Libertatea de ecprimare în mediul online și pe rețelele sociale

Mass-media tradiţională a pierdut teren în faţa Internetului ca mediu de bază pentru

comunicarea în masă. Această setare oferă oamenilor acces la o zonă publică unde pot solicita
informații și le pot pune la dispoziție instantaneu—adesea gratuit. Există o multitudine de canale
de comunicare disponibile pentru schimbul facil de opinii. În această situație, legiuitorul se
confruntă cu sarcina provocatoare de a impune reguli generale asupra unui câmp dinamic al cărui
conținut este infinit și în continuă schimbare, la fel ca gândurile umane.

Constituția oferă tuturor dreptul de a-și exprima liber ideile, credințele și alte creații
spirituale într-un mod clar și independent, indiferent de mass-media pe care o aleg. Acest drept
este cunoscut sub numele de libertatea de exprimare. O primă concluzie este aceea că libertatea
de exprimare trebuie realizată în mod public; gândurile şi celelalte creaţii interioare ale omului
trebuie exteriorizate, întrucât gândirea umană nu este încă susceptibilă de a putea fi violată.
Libertatea cuvântului, cum mai este denumită, permite şi explică libertatatea presei, care se
concretizează prin libertatea de a înfiinţa publicaţii (îngrădită de obligaţia de a face publică sursă
finanţării) şi prin interzicerea cenzurii.

Dar este, de asemenea, important de luat în considerare că exercitarea acestor drepturi

fundamentale este supusă unor restricții constituționale și legale. În plus, există o fereastră legală
de timp în care dreptul la libertatea de exprimare poate fi exercitat, iar depășirea acestei ferestre
poate avea ramificații juridice.

În primul rând, așa cum se precizează în Pactul Internațional cu privire la drepturile civile
și politice, art. 19 alin. (3), există obligații și responsabilități speciale asociate exercitării
dreptului la libertatea de exprimare. Aceste obligații și responsabilități pot fi, de asemenea,
supuse unor restricții specifice care trebuie să fie explicite prin lege pentru a proteja drepturile
sau reputația altora, ordinea publică, sănătatea sau moralitatea.

În primul rând, dreptul la libertatea de exprimare își cunoaște limitele sale generale, care
sunt stabilite de Constituție și de Dreptul Internațional, care impun restricții asupra măsurii în
care acest drept esențial poate fi exercitat.
 În ceea ce privește utilizarea dreptului la libertatea de exprimare în internet, acesta este,
de asemenea, protejat de constituție și este supus unor restricții. Explicația se găsește în ultima
teză a art. 30 alin. (1), care prevede că mijloacele de comunicare nu constituie o barieră în calea
exercitării dreptului cuiva la libertatea de exprimare.

Din acest punct de vedere, au fost adoptate la nivel european o serie de legi aplicabile
membrilor C.E/U.E, care servesc la oficializarea cadrului de legi care permit exercitarea libertății
de exprimare online. Aceste acțiuni apar într-o situație în care paginile Web, fie prin design, fie
după destinația proprietarului, oferă un mediu deschis care este disponibil tuturor oamenilor.
Drept urmare, exercitarea dreptului la libera exprimare trebuie să aibă loc fără amestecul
guvernului.

Cu toate acestea, în practică, restricțiile constituționale nu sunt în măsură să controleze

activitatea ilicită și criminală care are loc în spațiul online. Accesul copiilor la pornografie,
conținutul site-urilor web rasiste sau xenofobe, expresia anonimă, insultele și calomnia sunt doar
câteva dintre problemele legate de restrângerea exercitării drepturilor și libertăților fundamentale
în acest cadru. Una dintre provocările cu care se confruntă legiuitorul este împiedicarea
destinatarilor să primească aceste mesaje. Deoarece cantitatea de informații și numărul de pagini
cresc exponențial, o reglementare tehnică este singura modalitate practică de a rezolva problema.

America Online (AOL) a lansat o campanie pentru a găsi site-uri web care au inclus
cuvântul „sâni” printre cuvintele lor cheie. Rezultatele campaniei, care au fost destinate inițial să
lupte împotriva pornografiei infantile, au avut efectul secundar josnic de a cenzura majoritatea
informațiilor legate de cancerul de sân. Ca urmare, a devenit mai dificilă exercitarea drepturilor
fundamentale la informație, drepturi de autor și libertatea de exprimare. Tehnic vorbind, motivul
acestor efecte este că nu poți bloca o pagină fără a bloca și domeniul sau subdomeniul cu care
este asociată pagina. Având în vedere că un domeniu este capabil să găzduiască un număr infinit
de subdomenii și pagini în teorie, orice încercare de a reglementa conținutul virtual va duce
aproape întotdeauna la rezultate neconstituționale.

Intențiile de reglementare ale legiuitorului sunt lăudabile, întrucât au ca scop prevenirea

fraudei informatice, combaterea rasismului, pedofiliei, antisemitismului și protejarea unor
categorii specifice de destinatari ai informațiilor. Cu toate acestea, încălcările reglementărilor
privind exercitarea drepturilor constituționale fac de nerealizat controlul democratic asupra
mediului online, cel puțin nu imediat. Altfel spus, acționând cu atâta râvnă, legiuitorul ignoră
drepturile fundamentale ale marii majorități a utilizatorilor care se comportă într-un mod
conform când folosesc internetul, ceea ce face imposibilă menținerea acestor măsuri. Din păcate,
multe dintre încercările legiuitorilor de a reglementa conținutul site-urilor web nu au reușit să
prevină încălcări neintenționate ale dreptului fundamental la libertatea de exprimare.