
si B

IR
p
, iar A
T
este matricea lui T n bazele
B IR
n
si B

IR
m
.
Demonstrat ie.

In primul rand aplicat ia compusa
S T : IR
n
IR
p
, (S T)(x) = S(T(x)), x IR
n
, (4.110)
236 Ion Craciun
este liniara, deoarece
(ST)(
1
x
1
+
2
x
2
) =
1
(ST)(x
1
)+
2
(ST)(x
2
),
oricare ar scalarii
1
,
2
din IR si oricare ar vectorii x
1
, x
2
din IR
n
.
Daca A
S
= |b
jk
|
pm
este matricea lui Sn perechea de baze B

IR
m
si B

IR
p
atunci, n baza lui (4.99),
avem
b
ij
= S
i
(e

j
), 1 i p, 1 j m, (4.111)
unde S = (S
1
, S
2
, ..., S
p
)
B
.
Elementele a
jk
ale matricei A
T
sunt date evident de
a
jk
= T
j
(e
k
), 1 j m, 1 k n, (4.112)
unde T = (T
1
, T
2
, ..., T
m
)
B
L(IR
n
, IR
m
).
Fie c
ik
elementul de pe linia i si coloana k al matricei operatorului liniar S Tn perechea de baze B IR
n
si B

IR
p
. Atunci, din (4.99), avem
c
ik
= (S T)
i
(e
k
). (4.113)
Folosind acum (4.110) (4.113) si (4.91), gasim
c
ik
= S
i
(T(e
k
)) = S
i
_
_
m

j=1
a
jk
e

j
_
_
=
m

j=1
a
jk
S
i
(e
j
) =
m

j=1
a
jk
b
ij
=
m

j=1
b
ij
a
jk
,
de unde rezulta (4.109). q.e.d.
Observat ia 4.10.3.

In baza izomorsmului spat iilor liniare L(IR
n
, IR
m
) si /
m,n
(IR) si a Teoremei 4.10.3,
tragem concluzia ca proprietat ile produsului ntre matrice se transmit ntocmai si aplicat iilor liniare de la IR
n
n IR
m
.
De exemplu, n cazul m = n, operatorii T
1
, T
2
L(IR
n
) se pot compune, iar operatorul rezultat T
1
T
2
putem spune ca este produsul operatorilor liniari T
1
si T
2
care este, de asemenea, element al lui L(IR
n
). Se
verica usor ca au loc proprietat ile:
(T
1
T
2
)T
3
= T
1
(T
2
T
3
); T
1
(T
2
+T
3
) = T
1
T
2
+T
1
T
3
;
(T
1
+T
2
)T
3
= T
1
T
3
+T
2
T
3
; (
1
T
1
)(
2
T
2
) = (
1

2
)(T
1
T
2
),
oricare ar T
1
, T
2
, T
3
L(IR
n
) si oricare ar scalarii
1
,
2
din IR.

In acest fel, spat iul liniar L(IR


n
) devine o algebra pe care o vom numi algebra operatorilor liniari denit i pe
IR
n
. Aceasta algebra are element unitate, acesta ind operatorul identic
I : IR
n
IR
n
, I(x) = x, x IR
n
care, evident, are proprietatea I T = T I = T, T L(IR
n
). Algebra L(IR
n
) este necomutativa deoarece
produsul a doua matrice nu este comutativ. Daca nsa n = 1, algebra corespunzatoare este comutativa.
Teorema 4.10.4. Aplicat ia T L(IR
n
) este izomorsm liniar daca si numai daca matricea sa A
T
ntr-o baza
B IR
n
este nesingulara (det A
T
,= 0).
Demonstrat ie. Aplicat ia T L(IR
n
) este o biject ie pe IR
n
daca si numai daca ecuat ia T(x) = y, unde y IR
n
este arbitrar, dar xat, are solut ie unica. Aceasta ecuat ie conduce la sistemul liniar de n ecuat ii cu n necunoscute
n

j=1
a
ij
x
j
= y
i
, 1 i n,
(4.114)
Capitolul 4. Limite si continuitate 237
sau matriceal
A
T
X = Y. (4.115)
Sistemul (4.114), sau ecuat ia matriceala (4.115) are solut ie unica daca si numai daca A
T
este nesingulara.q.e.d.
4.11 Forme multiliniare si de gradul m pe IR
n
Denit ia 4.11.1. Funct ia reala F T(IR
n
) se numeste omogena de grad m daca
F(x) =
m
F(x), x IR
n
, IR. (4.116)
Denit ia 4.11.2. Funct ia reala F T(IR
n
) se numeste aditiva daca
F(x
1
+x
2
) = F(x
1
) +F(x
2
), x
1
, x
2
IR
n
. (4.117)
Denit ia 4.11.3. Funct ia F T(IR
n
) se numeste omogena daca este omogena de grad 1.
Observat ia 4.11.1. Aplicat ia F T(IR
n
) este forma liniara pe IR
n
, adica F L
a
(IR
n
, IR), daca F este
aditiva si omogena.

Intr-adevar, aceasta rezulta din Denit ia 4.11.4, Denit ia 4.11.5 si Denit ia 4.8.1.
Observat ia 4.11.2. Daca F T(IR
n
) este forma liniara pe IR
n
, atunci au loc urmatoarele identitat i:
F(x) = F(x), xIR
n
; (4.118)
F(x y) = F(x) F(y), x, yIR
n
; (4.119)
F(0) = 0; (4.120)
F
_
p

i=1

i
x
i
_
=
p

i=1

i
F(x
i
), pIN,
i
IR si x
i
IR
n
. (4.121)

Intr-adev ar, identitat ile (4.118)(4.121) rezulta din Teorema 4.8.1 si Propozit ia 4.8.2 pentru cazul particular
m = 1.
238 Ion Craciun
Observat ia 4.11.3. Funct ia real a F : IR
n
IR este form a liniara pe IR
n
daca si numai daca ntr-o baza
B IR
n
exista A /
1,n
(IR) astfel ncat
F(x) = AX, x =
n

i=1
x
i
e
i
= e X IR
n
, (4.122)
unde e
1
, e
2
, ..., e
n
sunt vectorii bazei B, iar X este matricea unicolonar a cu n linii a coordonatelor vectorului
x n baza B.
Aceste armat ii rezulta din Teorema 4.10.1, n cazul particular m = 1, si B

= 1. Evident, elementele matricei


A sunt a
i
= F(e
i
), i 1, n.
Observat ia 4.11.4. Daca F L
a
(IR
n
, IR), atunci F L(IR
n
, IR) = (IR
n
)

, deci F este continua pe IR


n
.

Intr-adevar, daca presupunem ca B este baza canonica din IR


n
, atunci norma vectorului x este |x| =

X
t
X =

_
n

i=1
x
2
i
si din (4.122) si inegalitatea CauchyBuniakowskiSchwarz, avem
[F(x)[
_

a
2
i
_

x
2
i
= |A| |x|, x IR
n
,
unde |A| =

A
t
A =

_
n

i=1
a
2
i
, deci F este aplicat ie marginita, adica F (IR
n
)

ceea ce atrage ca F este


continua.

In plus, L(IR
n
, IR) = (IR
n
)

este spat iu normat si |F| = |A| =



A

A.

In Denit ia 3.7.4 am introdus not iunea de forma biliniara pe spat iul vectorial H
2
= H H.

In cazul
H = IR
n
, folosind (3.116) (3.118), deducem ca F : IR
n
IR
n
IR este forma biliniara pe (IR
n
)
2
daca si numai
daca ntr-o baza
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
IR
n
exista o matrice G /
m,n
(IR) astfel ncat
F(x, y) =
n

i=1
n

j=1
g
ij
x
i
y
j
= X

GY, (4.123)
unde
x =
n

i=1
x
i
e
i
= eX, y =
n

j=1
y
j
e
j
= e Y, G = |g
ij
[
nn
,
iar
g
ij
= F(e
i
, e
j
), i, j 1, n. (4.124)
Matricea G /
n,n
(IR), ale carei elemente sunt date de (4.124), se numeste matricea aplicat iei (formei)
biliniare F n baza B.
Observat ia 4.11.5. F : IR
n
IR
n
IR este forma biliniar a pe (IR
n
)
2
daca aplicat iile F(, y) : IR
n
IR si
F(x, ) : IR
n
IR, cu x IR
n
, y IR
n
arbitrari dar xat i, sunt forme liniare pe IR
n
.
Aceasta observat ie permite generalizarea not iunilor de forma liniara si forma biliniara.
Capitolul 4. Limite si continuitate 239
Denit ia 4.11.4. Funct ia reala F : IR
n
IR
n
... IR
n
. .
m ori
IR se numeste forma m-liniara pe (IR
n
)
m
, sau
forma multiliniara pe (IR
n
)
m
, daca pentru orice vectori xat i x
1
, x
2
, ..., x
i1
, x
i+1
, ..., x
m
, aplicat ia
F(x
1
, x
2
, ..., x
i1
, , x
i+1
, ..., x
m
) : IR
n
IR,
este forma liniara pe IR
n
.
Teorema 4.11.1. Aplicat ia F : (IR
n
)
m
IR este forma m-liniara pe (IR
n
)
m
daca si numai dac a oricare ar
scalarii
i1
IR,
i2
IR si pentru orice vectori x
i1
IR
n
, x
i2
IR
n
, i 1, m este satisfacut a egalitatea
F(x
1
, x
2
, ..., x
i1
,
i1
x
i1
+
i2
x
i2
, x
i+1
, ..., x
m
) =
=
i1
F(x
1
, x
2
, ..., x
i1
, x
i1
, x
i+1
, ..., x
m
)+
+
i2
F(x
1
, ..., x
i1
, x
i2
, x
i+1
, ..., x
m
),
(4.125)
unde vectorii x
1
, ..., x
i1
, x
i+1
, ..., x
m
sunt considerat i xat i, nsa arbitrari din IR
n
.
Demonstrat ie. Identitatea (4.125) rezulta din Denit ia 4.11.4 si Propozit ia 4.8.1. q.e.d.
Corolarul 4.11.1. Daca F : (IR
n
)
m
IR este forma m-liniara pe (IR
n
)
m
, atunci:
F(x
1
, x
2
, ..., x
i1
, x
i
, x
i+1
, ..., x
m
) =
= F(x
1
, x
2
, ..., x
i1
, x
i
, x
i+1
, ..., x
m
);
(4.126)
F(x
1
, x
2
, ..., x
i1
, x
i
y
i
, ..., x
m
) =
= F(x
1
, ..., x
i1
, x
i
, x
i+1
, ..., x
m
) F(x
1
, ..., x
i1
, y
i
, x
i+1
, ..., x
m
);
(4.127)
F(x
1
, x
2
, ..., x
i1
, 0, x
i+1
, ..., x
m
) = 0 (4.128)
F
_
1

i1=1

1i1
x
1i1
,
2

i2=1

2i2
x
2i2
, ...,
m

im=1

mim
x
mim
_
=
=
1

i1=1
2

i2=1
...
m

im=1
F(x
1i1
, x
2i2
, ..., x
mim
)
1i1

2i2
...
mim
.
(4.129)
Demonstrat ie. Toate aceste egalitat i sunt consecint e imediate ale relat iei (4.125). q.e.d.
Fie B = e
1
, e
2
, ..., e
n
IR
n
o baza n IR
n
.
Daca F este o forma m-liniara pe (IR
n
)
m
, atunci pentru orice vectori x
j
=
n

ij=1
x
jij
e
ij
IR
n
, 1 j m,
240 Ion Craciun
avem
F(x
1
, x
2
, ..., x
m
) =
n

i1=1
n

i2=1
...
n

im=1
F(e
i1
, e
i2
, ..., e
im
)x
1i1
x
2i2
...x
mim
. (4.130)
Reciproc, date numerele reale F
i1i2...im
, unde 1 i
k
n, k 1, m, funct ia
F : (IR
n
)
m
IR
denita prin
F(x
1
, x
2
, ..., x
m
) =
n

i1=1
n

i2=1
...
n

im=1
F
i1i2...im
x
1i1
x
2i2
...x
mim
, (4.131)
unde x
jij
, 1 i
j
n, sunt coordonatele vectorului x
j
ntr-o baza B, reprezinta o forma mliniara pe (IR
n
)
m
deoarece, dupa cum se constata simplu, F din (4.131) satisface (4.125).

In consecint a, putem enunt a


Teorema 4.11.2. Funct ia F : (IR
n
)
m
IR este forma m-liniara pe (IR
n
)
m
daca si numai daca ntro baza
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
IR
n
F are expresia (4.131) unde
F
i1i2...im
= F(e
i1
, e
i2
, ..., e
im
), (4.132)
iar x
jij
cu 1 i
j
n, sunt coordonatele vectorului x
j
n baza B si 1 j m.
Denit ia 4.11.5. Fie numerele naturale k
1
, k
2
, ..., k
m
. Fiecarei m-uple de numere naturale i
1
, i
2
, ..., i
m
astfel
ncat
1 i
1
k
1
, 1 i
2
k
2
, ..., 1 i
m
k
m
,
i asociem numarul real F
i1i2...im
.

In aceasta situat ie, spunem ca am denit o matrice m-indexata, sau o matrice de tipul k
1
, k
2
, ..., k
m
,
si convenim sa scriem aceasta matrice n forma
|F
i1i2...im
|
1i1k1,1i2k2,...,1imkm
(4.133)
Numerele F
i1i2...im
se numesc elementele (coordonatele) matricei m-indexate.

In cazul n care k
1
= k
2
=
... = k
m
= n vom spune c a matricea m-indexata este n-dimensionala.
Numarul natural m este numarul indicilor matricei (4.133).
Produsul k
1
k
2
...k
m
reprezinta numarul elementelor matricei (4.133).
Din Teorema 4.11.2 rezulta ca exista o corespondent a biunivocantre formele m-liniare pe (IR
n
)
m
si matricele
m-indexate n-dimensionale.

In general vorbind, ambele not iuni exprima acelasi cont inut matematic. Elementele
matricei din (4.133) sunt unic determinate de forma m-liniara F prin (4.132) si de aceea ele pot numite
coordonatele lui F. Matricea (4.133) se numeste matricea coordonatelor formei multiliniare F, sau simplu,
matricea lui F.
Denit ia 4.11.6. O forma m-liniara F pe (IR
n
)
m
se numeste simetrica daca
F(x
i1
, x
i2
, ..., x
im
) = F(x
1
, x
2
, ..., x
m
) (4.134)
pentru orice permutare =
_
1 2 ... m
i
1
i
2
... i
m
_
si pentru orice vectori
x
1
, x
2
, ..., x
m
din spat iul vectorial IR
n
.
Capitolul 4. Limite si continuitate 241
Se veric a usor ca o forma m-liniara pe (IR
n
)
m
este simetrica daca si numai daca matricea (11.18) este
simetrica adica este o matrice m-indexata n-dimensionala care satisface condit ia
F
i1i2...im
= F
12...m
, (4.135)
oricare ar permutarea din Denit ia 4.11.6.
Denit ia 4.11.7. O funct ie h : IR
n
IR se numeste forma de gradul m pe spat iul liniar IR
n
daca exista o
forma m-liniara simetrica pe (IR
n
)
m
astfel nc at
h(x) = F(x, x, ..., x), x IR
n
. (4.136)
Cu alte cuvinte, h este o forma de gradul m pe IR
n
daca si numai daca ntr-o baza B = e
1
, e
2
, ..., e
n
exista
o matrice simetrica m-indexata si n-dimensionala de forma (4.133) n care k
1
= k
2
= ... = k
m
= n astfel ncat
sa avem
h(x) =
n

i1=1
n

i2=1
...
n

im=1
F
i1i2...im
x
i1
x
i2
...x
im
, (4.137)
oricare ar x =
n

i=1
x
i
e
i
IR
n
.
Observat ia 4.11.6. O forma de gradul m pe IR
n
este funct ie omogena de grad m deoarece din (11.22) deducem
h(x) =
m
h(x), x IR
n
, IR. (4.138)
De asemenea, h(0) = 0.
Formele de gradul 1 coincid cu formele liniare, iar formele de gradul 2 sunt formele patratice introduse n
Denit ia 3.7.5. O forma de grad m pe IR este h(x) = ax
m
, x IR.
Se poate demonstra usor urmatorul rezultat.
Teorema 4.11.3. Forma de gradul m pe IR
n
este identic nula daca si numai daca matricea sa simetrica
m-indexata n-dimensionala ntr-o baza oarecare este identic nula.
Din aceasta teorema rezulta ca pentru o forma h de gradul m, ntro baza data B, exista o singura matrice
|F
i1i2...im
| simetrica astfel ncat (4.137) s a aiba loc, caci daca ar mai exista o alta matrice |F

i1i2...im
| ncat sa
avem
h(x) =
n

i1=1
n

i2=1
...
n

im=1
F

i1i2...im
x
i1
x
i2
...i
im
, x IR
n
,
(4.139)
atunci din (4.137) si (4.139), obt inem
0 =
n

i1=1
n

i2=1
...
n

im=1
(F
i1i2...im
F

i1i2...im
)x
i1
x
i2
...i
im
,
si din Teorema 4.11.3 gasim ca F
i1i2...im
= F

i1i2...im
, deci matricea formei h de grad m ntr-o baza data este
unica.
Denit ia 4.11.8. Fie h : IR
n
IR o forma de grad m pe IR
n
. Se spune c a forma h este:
242 Ion Craciun
(i) pozitiv denita daca h(x) > 0, xIR
n
0;
(ii) negativ denita daca h(x) < 0, xIR
n
0;
(iii) nenegativa, sau pozitiv semidenita daca h(x) 0, xIR
n
;
(iii) nepozitiva, sau negativ semidenita daca h(x) 0, xIR
n
;
(v) nedenita daca exista vectorii x
1
si x
2
astfel nc at h(x
1
) > 0 si h(x
2
) < 0.
Observat ia 4.11.7. Din (4.138), luand = 1, rezulta ca daca m este numar impar si h este forma de grad
m neidentic nula, atunci h este nedenita.
Observat ia 4.11.8. Daca m este numar natural par, atunci matricea m-indexata n-dimensionala |F
i1i2...im
|
care intra n (4.137) se spune ca este pozitiv denita, negativ denita, nenegativa (pozitiv semide-
nita), sau nepozitiva (negativ semidenita) ori de c ate ori forma corespunzatoare de grad m (4.137)
este pozitiv denita, negativ denita, pozitiv semidenita, sau negativ semidenita, respectiv.

In mod similar,
matricea formei h de grad m se spune c a este nedenita daca h este nedenita.
O forma de grad m pe IR are expresia h(x) = ax
m
. Daca m este par, atunci h este pozitiv denita, ori
negativ denita, dupa cum a > 0, sau a > 0. Interpretarea lui a este a = h(1).
Capitolul 5
Derivabilitatea si diferent iabilitatea
funct iilor vectoriale de variabila reala

In acest capitol se considera funct ii de o variabila reala cu valori ntrun spat iu Hilbert mdimensional care,
n baza izomorsmului spat iilor liniare nit dimensionale, poate considerat ca este IR
m
.
5.1 Derivabilitatea funct iilor vectoriale de argument real
Elementele spat iului Hilbert IR
m
pot interpretate ca puncte n mult imea IE
m
care are structura de spat iu an
Euclidian. Spat iul IE
m
l consideram raportat la reperul cartezian = O, B

, unde O este un punct xat al


spat iului an IE
m
, numit originea reperului, iar
B

= e

1
, e

2
, ..., e

m
,
este baza canonica a spat iului Hilbert IR
m
si
_

_
e

1
= (1, 0, 0, ..., 0, 0),
e

2
= (0, 1, 0, ..., 0, 0),
... ... ...
e

m
= (0, 0, 0, ..., 0, 1).
Un sistem de vectori directori corespunzatori axelor reperului , notate cu Ox
1
, Ox
2
, ..., Ox
n
, este sistemul
format din versorii e

1
, e

2
, ..., e

m
.
Daca M = (x
1
, x
2
, ..., x
m
) este un punct arbitrar din IE
m
, atunci vectorul

OM= x = r = (x
1
, x
2
, ..., x
m
) =
m

i=1
x
i
e

i
= e

X IR
m
,
este vectorul de pozit ie al punctului M IE
m
. Aceasta relat ie stabileste un izomorsm ntre IR
m
si IE
m
ceea
ce face ca aceste doua spat ii sa e practic confundate.
Structura de spat iu Euclidian a spat iului liniar IR
m
este indusa de produsul scalar standard
y z =
m

i=1
y
i
z
i
= Y

Z, (5.1)
oricare ar vectorii y IR
m
si z IR
m
care n baza canonica din IR
m
au expresiile
y = (y
1
, y
2
, ..., y
m
) =
m

i=1
y
i
e

i
= e

Y, z = (z
1
, z
2
, ..., z
m
) =
m

i=1
z
i
e

i
= e

Z,
243
244 Ion Craciun
unde
e

= (e

1
, e

2
, ..., e

m
) (IR
m
)
m
, Y =
_
_
_
_
_
y
1
y
2
.
.
.
y
m
_
_
_
_
_
, Z =
_
_
_
_
_
z
1
z
2
.
.
.
z
m
_
_
_
_
_
/
m,1
(IR).
Vom considera ca norma pe IR
m
este cea indusa de produsul scalar (5.1), adica norma Euclidiana
|y| =

y y =

_
m

i=1
y
2
i
=

Y

Y . (5.2)
De asemenea, consideram ca metrica d pe IR
m
este cea Euclidiana, deci
d(y, z) = |y z| =

_
m

i=1
(y
i
z
i
)
2
=
_
_
Y

__
Y Z
_
. (5.3)

In cazul m = 3, se introduc n plus doua operat ii ntre vectori si anume produsul vectorial a doi vectori din
IR
3
si produsul mixt a trei vectori.
Denit ia 5.1.1. Se numeste produs vectorial al vectorilor
y = y
1
e

1
+y
2
e

2
+y
3
e

3
si z = z
1
e

1
+z
2
e

2
+z
3
e

3
,
luat i n aceasta ordine, vectorul y z IR
3
denit de
y z = (y
2
z
3
y
3
z
2
)e

1
+ (y
3
z
1
y
1
z
3
)e

2
+ (y
1
z
2
y
2
z
1
)e

3
. (5.4)
Daca introducem simbolurile de alternant a
_

ijk
= 1, daca permutarea =
_
1 2 3
i j k
_
este para;

ijk
= 1, daca permutarea =
_
1 2 3
i j k
_
este impara;

ijk
= 0, n rest,
atunci (5.4) se scrie n forma
y z =
3

i=1
3

j=1
3

k=1

ijk
y
j
z
k
e

i
. (5.5)
Membrul al doilea din (5.5) este un determinant simbolic de ordinul trei avand pe prima linie versorii reperului
Ox
1
x
2
x
3
, iar pe liniile a doua si a treia, coordonatele vectorului y si respectiv z. Asadar, produsul vectorial al
vectorilor y si z se poate scrie n forma echivalenta
y z =

1
e

2
e

3
y
1
y
2
y
3
z
1
z
2
z
3

. (5.6)
Capitolul 5. Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de variabila reala 245
Daca interpretam IR
2
ca un subspat iu liniar al spat iului vectorial IR
3
cu elementele y si z de forma
y = (y
1
, y
2
, 0) = y
1
e

1
+y
2
e

2
+ 0 e

3
, z = (z
1
, z
2
, 0) = z
1
e

1
+z
2
e

2
+ 0 e

3
,
atunci din (5.4) (5.6) rezulta ca produsul vectorial al vectorilor y, z IR
2
este un vector din IR
3
, coliniar cu
e

3
, care are expresia analitica
y z = (0, 0, y
1
z
2
y
2
z
1
) = (y
1
z
2
y
2
z
1
)e

3
.
Fie acum si un al treilea vector u = (u
1
, u
2
, u
3
) IR
3
.
Denit ia 5.1.2. Se numeste produsul mixt al vectorilor y, z si u, luat i n aceasta ordine, numarul real notat
prin (y, z, u) denit de
(y, z, u) = (y z) u. (5.7)
Observat ia 5.1.1. Din (5.1), (5.4) sau (5.5) si (5.7) se vede ca expresia analitica a produsului mixt (5.7) este
(y, z, u) =
3

i=1
3

j=1
3

k=1

ijk
y
j
z
k
u
i
=

y
1
y
2
y
3
z
1
z
2
z
3
u
1
u
2
u
3

.
Fie A IR o mult ime deschisa n IR, t
0
A un punct de acumulare al mult imii A si f T
_
A, IR
m
_
o funct ie
vectoriala de argument real. Oricarui t Ai corespunde un vector unic f (t) IR
m
care poate interpretat ca
punct al spat iului an IE
m
raportat la reperul cartezian = O, B

.
Deoarece f (t) este un vector din IR
m
, n baza B

se scrie n forma
f (t) = (f
1
(t), f
2
(t), ..., f
m
(t)) =
m

i=1
f
i
(t)e

i
.
Introducem funct iile reale de variabila reala f
1
, f
2
, ..., f
m
T(A) dupa procedeul: ecarui t A i asociem
coordonata i a vectorului f (t). Funct iile f
i
se numesc coordonatele funct iei f si convenim sa scriem
f = (f
1
, f
2
, ..., f
m
).
Cand consideram ca f (t) IE
m
, funct iile f
i
, i 1, m, se numesc componentele lui f .
Daca vectorul de pozit ie al unui punct curent al spat iului an Euclidian IE
m
este notat cu x, sau cu r,
funct ia f se prezinta n una din formele:
x = f (t); r = f (t), (5.8)
unde t A si x = r IR
m
. E
Oricare din egalitat ile (5.8) sunt echivalente cu sistemul de m funct iii reale de variabila reala t cu domeniul
de denit ie A
x
i
= f
i
(t), t A, x
i
IR, i 1, m. (5.9)
246 Ion Craciun
Denit ia 5.1.3. Mult imea,
G
f
= M : t A astfel nc at

OM= f (t) IE
m
,
se numeste gracul, sau hodograful funct iei f T(A, IR
m
) .
Denit ia 5.1.4. Fie f = (f
1
, f
2
, ..., f
m
) T(A, IR
m
). Egalitatea (5.8) se numeste ecuat ie vectoriala a
gracului funct iei f , iar egalit at ile (5.9) se numesc ecuat ii parametrice ale gracului lui f .
Observat ia 5.1.2. Daca variabila t A are ca interpretare timpul, atunci G
f
se numeste traiectoria unui
punct material din IR
m
aat n miscare dupa legea (5.8), sau (5.9). Cand m = 2, miscarea punctului material
se numeste plana, iar cand m = 3 miscarea se numeste spat iala.
Observat ia 5.1.3. Hodograful funct iei f T(A, IR
m
) poate interpretat si ca mult ime de vectori din IR
m
.
Observat ia 5.1.4.

In baza relat iilor (5.1), (5.2), (5.3), din Denit ia 5.1.1 si Denit ia 5.1.2 rezulta ca, date
funct iile T(A) si funct iile f , g, h T(A, IR
m
), putem introduce funct iile f T(A, IR
m
), f g T(A), |f |
T(A) si d(f , g) T(A), respectiv prin:
(f )(t) = (t)f (t) = ((t)f
1
(t), (t)f
2
(t), ..., (t)f
m
(t)), t A;
(f g)(t) = f (t) g(t) =
m

i=1
f
i
(t)g
i
(t), t A; (5.10)
|f |(t) = |f (t)| =
_
f (t) f (t) =

_
m

i=1
f
2
i
(t), t A;
(d(f , g))(t) = d(f (t), g(t)) =

_
m

i=1
_
f
i
(t) g
i
(t)
_
2
, t A,
numite corespunz ator: funct ia produs al funct iei vectoriale f T(A, IR
m
) cu funct ia scalara T(A);
funct ia produs scalar al funct iilor vectoriale f si g; funct ia norma lui f ; funct ia distant a ntre funct iile f
si g.
Observat ia 5.1.5.

In cazul m = 3, denim n plus funct ia produs vectorial al funct iilor f = (f
1
, f
2
, f
3
)
T(A, IR
3
) si g = (g
1
, g
2
, g
3
) T(A, IR
3
), notata cu f g, denita prin
(f g)(t) = f (t) g(t) =
3

i=1
3

j=1
3

k=1

ijk
f
j
(t)g
k
(t)e

i
, t A.
Capitolul 5. Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de variabila reala 247
Denit ia 5.1.5. Funct ia reala de variabila reala (f , g, h) T(A), cu valorile date de relat ia
(f , g, h)(t) = (f (t), g(t), h(t)) =
3

i=1
3

j=1
3

k=1

ijk
f
i
(t)g
j
(t)h
k
(t), t A,
se numeste produs mixt al funct iilor vectoriale de variabil a reala f , g si h, luate n aceasta ordine.
Denit ia 5.1.6. Daca f = (f
1
f
2
, ..., f
m
) T(A, IR
m
), atunci funct ia care asociaza oricarui t A punctul
M = (f
1
(t), f
2
(t), ..., f
m
(t)) IE
m
se numeste camp de vectori, sau camp vectorial pe A.
Denit ia 5.1.7. Funct ia R(, t
0
, f ) T(A t
0
, IR
m
) denita prin
R(t, t
0
, f ) =
1
t t
0
_
f (t) f (t
0
)
_
=
f (t) f (t
0
)
t t
0
, t A t
0
, (5.11)
se numeste raportul incrementar al funct iei f n punctul t
0
.
Observat ia 5.1.6. Din (5.11) si (5.5) deducem
R(t, t
0
, f ) =
_
R
1
(t, t
0
, f ), R
2
(t, t
0
, f ), ..., R
m
(t, t
0
, f )
_
, (5.12)
unde
R
i
(t, t
0
, f ) =
f
i
(t) f
i
(t
0
)
t t
0
, t A t
0
, i 1, m
sunt rapoartele incrementare ale funct iilor reale de variabila real a f
i
, i 1, m.
Denit ia 5.1.8. Funct ia f T(A, IR
m
) este derivabila n punctul t
0
A daca funct ia raport incrementar
R(, t
0
, f ) T(A t
0
, IR
m
) are limit a n t
0
si aceasta limita apart ine lui IR
m
.
Denit ia 5.1.9. Daca funct ia f T(A, IR
m
) este derivabila n t
0
, atunci limita n t
0
a raportului incrementar
(5.11) se numeste derivata funct iei vectoriale f de varibil a reala t n punctul t
0
si se noteaza cu unul din
simbolurile:
f

(t
0
);

f (t
0
);
df
dt
(t
0
).
Prin urmare
f

(t
0
) = lim
tt0
R(t, t
0
, f ) = lim
tt0
f (t) f (t
0
)
t t
0
. (5.13)
248 Ion Craciun
Teorema 5.1.1. Funct ia f T(A, IR
m
) este derivabila n t
0
A daca si numai daca exista vectorul

f (t
0
) IR
m
cu proprietatea: > 0, () > 0, astfel nc at daca t A si 0 < |t t
0
| < (), atunci
|
f (t) f (t
0
)
t t
0


f (t
0
)| < .
Demonstrat ie.

Intr-adevar, aceste armat ii rezulta din Denit ia 5.1.8 si Teorema 4.1.1. q.e.d.
Teorema 5.1.2. Daca funct ia f T(A, IR
m
) este derivabila n t
0
A, atunci f este continua n t
0
.
Demonstrat ie. Din (5.13) deducem ca exista funct ia T(A t
0
, IR
m
) cu proprietatea lim
tt0
(t) = 0 astfel
ncat sa avem
f (t) f (t
0
)
t t
0
=

f (t
0
) +(t), t A t
0
,
din care obt inem f (t) = f (t
0
) + (t t
0
)

f (t
0
) + (t t
0
)(t), t A t
0
. Trecand la limita n aceasta egal-
itate pentru t t
0
si t inand cont de faptul ca (t) 0 atunci cand t t
0
, gasim lim
tt0
f (t) = f (t
0
). Aceasta
relat ie demonstreaza teorema. q.e.d.
Denit ia 5.1.10. Spunem ca funct ia f T(A, IR
m
) este derivabila pe submult imea de puncte B A,
daca f este derivabila n orice punct din B. Daca B = A, atunci f se numeste derivabila.
Denit ia 5.1.11. Daca f T(A, IR
m
) este derivabila, atunci funct ia

f T(A, IR
m
),

f (t) = lim
h0
1
h
_
f (t +h) f (t)
_
se numeste derivata de ordinul ntai a funct iei f .
Pentru derivata de ordinul ntai a funct iei f T(A, IR
m
) pot utilizate si notat iile:
f

; f

();
d
dt
f ;
df
dt
;
df
dt
().
Observat ia 5.1.7. Vectorul R(t, t
0
, f ) are direct ia secantei (dreptei) care trece prin punctele M
0
si M de pe
hodograful funct iei f , corespunzatoare valorilor t
0
si t.
Cand t t
0
, punctul M se apropie de M
0
pe hodograful lui f , iar secanta (M
0
M) tinde sa ocupe pozit ia
limita (T) numita tangenta n M
0
la hodograful lui f si, la limita pentru t t
8
, vectorul R(t, t
0
, f ) devine

f (t
0
)
care are ca direct ie tangenta (T).
Capitolul 5. Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de variabila reala 249
Sensul vectorului

f (t
0
) este sensul cresterii variabilei t. Cresterea variabilei t imprima un sens de parcurs pe
hodograf numit sens pozitiv.
Sensul invers de parcurs al hodografului lui f se numeste sens negativ.
Hodograful funct iei f T(I, IR
m
) se numeste orientat daca este precizat un sens de parcurs al acestuia.
Din punct de vedere cinematic

f (t
0
) este vectorul viteza la momentul t
0
(si nu viteza, care este |

f (t
0
)|) al
unui punct material care se misca dupa legea (5.8).
Denit ia 5.1.12. Funct ia f T(A, IR
m
) se numeste funct ie constanta daca
f (A) = Imf = c, c IR
m
.
Teorema 5.1.3. Funct ia f = (f
1
, f
2
, ..., f
m
) T(A, IR
m
) este derivabila n t
0
A daca si numai dac a funct iile
coordonate f
i
T(A), i 1, m sunt derivabile n t
0
. Daca f T(A, IR
m
) este derivabila n t
0
, atunci
f

(t
0
) = (f

1
(t
0
), f

2
(t
0
), ..., f

m
(t
0
)).
Demonstrat ie. Rezulta din Denit ia 5.1.8, relat iile (5.12), (5.13) si Teorema 4.1.4. q.e.d.
Din Teorema 5.1.3, Observat ia 5.1.3 si proprietat ile funct iilor de variabila reala derivabile se pot demonstra
cu usurint a urmatoarele doua teoreme (exercit iu!).
Teorema 5.1.4. Daca T(A) si f , g T(A, IR
m
) sunt funct ii derivabile n punctul t
0
A, iar , IR
scalari arbitrari, atunci funct iile:
f +g, f , f g, |f |, d(f , g);
sunt derivabile n t
0
si au loc urm atoarele egalitat i:
(f +g)

(t
0
) = f

(t
0
) +g

(t
0
);
(f )

(t
0
) =

(t
0
)f (t
0
) +(t
0
)f

(t
0
);
(f g)

(t
0
) = f

(t
0
) g(t
0
) +f (t
0
) g

(t
0
);
|f |

(t
0
) =
f

(t
0
) f (t
0
)
|f (t
0
)|
, daca f (t
0
) ,= 0;
d(f , g)

(t
0
) =
(f

(t
0
) g

(t
0
)) (f (t
0
) g(t
0
))
d(f (t
0
), g(t
0
))
, daca f (t
0
) ,= g(t
0
);
250 Ion Craciun
Teorema 5.1.5. Daca f , g, h T(A, IR
3
) sunt funct ii derivabile n t
0
A, atunci funct iile f g T(A, IR
3
)
si (f , g, h) T(A) sunt derivabile n t
0
si au loc egalit at ile:
(f g)

(t
0
) = f

(t
0
) g(t
0
) +f (t
0
) g

(t
0
);
(f , g, h)

(t
0
) = (f

(t
0
), g(t
0
), h(t
0
)) + (f (t
0
), g

(t
0
), h(t
0
)) + (f (t
0
), g(t
0
), h

(t
0
)).
Observat ia 5.1.8. Daca ipotezele din Teorema 5.1.4 si Teorema 5.1.2 au loc pe mult imea A, sau pe submul-
t imea deschis a B A, atunci identitat ile teoremelor sunt adevarate pe mult imea A, respectiv pe B.
Observat ia 5.1.9. Daca f este funct ia constanta si T(A) este funct ie derivabila, atunci (f )

este funct ie
coliniara cu f deoarece n acest caz (c)

(t) =

(t)c, t A. Daca |f | este funct ie reala de o variabila reala,


constanta, atunci funct iile f T(A, IR
m
) si f

T(A, IR
m
) sunt ortogonale n sensul c a pentru orice t A
vectorii f (t) si f

(t) sunt ortogonali n spat iul Hilbert IR


m
(produsul lor scalar este nul).
5.2 Derivabilitate laterala si derivate laterale ale funct iilor vectori-
ale de variabila reala
Pentru funct iile vectoriale de argument real se introduce not iunea de derivabilitate laterala. Pentru aceasta
introducem mai ntai not iunile: punct de acumulare la stanga; punct de acumulare la dreapta; punct de acumulare
bilateral ale mult imii A IR, presupusa a un interval, sau o reuniune de intervale din IR.
Denit ia 5.2.1. (i) Punctul t
0
IR se numeste punct de acumulare la stanga al mult imii A IR daca
t
0
((, t
0
) A)

;
(ii) t
0
IR se numeste punct de acumulare la dreapta al mult imii A daca t
0
(A (t
0
, +))

;
(iii) t
0
IR se numeste punct de acumulare bilateral al mult imii A daca t
0
este atat punct de acumulare
la stanga cat si punct de acumulare la dreapta.
Observat ia 5.2.1. Punctul t
0
IR este punct de acumulare la stanga (respectiv, la dreapta) pentru mult imea
A IR daca si numai daca exista un sir numeric (t
n
)
n1
, t
n
A, : t
n
< t
0
(respectiv, t
n
> t
0
) astfel ncat
t
n
t
0
.

Intr-adevar, aceasta rezulta din Denit ia 5.2.1 si Teorema 3.9.14.


Observat ia 5.2.2. Un punct de acumulare la stanga, sau la dreapta al mult imii A IR este punct de acumulare
al lui A. Prin urmare, un punct de acumulare al mult imii A este e punct de acumulare la stanga, e punct de
acumulare la dreapta, e punct de acumulare bilateral al lui A.
Denit ia 5.2.2. Funct ia f T(A, IR
m
), A IR, se numeste derivabila la stanga (respectiv, derivabila la
dreapta) n t
0
A, daca t
0
este punct de acumulare la stanga (respectiv, la dreapta) al mult imii A si funct ia
R(, t
0
, f ) are limita la stanga (respectiv, la dreapta) n t
0
.
Capitolul 5. Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de variabila reala 251
Denit ia 5.2.3. Daca funct ia f T(A, IR
m
) este derivabila la stanga, (respectiv, la dreapta) n t
0
, atunci
f

s
(t
0
) = lim
tt
0
t<t
0
R(t, t
0
, f ) (respectiv, f

s
(t
0
) = lim
tt
0
t>t
0
R(t, t
0
, f )) se numeste derivata la stanga (respectiv,
derivata la dreapta) n punctul t
0
a funct iei f . Derivatele la stanga si la dreapta n t
0
ale unei funct ii
f T(A, IR
m
) se numesc derivate laterale n t
0
ale funct iei f T(A, IR
m
).
Teorema 5.2.1. Funct ia f T(A, IR
m
), A IR, este derivabila n punctul de acumulare bilateral t
0
A daca
si numai daca funct ia f este derivabila la stanga si la dreapta n t
0
si derivatele laterale ale sale n t
0
sunt egale.
Demonstrat ie. Armat ia de mai sus se demonstreaza simplu daca se foloseste Denit ia 5.1.9, Denit ia 5.2.2 si
rezultatele referitoare la limite laterale. q.e.d.
Denit ia 5.2.4. Funct ia f T([a, b], IR
m
), [a, b] IR, a < b, se numeste derivabila n a, respectiv n b, daca
f este derivabila la dreapta n a, respectiv la stanga n b.
Daca funct ia f T([a, b], IR
m
) este derivabila n punctele a si b, atunci f

(a) = f

d
(a) si f

(b) = f

s
(b).
Teorema 5.2.2. Fie A = [a, b] IR si f T([a, b], IR
m
), T([a, b], IR) funct ii continue pe [a, b]. Daca f si
sunt derivabile la dreapta n orice punct t [a, b) si
|f

d
(t)|

d
(t), t [a, b), (5.14)
atunci
|f (b) f (a)| (b) (a). (5.15)
Demonstrat ie. Aratam ca > 0 si t [a, b] avem
|f (t) f (a)| < (t a) +(t) (a), (5.16)
din care, n cazul t = b, t inand cont ca este arbitrar, rezulta (5.15).
Pentru aceasta, sa consideram mult imea I

formata din toate punctele u [a, b] cu proprietatea ca t [a, u]


inegalitatea (5.16) este satisfacuta. Mult imea I

este nevida ntrucat cont ine cel put in punctul u = a.



In plus,
I

este un interval cu extremitatea stanga n punctul a. Mai mult, din continuitatea funct iilor f si rezulta
I

= [a, c] cu c b. Ramane sa mai aratam ca c = b.


Daca, prin absurd, c < b, atunci exista h > 0 astfel ncat pentru c < t c +h sa avem
_
_
_
1
t c
(f (t) f (c)) f

d
(c)
_
_
_ <

2
,

(t) (c)
t c

d
(c)

<

2
.
Folosind Propozit ia 2.5.1, relat ia (5.14) si aceste inegalitat i, deducem
|f (t) f (c)|
t c
< |f

d
(c)| +

2

d
(c) +

2
<
(t) (c)
t c
+,
din care gasim apoi |f (t) f (c)| < (t c) + (t) (c), t [c, c + h]. Datorita faptului ca c I

, rezulta
ca este ndeplinita si inegalitatea |f (c) f (a)| < (c a) +(c) (a).
252 Ion Craciun
Din ultimele doua inegalitat i deducem
|f (t) f (a)| < (t a) +(t) (a), t [c, c +h].
Aceasta inegalitate arata ca c + h I

, ceea ce contrazice faptul ca I

= [a, c]. Asadar c = b si inegalitatea


(5.16) este demonstrata. q.e.d.
Corolarul 5.2.1. Fie f T([a, b], IR
m
) o funct ie continua si derivabil a la dreapta oricarui punct t [a, b),
pentru care exista M > 0 cu proprietatea
|f

d
(t)| M, t (a, b).
Atunci
|f (b) f (a)| M(b a).
Demonstrat ie. Se aplica Teorema 5.2.2 n care (t) = Mt, t [a, b]. q.e.d.
5.3 Derivabilitate si derivate de ordin superior ale unei funct ii vec-
toriale de variabila reala
Denit ia 5.3.1. Fie A IR o mult ime deschisa n IR, f T(A, IR
m
) o funct ie derivabila si e f

T(A, IR
m
)
funct ia derivata lui f . Funct ia f se numeste de doua ori derivabila n punctul t
0
A daca funct ia f

este
derivabila n t
0
.
Denit ia 5.3.2. Fie f T(A, IR
m
) o funct ie de doua ori derivabila n punctul t
0
A. Vectorul (f

(t
0
) IR
m
se numeste derivata de ordinul al doilea, sau derivata secunda a funct iei f n t
0
si se noteaza cu unul
din simbolurile:
f

(t
0
);
d
2
f
dt
2
(t
0
);

f (t
0
).
Prin urmare,
f

(t
0
) = lim
tt0
1
t t
0
(f

(t) f

(t
0
)) = lim
tt0
f

(t) f

(t
0
)
t t
0
.
Denit ia 5.3.3. Fie A = [a, b) IR si f T([a, b), IR
m
) o funct ie derivabila. Funct ia f este de doua ori
derivabila n t
0
= a daca funct ia f

este derivabila la dreapta n t


0
= a.
Se poate da o denit ie asemanatoare derivabilitat ii de doua ori n extremitatea dreapta b a intervalului de
denit ie al funct iei f T(A, IR
n
), cu condit ia ca b A.
Capitolul 5. Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de variabila reala 253
Observat ia 5.3.1. Daca f este de dou a ori derivabila n t
0
, atunci funct ia f

este continua n t
0
.

Intr-adevar, aceasta rezulta aplicand Teorema 5.1.2 funct iei f

.
Observat ia 5.3.2. Daca A = [a, b] si f T([a, b], IR
m
) este derivabila, atunci prin denit ie f este de doua ori
derivabila n t
0
= a daca f

este derivabila la dreapta n punctul t


0
= a.
O observat ie analoaga, din care rezulta cine este f

(b), are loc pentru extremitatea dreapta a intervalului


A = [a, b].
Denit ia 5.3.4. Funct ia f T(A, IR
m
) se numeste de doua ori derivabila, daca f si f

sunt derivabile.
Funct ia f

T(A, IR
m
), denita de
f

(t) = lim
h0
f

(t +h) f

(t)
h
, t A,
se numeste derivata de ordinul al doilea a funct iei f .
Teorema 5.3.1. Funct ia f = (f
1
, f
2
, ..., f
m
) T(A, IR
m
) este de doua ori derivabila daca si numai daca
funct iile coordonate f
i
T(A), i 1, m, sunt derivabile de dou a ori. Daca f T(A, IR
m
) este de doua ori
derivabila, atunci
f

(t) = (f

1
(t), f

2
(t), ..., f

m
(t)), t A. (5.17)
Demonstrat ie. Se aplica Teorema 5.1.3 funct iei f

= (f

1
, f

2
..., f
m
) T(A, IR
m
) folosinduse totodata Denit ia
5.1.7 si Teorema 4.1.4. q.e.d.
Observat ia 5.3.3. Din punct de vedere cinematic, f

(t) este vectorul accelerat ie, iar |f

(t)| este accele-


rat ia la momentul t ale unui punct material n miscare dupa legea (5.8).
Denit ia 5.3.5. Funct ia f T(A, IR
m
) se numeste de k ori derivabila n t
0
A daca f este de k 1 ori
derivabila pe V A, V 1(t
0
), iar derivata de ordinul k 1 a funct iei f este derivabila n t
0
.
Denit ia 5.3.6. Daca f T(A, IR
m
) este de k ori derivabila n t
0
, atunci limita n t
0
a raportului incrementar
al funct iei f
(k1)
T(V A, IR
m
),
R
k1
(t, t
0
, f ) =
f
(k1)
(t) f
(k1)
(t
0
)
t t
0
, t V A t
0
, (5.18)
se numeste derivata de ordinul k a funct iei f n t
0
A

A.
254 Ion Craciun
Derivata de ordinul k a funct iei f T(A, IR
m
) n punctul t
0
A se noteaza cu unul din simbolurile:
f
(k)
(t
0
);
d
k
f
dt
k
(t
0
).
Observat ia 5.3.4. Din Denit ia 5.3.5 avem
f
(k)
(t
0
) = lim
tt0
R
k1
(t, t
0
, f ) = lim
tt0
f
(k1)
(t) f
(k1)
(t
0
)
t t
0
, k IN

.
Derivata de ordinul zero a funct iei f este, prin convent ie, nsasi funct ia f
f
(0)
(t) = f (t), t A,
iar raportul incrementar de ordinul zero R
0
(t, t
0
, f ), obt inut luand k = 1 n (5.18), este raportul incrementar
(5.11).
Generalizand acum Teorema 5.1.3 si Teorema 5.3.1, obt inem
Teorema 5.3.2. Funct ia f = (f
1
, f
2
, ..., f
m
) T(A, IR
m
) este de k ori derivabil a daca si numai daca funct iile
coordonate f
i
T(A), i 1, m, sunt de k 1 ori derivabile. Daca f T(A, IR
m
) este de k ori derivabila,
atunci
f
(k)
(t) = (f
(k)
1
(t), f
(k)
2
(t), ..., f
(k)
m
(t)), t A.
Denit ia 5.3.7. Funct ia f T(I, IR
m
) se numeste de clasa C
k
pe intervalul I IR si scriem f C
k
(I, IR
m
),
daca pentru k = 0, f este continu a si pentru k 1, k IN

, funct ia f
(k1)
T(I, IR
m
) este derivabila, iar
derivata f
(k)
T(I, IR
m
) este funct ie continua pe I.
Funct ia f T(I, IR
m
) se numeste indenit derivabila daca k IN, f C
k
(I, IR
m
).

In acest caz se
scrie f C

(I, IR
m
).
Daca I nu este un interval deschis, atunci drept derivate de ordin k ale funct iei f T(I, IR
m
) n extremitat ile
intervalului se considera derivatele laterale corespunzatoare ale funct iei.
Observat ia 5.3.5. Funct ia f = (f
1
, f
2
, ..., f
m
) C
k
(I, IR
m
) daca si numai daca f
j
C
k
(I), j 1, m.

Intr-adevar, aceasta rezulta din Denit ia 5.3.7 si Teorema 5.3.2.


Teorema 5.3.3. Daca f , g C
k
(I, IR
m
), unde I IR este un interval, atunci funct ia f g C
k
(I, IR) si
(f g)
(k)
=
k

s=0
C
s
k
f
(ks)
(t) g
(s)
(t), t I, (5.19)
unde C
s
k
nseamna combin ari de k elemente luate cate s.
Capitolul 5. Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de variabila reala 255
Demonstrat ie. Aplicam metoda induct iei matematice n raport cu k. Demonstrat ia este identica cu cea din
algebra elementara referitoare la puterea k a binomului a +b,
(a +b)
k
=
k

s=1
C
s
k
a
ks
b
s
, a IR, b IR, k IN

,
cu deosebirile ca a si b trec respectiv nn f si g, a
ks
trece n f
(ks)
si b
s
trece n f
(s)
. Din aceasta demonstrat ie
rezulta ca (5.19) are loc oricare ar k IN

. q.e.d.
Relat ia (5.19) este cunoscuta sub numele de formula lui Leibniz de derivare a produsului de funct ii.

In cazul
m 2, produsul care apare n Teorema 5.3.3 este produsul scalar standard (5.10) al funct iilor f si g. Daca
m = 1, produsul din Teorema 5.3.3 este produsul obisnuit al funct iilor reale f si g.
5.4 Derivabilitatea funct iilor vectoriale compuse de variabila reala
Fie I, J intervale din IR, : I J si f = (f
1
, f
2
, ..., f
m
) T(J, IR
m
).
Denit ia 5.4.1. Funct ia
F T(I, IR
m
), F(t) = (f )(t) = (f
1
((t)), f
2
((t)), ..., f
m
((t))), (5.20)
se numeste funct ia compusa a funct iilor f si .

In teorema care urmeaza se precizeaza condit iile pe care trebuie sa le ndeplineasca funct iile f si pentru
ca funct ia compusa F sa e derivabila.
Teorema 5.4.1. (Regula lant ului) Daca f T(J, IR
m
) si T(I, J) sunt funct ii derivabile, atunci funct ia
compusa F = f este derivabila si
F

(t) = (f )

(t) = f

((t))

(t), t I. (5.21)
Demonstrat ie. Trebuie calculata limita n punctul h = 0 a raportului incrementar
F(t +h) F(t)
h
, h IR, t +h I.
Pentru aceasta sa observam mai ntai ca, folosind (5.20), acesta se poate scrie n forma
F(t +h) F(t)
h
=
f ((t +h)) f ((t))
(t +h) (t)

(t +h) (t)
h
. (5.22)
Deoarece funct ia este derivabila n punctul t I, din Teorema 5.1.2 rezulta ca este continua n t. Prin
urmare, exista funct ia reala

h de variabila reala h denita ntro vecinatate V 1(0) cu proprietatea

h 0
cand h 0, astfel ncat sa avem (t + h) = (t) +

h, h V, t I, t + h I. Folosind aceasta relat ie n
(5.22), obt inem
F(t +h) F(t)
h
=
f ((t) +

h) f ((t))

h
(t +h) (t)
h
. Prima fract ie din membrul al doilea
este raportul incrementar al funct iei f n punctul (t) J. Trecand la limita pentru h 0 si t inand cont ca
h 0 antreneaza

h 0, obt inem (5.21). q.e.d.
256 Ion Craciun
Observat ia 5.4.1. Daca avem n vedere ca coordonatele lui F sunt
F
i
= (f
i
)(t) = f
i
((t))
si t inem cont de Teorema 5.1.3, din (5.21) obt inem egalitatea
F

i
(t) = (f
i
)

(t) = f

i
((t))

(t), t I, i 1, m,
care se numeste regula lant ului de derivare a funct iilor reale compuse de o variabila reala.
Teorema 5.4.2. Daca funct iile f T(J, IR
m
) si T(I, J) sunt de doua ori derivabile, atunci funct ia
compusa F = f T(I, IR
m
) este de dou a ori derivabila si
F

(t) = f

((t))(

(t))
2
+f

((t))

(t), t I. (5.23)
Demonstrat ie. La fel ca n Teorema 5.4.1 vom calcula limita n punctul h = 0 a raportului incrementar al
funct iei f

T(I, IR
m
),
F

(t +h) F

(t)
h
,
denita pe o vecinatate V 1(0) care are proprietatea t + h I, h V. Se foloseste (5.21), Teorema 5.1.2,
Observat ia 5.3.1 si dupa trecerea la limita pentru t 0 se obt ine (5.23). q.e.d.
5.5 Diferent iabilitatea unei funct ii vectoriale de o variabila reala
Not iunea de diferent iabilitate a unei funct ii vectoriale de argument real f T(I, IR
m
), ntrun punct t
0
al
intervalului I IR, are ca punct de plecare problema aproximarii vectorului f (t) IR
m
, t V I, V 1(t
0
),
printro funct ie ana A care sa aiba proprietat ile:
A(t
0
) = f (t
0
); (5.24)
lim
tt0
A(t) = lim
tt0
f (t).
T inand cont ca funct ia ana A T(IR, IR
m
) are forma
A(t) = T(t) +c, t IR, (5.25)
unde T L(IR, IR
m
), iar c IR
m
este un vector constant, din (5.24) si (5.25) deducem
c = f (t
0
) T(t
0
).
Folosirea acestei relat ii n (5.25) conduce la concluzia ca funct ia ana (5.25) este
A(t) = T(t t
0
) +f (t
0
), t IR. (5.26)
Daca se doreste ca valorile funct iei ane (5.26) sa aproximeze pe cele ale funct iei f n apropierea punctului
t
0
, atunci trebuie sa avem
lim
tt0
(f (t) A(t)) = 0. (5.27)
Capitolul 5. Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de variabila reala 257
Din (5.26), (5.27), continuitatea aplicat iei liniare Tn origine si T(0) = 0 IR
m
, obt inem
lim
tt0
f (t) = f (t
0
),
rezultat care arata ca aproximarea lui f (t) printro funct ie ana implica, n mod necesar, continuitatea funct iei
f n t
0
.
Aplicat ia liniara T care intra n component a funct iei ane A este nca nedeterminata, deci pentru deter-
minarea matricei sale n baza canonica B

IR
m
trebuie sa mai impunem o condit ie.
Condit ia pe care o vom impune este ca f (t) A(t) sa se apropie de de 0 mai repede decat se apropie t de
t
0
. Matematic, aceasta condit ie se exprim a prin
lim
tt0
f (t) A(t)
[t t
0
[
= lim
tt0
f (t) f (t
0
) T(t t
0
)
[t t
0
[
= 0.
Analizand aceasta egalitate, vedem ca ea este echivalenta cu existent a funct iei vectoriale de variabila reala
T(I, IR
m
), cu proprietatea
lim
tt0
(t) = (t
0
) = 0, (5.28)
astfel ncat s a aiba loc egalitatea
f (t) = f (t
0
) +T(t t
0
) +(t)[t t
0
[, t V I.
Daca aproximarea este realizabila, se spune ca funct ia f T(I, IR
m
) este diferent iabila n t
0
, iar aplicat ia
liniara T L(IR, IR
m
) este diferent iala funct iei f n punctul t
0
.
Cu aceste considerat ii putem da denit ii riguroase pentru diferent iabilitatea si diferent iala unei funct iii
vectoriale de argument real ntrun punct de acumulare ce apart ine domeniului de denit ie al funct iei.
Denit ia 5.5.1. Spunem ca funct ia f = (f
1
, f
2
, ..., f
m
) T(I, IR
m
) este diferent iabila n punctul de acumu-
lare t
0
I IR, daca exista aplicat ia liniara
T = df (t
0
) = df (t
0
)() = df (t
0
, ) L(IR, IR
m
) (5.29)
si funct ia T(I, IR
m
) cu proprietatea (5.28) astfel nc at sa aiba loc egalitatea
f (t) = f (t
0
) +df (t
0
)(t t
0
) +(t)[t t
0
[, t I (5.30)
sau, echivalent,
f (t
0
+h) = f (t
0
) +df (t
0
; h) +(t
0
+h)[h[, h IR, t
0
+h I, (5.31)
unde
lim
h0
(t
0
+h) = (t
0
) = 0.
(5.32)
Denit ia 5.5.2. Fie f T(I, IR
m
) funct ie diferent iabil a n t
0
I

I. Aplicat ia liniara (5.29) se numeste


diferent iala funct iei f n punctul t
0
.
Teorema 5.5.1. (Unicitatea diferent ialei) Daca f T(I, IR
m
) este funct ie diferent iabila n t
0
I

I,
atunci diferent iala sa n t
0
este unica.
258 Ion Craciun
Demonstrat ie. Sa observam mai ntai ca (5.30) si (5.28) sunt echivalente cu
lim
tt0
f (t) f (t
0
) T(t t
0
)
[t t
0
[
= 0,
iar (5.31) si (5.32) se mai pot scrie n forma
lim
h0
f (t
0
+h) f (t
0
) T(h)
[h[
= 0, (5.33)
unde T = df (t
0
) este diferent iala funct iei f n t
0
.
Sa presupunem ca aplicat ia T nu este unica deci, pe langa (5.33), exista egalitatea
lim
h0
f (t
0
+h) f (t
0
) S(h)
[h[
= 0, S L(IR, IR
m
). (5.34)
Cum pentru orice h ,= 0 au loc relat iile
|S(h) T(h)|
[h[
=
|S(h) f (t
0
+h) +f (t
0
) +f (t
0
+h) f (t
0
) T(h)|
[h[

|f (t
0
+h) f (t
0
) S(h)|
[h[
+
|f (t
0
+h) f (t
0
) T(h)|
[h[
,
facand h 0 si t inand cont de (5.33) si (5.34), obt inem
lim
h0
|S(h) T(h)|
[h[
= 0.

Inlocuind n aceasta ultima relat ie pe h cu tu unde u este arbitrar din IR

, dar xat, iar t > 0, luand n


considerat ie faptul ca h 0 =t 0 si avand n vedere ca S si T sunt aplicat ii liniare, obt inem
lim
t0
t>0
|S(tu) T(tu)|
[tu[
= lim
t0
t>0
|tS(u) tT(u)|
t[u[
=
|S(u) T(u)|
[u[
= 0,
de unde rezulta |S(u)T(u)| = 0, u IR

. Adaugand faptul ca S(0) = T(0) deducem ca S(u) = T(u), u


IR, deci S = T. q.e.d.
Deoarece T = df (t
0
) L(IR, IR
m
), din Teorema 4.10.1 deducem ca diferent iala funct iei f T(I, IR
m
) n
punctul t
0
I este cunoscuta daca si numai daca se cunoaste matricea sa n perechea de baze 1 IR si
B

= e

1
, e

2
, ..., e

m
IR
m
, caci atunci
df (t
0
; h) = e

(Ah) = (e

A)h = h
m

j=1
a
j
e

j
, h IR,
unde e

= (e

1
, e

2
, ..., e

m
) (IR
m
)
m
.
Teorema de mai jos urmeazsa precizeze cine sunt elementele a
1
, a
2
, ..., a
m
ale matricei coloana A a aplicat iei
df (t
0
) L(IR, IR
m
) n perechea de baze 1 IR si B

IR
m
.
Teorema 5.5.2. Funct ia f T(I, IR
m
) este diferent iabila n t
0
I

I daca si numai daca f este derivabila


n t
0
.
Daca f este diferent iabila n t
0
, atunci matricea A a diferent ialei lui f n punctul t
0
, n perechea de baze
Capitolul 5. Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de variabila reala 259
1 IR si B

IR
m
, este
A =
_
_
_
_
_
f

1
(t
0
)
f

2
(t
0
)
.
.
.
f

m
(t
0
)
_
_
_
_
_
,
adica
e

A = f

(t
0
),
si, prin urmare,
df (t
0
)(h) = df (t
0
; h) = f

(t
0
)h, h IR. (5.35)
Demonstrat ie. Daca f este diferent iabila n t
0
, atunci are loc (5.31), din care, pentru t ,= t
0
, deducem
f (t) f (t
0
)
t t
0
= df (t
0
)(1) +(t)
[t t
0
[
t t
0
, t I t
0
. (5.36)
Cum mult imea
_
[t t
0
[
t t
0
: t I t
0

_
este marginita si are proprietatea (5.28), din (5.36) deducem
lim
tt0
f (t) f (t
0
)
t t
0
= df (t
0
)(1) = df (t
0
; 1). (5.37)
Comparand (5.37) cu (5.13) si folosind unicitatea limitei unei funct ii ntrun punct, obt inem
df (t
0
; 1) = f

(t
0
) = (f

1
(t
0
), f

2
(t
0
), ..., f

m
(t
0
)) = e

A IR
m
,
unde A este matricea coloana a coordonatelor vectorului f

(t
0
) n baza canonica din IR
m
si are ca elemente
derivatele n t
0
ale componentelor funct iei f . Din acest rezultat si liniaritatea lui df (t
0
) rezulta (5.35).
Reciproc, sa aratam ca derivabilitatea lui f n t
0
implica diferent iabilitatea lui f n t
0
si egalitatea (5.35).
Pentru aceasta consideram funct ia
t (t) =
_

_
f (t) f (t
0
)
t t
0
f

(t
0
), t I t
0
,
0, t = t
0
.
(5.38)
Din faptul c a f este derivabila n t
0
, din (5.38) obt inem (5.28) si, tot din (5.38), avem
f (t) = f (t
0
) +f

(t
0
)(t t
0
) +(t)[t t
0
[, (5.39)
unde
(t) =
_

_
(t)
[t t
0
[
t t
0
, t ,= t
0
,
0, t = t
0
.
Din denit ia lui rezulta
lim
tt0
(t) = (t
0
) = 0.
Folosind acest rezultat n (5.39), conform Denit iei 5.5.1 rezulta ca f este diferent iabila n t
0
si are loc (5.35).
q.e.d.
260 Ion Craciun
Observat ia 5.5.1. Teorema 5.5.2 arata c a pentru funct iile vectoriale de variabil a reala not iunile de diferent i-
abilitate si derivabilitate coincid. Deosebirea ntre aceste not iuni apare cand discutam efectele lor, diferent iala
si derivata n punct a funct iei considerate. Mai precis, diferent iala funct iei f T(I, IR
m
) n punctul t
0
I

I
este un operator liniar df (t
0
) L(IR, IR
m
), iar f

(t
0
) este un vector din IR
m
, ntre acestea exist and legatura
(5.35).
Denit ia 5.5.3. Numim cresterea funct iei f n t
0
, corespunzatoare cresterii t t
0
a variabilei independente,
vectorul
f (t
0
; t t
0
) = f (t) f (t
0
) IR
m
, t I,
sau echivalent,
f (t
0
; h) = f (t
0
+h) f (t
0
), h IR, t
0
+h I.
Observat ia 5.5.2. Din Denit ia 5.5.1 si Denit ia 5.5.3 rezulta f (t
0
; tt
0
) = df (t
0
; tt
0
)+(t)[tt
0
[, t I,
sau echivalent, f (t
0
; h) = f

(t
0
)h +(t
0
+h)[h[, h IR, t
0
+h I.
Observat ia 5.5.3. Deoarece (t
0
+h)[h[ tinde la zero mai repede decat df (t
0
; h), atunci cand h t
0
, rezulta
ca pentru valori mici ale lui h = t t
0
cresterea corespunzatoare funct iei f n t
0
este sucient de bine
aproximata prin partea ei principala df (t
0
; h). Deci
f (t
0
; h)

= df (t
0
; h), (5.40)
sau echivalent,
f (t
0
+h)

= f (t
0
) +df (t
0
; h) (5.41)
si prin urmare funct ia ana A() are forma nala
A(t) = f (t
0
) +df (t
0
; t t
0
) = f (t
0
) +f

(t
0
)(t t
0
).
Relat ia (5.40), sau echivalenta ei (5.41), se numeste formula fundamentala de aproximare a valorilor funct iei
f T(I, IR
m
) ntro vecinatate V
0
1(t
0
), sau lema fundamentala a calculului diferent ial.
Expresia din membrul drept al relat iei (5.41) se numeste aproximat ia liniara a funct iei f .
Observat ia 5.5.4. Toate considerat iile de mai sus raman evident valabile cand m = 1, caz n care obt inem
diferent iabilitatea si diferent iala unei funct ii reale de o variabila reala. Daca f T(I), I IR, I interval, este
derivabila n t
0
I

I, atunci f este diferent iabil a n t


0
(este valabila si reciproca) si avem
f(t) = f(t
0
) +df(t
0
)(h) +(t
0
+h)[h[, h IR, t
0
+h I, (5.42)
unde
df(t
0
; h) = df(t
0
)(h) = f

(t
0
)h, h IR. (5.43)

In acest caz particular marimile introduse mai sus pot interpretate geometric.
Capitolul 5. Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de variabila reala 261

In primul rand df(t


0
) L(IR, IR) este o funct ie reala de variabila reala, liniara. Gracul acestei funct ii este
o dreapta care trece prin originea reperului cartezian din plan avand panta egala cu f

(t
0
), adica tg
0
= f

(t
0
).
Pentru a vedea legatura (5.43) direct pe gracul funct iei f T(I) n reperul cartezian tOx cat si aproximarea
(5.41), care n acest caz particular devine
f(t
0
+h)

= f(t
0
) +f

(t
0
)h, h IR, (5.44)
sa observam mai ntai ca tangenta (T) la gracul funct iei f n punctul M
0
(t
0
, f(t
0
)) are ecuat ia
x = f(t
0
) +f

(t
0
)(t t
0
), t IR.
Aceasta tangenta intersecteaza paralela la axa Ox, de ecuat ie t = t
0
+h, n punctul P(t
0
+h, f(t
0
) +f

(t
0
)h).
Paralela t = t
0
+h intersecteaza gracul funct iei f n punctul M(t
0
+h, f(t
0
+h)) si paralela prin M
0
la axa Ot
n punctul Q(t
0
+h, f(t
0
)).

In sfarsit, aceeasi paralela la axa Ox intersecteaza axa Ot n punctul M

(t
0
+h, 0).
Acum, avem toate elementele pentru a interpreta geometric marimile introduse mai sus, si anume:
marimea algebrica a proiect iei vectorului

Q pe direct ia versorului e

2
= (0, 1) este f(t
0
);
marimea algebrica a proiect iei vectorului

QP pe direct ia lui e

2
este df(t
0
; h), valoarea n h a diferent ialei
lui f n t
0
;
marimea algebrica a proiect iei vectorului

PM pe direct ia lui e

2
este cantitatea (t
0
+h)[h[ = (t)[t t
0
[;
marimea algebrica a proiect iei vectorului M

P pe direct ia lui e

2
este f(t
0
+h);
marimea algebrica a proiect iei vectorului

M pe e

2
este f(t
0
) +f

(t
0
)(t t
0
).
Cand h este foarte mic, numarul |

PM | este, de asemenea, foarte mic. Prin urmare, marimea algebrica


a proiect iei vectorului M

P pe direct ia lui e

2
se poate aproxima cu marimea algebrica a proiect iei vectorului

M pe e

2
si deci (5.44) este justicata.
Sa consideram acum funct ia identica
i
IR
: IR IR, i
IR
(t) = t, t IR.
Pentru orice t
0
IR are loc identitatea
i
IR
(t) = i
IR
(t
0
) + 1 (t t
0
) + 0 [t t
0
[, t IR.
Daca comparam aceasta egalitate cu (5.42) si (5.43) constatam ca funct ia (5.44) este diferent iabila n orice
punct t
0
IR si
di
IR
(t
0
; h) = di
IR
(t
0
)(h) = 1 h = h, h IR,
adica, indiferent de t
0
, gracul diferent ialei lui i
IR
este prima bisectoare a reperului cartezian din plan. Fiindca
aceasta diferent iala este aceeasi n orice punct t
0
IR ea se noteaza prin
di
IR
(t) = dt.
Prin urmare dt L(IR, IR). De acum, lui dt i vom spune diferent iala variabilei independente. Valorile sale se
calculeaza dupa regula
dt(h) = h, h IR. (5.45)
care arata ca matricea operatorului liniar dt n baza canonica din IR, formata dintrun singur versor, este egala
cu 1.
Folosind acum (5.45) constatam ca (5.35) se scrie n forma
df (t
0
)(h) = f

(t
0
)dt(h), h IR,
de unde, renunt and la variabila h, observam ca aplicat ia liniara df (t
0
) L(IR, IR
m
) se exprima cu ajutorul
aplicat iei liniare dt L(IR, IR) prin
df (t
0
) = f

(t
0
)dt.
262 Ion Craciun

In particular, n cazul m = 1, avem


df(t
0
) = f

(t
0
)dt.
Teorema 5.5.3. Funct ia f = (f
1
, f
2
, ..., f
m
) T(I, IR
m
) este diferent iabila n punctul t
0
I

I daca si numai
daca funct iile componente sunt diferent iabile n t
0
. Daca f este diferent iabil a n t
0
, atunci are loc
df (t
0
) = (df
1
(t
0
), df
2
(t
0
), ..., df
m
(t
0
)). (5.46)
Demonstrat ie. Rezulta imediat folosind Teorema 5.1.3 si Teorema 5.5.2. q.e.d.
Observat ia 5.5.5. Membrul doi din (5.46) nu este vector din IR
m
deoarece coordonatele df
i
(t
0
), i 1, m, sunt
aplicat ii liniare de la IR la IR, prin urmare
df (t
0
) L(IR, IR) L(IR, IR) ... L(IR, IR)
. .
de m ori
= (L(IR, IR))
m
, (5.47)
deci componenta de pe locul k este diferent iala funct iei f
k
n punctul t
0
df
k
(t
0
) = f

k
(t
0
)dt, k 1, m.
Relat ia de apartenent a (5.47) arma ca
L(IR, IR
m
) = L(IR, IR) L(IR, IR) ... L(IR, IR)
. .
de m ori
.
Denit ia 5.5.4. Funct ia f T(I, IR
m
) este diferent iabila, daca f este diferent iabil a n orice punct t I.
Denit ia 5.5.5. Fie f T(I, IR
m
) funct ie diferent iabila. Aplicat ia t I df (t) L(IR, IR
m
) se numeste
diferent iala de ordinul ntai a funct iei f .
Funct ia din Denit ia 5.5.5 are urmatoarele proprietat i imediate:
df (t) = f

(t)dt;
df (t) = (df
1
(t), df
2
(t), ..., df
m
(t)) (L(IR, IR))
m
,
unde diferent ialele funct iilor coordonate f
k
ale funct iei f sunt df
k
(t) = f

k
(t)dt L(IR, IR), k 1, m.
Utilizand rezultatele din aceasta sect iune, cat si pe cele din prima sect iune a acestui capitol, putem lesne
demonstra
Capitolul 5. Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de variabila reala 263
Teorema 5.5.4. (Reguli de diferent iere) Fie funct iile scalare T(I) si T(J, I), unde I si J sunt
intervale din IR, funct iile vectoriale f , g, h din T(I, IR
m
) si constantele reale arbitrare si . Daca aceste funct ii
sunt diferent iabile, atunci funct iile: f ; f +g; f g; f g si (f , g, h) (n cazul m = 3); f ; si funct ia pozitiva
|f | sunt diferent iabile si, pentru orice t I, au loc urmatoarele propriet at i:
d(f )(t) = (t)df (t) +f (t)d(t);
d(f +g)(t) = df (t) +dg(t)
d(f g)(t) = g(t) df (t) +f (t) dg(t), ;
d(f g)(t) = (df (t)) g(t) +f (t) d(g(t));
d(f , g, h)(t) = (df (t), g(t), h(t)) + (f (t), dg(t), h(t)) + (f (t), g(t), dh(t));
d(f )() = f

(())d(), J;
d|f |(t) =
1
|f (t)|
f (t) df (t)
Corolarul 5.5.1. Daca funct ia h T(I, IR
m
) are direct ie xa, adica h(t) = (t)c, unde c este vector constant
din IR
m
, iar funct ia este funct ie diferent iabila, atunci h este diferent iabil a si dh(t) = (d(t))c, t I.
Demonstrat ie. Se foloseste prima regula de diferent iere din Teorema 5.5.4 si se t ine cont ca diferent iala funct iei
constante este identic nula. q.e.d.
Corolarul 5.5.2. Fie funct ia diferent iabila f T(I, IR
m
). Daca funct ia reala de variabila reala |f | este funct ia
constanta, atunci
f (t) df (t) = 0, t I.
Demonstrat ie. Identitatea de demonstrat rezulta imediat din ultima egalitate a Teoremei 5.5.4, t inanduse
totodata cont de faptul ca diferent iala funct iei constante este nula si ca spat iul dual (L(IR))
m
este izomorf cu
spat iul vectorial IR
m
deoarece au aceeasi dimensiune. q.e.d.

In ipotezele Corolarului 5.5.2, identitatea ment ionata n concluzia acestuia arata ca vectorul f (t) IR
m
este
ortogonal pe vectorul df (t) IR
m
.
5.6 Diferent iabilitate si diferent iale de ordin superior ale funct iilor
vectoriale de argument real
Daca funct ia f T(I, IR
m
) este diferent iabila pe intervalul deschis I IR, exista funct ia
df : I L(IR, IR
m
),
264 Ion Craciun
numita diferent iala de ordinul ntai a funct iei f pe intervalul I, a carei valoare n punctul t I, (df )(t) sau,
simplu, df (t), este diferent iala funct iei f n punctul t. Evident
(df )(t) L(IR, IR
m
), t I
si
((df )(t))(h) = df (t)(h) = df (t; h) IR
m
, h IR.
Vectorul (df )(t; h) = ((df )(t))(h) = df (t; h) = df (t)(h) IR
m
se calculeaza dupa legea
(df )(t; h) = f

(t)(h), h IR. (5.48)


Aceasta formula se mai poate scrie n forma
(df )( ; h) = (df )()(h) = f

() h, h IR, (5.49)
n care trebuie sa nt elegem ca punctul dintre paranteze urmeaza a ocupat, atunci cand se impune precizat,
de o valoare a lui t din intervalul deschis I.
Denit ia 5.6.1. Funct ia f T(I, IR
m
) se numeste de doua ori diferent iabila n t
0
I daca f este
diferent iabila pe intervalul deschis I si funct ia diferent iala de ordinul ntai a funct iei f este diferent iabil a n t
0
.
Conform acestei denit ii exista diferent iala n punctul t
0
a funct iei df,
(d(df ))(t
0
) L(IR, L(IR, IR
m
)),
funct ie liniara continua de la IRn L(IR, IR
m
). Convenim sa notam aceasta diferent iala cu (d
2
f )(t
0
), sau d
2
f (t
0
).
Deci
d
2
f (t
0
) L(IR, L(IR, IR
m
)); (d
2
f (t
0
))(h) L(IR, IR
m
), h IR,
aceasta nsemnand ca
((d
2
f (t
0
))(h))(k) IR
m
, (h, k) IR IR.
Deoarece spat iul liniar L(IR, L(IR, IR
m
)) este izomorf cu L(IR IR, IR
m
), vectorul ((d
2
f (t
0
))(h))(k) IR
m
se poate identica cu vectorul (d
2
f (t
0
))(h, k) IR
m
, unde
((d
2
f (t
0
))(h))(k) (d
2
f (t
0
))(h, k), (h, k) IR IR.
Deci, d
2
f (t
0
) este o funct ie biliniara continua pe IR IR si simetrica deoarece
d
2
f (t
0
))(h, k) = d
2
f (t
0
))(k, h), (h, k) IR IR.
Pentru determinarea expresiei diferent ialei de ordinul al doilea a funct iei f n punctul t
0
, d
2
f (t
0
), folosim
Denit ia 5.6.1 si relat iile (5.48), (5.49). Conform acestora, avem
((d
2
f (t
0
))(h))(k)(f

(t
0
)h)(k).
Putem scrie (f

(t
0
) h)(k) caci se poate identica vectorul f

(t
0
) h IR
m
cu funct ia liniara h f

(t
0
) h
prin izomorsmul natural care exista ntre spat iile vectoriale L(IR, IR
m
) si IR
m
. Avand n vedere expresia unei
aplicat ii liniare din L(IR, IR
m
), putem scrie
(f

(t
0
) h)(k) = f

(t
0
)hk, (h, k) IR IR.
Deci
d
2
f (t
0
)(h, k) = f

(t
0
)hk, (h, k) IR IR. (5.50)
Capitolul 5. Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de variabila reala 265
Denit ia 5.6.2. Fie f T(I, IR
m
) funct ie de dou a ori diferent iabila n t
0
I. Aplicat ia biliniara simetrica
d
2
f (t
0
) = d
2
f (t
0
; , ) = d
2
f (t
0
)(, ) : IR IR IR
m
,
d
2
f (t
0
)(h, k) = d
2
f (t
0
; h, k) = d(df (; h)(t
0
)(k)) = (f ()h)

(t
0
)k = f

(t
0
)hk,
se numeste diferent iala a doua a funct iei f n punctul t
0
I.
Avand n vedere (5.45), cu ajutorul careia putem scrie:
dt(h) = h, h IR; dt(k) = k, k IR,
rezulta ca (5.50) se mai poate scrie n forma
d
2
f (t
0
) = f

(t
0
)(dt)
2
= f

(t
0
)dt
2
. (5.51)
Denit ia 5.6.3. Funct ia f T(I, IR
m
) se numeste de doua ori diferent iabila daca f este diferent iabila n orice
punct t I.
Denit ia 5.6.4. Fie f T(I, IR
m
) funct ie de dou a ori diferent iabila. Aplicat ia biliniara simetric a
d
2
f = d(df ) : I L(IR, L(IR, IR
m
)) L(IR IR, IR
m
),
se numeste diferent iala a doua a campului vectorial f daca
t I d
2
f (t) L(IR IR, IR
m
),
unde
d
2
f (t)(h, k) = d
2
f (t; h, k) = f

(t)hk, (h, k) IR IR.


Avand n vedere relat ia (5.51) putem, de asemenea, sa scriem
t I d
2
f (t), d
2
f (t) = f

(t)dt
2
. (5.52)
Remarcam ca n cazul m = 1, (5.50) devine
d
2
f(t
0
; h, k) = f

(t
0
) hk, (h, k) IR IR, (5.53)
care arata ca diferent iala a doua a unei funct ii reale de o variabila reala este o forma biliniara simetrica pe IR,
n timp ce (5.52), n acest caz particular, devine d
2
f(t) = f

(t)dt
2
.
Teorema 5.6.1. Funct ia f = (f
1
, f
2
, ..., f
m
) T(I, IR
m
), I interval din IR, este de doua ori diferent iabila
n t
0
I daca si numai daca funct iile componente f
j
, j 1, m, sunt de doua ori diferent iabile n t
0
. Daca
f T(I, IR
m
) este de dou a ori diferent iabila n t
0
, atunci are loc egalitatea
d
2
f (t
0
) = (d
2
f
1
(t
0
), d
2
f
2
(t
0
), ..., d
2
f
m
(t
0
)),
unde
d
2
f
j
(t
0
) = f

j
(t
0
)dt
2
, j 1, m.
266 Ion Craciun
Demonstrat ie. Aceste egalitat i rezulta din (5.50), (5.17), (5.53) si (5.45). q.e.d.
Asadar, diferent iala a doua a funct iei vectoriale de argument real f T(I, IR
m
) n punctul t
0
I este o
mupla ordonata de diferent iale de ordinul al doilea ale funct iilor coordonate.
Observat ia 5.6.1. Aplicand funct iei diferent iala de ordinul k 1 a funct iei f procedeul care ne-a condus la
diferent iabilitatea si diferent iala de ordinul al doilea pentru funct ia f T(I, IR
m
), vom condusi la not iunile
de diferent iabilite si diferent iala de ordinul k a funct iei f ntrun punct t
0
I.
Denit ia 5.6.5. Funct ia f T(I, IR
m
) se numeste de k ori diferent iabila n t
0
I daca f este de k 1 ori
diferent iabila pe intervalul deschis I si funct ia diferent iala de ordinul k 1 a funct iei f
d
k1
f (; h
1
, ..., h
k1
) : I L(IR ... IR
. .
k1 ori
, IR
m
),
d
k1
f (t; h
1
, ..., h
k1
) = f
(k1)
(t)h
1
...h
k1
, (h
1
, h
2
, ..., h
k1
) IR
k1
este diferent iabil a n t
0
.
Denit ia 5.6.6. Daca funct ia f T(I, IR
m
) este de k ori diferent iabila n punctul t
0
din intervalul deschis
I IR, atunci aplicat ia k liniara
d
k
f (t
0
) = d
k
f (t
0
)(, , ..., ) = d
k
f (t
0
; , , ..., ) : IR ... IR
. .
k ori
IR
m
,
ale carei valori sunt date de
d
k
f (t
0
)(h
1
, h
2
, ..., h
k
) = f
(k)
(t
0
)h
1
h
2
...h
k
, (h
1
, h
2
, ..., h
k
) IR
k
, (5.54)
se numeste diferent iala de ordinul k a funct iei f n punctul t
0
.
Denit ia 5.6.7. Funct ia f T(I, IR
m
) se numeste diferent iabila de k ori pe o submult ime deschisa a
intervalului deschis I IR daca f este de k ori diferent iabila n orice punct din acea submult ime. Funct ia f
este diferent iabila de k ori daca ea este de k ori diferent iabila n orice punct din I.
Denit ia 5.6.8. Daca funct ia f T(I, IR
m
) este de k ori diferent iabila, atunci funct ia kliniara
d
k
f = d(d
k1
f ) : I L(IR, L(IR
k1
, IR
m
)) L(IR
k
, IR
m
),
se numeste diferent iala de ordinul k a campului vectorial f daca
t I d
k
f (t) L(IR
k
, IR
m
),
unde
d
k
f (t)(h
1
, h
2
, ..., h
k
) = d
k
f (t; h
1
, h
2
, ..., h
k
) = f
k
(t)h
1
h
2
...h
k
.
Capitolul 5. Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de variabila reala 267
Avand n vedere (5.45), din ultima egalitate obt inem
d
k
f (t) = f
(k)
(t)dt
k
,
sau echivalent,
d
k
f (t) =
_
d
k
f
1
(t), d
k
f
2
(t), ..., d
k
f
m
(t)
_
,
unde d
k
f
j
(t
0
) = f
(k)
j
(t
0
)dt
k
, j 1, m.
Teorema 5.6.2. Funct ia f = (f
1
, f
2
, ..., f
m
) T(I, IR
m
) este de k ori diferent iabil a daca si numai daca
f C
k
(I, IR
m
), sau echivalent, f
j
C
k
(I), j 1, m.
Daca f este de k ori diferent iabila, atunci
d
k
f (t) = (d
k
f
1
(t), d
k
f
2
(t), ..., d
k
f
m
(t)), t I,
unde d
k
f
j
(t) = f
(k)
j
(t)dt
k
, t I.
Demonstrat ie. Concluziile acestei teoreme rezulta direct din rezultatele demonstrate anterior. q.e.d.
5.7 Formula lui Taylor
Presupunem ca funct ia f T(I, IR
m
) este astfel ncat exista derivatele sale pana la ordinul k 1 inclusiv pe
mult imea V I, unde V 1(t
0
), iar t
0
este un punct xat din intervalul real I. Presupunemn plus ca derivata
de ordinul k 1 a funct iei f este derivabila n t
0
. Prin urmare, exista vectorii
f (t
0
), f

(t
0
), ..., f
(k1)
(t
0
), f
(k)
(t
0
) IR
m
.
Denit ia 5.7.1. Funct ia polinomiala P
k
( ; t
0
, f ) : IR IR
m
, denita prin
P
k
(t; t
0
, f ) = f (t
0
) +
f

(t
0
)
1!
(t t
0
) +... +
f
(k)
(t
0
)
k!
(t t
0
)
k
, (5.55)
se numeste polinomul lui Taylor
1
de grad k, asociat funct iei f, centrat n t
0
.
Coecient ii polinomului Taylor sunt vectori din IR
m
.
Din (5.55) observam ca funct ia polinomiala P
k
( ; t
0
, f ) are aceleasi derivate cu f n punctul t
0
, pana la
ordinul k inclusiv
P
k
(t
0
; t
0
, f ) = f (t
0
), P

k
(t
0
; t
0
, f ) = f

(t
0
), ..., P
(k)
k
(t
0
; t
0
, f ) = f
(k)
(t
0
).
Denit ia 5.7.2. Funct ia vectoriala de argument real
R
k
( ; t
0
, f ) : I IR
m
, R
k
(t; t
0
, f ) = f (t) P
k
(t; t
0
, f ), t I, (5.56)
se numeste rest de ordin k al funct iei f .
1
Taylor, Brook (16851731), matematician englez.
268 Ion Craciun
T inand cont ca funct ia f este continua n t
0
, din 5.55 si (5.56) obt inem
lim
tt0
R
k
(t; t
0
, f ) = 0. (5.57)
Apoi, din (5.56) mai rezulta
f (t) = P
k
(t; t
0
, f ) +R
k
(t; t
0
, f ), t I. (5.58)
Denit ia 5.7.3. Egalitatea (5.58) se numeste formula lui Taylor pentru funct ia f cu rest de ordin k.
Observat ia 5.7.1. Avand n vedere (5.57), din (5.58) constatam ca pentru valori ale lui t sucient de apropiate
de t
0
avem f (t)

= P
k
(t; t
0
, f ). Aceasta relat ie constituie o formula aproximativ a de calcul a valorilor funct iei f
ntro vecinatate a punctului t
0
, eroarea absoluta care se comite cand se foloseste aceasta aproximare este data
de norma vectorului R
k
(t; t
0
, f ).
Teorema de mai jos da o evaluare a erorii care se comite cand se utilizeaza aproximarea de mai sus.
Teorema 5.7.1. Fie f C
k
_
[a, b], IR
m
_
cu proprietatea ca funct ia vectoriala de variabila reala f
(k)

T([a, b], IR
m
) este derivabila pe intervalul deschis (a, b).
Daca exista > 0 astfel nc at sa avem
|f
(k+1)
(t)| , t (a, b), (5.59)
atunci are loc estimarea
|R
k
(b; a, f )|
(b a)
k+1
(k + 1)!
. (5.60)
Demonstrat ie. Sa denim funct ia
: [a, b] IR
m
, (t) = f (b) f (t)
k

s=1
(b t)
s
s!
f
(s)
(t), t [a, b]. (5.61)
Din (5.58), (5.61) si ipotezele teoremei rezulta ca este continua pe [a, b] si
(b) = 0, (a) = R
k
(b; a, f ). (5.62)

In plus, este derivabila pe (a, b) si

(t) =
(b t)
k
k!
f
(k+1)
(t), t (a, b). (5.63)
Sa consideram acum funct ia reala de variabila reala
g : [a, b] IR, g(t) =
(b t)
k+1
(k + 1)!
, t [a, b]. (5.64)
Evident, din (5.64) si denit ia derivatelor laterale rezulta ca
g

(t) =
(b t)
k
k!
= g

d
(t), t [a, b]. (5.65)
Capitolul 5. Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de variabila reala 269
Din (5.59), (5.63) si (5.65) observam ca |

d
(t)| g

d
(t), t (a, b). Prin urmare, funct ia din (5.61) si funct ia
g din (5.64) satisfac ipotezele Teoremei 5.2.2, deci
|(b) (a)| g(b) g(a).

Inlocuind n aceasta relat ie pe (b) si (a) cu valorile lor date n (5.62) si t inand cont de expresia lui g din
(5.64), deducem (5.60). q.e.d.
Pentru a exprima restul de ordin k din formula lui Taylor (5.58) sa remarcam ca procedand prin induct ie
matematica dupa k si folosind (5.60) putem demonstra ca
lim
tt0
f (t) f (t
0
)
k

s=1
(t t
0
)
s
s!
f
(s)
(t
0
)
(t t
0
)
k
= 0. (5.66)
Se observa c a pentru k = 1 se obt ine denit ia derivatei n t
0
a funct iei f .
Sa introducem acum funct ia
T(I t
0
, IR
m
), (t) = k!
f (t) f (t
0
)
k

s=1
(t t
0
)
s
s!
f
(s)
(t
0
)
(t t
0
)
k
. (5.67)
Din (5.66) si (5.67) deducem
lim
tt0
(t) = 0. (5.68)
Aceasta arat a ca funct ia din (5.67) poate prelungita prin continuitate n t
0
.
Atunci, din (5.67) obt inem
f (t) =
k

s=0
f
(s)
(t
0
)
s!
(t t
0
)
s
+
(t t
0
)
k
k!
(t), t I. (5.69)
Comparand (5.69) cu (5.58) deducem ca (5.67) este formula lui Taylor, restul de ordin k ind
R
k
(t; t
0
, f ) =
(t t
0
)
k
k!
(t), t I. (5.70)
Din (5.70) si (5.68) obt inem lim
tt0
1
[t t
0
[
k
R
k
(t; t
0
, f ) = 0. Aceasta relat ie arata ca ecare din coordonatele
funct iei R
k
(; t
0
, f ) este innit mic n raport cu [t t
0
[
k
pentru t t
0
[3, p. 141], fapt ce poate scris n forma
R
k
(t; t
0
, f ) = o([t t
0
[
k
), t t
0
.
Daca folosim aceasta exprimare a restului de ordin n n (5.58) putem da o alta exprimare pentru formula
lui Taylor si anume
f (t) =
k

s=0
f
(s)
(t
0
)
s!
(t t
0
)
s
+o([t t
0
[
k
), t t
0
.
Restul dedus n (5.70) se numeste restul lui Peano
2
, iar formula (5.69) este cunoscuta sub numele de formula
lui TaylorYoung [13, p. 100].

In cazul m = 1, rezultatele deduse mai sus se pastreaza.



In plus, ntrun paragraf ulterior, vom arata ca
putem da si alte expresii restului de ordin n din formula lui Taylor.
2
Peano, Giuseppe (18581932), matematician, logician si lingvist italian.
270 Ion Craciun
Observat ia 5.7.2. Daca n formula (5.69) consideram k = 1, obt inem
f (t) = f (t
0
) +f

(t
0
)(t t
0
) + (t t
0
)(t), t I, (5.71)
care deneste diferent iabilitatea funct iei f T(I, IR
m
) n punctul t
0
I (vezi Denit ia 5.5.1). Deci formula lui
Taylor (5.58) generalizeaza not iunea de diferent iabilitate a unei funct ii vectoriale de argument real.
Observat ia 5.7.3. Daca folosim (5.54) constatam ca (5.69) se poate scrie n forma diferent iala
f (t) =
k

s=0
1
s!
d
s
f (t
0
; t t
0
, t t
0
, ..., t t
0
. .
sori
) +
(t t
0
)
k
k!
(t),
(5.72)
sau n forma
f (t) =
k

s=0
1
s!
d
s
f (t
0
; t t
0
, t t
0
, ..., t t
0
. .
sori
) +o([t t
0
[
k
), t t
0
,
n care termenul corespunzator lui k = 0 este f (t
0
), iar 0! = 1.
5.8 Drumuri parametrizate n IR
m
Fie I un interval din IR si IR
m
spat iul Euclidian mdimensional, unde m 2.
Denit ia 5.8.1. Se numeste drum parametrizat denit pe I cu valori n IR
m
, sau simplu drum n IR
m
,
orice aplicat ie continua f T(I, IR
m
).
Denit ia 5.8.2. Daca f T(I, IR
m
) este un drum n IR
m
, atunci mult imea f (I) se numeste traiectoria,
imaginea, sau hodograful drumului f .
Denit ia 5.8.3. Daca f = (f
1
, f
2
, ..., f
m
) T(I, IR
m
) este un drum n IR
m
, atunci ecuat iile
x
i
= f
i
(t), t I, x
i
IR, (5.73)
se numesc ecuat ii parametrice ale drumului f n IR
m
, iar ecuat ia
x = f (t), t I, x IR
m
(5.74)
se numeste ecuat ia vectoriala a drumului f n IR
m
. Variabila t a funct iei f se numeste parametru.
Exemplul 5.8.1. Un drum parametrizat n plan este o aplicat ie continua de forma f = (f
1
, f
2
) T(I, IR
2
).
Ecuat iile parametrice ale drumului parametrizat n plan f sunt
_
x = f
1
(t),
y = f
2
(t), t I,
n care am notat
(x
1
, x
2
) = (x, y). Ecuat ia vectoriala a aceluiasi drum este
r = f (t), t I, (5.75)
Capitolul 5. Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de variabila reala 271
unde r = xi + yj este vectorul de pozit ie al punctului M IE
2
care are coordonatele x si y, iar f (t) =
f
1
(t)i +f
2
(t)j. Traiectoria drumului n plan (5.75) este
M(x, y) IE
2
: x = f
1
(t), y = f
2
(t), t I.
Exemplul 5.8.2. Un drum parametrizat n spat iu este o funct ie vectorial a de variabila reala, continua,
de forma f = (f
1
, f
2
, f
3
) T(I, IR
3
), unde I IR este interval. Ecuat iile parametrice ale drumului f sunt
_
_
_
x = f
1
(t),
y = f
2
(t),
z = f
3
(t), t I,
traiectoria drumului este submult imea lui IE
3
denita prin
M(x, y, z) IE
3
: x = f
1
(t), y = f
2
(t), z = f
3
(t), t I,
iar ecuat ia vectoriala a sa este
r = f (t), t I, (5.76)
unde
r =

OM= xi +yj +zk, f (t) = f
1
(t)i +f
2
(t)j +f
3
(t)k, t I.
Exemplul 5.8.3. Fie f : [0, ] IR
2
, f (t) = (cos t, sin t) care, n baza Denit iei 5.8.1, este un drum
parametrizat n plan. Traiectoria acestui drum este mult imea punctelor din planul Euclidian raportat la reperul
cartezian xOy ale caror coordonate x si y verica condit iile x
2
+y
2
= 1 si y 0. Se vede imediat ca traiectoria
acestui drum este semicercul din semiplanul y 0 care are centrul n origine si raza egala cu 1.
Exemplul 5.8.4. Drumul h : [1, +1] IR
2
, h(t) = (t,

1 t
2
) are ca traiectorie aceeasi mult ime de puncte
ca si traiectoria drumului din Exemplul 5.8.3.
Denit ia 5.8.4. Sensul de crestere al parametrului t din ecuat ia vectoriala (5.74) a drumului parametrizat
f n IR
m
imprima un sens de parcurs pe traiectorie care se numeste sens pozitiv de parcurs. Drumul
f T(I, IR
m
) se numeste orientat daca este precizat un sens de parcurs al acestuia.
Exemplul 5.8.5. Funct ia f : [0, 2] IR
2
, f (t) = (cos nt, sin nt), n IN

, are ca traiectorie cercul de raza 1


cu centrul n originea reperului, parcurs nsa de n ori n sens direct trigonometric. Cand t parcurge intervalul
_
0,
2
n
_
, punctul corespunzator de pe traiectorie, M(cos nt, sin nt), parcurge o data cercul.
272 Ion Craciun
Exemplul 5.8.6. Funct ia f : [0, 2] IR
3
, f (t) = (a cos t, a sin t, b) unde a si b sunt constante reale, iar a > 0,
este un drum parametrizat n spat iu situat la intersect ia cilindrului circular de ecuat ie x
2
+y
2
= a
2
cu planul
paralel cu planul xOy de ecuat ie z = b. Ecuat iile parametrice ale drumului sunt
_
_
_
x = a cos t,
y = a sin t,
z = b, t [0, 2],
iar ecuat ia sa vectoriala este r = a cos t i +a sin t j +b k. Evident, traiectoria acestui drum n IR
3
este un cerc.
Exemplul 5.8.7. Drumul parametrizat
f : [0, 2] IR
3
, f (t) = (Rcos t, Rsin t, ht), R > 0, h IR

,
are drept traiectorie o bucla din elicea cilindrica de pas constant.

Intr-adev ar, traiectoria acestui drumul poate descrisa cinematic n modul urmator. Presupunem ca la
momentul = 0, punctul M(x, y, z), aat n miscarea care se va descrie mai jos, se gaseste n A(R, 0, 0).
Fie (G) o generatoare a cilindrului circular de raza R cu axa de rotat ie axa Oz. La momentul = 0,
generatoarea (G) trece prin punctul A.
Presupunem ca cilindrul executa o miscare circulara uniforman jurul axei Oz cu viteza unghiulara constanta
> 0 si ca punctul M (G) executa o miscare rectilinie uniforma pe generatoarea (G) cu viteza constanta
v > 0.
Cand parcurge intervalul de timp
_
0,
2

_
punctul M are coordonatele
x = Rcos t, y = Rsin t, z = ht,
unde t = si v = h. Intervalul de variat ie al parametrului t este [0.2].
Acest punct descrie o bucla din elicea circulara de pas constant.
Denit ia 5.8.5. Daca f T([, ], IR
m
) este un drum parametrizat n IR
m
, atunci a = f () IR
m
si
b = f () IR
m
se numesc capetele, sau extremitat ile drumului.
Drumul f se numeste nchis daca f () = f ().
Daca exista t

[, ], t

[, ], cu t

,= t

, astfel ncat f (t

) = f (t

), spunem ca punctul M

de vector de
pozit ie f (t

) este punct multiplu al drumului f .


Drumul
g : [, ] IR
m
, g(t) = f ( + t), t [, ],
se numeste opusul drumului f .
Observat ia 5.8.1. Daca g este opusul drumului f , atunci g() = f (), g() = f ().
Un drum si opusul sau au aceeasi traiectorie, iar sensurile de parcurs sunt contrare.
Denit ia 5.8.6. Daca f : [, ] IR
m
si g : [, ] IR
m
sunt doua drumuri parametrizate n IR
m
astfel
ncat f () = g(), atunci drumul h : [, ] IR
m
, h(t) =
_
f (t), t [, ],
g(t), t [, ],
se numeste juxtapunerea,
sau concatenatul celor dou a drumuri.
Capitolul 5. Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de variabila reala 273
Imaginea concatenatului este reuniunea hodografelor drumurilor f si g. Este posibil ca un drum parametrizat
n IR
m
sa e juxtapunerea a mai mult de doua drumuri.
Exemplul 5.8.8. Drumul parametrizat n IR
2
, f :
_
0,
3
2
_
IR
2
, f (t) =
_

_
u(t), t [0,

2
],
v(t), t [

2
, ],
w(t), t [,
3
2
],
unde
_

_
u(t) = b cos t i +b sin t j,
v(t) = a cos t i +b sin t j,
w(t) =
_
2a

t 3a
_
i +
_
a
a

t
_
j, a > b > 0,
este juxtapunerea drumurilor u, v si w. Primul drum are ca imagine sfertul de cerc din primul cadran cu
centrul n origine si raza egal a cu b; cel de al doilea drum are ca imagine sfertul de elipsa din cadranul doi, de
semiaxe a si b, cu axele de simetrie axele de coordonate, n timp ce al treilea drum este segmentul de dreapta
cu extremit at ile C(a, 0) si D(0,
a
2
).

In aplict iile practice ale calculului integral, geometriei diferent iale, mecanicii, zicii etc., ipoteza de continui-
tate din Denit ia 5.8.1 nu este sucienta. Ca sa justicam aceasta armat ie sa consideram drumul f T(I, IR
m
)
si t
0
un punct xat din I. Pentru ecare t I t
0
putem asocia drumul parametrizat
f
t
: IR IR
m
, f
t
(s) = f (t
0
) +
f (t) f (t
0
)
t t
0
s, s IR (5.77)
care are ca hodograf dreapta din IR
m
care trece prin punctele M
0
si M ale imaginii lui f , corespunzatoare
valorilor t
0
si t ale variabilei drumului.
Cand s = 0, punctul corespunzatoare de pe hodograful drumului f
t
coincide cu M
0
, iar cand s = t t
0
,
punctul corespunzatoare coincide cu M.
Sa ne imaginam acum mult imea drumurilor parametrizate (5.77), n care t ia valori oricat de apropiate de
t
0
.

In aplicat iile practice intereseaza existent a pozit iei limita a drumului (5.77) cand t t
0
. O asemenea pozit ie
limita exista daca si numai daca exista n IR
m
lim
tt0
f (t) f (t
0
)
t t
0
care este derivata funct iei f n punctul t
0
, daca funct ia f este derivabila sau diferent iabila n punctul t
0
.
Denit ia 5.8.7. Pozit ia limita f
t0
a drumurilor (5.77) cand t t
0
, daca exista, se numeste tangenta la
drumul f n punctul t
0
.
Drumul f
t0
: IR IR
m
exista daca si numai daca funct ia f este diferent iabila n t
0
. Ecuat ia vectoriala a
drumului este r = f
t0
(s), unde f
t0
(s) = f (t
0
) + sf

(t
0
), s IR. Imaginea acestui drum este reprezentata grac
prin dreapta (T), tangenta geometrica n punctul M
0
la hodograful lui f . Ecuat ia vectoriala a tangentei (T)
este
(T) : x = f (t
0
) +sf

(t
0
), s IR, (5.78)
iar ecuat iile sale parametrice sunt
(T) : x
i
= f
i
(t
0
) +sf

i
(t
0
), s IR, i 1, m.
274 Ion Craciun
Observat ia 5.8.2. Ecuat iile parametrice ale tangentei (T) sunt echivalente cu
(T) :
x
1
f
1
(t
0
)
f

1
(t
0
)
=
x
2
f
2
(t
0
)
f

2
(t
0
)
= ... =
x
m
f
m
(t
0
)
f

m
(t
0
)
. (5.79)
Denit ia 5.8.8. Ecuat iile (5.79) se numesc ecuat iile canonice ale tangentei (T) n punctul M
0
la traiectoria
drumului f .
Observat ia 5.8.3. Pentru valori mici ale lui s = t t
0
, membrul doi din (5.78) este aproximarea liniara
(funct ia ana) a funct iei f ntro vecinatate a lui t
0
.
Denit ia 5.8.9. Drumul parametrizat f T(I, IR
m
) se numeste neted sau regulat daca f este diferent iabila,
f

T(I, IR
m
) este continua si f

(t) ,= 0, t I; un drum f T(I, IR


m
) se numeste neted pe port iuni sau
regulat pe port iuni daca este juxtapunerea unui num ar nit de drumuri netede.
Observat ia 5.8.4. Drumul f T(I, IR
m
) este neted daca :
f C
1
(I); f

(t) ,= 0, t I.

Intr-adevar, aceasta rezulta din Denit ia 5.3.7 si Denit ia 5.8.9.


Exercit iul 5.8.1. Sa se determine drumul parametrizat n IR
2
care este frontiera bilei cu centrul n origine si
raza unitate din spat iul metric (IR
2
, d
2
), unde d
2
: IR
2
IR
2
IR, d
2
(x, y) = [x
1
y
1
[ +[x
2
y
2
[.
Solut ie. Hodograful drumului este mult imea punctelor M(x, y) care satisfac ecuat ia [x[+[y[1 = 0. Drumul este
juxtapunerea drumurilor netede (BA), (AD), (DC), (DA), laturile unui patrat, care au ecuat iile parametrice:
(BA) :
_
x = t,
y = 1 t, t [0, 1]
; (AD) :
_
x = 2 t,
y = 1 t, t [1, 2]
;
(DC) :
_
x = 2 t,
y = t 3, t [2, 3]
; (CA) :
_
x = t 4,
y = t 3, t [3, 4].
Fiecare latura a patratului este traiectoria unui drum neted.

In varfurile patratului nu putem construi
tangenta la drum. Punctele A, B, C, D sunt puncte singulare ale drumului.
Denit ia 5.8.10. Drumurile netede f T(I, IR
m
) si g T(J, IR
m
), cu aceeasi orientare, se numesc drumuri
echivalente cu aceeasi orientare, si scriem f g, daca exista o funct ie reala de variabila reala bijectiva
: I J, strict crescatoare, derivabila, cu derivata

: I J continua si nenula, care se numeste schimbare


de parametru s = (t), astfel nc at g = f .
Capitolul 5. Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de variabila reala 275
Observat ia 5.8.5. Deoarece T(I, J) este funct ie bijectiva, inversa sa,
1
T(J, I), este funct ie deriv-
abila, iar derivata funct iei inverse este continua. Mai mult, avem
g(s) = f (
1
(s)), s J,
ceea ce arata ca relat ia binara stabilita ntre drumurile f si g este simetrica.
Observat ia 5.8.6. Daca f , g, h T(I
3
, IR
m
) sunt trei drumuri n IR
m
astfel ncat f g si g h, atunci
f h, ceea ce arata ca relat ia este tranzitiva.

Intr-adevar, e T(I
1
, I
2
), funct ia care realizeaza echivalent a drumurilor f si g, iar T(I
2
, I
3
), funct ia
care realizeaza echivalent a drumurilor g si h. Atunci, avem:
f (t) = g((t)), t I
1
; g(s) = h((s)), s I
2
,
din care deducem
f (t) = h(((t))), t I
1
,
ceea ce arata ca funct ia T(I
1
, I
3
) realizeaza echivalent a ntre drumurile f si h deoarece este o
biject ie strict crescatoare de la I
1
la I
3
, derivabila, cu derivata continua si diferita de zero.
Observat ia 5.8.7. Orice drum neted n IR
m
de forma f T(I, IR
m
) este echivalent cu el nsusi, f f , ceea
ce arat a ca este o relat ie reexiva n mult imea drumurilor n IR
m
.
Observat ia 5.8.8. Drumurile netede n IR
m
, f T(I, IR
m
) si g T(J, IR
m
), echivalente si cu aceeasi orientare,
au aceeasi traiectorie, adic a f (I) = g(J).
Relat ia ind reexiva, simetrica si tranzitiva este o relat ie de echivalent a n mult imea drumurilor netede
n IR
m
. Faptul ca biject ia care realizeaza echivalent a este strict crescatoare, corespunde intuitiv parcurgerii
celor doua hodografe n acelasi sens, ceea ce justica folosirea cuvintelor cu aceeasi orientare n Denit ia 5.8.10.
Se stie ca o relat ie de echivalent a pe o mult ime (aici mult imea drumurilor netede n IR
m
) mparte acea
mult ime n clase de echivalent a. Doua drumuri netede f T(I, IR
m
) si g T(J, IR
m
) apart in aceleiasi clase de
echivalent a daca f g. Aceasta situat ie conduce n mod natural la urmatoarea denmit ie.
Denit ia 5.8.11. Se numeste curba neteda n IR
m
o clasa de echivalent a a relat iei de echivalent a n
mult imea drumurilor n IR
m
.
Observat ia 5.8.9. Drumurile din Exemplul 5.8.3 si Exemplul 5.8.4 sunt netede, cu aceeasi orientare si echiva-
lente. Ele denesc una si aceeasi curba si anume semicercul superior din cercul cu centrul n origine si raza
egala cu unitatea.
276 Ion Craciun
Denit ia 5.8.12. Data o curba neteda n IR
m
, adica o clasa de echivalent a n mult imea drumurilor netede cu
aceeasi orientare n IR
m
, daca f T(I, IR
m
) este un drum oarecare din aceasta clas a, atunci (5.73) se numesc
ecuat iile parametrice ale curbei, iar (5.74) este ecuat ia vectoriala a curbei respective.
Un punct oarecare apart inand imaginii f (I) se numeste punct regulat, sau punct ordinar.
Unei curbe netede i se spune si arc neted. Curba data n IR
m
se numeste neteda pe port iuni daca oricare
din drumurile ce denesc clasa de echivalent a din Denit ia 5.8.11 este o juxtapunere de drumuri netede.
Cand m = 2 curba corespunzatoare se numeste curba n plan, iar dac a m = 3 curba se numeste curba n
spat iu.
Toate celelalte not iuni caracteristice drumurilor n IR
m
se transmit curbelor n IR
m
. De exemplu, extremitat ile
unei curbe n IR
m
sunt extremitat ile oricarui drum din clasa corespunzatoare de echivalent a.
O curba n IR
m
se noteaza e cu una din literele alfabetului grec sau latin, eventual ancata de paranteze,
de exemplu (C) sau (), e precizndui extremitat ile ntre doua paranteze, de exemplu (AB).

In ncheiere, prezentam unele not iuni caracteristice curbelor n plan si curbelor n spat iu.
Daca I este un interval de timp si f = (f
1
, f
2
, f
3
) T(I, IR
3
) este un drum neted, atunci r = f (t) =
f
1
(t)i +f
2
(t)j +f
3
(t)k reprezinta pozit ia la momentul t I a unui punct material n miscare dupa legea f , iar
f (I) este traiectoria particulei.
Daca f C
2
(I), atunci f

(t) si f

(t) reprezinta respectiv vectorul viteza si vectorul accelerat ie ale particulei


la momentul t.
Scalarii nenegativi |f

(t)| si |f

(t)| se numesc corespunzator viteza si accelerat ia la momentul t ale particulei


materiale n miscare dupa legea f .
Semnicat ia mecanica a condit iei de regularitate f

(t) ,= 0, t I, consta n aceea ca particula materiala, n


miscarea ei, nu are momente de repaos.
A da o curba parametrizata n spat iu (planul Oxy) nseamna a considera un drum parametrizat
f = (f
1
, f
2
, f
3
) T(I, IR
3
) (f = (f
1
, f
2
) T(I, IR
2
))
care face ca oricarui t I sa-i corespund a punctul
(x(t), y(t), z(t)) ((x(t), y(t)))
al carui vector de pozit ie este
r(t) = f (t) = f
1
(t)i +f
2
(t)j +f
3
(t)k
(r(t) = f (t) = f
1
(t)i +f
2
(t)j)).

In acest caz
r = f
1
(t)i +f
2
(t)j +f
3
(t)k, t I (respectiv, r = f
1
(t)i +f
2
(t)j, t I)
se numeste ecuat ia vectoriala a curbei n spat iu (respectiv, n plan).
Denit ia 5.8.13. Daca
r : [a, b] IR
3
(r : [a, b] IR
2
)
este un drum neted, sau neted pe port iuni n IR
3
(IR
2
), atunci numarul real pozitiv
L =
_
b
a
| r(t)|dt, (5.80)
unde
| r(t)| =
_
( x(t))
2
+ ( y(t))
2
+ ( z(t))
2
_
| r(t)| =
_
( x(t))
2
+ ( y(t))
2
_
,
se numeste lungimea drumului, sau lungimea arcului de curb a care are ca reprezentant drumul considerat.

In aceste condit ii, drumul considerat se numeste recticabil, iar curba considerata este numita recticabila.
Capitolul 5. Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de variabila reala 277
Fixand t
0
I = [a, b], pentru orice t > t
0
se deneste lungimea s(t) a arcului de curba (C) care are ca
reprezentant restrict ia unui drum al clasei de echivalent a la segmentul [t
0
, t]. Daca curba (C) este recticabila,
atunci lungimea s(t) a port iunii din curba (C), corespunzatoare segmentului [t
0
, t] [a, b], este data de
s(t) =
_
t
t0
| r()|d, t [t
0
, b]. (5.81)
Punctul t
0
se numeste origine de arc si, de regula, se ia t
0
= a.
Folosind proprietat ile integralelor denite, deducem
s(t) = | r(t)| =
_
( x(t))
2
+ ( y(t))
2
+ ( z(t))
2
n cazul curbelor n spat iu si
s(t) = | r(t)| =
_
( x(t))
2
+ ( y(t))
2
pentru cazul cand curba este situata n planul xOy.
Deoarece s T([a, b], [0, L]) are proprietatea s(t) > 0, t [a, b], rezulta ca s = s(t) este funct ie strict
crescatoare.
Prin urmare, t
1
: [0, L] [a, b], funct ia inversa acesteia, poate juca rolul funct iei din Denit ia 5.8.10.
Aceasta arat a ca drumurile:
r = f t
1
T([0, L], IR
3
); r = f t
1
T([0, L], IR
2
)
sunt echivalente respectiv cu drumurile:
f T([a, b], IR
3
); f T([a, b], IR
2
),
deci reprezinta aceeasi curba (C).

In aceasta noua parametrizare, numita parametrizarea naturala a curbei (C), s se numeste parametru natural.
Denit ia 5.8.14. Diferent iala ds = s

(t)dt a funct iei denita n (5.81) se numeste element de arc.


Daca drumul neted, sau arcul de curba neteda () este n spat iu, atunci
ds = |dr| =
_
dx
2
+dy
2
+dz
2
,
iar daca acestea sunt n planul xOy, elementul de arc este
ds = |dr| =
_
dx
2
+dy
2
.

In aceste relat ii dx, dy, dz sunt diferent ialele funct iilor coordonate ale funct iei vectoriale de variabila reala care
deneste drumul sau arcul de curba ().
Convenim ca punctul M al curbei corespunzator valorii t a parametrului sa se noteze prin M(t), n aceasta
situat ie t numinduse coordonata curbilinie a punctului M de pe curba.
Denit ia 5.8.15. Se numeste versorul tangentei n punctul M(t) al curbei netede (), de ecuat ie vectoriala
(5.76) n cazul m = 3 si de ecuat ie vectoriala (5.75) n cazul m = 2, versorul (t) al vectorului r(t) = f

(t),
adica:
(t) =
r(t)
| r(t)|
=
1
_
( x(t))
2
+ ( y(t))
2
+ ( z(t))
2
( x(t)i + y(t)j + z(t)k); (5.82)
(t) =
r(t)
| r(t)|
=
1
_
( x(t))
2
+ ( y(t))
2
( x(t)i + y(t)j). (5.83)
278 Ion Craciun
Se vede imediat ca (t) = r(t)
1
| r(t)|
=
dr
dt

dt
ds
=
dr
ds
.
Alt i versori important i ai unei curbe (C) sunt introdusi mai jos.
Daca notam cu (t) unghiul dintre versorul i al axei Ox si versorul (t), atunci versorul tangentei si cel al
normalei n punctul curent al unei curbe netede din planul xOy, corespunzator valorii t a parametrului, sunt
dat i de
(t) = cos (t)i + sin (t)j, n(t) = sin (t)i + cos (t)j. (5.84)
Daca folosim (5.83), constatam ca
cos (t) =
x(t)
_
( x(t))
2
+ y(t))
2
, sin (t) =
y(t)
_
( x(t))
2
+ y(t))
2
.
Denit ia 5.8.16. Versorul vectorului
d
2
r
ds
2
se numeste versorul normalei principale n punctul M(t) al
curbei netede n spat iu de ecuat ie vectoriala (5.76).
Versorul normalei principale, notat cu (t), este
(t) =
1
|
d
2
r
ds
2
|
d
2
r
ds
2
=
1
|
d
ds
|
d
ds
. (5.85)
Denit ia 5.8.17. Versorul (t),
(t) = (t) (t), (5.86)
se numeste versorul binormalei n M(t) la curba de ecuat ie vectorial a (5.76).
Denit ia 5.8.18. Triedrul (t), (t), (t), unde versorii (t), (t), (t) sunt dat i corespunzator de (5.82),
(5.85), (5.86), se numeste triedrul lui Frenet
3
n punctul M(t) al curbei n spat iu de ecuat ie vectoriala (5.76).
Ansamblul
M(t); (t), (t), (t)
se numeste reper Frenet, sau reper local n punctul M(t).

In cazul curbei a carei imagine este situata n planul xOy, reperul Frenet n M(t) este M(t); (t), n(t)
unde (t) si n(t) sunt dat i n (5.84).
Cand parametrul t parcurge intervalul I = [a, b], punctul M(t) corespunzator descrie traiectoria curbei,
iar triedrul Frenet se misca odata cu punctul M(t). Se pot stabili formule care sa indice viteza de variat ie
a versorilor triedrului Frenet n raport cu arcul traiectoriei. Mai precis, se demonstreaza existent a funct iilor
pozitive R T([a, b]) si T T([a, b]), numite raza de curbura si respectiv raza de torsiune a curbei, astfel ncat
sa aiba loc egalitat ile
_

_
d
ds
=
1
R
,
d
ds
=
1
R
+
1
T
,
d
ds
=
1
T
.
3
Frenet, Jean Frederic (18161900), matematician francez.
Capitolul 5. Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de variabila reala 279
Aceste egalitat i se numesc formulele lui Frenet pentru o curba n spat iu.
Inversa razei de curbura se numeste curbura curbei considerate, iar inversa razei de torsiune se numeste
torsiunea curbei considerate. Curbura unei drepte n orice punct al ei este egala cu zero, iar torsiunea n orice
punct al unei curbe situate ntrun plan este , de asemenea, egala cu zero.
Raza de curbura masoara abaterea curbei de la linia dreapta (care are raza de curbura egala cu ), iar T
masoara abaterea curbei de la planul determinat de punctul M(t) si versorii (t) si (t), numit planul osculator
n M(t). Raza de torsiune a unei curbe plane este T = .

In cazul unei curbe n plan, a carei traiectorie se aa n planul xOy, formulele lui Frenet devin
_

_
d
ds
=
1
R
n,
dn
ds
=
1
R
.
Exercit iul 5.8.2. Sa se arate ca imaginea drumului parametrizat
r : [0, 1] IR
3
, r(t) = (t + 1)i + (t
2
+ 2)j + (3t
2
+ 1)k
este situata ntrun plan si sa se calculeze lungimea curbei (C) denita de acest drum.
Solut ie. Ecuat iile parametrice ale drumului sunt
_

_
x = t + 1,
y = t
2
+ 2,
z = 3t
2
+ 1, t [0, 1].
Eliminarea parametrului t din ultimele doua ecuat ii conduce la 3y z 5 = 0, care este ecuat ia unui plan
paralel cu axa Ox. Asadar, un punct curent M(x, y, z) de pe drumul dat sau de pe curba (C) verica ecuat ia
planului de mai sus.

In aceasta situat ie spunem ca drumul este plan, iar curba (C) corespunzatoare este o curba
plana.
Lungimea curbei (C) este L =
_
1
0
_
( x(t))
2
+ ( y(t))
2
+ ( z(t))
2
dt =
_
1
0
_
1 + 40t
2
dt. Efectuand schimbarea
de variabila u = 2t

10, rezulta ca lungimea curbei (C) este L =


1
2

10
_
2

10
0
_
1 +u
2
du.
O primitiva a funct iei u

1 +u
2
este
u
2
_
1 +u
2
+
1
2
ln [u +
_
1 +u
2
[,
deci L =

41
2
+

10
40
ln (2

10 +

41).
Exercit iul 5.8.3. Sa se scrie ecuat ia tangentei (T) n punctul M
0
(1, 1, 1) la curba
f T(IR, IR
3
), f (t) = t i +t
2
j +t
2
k, t IR.
Solut ie. Punctul M
0
corespunde valorii t
0
= 1 a parametrului t. Avem:
f

(t) = r(t) = i + 2tj + 2tk; f

(t
0
) = r(t
0
) = r(1) = i + 2j + 2k.
280 Ion Craciun
Ecuat ia vectoriala a tangentei (T) n punctul M
0
la curba data este
(T) : r = f (t
0
) +sf

(t
0
), s IR,
unde
f (t
0
) = i +j+k.
Ecuat iile parametrice ale aceleiasi tangente sunt:
(T) :
_

_
x = 1 +s,
y = 1 + 2s,
z = 1 + 2s, s IR.
Eliminarea parametrului s conduce la ecuat iile canonice ale tangentei
(T) :
x 1
1
=
y 1
2
=
z 1
2
.
Exercit iul 5.8.4. Sa se gaseasca vectorul viteza, vectorul accelerat ie, viteza si accelerat ia la momentul t ale
particulei materiale M(t) n miscare dupa legea f T(IR
+
, IR
3
), f = (t
2
+ 3, t, t
2
).
Solut ie. Vectorul viteza la momentul t este f

(t) = 2ti + j 2tk pe cand viteza la acelasi moment este


|f

(t)| =

1 + 8t
2
. Vectorul accelerat ie este constant si are expresia analitica f

(t) = 2i 2k, iar accelerat ia


este |f

(t)| =

4 + 4 = 2

2.
Exercit iul 5.8.5. Sa se determine lungimea unei bucle din elicea circulara de pas constant.
Solut ie. Ecuat iile elicei circulare de pas constant au fost deduse n Exemplul 5.8.7. Folosind (5.80), gasim
L =
_
2
0
| r(t)|dt =
_
2
0
_
R
2
+h
2
dt = 2
_
R
2
+h
2
.
Exercit iul 5.8.6. Sa se determine parametrizarea naturala a curbei
r =

2 cos
2
ti +

2 sin
2
tj + sin 2tk, t
_
0,

2
_
.
Solut ie. Avem: r(t) = 2

2 sin t cos ti + 2

2 sin t cos tj + 2 cos 2tk; | r(t)| = 2, de unde gasim ds = 2dt,


deci s = 2t +C.
Daca presupunem ca originea de arc pe curba este t = 0, constanta C are valoare nula, deci s = 2t, de unde
deducem t =
s
2
si parametrizarea natural a este
r =

2 cos
2
s
2
i +

2 sin
2
s
2
j + sin sk, s [0, ].
Capitolul 5. Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de variabila reala 281
5.9 Formula lui Taylor pentru o funct ie reala de o variabila reala.
Aplicat ii la studiul local al funct iilor
Rezultatele stabilite n Sect iunea 5.7 ram an valabile si n cazul m = 1.

In plus, avem
Teorema 5.9.1. Daca f C
N
(I) si funct ia f
(N)
este derivabila n interiorul intervalului real I, atunci t I
si t
0
I exista
N
(0, 1) astfel nc at
f(t) =
N

k=0
f
(k)
(t
0
)
k!
(t t
0
)
k
+
(t
N
)
Np+1
f
(N+1)
(
N
)
pN!
(t t
0
)
p
, (5.87)
unde p este un numar pozitiv, iar
N
= t
0
+
N
(t t
0
).
Demonstrat ie. Alegem la tamplare numarul real pozitiv p si introducem funct iile:
: I IR, () = f(t)
N

k=0
f
(k)
()
k!
(t )
k
, I; (5.88)
: I IR, () = (t )
p
, I. (5.89)
Funct iile introduse sunt derivabile pe

I si:

() =
f
(N+1)
()
N!
(t )
N
;

() = p(t )
p1
,

I .
(5.90)
(5.91)

In plus, avem

() ,= 0, = t
0
+(t t
0
), (0, 1).
Din cele deduse mai sus constatam ca restrict iile funct iilor si la compactul [t
0
, t], sau [t, t
0
] satisfac
ipotezele teoremei lui Cauchy pentru funct ii derivabile [19, p. 289], deci exista
N
= t
0
+
N
(t t
0
), cu
0 <
N
< 1, astfel ncat
(t) (t
0
)
(t) (t
0
)
=

(
N
)

(
N
)
. (5.92)
Din (5.88) si (5.89) observam ca
(t) = (t) = 0.
Utilizand aceste relat ii si (5.88) (5.91) n (5.92), obt inem
f(t)
N

k=0
f
(k)
(t
0
)
k!
(t t
0
)
k
(t t
0
)
p
=
f
(N+1)
(
N
)(t
N
)
Np+1
pN!
,
de unde se deduce (5.87). q.e.d.
Egalitatea (5.87) este cunoscuta sub numele de formula lui Taylor pentru o funct ie reala de variabila reala
cu restul de ordin N sub forma lui Schlomilch
4
Roche
5
.
4
Schl omilch, Oskar (18231901), matematician german.
5
Roche, Jean n. 1901, matematician francez.
282 Ion Craciun
Din
N
= t
0
+
N
(t t
0
) rezulta t
N
= (1
N
)(t t
0
) si formula lui Taylor se scrie n forma
f(t) =
N

k=0
f
(k)
(t
0
)
k!
(t t
0
)
k
+
(1
N
)
Np+1
f
(N+1)
(
N
))
pN!
(t t
0
)
N+1
. (5.93)
Daca n (5.93) luam p = 1, obt inem
f(t) =
N

k=0
f
(k)
(t
0
)
k!
(t t
0
)
k
+
(1
N
)
N
f
(N+1)
(
N
))
N!
(t t
0
)
N+1
. (5.94)
Aceasta relat ie se numeste formula lui Taylor pentru funct ia f T(I) cu rest de ordin N sub forma lui Cauchy.
sub forma lui Cauchy
Daca n (5.93) dam lui p valoarea p = N + 1, atunci (5.93) devine
f(t) =
N

k=0
f
(k)
(t
0
)
k!
(t t
0
)
k
+
f
(N+1)
(t
0
+
N
(t t
0
))
(N + 1)!
(t t
0
)
N+1
, (5.95)
cunoscuta sub numele de formula lui Taylor pentru funct ia f T(I) cu rest de ordin N sub forma lui Lagrange
6
.
De asemenea, putem demonstra prin induct ie matematica dupa N ca are loc egalitatea
f(t) =
N

k=0
f
(k)
(t
0
)
k!
(t t
0
)
k
+
_
x
t0
f
(N+1)
(u)
(x u)
N
N!
du (5.96)
numita formula lui Taylor pentru funct ia reala f T(I) cu restul integral de ordin N.
Daca intervalul I cont ine originea si consideram t
0
= 0, atunci formulele (5.87), (5.93) (5.96), n care
t
0
= 0, devin formulele Mac Laurin
7
cu rest de ordin N respectiv n forma lui SchlomilchRoche, n forma lui
Cauchy, n forma lui Lagrange si sub forma de integral a. De exemplu, formula lui Mac Laurin cu restul sub
forma lui Lagrange este
f(t) =
N

k=0
f
(k)
(0)
k!
t
k
+
f
(N+1)
(
N
t)
(N + 1)!
t
N+1
. (5.97)
T inand cont de relat iile:
f
(k)
(t
0
)(t t
0
)
k
= d
k
f(t
0
; t t
0
, t t
0
, ..., t t
0
. .
k ori
); f
(k)
(0)t
k
= d
k
f(0; t, t, ..., t
. .
k ori
)
constatam c a formulele (5.95) si (5.97) pot scrise n forma diferent iala:
f(t) = f(t
0
) +
N

k=1
1
k!
d
k
f(t
0
; t t
0
, t t
0
, ..., t t
0
. .
k ori
)+
+
1
(N + 1)!
d
N+1
f(
N
; t t
0
, t t
0
, ..., t t
0
. .
N+1 ori
);
6
Lagrange, JosephLouis (1736 - 1813), matematician, mecanician si astronom, nascut n Torino, provincia Piemont din Italia.
A trait o parte a viet ii n Prusia si o alta n Frant a. A adus contribut ii semnicative n toate domeniile analizei matematice,
teoriei numerelor, mecanicii clasice si mecanicii ceresti. La recomandarea lui Euler si DAlembert, n 1766 Lagrange ia succedat
lui Euler la conducerea sect iei de matematici a Academiei de Stiint e a Prusiei din Berlin, post n care a activat timp de 20 de ani
efectuand un mare volum de munca si castigand c ateva premii ale Academiei de Stiint e a Frant ei. Tratatul lui Lagrange asupra
mecanicii analitice (Mecanica Analitica, a 4a Edit ie, 2 Volume, Editura GauthierVillars, Paris, 18881889), scris n Berlin si
publicat prima data n 1788, ofera cel mai cuprinz ator studiu al mecanicii clasice de la Newton, constituind totodat a fundamentul
pentru dezvoltarea zicii matematice din secolul 19.

In 1787, la v arsta de 51 de ani, se muta de la Berlin n Frant a, devine membru
al Academiei de Stiint e a Frant ei si ramane n Frant a pana la sfarsitul viet ii. Prin urmare, Lagrange este considerat deopotriva
om de stiint a francez si italian. Lagrange a supraviet uit Revolut iei din Frant a si a devenit primul profesor de analiza matematic a
a Scolii Politehnice din Paris nca de la deschiderea sa din 1794. Napoleon ia acordat lui Lagrange Legiunea de Onoare si la
nobilat in 1808 cu titlul de Conte al Imperiului. Este nmormantat n Panteon si numele sau apare printre cele 72 de personalitat i
ale caror nume sunt inscript ionate pe Turnul Eiel.
7
Mac Laurin, Colin (16981746), matematician scot ian.
Capitolul 5. Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de variabila reala 283
f(t) = f(0) +
N

k=1
1
k!
d
k
f(0; t, t, ..., t
. .
k ori
) +
1
(N + 1)!
d
N+1
f(
N
t; t, t, ..., t
. .
N+1 ori
).
Daca avemn vedere ca tt
0
= t este o crestere a variabilei independenten t
0
, iar f(t)f(t
0
) = f(t
0
; t)
este cresterea funct iei f n t
0
corespunzatoare cresterii t a variabilei independente, atunci formula (5.95) se
poate scrie n forma echivalenta
f(t
0
; t) =
N

k=1
f
(k)
(t
0
)
k!
(t)
k
+
f
(N+1)
(
N
))
(N + 1)!
(t)
N+1
,
unde
N
= t
0
+
N
t, iar
N
(0, 1).
Exercit iul 5.9.1. Sa se scrie formula lui Mac Laurin cu restul de ordin 2n sub forma lui Lagrange pentru
funct ia f T(IR), f(t) = sin t.
Solut ie. Prin induct ie, se demonstreaza ca derivata de ordinul k a funct iei este
f
(k)
(t) = sin
_
t +k

2
_
, t IR, k IN,
din care deducem f
(2m)
(0) = 0, f
(2m+1)
(0) = (1)
m
, m IN.

Inlocuind aceste rezultate n relat ia
f(t) = f(0) +
f

(0)
1!
t +
f

(0)
2!
t
2
+... +
f
(2n)
(0)
(2n)!
t
2n
+
f
(2n+1)
(
2n
)
(2n + 1)!
t
2n+1
,
obt inuta din (5.97) n care N = 2n si 0 <
2n
< 1, deducem ca pentru funct ia f(t) = sin t formula lui Mac
Laurin cu restul de ordin 2n sub forma lui Lagrange este
sin t =
n

k=1
(1)
k1
(2k 1)!
t
2k1
+
(1)
n
(2n + 1)!
t
2n+1
cos(
2n
t).
Exercit iul 5.9.2. Sa se scrie formula lui Mac Laurin cu restul de ordin n sub forma lui Lagrange pentru funct ia
f T(IR), f(t) = e
t
, t IR.
Solut ie. Avem f
(k)
(t) = e
t
, t IR, k IN. Atunci, considerand n (5.97) ca f(t) = e
t
si N = n, obt inem
e
t
=
n

k=0
1
k!
t
k
+
e
nt
(n + 1)!
t
n+1
, t IR,
n
(0, 1).
Exercit iul 5.9.3. Sa se scrie formulele lui Mac Laurin cu resturile de ordin n sub forma lui Lagrange si al lui
Cauchy pentru funct ia f : (1, +) IR, f(t) = ln(1 +t).
284 Ion Craciun
Solut ie.

In acest exercit iu f(0) = 0 si f
(k)
(0) = (1)
k1
(k 1)! pentru k IN

. Restul de ordin n sub


forma lui Lagrange este R
n
= (1)
n
t
n+1
(n + 1)(1 +
n
t)
n+1
, 0 <
n
< 1, iar cel al lui Cauchy este R
n
=
(1)
n
_
1
n
1 +
n
t
_
n
t
n+1
1 +
n
t
,
n
(0, 1). Prin urmare, cele doua formule ale lui Mac Laurin sunt:
ln(1 +t) =
n

k=1
(1)
k1
k
t
k
+ (1)
n
t
n+1
(n + 1)(1 +
n
t)
n+1
, t (1, +);
ln(1 +t) =
n

k=1
(1)
k1
k
t
k
+ (1)
n
_
1
n
1 +
n
t
_
n
t
n+1
1 +
n
t
, t (1, +).
Exercit iul 5.9.4. Sa se scrie formula lui Mac Laurin cu rest de ordin n sub forma lui Lagrange si sub forma
lui Cauchy pentru funct ia binomial a f T
_
(1, +)
_
, f(t) = (1 +t)

, IR.
Solut ie. Derivatele de ordin superior ale funct iei f sunt
f
(k)
(t) = ( 1)...( k + 1)(1 +t)
k
, k IN

,
iar valorile acestora n origine sunt f
(k)
(0) = ( 1) ... ( k + 1).
Daca la aceste rezultate adaugam si expresia derivatei de ordinul n + 1 a funct iei calculata n punctul
n
t,
unde 0 <
n
< 1, rezulta ca formula lui Mac Laurin pentru funct ia f(t) = ln (1 +t) este
(1 +t)

= 1 +
n

k=1
( 1)...( k + 1)
k!
t
k
+R
n
, t > 1,
unde R
n
este restul de ordin n.
Pentru aceasta funct ie, restul de ordin n sub forma lui Lagrange este
R
n
=
( 1)...( n)
(n + 1)!
(1 +
n
t)
n1
t
n+1
, 0 <
n
< 1,
iar daca R
n
este restul sub forma lui Cauchy, atunci
R
n
=
( 1)...( n)
n!
(1
n
)
n
(1 +
n
t)
n1
t
n+1
.
Observat ia 5.9.1.

In cazul N = 0, formula lui Taylor (5.96) cu restul sub forma lui Lagrange devine
f(t) f(t
0
) = (t t
0
)f

(
0
),
0
= t
0
+
0
(t t
0
), 0 <
0
< 1,
adica formula cresterilor nite (teorema lui Lagrange) pentru funct ia reala f de variabila reala t.
Observat ia 5.9.2.

In ecare din formulele (5.93) (5.96) restul de ordin n este de forma
R
n
(t; t
0
, f) = o([t t
0
[
N
), t t
0
.
Atunci, oricare din aceste patru formule se scrie sub forma echivalenta
f(t) =
N

k=0
f
(k)
(t
0
)
k!
(t t
0
)
k
+o([t t
0
[
N
), t t
0
. (5.98)
Capitolul 5. Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de variabila reala 285
Observat ia 5.9.3. Daca t inem cont de faptul ca o([t t
0
[
N
) = (t)[t t
0
[
N
, N IN

, unde funct ia (t) are


proprietatea lim
tt0=0
(t) = (0) = 0, atunci relat ia (5.98), n cazul N = 1, devine
f(t) = f(t
0
) +f

(t
0
)(t t
0
) +(t)[t t
0
[, t I
si este aceeasi cu egalitatea din denit ia diferent iabilitat ii ntrun punct a unei funct ii reale de o variabila reala.

In ncheierea acestei sect iuni prezentam unele aplicat ii ale formulelor lui Taylor la studiul local al funct iilor
reale de variabila reala.
5.9.1 Tabelarea funct iilor
Exercit iul 5.9.5. Sa se calculeze sin 33
0
cu o aproximat ie mai mica decat 10
6
.
Solut ie. Scriem formula lui Taylor pentru funct ia f(t) = sin t, n care pentru t
0
si t luam valorile t
0
=

6
si
t =

6
+

60
= 33
0
, iar R
n
, restul de ordinul n, este cel sub forma lui Lagrange. Avem
sin 33
0
= P
n
+R
n
,
unde P
n
este polinomul Taylor corespunz ator.
Determinam valoarea lui n astfel ncat [R
n
[ 10
6
.
T inand cont de expresia restului de ordinul n sub forma lui Lagrange
R
n
=
1
(n + 1)!
_

60
_
n+1
sin
_

6
+
n

60
+ (n + 1)

2
_
,
prin ncercari directe constatam ca n 3.
Atunci, formula lui Taylor cu restul de ordinul trei conduce la aproximarile
sin 33
0

1
2
+

60

3
2


2
2 60
2
1
2


3

3
12 60
3
0, 54464.
Tabelarea valorilor funct iilor trigonometrice si ale funct iei logaritmice se bazeaza pe formula lui Taylor.
Aplicand procedeul din Exercit iul 5.9.5, putem determina valori aproximative ale oricarei funct ii f C
n
(I).
Operat iile care se efectueaza pentru obt inerea valorilor aproximative ind iterative, exista posibilitatea pro-
gramarii calculelor si determinarea lor cu ajutorul computerului.
5.9.2 Convexitatea funct iilor
Cu ajutorul formulei lui Taylor cu rest de ordin 1 sub forma lui Lagrange se pot stabili condit ii necesare pentru
convexitatea, sau concavitatea curbelor y = f(x), x I IR, f T(I), f C
2
(I).
Denit ia 5.9.1. Funct ia f T(I) se numeste convexa n vecinatatea V 1(t
0
), V I, unde t
0

I , daca
gracul restrict iei f
/V
este situat deasupra tangentei la grac n punctul M
0
(t
0
, f(t
0
)), adica
f(t) f(t
0
) +f

(t
0
)(t t
0
), t V. (5.99)
286 Ion Craciun
Scriind formula lui Taylor n vecinatatea V 1(t
0
), t
0

I , cu restul de ordin 1 sub forma lui Lagrange,


f(t) = f(t
0
) +f

(t
0
)(t t
0
) +
1
2
f

(
1
)(t t
0
)
2
, (5.100)
din (5.99) si (5.100), deducem f

(
1
) 0,
1
= t
0
+
1
(t t
0
), 0 <
1
< 1.
Prin urmare, o condit ie necesara ca funct ia f C
2
(I) sa e convexa este
f

(t) 0, t I.
Denit ia 5.9.2. Funct ia f T(I) se numeste concava pe vecinatatea V 1(t
0
), V I, t
0

I , daca gracul
funct iei f
/V
este situat sub tangenta la grac n punctul M
0
(t
0
, f(t
0
)), adica
f(t) f(t
0
) +f

(t
0
)(t t
0
), t V
Procedand analog, deducem ca o condit ie necesara ca f C
2
(I) sa e funct ie concava este
f

(t) 0, t V I.
5.9.3 Contactul de ordin n a doua curbe plane
Fie funct iile reale de variabila reala f, g C
n+1
([a, b]), [a, b] IR si t
0
[a, b].
Denit ia 5.9.3. Curbele plane:
(C
1
) : x = f(t), t [a, b]; (C
2
) : x = g(t), t [a, b]
au un contact de ordin cel put in n n M
0
(t
0
, x
0
) daca sunt ndeplinite condit iile
f(t
0
) = g(t
0
) = x
0
, f

(t
0
) = g

(t
0
), ..., f
(n)
(t
0
) = g
(n)
(t
0
).
Daca, n plus, f
(n+1)
(t
0
) ,= g
(n+1)
(t
0
), contactul este de ordinul n.
Observat ia 5.9.4. Daca (C
1
) si (C
2
) au contact de ordin cel put in n n punctul M
0
, atunci funct iile f si g au
acelasi polinom Taylor de grad n centrat n t
0
.
Denit ia 5.9.4. Fie curba (C) : x = f(t), t I, f C
2
(I), t
0
I pentru care f

(t
0
) ,= 0 si M
0
(C)
punctul corespunzator valorii t
0
.
Cercul care trece prin punctul M
0
(t
0
, f(t
0
)) si are contact de ordinul cel put in 2 cu (C) n punctul M
0
se
numeste cercul osculator al curbei (C) n punctul M
0
. Centrul cercului osculator se numeste centru de
curbura, iar raza sa se numeste raza de curbura a curbei (C) n M
0
. Inversa razei de curbura se numeste
curbura n M
0
a curbei (C).
Capitolul 5. Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de variabila reala 287
Determinarea cercului osculator n M
0
(C) presupune aarea numerelor reale , si R > 0 cu proprietatea
ca cercul de ecuat ie (t )
2
+ (x )
2
R
2
= 0 are un contact de ordinul cel put in 2 n M
0
cu curba (C).

In cazul cercului osculator, contactul de cel put in ordinul 2 al acestuia cu curba (C) de ecuat ie x = f(t)
n punctul t
0
nu se ncadreaza n Denit ia 5.9.3.

In acest caz, condit iile de contact se rezuma la anularea n
punctul t
0
a funct iei (t) = F(t, f(t)) si a primelor doua derivate ale sale, unde F(t, x) este membrul ntai din
ecuat ia cercului osculator.
Impunerea condit iilor de contact de ordin cel put in 2 conduce la sistemul
_

_
F(t
0
, f(t
0
)) = 0
F
t
(t
0
, f(t
0
)) +
F
x
(t
0
, f(t
0
))f

(t
0
) = 0

2
F
t
2
(t
0
, f(t
0
)) + 2

2
F
tx
(t
0
, f(t
0
))f

(t
0
) +

2
F
x
2
(t
0
, f(t
0
))(f

(t
0
))
2
+
F
x
(t
0
, f(t
0
))f

(t
0
) = 0,
unde F(t, x) = (t )
2
+ (x )
2
R
2
.
Dupa nlocuirea lui F si a derivatelor sale, sistemul devine
_

_
(t
0
)
2
+ (f(t
0
) )
2
R
2
= 0
t
0
+ (f(t
0
) )f

(t
0
) = 0
1 + (f

(t
0
))
2
+ (f(t
0
) )f

(t
0
) = 0.
Rezolvand acest sistem gasim ca expresiile celor trei numere care denesc cercul osculator sunt
_

_
= t
0

1 + (f

(t
0
))
2
f

(t
0
)
f

(t
0
)
= f(t
0
) +
1 + (f

(t
0
))
2
f

(t
0
)
R =
(1 + (f

(t
0
))
2
)
3
2
[f

(t
0
)[
.
Numerele reale si sunt coordonatele centrului de curbura, iar numarul pozitiv R este raza de curbura.
Daca f C
2
(I) si t
0

I, atunci ntro vecinatate V 1(t


0
) avem aproximarea liniara
f(t)

= f(t
0
) +
t t
0
1!
f

(t
0
) = P
1
(t; t
0
, f)
si aproximarea patratica
f(t)

= f(t
0
) +
t t
0
1!
f

(t
0
) +
(t t
0
)
2
2!
f

(t
0
) = P
2
(t; t
0
, f).
Aproximarea liniara reprezinta dreapta care are contact de ordin cel put in 1 cu curba (C) n punctul
M
0
(t
0
, f(t
0
)), adica tangenta (T) n punctul M
0
la curba (C).
Aproximarea patratica este o parabola cu varful n punctul M
0
si axa de simetrie normala n M
0
la curba
(C). Aceasta parabola are contact de ordin cel put in 2 cu (C) n M
0
.
Aproximarile P
1
(t; t
0
, f) si P
2
(t; t
0
, f) sunt polinoamele Taylor de gradul 1 si respectiv de gradul 2 ale funct iei
f, ambele centrate n punctul t
0
I.
Astfel, am dat interpretari polinoamelor Taylor de gradele 1 si 2, asociate funct iei f si centrate n t
0
.
Observat ia 5.9.5. Curbele (C
1
) si (C
2
) au contact de ordin cel put in 1 n punctul M
0
(t
0
, x
0
), unde x
0
=
f(t
0
) = g(t
0
), daca si numai daca au n punctul comun M
0
aceeasi tangenta (T). Curbele au contact de ordin
cel put in 2 n t
0
daca si numai daca au aceeasi curbura n punctul M
0
.
Daca cele doua curbe aun punctul M
0
un contact de ordin cel put in 2, atunci centrul C
0
al cercului osculator
se aa pe normala comuna (N) n M
0
, iar distant a d(C
0
, M) este raza de curbura n punctul M
0
.
288 Ion Craciun
5.9.4 Natura punctelor de extrem ale unei funct ii reale de o variabila reala
Fie funct ia reala de variabila reala f T(I) denita pe intervalul I IR si t
0
I.
Denit ia 5.9.5. Punctul t
0
se numeste punct de extrem al funct iei f daca exista o vecin atate V 1(t
0
)
astfel nc at diferent a f(t) f(t
0
) sa pastreze semn constant pe mult imea I V.
Conform Teoremei lui Fermat pentru o funct ie reala de variabila reala [18, p. 272], daca funct ia f este
derivabila n t
0

I si daca t
0
este punct de extrem, atunci f

(t
0
) = 0.
Sa presupunem ca f C
n
(I), n 2, si ca t
0

I este astfel ncat


f

(t
0
) = ... = f
(n1)
(t
0
) = 0, f
(n)
(t
0
) ,= 0, n 2.
Se pune problema daca un astfel de punct t
0

I este sau nu punct de extrem al funct iei f.



In acest scop,
utilizam formula lui Taylor pentru funct ia f, n vecinatatea punctului t
0
, cu restul de ordin n 1 sub forma lui
Lagrange, care n acest caz devine
f(t) f(t
0
) =
f
(n)
(
n
)
n!
(t t
0
)
n
, t I,
(5.101)
unde
n
= t
0
+
n
(t t
0
), iar
n
(0, 1).
Deoarece derivata de ordinul n a funct iei f este funct ie continua n t
0
, rezulta ca (5.101) se poate scrie n
forma
f(t) f(t
0
) =
(t t
0
)
n
n!
_
f
(n)
(t
0
) +(t)
_
,
unde funct ia (t) are proprietatea
lim
tt0
(t) = 0 = (0).
De aici rezulta lim
tt0
_
f
(n)
(t
0
) +(t)
_
= f
(n)
(t
0
).
Daca f
(n)
(t
0
) > 0, exista o vecinatate V 1(t
0
) astfel ncat f
(n)
(t
0
) + (t) > 0, t V I, iar daca
f
(n)
(t
0
) < 0, exista o vecinatatea V 1(t
0
) cu proprietatea f
(n)
(t
0
) +(t) < 0, t V I.
Prin urmare, daca numarul natural n din formula (5.101) este de forma n = 2k +1, k 1, cresterea funct iei
f n t
0
, f(t
0
, t) = f(t) f(t
0
), corespunzatoare cresterii t a argumentului, are semn variabil n orice
vecinatate a punctului t
0
, deci M
0
(t
0
, f(t
0
)) nu este punct de extrem local al funct iei f.

In acest caz t
0
este punct de inexiune al funct iei f.
Daca n = 2k, k 1, si f
(2k)
(t
0
) > 0, f
(n)
(t
0
) + (x) > 0, t V I, de unde rezulta f(t
0
, t) 0 sau
f(t) f(t
0
), t V I, ceea ce arata ca t
0
este un punct de minim local.
Daca f
(2k)
(t
0
) < 0 si n = 2k, atunci f
(2k)
(t
0
) +(t) < 0,
t V I, de unde rezulta f(t
0
, t) 0 sau f(t) f(t
0
), t V I.

In aceasta situat ie t
0
este un punct de maxim local al funct iei f.
5.9.5 Metoda tangentei
Fie C
2
([a, b]) cu proprietatea

(t) ,= 0, t [a, b] = I.
Denit ia 5.9.6. Sirul de puncte (t
n
)
n0
, t
n
I si
t
n+1
= t
n

(t
n
)

(t
n
)
, (5.102)
unde t
0
este ales arbitrar n I, se numeste procedura lui Newton asociata funct iei n t
0
.
Capitolul 5. Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de variabila reala 289
Teorema 5.9.2. Daca (a, b) este unica solut ie a ecuat iei (t) = 0 si

() ,= 0, atunci exista o vecinatate


V 1() cu proprietatea ca oricare ar t
0
V [a, b], avem lim
n
t
n
= .
Demonstrat ie. Funct iile

T([a, b]) ind continue, exista m > 0 si M > 0 astfel ncat


[

(t)[ m, [

(t)[ M, t I. (5.103)
Conform formulei lui Taylor cu restul de ordin 1 sub forma integrala, avem
(t) = (t
n
) + (t t
n
)

(t
n
) +
_
t
tn
(t u)

(u)du, t I, n 0.
Pentru t = , aceasta egalitate devine
0 = (t
n
) + ( t
n
)

(t
n
) +
_

tn
( u)

(u)du. (5.104)
Pe de alta parte, din (5.102) rezulta
(t
n
) + ( t
n
)

(t
n
) = ( t
n+1
)

(t
n
). (5.105)
Din (5.104) si (5.105) deducem
t
n+1
=
1

(t
n
)
_

tn
( u)

(u)du, n 0.
Modulul ambilor membri ai acestei egalit at i si inegalitat ile (5.103) conduc la
[ t
n+1
[
1

( t
n
)
2
, =
2m
M
.
Considerand V = (

2
, +

2
) 1() si t
0
V [a, b], din inegalitatea precedenta obt inem
[ t
n
[
1

[ t
n1
[
2
<

4
n
, n IN.
de unde deducem t
n
si teorema este demonstrata. q.e.d.
Observat ia 5.9.6. Daca n locul lui se ia t
n
, atunci abaterea de la ( eroarea) este mai mica decat /4
n
.
Exercit iul 5.9.6. Folosind procedura lui Newton sa se determine o aproximare a numarului irat ional
3

2 cu o
eroare de 10
5
.
Solut ie. Se observa ca este singura solut ie reala a ecuat iei t
3
2 = 0 si ca ea se aa n intervalul [1, 2].
Consideram funct ia : [1, 2] IR, (t) = t
3
2, t [1, 2]. Procedura lui Newton este
t
n+1
= t
n

t
3
n
2
3t
2
n
=
2(t
3
n
+ 1)
3t
2
n
, n 0.
290 Ion Craciun
Luand t
0
= 2, din relat ia de recurent a (5.102) se obt in succesiv termenii sirului (t
n
) care, conform Teoremei
5.9.2, converge la =
3

2. Efectuand calculele pana cand primele cinci zecimale se repeta, gasim: t


1
= 1, 5;
t
2
= 1, 29629; t
3
= 1, 26093; t
4
= 1, 25992; t
5
= 1, 259921.
Prin urmare,
3

2 1, 25992.
Observat ia 5.9.7. Procedura lui Newton poate programata pe computer cu datele de intrare (t
0
),

(t
0
) si
t
0
. Criteriul de oprire al algoritmului poate repetarea primelor p zecimale ale numarului t
n
. Se poate demonstra
ca algoritmul este rapid convergent la solut ia problemei daca t
0
este cat mai apropiat de .
Observat ia 5.9.8. Tangenta (T
n
) n punctul M
n
(t
n
, (t
n
)) la gracul funct iei , de ecuat ie
(T
n
) : x (t
n
) =

(t
n
)(t t
n
),
intersecteaza axa absciselor Ot n punctul (t
n+1
, 0). Numarul real t
n+1
satisface egalitatea
(t
n
) =

(t
n
)(t
n+1
t
n
). (5.106)
Tangenta (T
n+1
) la gracul funct iei n punctul M
n+1
(t
n+1
, (t
n+1
)) intersecteaza Ot n punctul de abscisa
t
n+2
, caruia i corespunde pe grac punctul M
n+2
(t
n+2
, (t
n+2
)), n care tangenta este (T
n+2
).
Procedeul continua obt inanduse sirul (t
n
)
n0
.
Daca din (5.106) determinam t
n+1
n funct ie de t
n
, constatam ca obt inem procedura lui Newton.
Procedura lui Newton de determinare aproximativa a solut iei unice a ecuat iei (t) = 0, t I = [a, b], este
cunoscuta si sub numele de metoda tangentei.
Capitolul 6
Diferent iabilitatea si derivabilitatea
part iala ale funct iilor reale de mai
multe variabile reale
6.1 Direct ie n IR
n
Consideram spat iul Euclidian IR
n
, vectorii a, b IR
n
, cu a ,= b si punctele A, B IE
n
, astfel ncat

OA= a,

OB= b, unde IE
n
este spat iul an Euclidian de dimensiune n al carui spat iu vectorial asociat este IR
n
, iar O
este originea reperului din IE
n
.
Denit ia 6.1.1. Se numeste dreapta determinata de punctele A si B, sau de vectorii a si b, mult imea
(D) = x IR
n
: x = a +t(b a), t IR IR
n
.
Denit ia 6.1.2. Mult imea (SD) = x IR
n
: x = a +t(ba), t IR
+
IR
n
se numeste semidreapta cu
originea n A, care trece prin B,
Denit ia 6.1.3. Prin segment nchis de extremitat i A si B, se nt elege mult imea
[a, b] = x IR
n
: x = a +t(b a), t [0, 1] IR
n
.
Analog se denesc segmentul deschis (a, b)
(a, b) = x IR
n
: x = a +t(b a), t (0, 1) IR
n
,
segmentul nchis la stanga si deschis la dreapta [a, b)
[a, b) = x IR
n
: x = a +t(b a), t [0, 1) IR
n
,
precum si segmentul deschis la stanga si nchis la dreapta (a, b]
(a, b] = x IR
n
: x = a +t(b a), t (0, 1] IR
n
.
291
292 Ion Craciun
Denit ia 6.1.4. Se numet e direct ie n IR
n
o semidreapta cu originea n O.
Observat ia 6.1.1. Orice vector nenul din IR
n
determina o direct ie n IR
n
.
Este posibil ca doua puncte distincte A si B din IE
n
sa determine aceeasi direct ie. Aceasta se ntampla cand
vectorii

OA si

OB sunt coliniari si de acelasi sens.
Vectorii a =

OA= (a
1
, a
2
, ..., a
n
) si b =

OB= (b
1
, b
2
, ..., b
n
) sunt coliniari si de acelasi sens daca si numai
daca coordonatele lor sunt proport ionale, iar cele corespunzatoare sunt de acelasi semn.
Observat ia 6.1.2. O direct ie cont ine un unic vector de norma unitate care se numeste versorul direct iei
respective. O direct ie n IR
n
se poate deni dand un versor.
Observat ia 6.1.3.

In cazul n = 2, versorul s al unei direct ii date poate exprimat cu ajutorul unghiului
dintre versorii e
1
= (1, 0) si s. Se vede imediat ca s = (cos )e
1
+(sin )e
2
, unde e
2
= (0, 1) este cel de al doilea
versor care, npreuna cu e
1
, formeaza baza canonica n IR
2
.
Observat ie similara are loc si n cazul n = 3 cand versorul s al unei direct ii n spat iu se scrie n forma
s = cos
1
e
1
+ cos
2
e
2
+ cos
3
e
3
, unde B = e
1
, e
2
, e
3
este baza canonica din IR
3
, iar
i
, i = 1, 2, 3,
este unghiul dintre versorul e
i
al bazei si versorul s. Coordonatele lui s se numesc cosinii directori ai direct iei.
Deoarece s IR
3
este versor, rezulta cos
2

1
+ cos
2

2
+ cos
2

3
= 1.
6.2 Derivata dupa o direct ie a unei funct ii reale de variabila vecto-
riala
Denit ia derivabilitat ii si a derivatei ntrun punct al unei funct ii vectoriale de variabila reala f T(A, IR
m
),
A IR, nu poate extinsa ntocmai la cazul funct iilor reale de variabila vectoriala de forma
f T(D); x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = f(x) IR, (6.1)
unde D IR
n
si n 2. Pentru funct ii de tipul (6.1) putem considera un gen de derivata a funct iei f T(D)
dupa direct ii, adica limita raportului incrementar dintre cresterea funct iei f n punctul x
0
corespunzatoare
cresterii x = x x
0
a variabilei independente x n punctul x
0
si norma cresterii lui x n x
0
, raport luat nsa
dupa puncte care se gasesc pe o anumita dreapta care trece prin x
0
, deci n punctele unei direct ii.
Presupunem atunci ca domeniul de denit ie al funct iei reale f T(D) este o mult ime deschisa din IR
n
si
e a = (a
1
, a
2
, ..., a
n
) D. Atunci, exista r > 0, astfel ncat B(a, r) D.
Fie s = (s
1
, s
2
, ..., s
n
) IR
n
un vector cu proprietatea
|s| =

s s =

_
n

i=1
s
2
i
= 1, (6.2)
deci un versor din IR
n
care deneste o direct ie n IR
n
.
Sa consideram dreapta (D) care trece prin extremitatea A a vectorului

OA= a si care are direct ia s. Un
punct oarecare M, astfel ncat

OM= x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IR
n
este pe dreapta (D) daca x este de forma
Capitolul 6. Diferent iabilitatea si derivabilitatea part iala ale funct iilor reale de mai multe variabile reale 293
x = a + t s, unde t IR. Pentru ca acest punct sa e n bila deschisa B(a, r) trebuie ca d(x, a) < r, unde
d T(IR
n
IR
n
) este metrica Euclidiana pe IR
n
. Dupa cum stim

Insa,
d(x, a) = |x a| = |a +t s a| = |t s| = [t[ |s| = [t[.
Din acest rezultat rezulta ca diametrul de direct ie s al bilei B(a, r) este mult imea x D : x = a + t s, t
(r, r), adica segmentul deschis (a r s, a +r s).
Sa consideram acum funct ia reala de variabila reala g T((r, r)) care sa e restrict ia funct iei f la segmentul
deschis (a r s, a +r s), adica
g(t) = f(a +ts), t (r, r), (6.3)
sau
g(t) = f(a
1
+t s
1
, a
2
+t s
2
, ..., a
n
+t s
n
), t (r, r). (6.4)
Denit ia 6.2.1. Funct ia f T(D), D IR
n
, D =

D, este derivabila n punctul a dupa direct ia s sau dupa
versorul s, daca funct ia g din (6.3), sau din (6.4), este derivabila n t = 0. Daca f T(D) este derivabila n
punctul a D dupa versorul s IR
n
, atunci numarul real g

(0) se numeste derivata funct iei reale f n punctul


a dupa direct ia s si se noteaza cu
df
ds
(a).
Din aceasta denit ie deducem
df
ds
(a) = g

(0) = lim
t0
g(t) g(0)
t
= lim
t0
f(a +t s) f(a)
t
. (6.5)
Daca x = a +t s si f este derivabila n x dupa direct ia s, atunci vom avea
df
ds
(a +t s) = g

(t). (6.6)
Pentru a nt elege semnicat ia numarului real denit de (6.5), sa consideram cazul n = 2. Vom nota x
1
=
x, x
2
= y, iar pe f(x
1
, x
2
) l vom nota cu z. Mult imea (S) a punctelor din IR
3
denita prin
(S) = (x, y, z) IR
3
: (x, y) D, z = f(x, y),
unde funct ia f T(D) este cel put in continua pe D, se numeste suprafat a.
Punctul A(x
0
, y
0
), extremitataea vectorului

OA= a, ind din mult imea deschisa D, apart ine lui Dmpreuna
cu un ntreg disc deschis cu centrul n a si raza egala cu r > 0. Daca este dat versorul s = (s
1
, s
2
), acesta
determina diametrul A
1
A
2
al discului, paralel cu s. Port iunea din planul (P), perpendicular pe planul Oxy,
care intersecteaza planul Oxy dupa o dreapta ce cont ine diametrul A
1
A
2
, are n comun cu suprafat a (S) un arc
de curba plana care trece prin punctul M
0
(x
0
, y
0
, f(x
0
, y
0
)) si care are extremitat ile n punctele
M
1
(x
0
r s
1
, y
0
r s
2
, f(x
0
r s
1
, y
0
r s
2
)) si M
2
(x
0
+r s
1
, y
0
+r s
2
, f(x
0
+r s
1
, y
0
+r s
2
)).
Pentru a nt elege semnicat ia geometrica a derivatei dupa o direct ie, alegem n planul (P) un reper format
din dreapta care trece prin punctele A
1
si A
2
, drept axa a absciselor At, si mediatoarea segmentului A
1
A
2
ca
axa a ordonatelor, unde A, originea reperului, este mijlocul segmentului A
1
A
2
.
Versorul axei absciselor At este s, iar arcul de curba (M
1
M
2
) are ecuat ia carteziana explicita u = g(t), t
(r, r). Deoarece g este derivabila n t = 0, exista tangenta orientata (T) la arcul de curba u = g(t) n punctul
M
0
(0, g(0)) de pe grac, sensul de parcurs al tangentei ind imprimat de sensul de parcurs pe curba care la
randu-i este imprimat de sensul de crestere a lui t (r, r). Fie
0
unghiul dintre s si versorul al tangentei
(T). Se stie ca g

(0) = tg
0
si deci
df
ds
(a) = tg
0
, ceea ce arata ca derivata funct iei f n punctul a = (x
0
, y
0
),
dupa direct ia s = (s
1
, s
2
), este panta tangentei (T).
De asemenea, putem interpreta
df
ds
(a) drept viteza de variat ie a funct iei f, n punctul x
0
, pe direct ia s.
294 Ion Craciun
Exercit iul 6.2.1. Sa se calculeze derivata funct iei reale f T(IR
2
), f(x, y) = x
2
y
2
n punctul M
0
(1, 1)
dupa direct ia s = (
1
2
,

3
2