Semiologie medicală - Principalele simptome pe aparate si sisteme Aparatul

respirator
Tusea

Tusea este un act reflex ce permite eliminarea de material particulat sau secretii excessive din

arboreal traheobronsic. Stimulii care provoaca tuse pot fi:

-stimuli inflamatori

-stimuli mecanici- inhalarea sau aspiratia de praf, fum, corpi straini mici, secretii, particule

alimentare, inhalarea cronica voluntara (fumat) sau profesionala, duc la asocierea unui proces

inflamator.

-stimuli chimici- inhalarea de gaze iritante (clor, iod, acid azotic sau sulfuric, amoniac),

substante volatile cu miros puternic, gaze din fumul de tigara.

-stimuli termici- inhalarea de aer foarte cald sau foarte rece.

Tipuri clinice de tuse

a)Dupa rezultatul tusei, se disting doua tipuri importante:

-tuse productiva (sau umeda) care este urmata de eliminarea unei cantitati de sputa al carei

aspect capata valoare diagnostica;tusea poate fi umeda, productive , dar fara eliminare de

sputa la copii, batrani si alte persoane care inghit sputa.

-tusea seaca (sau iritativa), fara productie de sputa, care denota iritatia unor zone tusigene

extrabronsice (pleura, organe abdominale) sau bronsice fara hipersecretie (compresii bronsice,

fazele initiale ale inflamatiei).

b)Dupa caracterul accesului de tuse se pot distinge:

-tuse surda, in grad maxim afona,

-tuse bitonala- este expresia parezei laringeului inferior stang, care poate fi usor afectat in

procese mediastinale superioare.

-tusea latratoare, foarte sonora, in deformarile traheei prin compresie mediastinala.

-tusea cavernoasa, rasunatoare, cu timbru metalic in caz de prezenta a unor caverne mari

(peste 6 cm, care comunica printr-o bronhie libera cu caile respiratorii- bronhie de drenaj).

-tusea convulsiva (“magareasca”). Caracterizata prin accese de tuse compuse dintr-o inspiratie

profunda, zgomotoasa, suieratoare, urmata de sacade repetate de tuse si incheiate printr-o

inspiratie zgomotoasa si datorata unui spasm glotic coexistent care da caracterul specific al

inspiratiei.

c)Dupa momentul sau circumstantele de aparitie, se pot identifica:

-tuse matinala, caracteristica bolnavilor cu bronsita cronica sau bronsiectazii (dilatatii

bronsice).

-tusea pozitionala- de regula bolnavii evita pozitia tusigena, ceea ce trebuie corectat, deoarece

astfel se dreneaza secretiile acumulate (drenaj postural).

-tusea de efort si cea nocturna apar la bolnavii cu insuficienta cardiac stanga.

-tusea vesperala (de seara), concomitenta cu ascensiunea termica, in tuberculoza

Complicatiile tusei

-varsatura, care poate fi urmarea unor accese prelungite sau violente de tuse- tuse emetizanta.

-sincopa poate complica accesele prelungite de tuse si se explica prin rasunetul hemodynamic

al fazei compresive, cu scaderea importanta a intoarcerii venoase si a debitului cardiac

-complicatii mecanice, ca ruperea unei bule de emfizem cu aparitie de pneumotorax, emfizem

mediastinal sau subcutanat, fracture costale sau dezinsertii costocondrale.

Expectoratie

Expectoratia reprezinta actul prin care sunt eliminate, in urma tusei, produsele patologice din

arboreal traheobronsic si parenchimul pulmonar. Produsul eliminate se numeste sputa.

In mod fiziologic, in arboreal traheobronsic exista secretie de mucus de pana la 100 ml pe zi,

vehiculata de miscarea cililor dinspre bronhii si trahee catre laringe si faringe, apoi eliminate

sau inghitita. Aceasta secretie fiziologica nu produce tuse si expectoratie.

Prin sputa se elimina:

-mucus-atunci cand exista hipersecretie de mucus

-exudat inflamator- de obicei de origine bronsica

-corpi straini

-sange

-produse de descompunere a tesutului pulmonar

-saliva, secretie nazala, faringiana.

Cantitatea de sputa

Se apreciaza cantitatea de sputa din 24 de ore, care depinde de intensitatea procesului

inflamator exudativ si de forta cu care se executa tusea. Din punct de vedere al cantitatii,

sputa poate fi:

-absenta: in boli pleurale si interstitial sau la copiii mici, care isi inghit sputa

-redusa- pana la 200-400 ml/zi

-in tuberculoza pulmonara la debut, traheobronsite acute incipiente, bronhopneumopatii

cornice in perioada de acalmie

-astmul bronsic

-in pneumonii acute la debut

-crescuta- pana la 400-500 ml/zi

- in bronsite cornice cu bronhoree

-in bronsiectazii

-in abcese pulmonare

-in tuberculoza pulmonara ulcero-cavitara

-foarte mare- peste 500 ml/zi

 - in unele colectii bronho-pulmonare sau subdiagragmatice, care se deschid brusc in

bronsii (pleurezia purulenta, abces pulmonary, chist hidatic, abces hepatic), eliminarea

facandu-se sub forma de vomica.

Consistenta sputei poate fi:

-vascoasa- adera la peretii vasului in care se colecteaza, din cauza continutului crescut in

fibrin

-fluida, filanta- atunci cand contine mucus mult

Din punct de vedere al aspectului, se disting urmatoarele tipuri de sputa:

1)sputa seroasa

-de obicei abundenta, se intalneste in bronsitele acute seroase

-spumoasa, slab rozata (ca albusul de ou batut); este caracteristica edemului pulmonar acut,

datorat de cele mai multe ori unei stenoze mitrale sau insuficientei ventriculare stangi acute

(edem pulmonar acut cardiogen). Rareori, pot aparea prin iritatii generate de gaze toxice

(edem pulmonary acut necardiogen, toxic).

2)sputa mucoasa

-este rezultatul unei hipersecretii a glandelor bronsice

-este incolora, transparent, de consistenta fluida, si apare in bronsitele banale

-cand exista o cantitate mai mare de fibrin, va avea o consistenta crescuta, gelatinoasa, fiind

aderenta de vas.

-apare la debutul traheobronsitelor acute sau in faza de vindecare a proceselor inflamatorii

bronhopulmonare.

3)sputa purulenta

-are un aspect cremos, de culoare galbena sau galbena-verzuie

-apare atunci cand o supuratie pulmonara sau extrapulmonara dreneaza in bronhii

4)sputa mucopurulenta
-se intalneste in traheobronsite acute si cornice, bronsiectazii, tuberculoza pulmonara cavitara,

pioscleroza cronica.

-marcheaza cronicizarea proceselor supurative.

5)sputa sanguinolenta

-este sputa amestecata cu sange rosu, curat, in cantitate variabila: uneori exista doar striuri de

sange in sputa, alteori, cantitatea de sange este egala cu cea de puroi sau mucus, atunci cand

procesul distructiv duce la rupture importante de vase,

Alteori, sputa contine sange de culoare inchisa (care a stagnat pe caile traheobronsice) si se

numeste sputa hemoptoica.

Eliminarea de sange franc prin arborele traheobronsic poarta numele de hemoptizie.

Sputa sanguinolenta, sputa hemoptoica sau hemoptizia se pot intalni in :

-TBC pulmonar

-cancer bronhopulmonar

-cataruri traheobronsice- cand are aspect serosanguinolent

-bronsite cornice sau bronsiectazii-cand este seromucosanguinolent

-abces pulmonar-sputa mucoasa, striata cu sange apare inaintea vomicii

-stenoza mitrala stanga, cu hipertensiune in circulatia pulmonara-bolnavul expectoreaza la

efort spute hemoptoice

-trombembolism pulmonar-sputa hemoptoica reprezinta un semn patognomonic atunci cand

apare la un bolnav ce prezinta conditii favorizante pentru tromboza venoasa profunda.

Tipurile de sputa descrise anterior se pot combina, rezultand: sputa seromucoasa,

mucopurulenta, seromucopurulenta, mucosanguinolenta si seromucosanguinolenta.

Culoarea este determinate de elementele constitutive.

Sputa poate fi:

-albicioasa- sputele seroase sau mucoase

-galbena sau galben-verzuie- sputele purulente; aspectul este dat de leucocitele distruse si

celulele epiteliale descuamate, care provin din epiteliul traheobronsic sau alveolar.

-rosu-aprins- hemoptizie

-rosu-inchis spre negricios- la sfarsitul hemoptiziei sau in infarctul pulmonary

-ruginie sau caramizie- in pneumonia pneumococica; sputa contine multa fibrin, leucocite,

hematii, cellule alveolare si bronsice descuamate

-negricioasa- in antracoza

-verzuie- in tuberculoza cavitara sau la bolnavii icterici, din cauza pigmentilor biliari.

Mirosul sputei

In general, sputa este inodora sau are un miros fad.

Sputa poate fi fetida, in bronsiectazii, abcese pulmonare, gangrene pulmonara, din cauza

florei anaerobe.

Din punct de vedere macroscopic, se descriu urmatoarele tipuri de sputa cu valoare de semn

sau simptom patognomonic:

-sputa “ruginie” (caramizie), mucofibrinoasa, aerata, vascoasa, caracterizeaza pneumonia

franca lobara (pneumococica

-sputa “perlata”, este mucoasa, redusa cantitativ, apare la sfarsitul crizelor de astm.

-sputa numulara reprezinta o varietate a sputei mucopurulente, caracteristica tuberculozei

pulmonare, mai rar intalnita astazi. Astazi se intalneste foarte rar, in bronsite cornice si

bronsiectazii.

-sputa pseudomembranoasa contine o parte lichida (cantitate mare de mucus) in care plutesc

fragmente solide. Apare in bronsite acute sau cornice cu evolutie severa (bronsita cronica

pseudomembranoasa si bronsita difterica).

-sputa cu aspect de “zeama de prune”, cu miros fetid, culoare rosu-bruna, apare frecvent in

cancerul bronhopulmonar sau in gangrene pulmonara (miros pestilential).

Vomica

Vomica reprezinta expulzia brusca a unei cantitati mari de sputa. Cel mai adesea

este purulenta si rezulta din deschiderea in caile respiratorii a unei colectii purulente aflate in

parenchim sau in vecinatate, se stratifica in 4 straturi:

-spumos -la suprafata

-mucos, cu “franjuri” ce plonjeaza in stratul urmator

-seros

-grunjos-la fund- constituit din puroi si detritus

Vomica seroasa se intalneste mult mai rar si provine din eliminarea unui chist hidatic.

Vomica poate fi confundata cu pseudovomica- o expectoratie abundenta eliminate mai ales

dimineata.

Hemoptizia

Reprezinta eliminarea pe gura a unei cantitati de sange rosu, aerat, proaspat, ce provine din

arboreal traheobronsic si/sau parenchimul pulmonar.

Diagnosticul hemoptiziei include precizarea originii si cauzei sale.

Trebuie diferentiata hemoptizia adevarata, in care sangele provine din plamani sau caile

aeriene inferioare, de cazurile in care sangele provine din cavitatile nazale, faringe sau esofag

si este aspirat, ulterior fiind eliminate ca hemoptizie.

Declansarea hemoptiziei este precedata, de regula, de fenomene prodromale:

-senzatie de caldura retrosternala

-“gadilatura” traheala si laringiana;

-stare generala alterata, cu anxietate, cefalee, ameteli.

-tensiune toracica dureroasa

-gust metallic sau de sange in gura.

Se descriu din punct de vedere cantitativ:

-hemoptizia mica- ~50-100 ml- sangele se elimina fractionat in cursul acceselor de tuse, cand

bolnavul expectoreaza 15-20 ml de sange la fiecare acces.

-hemoptizie mijlocie de ~100-200 ml

-hemoptizii mari, grave- in care cantitatea de sange poate ajunge la 500 ml

-hemoptizii foarte mari (foarte grave)- peste 500 ml.

Cauze de hemoptizie

-Traumatice:

-fracturi costale

-ranirile cu arme albe sau de foc

-inhalarea de fumuri toxice

-uneori, efortul intens, prelungit, de tuse

-corpi straini aspirati

-Inflamatii-inflamatiile mucoasei traheobronsice sau ale parenchimului pulmonary

-laringite acute,gripa prin bronsite acute hemoragice,bronsiectaziile

-bronsita cronica simpla se complica rar cu hemoptizie

-infectiile pulmonare,tuberculoza pulmonara,pneumonii necrozante si abcesul

pulmonarm,tumori,cancerul bronhopulmonar,tumori vasculare beningne (hemangioame) sau

maligne (hemangiosarcoame)

Dispneea-modificare a respiratiei,insotita adesea de senzatia subiectiva de

sufocare,infundare,lipsa de aer sau greutate respiratorie descrisa de bolnavi

Un individ normal in repaus prezintă o frecvenţă de 14-16 respiraţii/min, aerul

inspirat şi expirat fiind de 500ml (volum respirator curent).

La examenul clinic se urmareste frecventa respiratiei pe minut.

Dupa frecventa putem avea-

-polipnee-accelerarea frecventei respiratorii cu pastrarea raportului inspir/expir

-bradipnee-rarirea sub limita inferioara a normalului

Durere toracica

Junghiul toracic - apare prin iritarea terminaţiilor nervoase de la nivelul pleurei

parietale, durere de intensitate mare, vie, comparată cu "lovitura de pumnal", exagerată de

tuse, strănut, palparea regiunii dureroase, insoţită de dispnee, imbrăcand diverse aspecte in

funcţie de cauza care il provoacă:

- pneumonia francă lobară – junghi violent, submamelonar, instalat după frison şi febră;

dispare in 2-3 zile

- tromboembolismul pulmonar – apare brusc, de intensitate mare, insoţit de tuse seacă,

dispnee intensă cu polipnee, cianoză, instalate brusc; se insoţeşte de spute hemoptoice, febră

- pneumotorax spontan – apare brutal, după efort fizic sau tuse, imobilizand bolnavul şi se

insoţeşte de dispnee marcată

Durerea traheobronşică – are caracter de arsură, localizată retrosternal şi se

intalneşte in traheobronşitele acute.

Durerea toracică în afecţiunile peretelui toracic – apare in afecţiuni ale pielii şi

ţesutului celular subcutanat, nevralgii intercostale, afecţiuni musculare, ale coloanei

vertebrale şi glandei mamare.

 SEMIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

Tubul digestiv începe la nivelul buzelor, fiind constituit din cavitate bucală, faringe, esofag,
stomac, intestin subţire, colon şi rect. Se adaugă organele anexe, la fel de importante: glande
salivare, ficat şi căi biliare, splină şi pancreas.

Greata

Greata este o senzatie greu de definit. Localizata, daca poate fi localizata, in gat sau epigastru,
este descrisa de obicei ca senzatia unei varsaturi iminente.

Din punct de vedere clinic, greata poate aparea ca un simptom precedand varsatura sau poate
fi izolata.

Greata izolata se intalneste in variate afectiuni digestive si extradigestive.

Ea poate aparea ca un simptom precoce in gastrita cronica si cancerul pastric, unde poate fi
unicul sau cel mai important simptom. In incterul obstructive, ca si in hepatopatiile acute si
cronice, greata poate fi un symptom important, chinuitor. In acest context, trebuie mentionata
greata cu inapetenta, intalnite characteristic in hepatita acuta, situatie in care pot fi unicele
simptome si precede instalarea icterului.

Greata matinala, care nu impiedica alimentatia, aparuta la o femeie tanara sugereaza sarcina.

Anorexia

Anorexia sau inapetenta se defineste ca o diminuare a apetitului.

Ea poate aparea in situatii fiziologice, cum ar fi o alimentatie foarte monotona.

Diverse iritante gastrice induc anorexie, cele mai comune fiind fumatul si consumul excesiv
de alcool. Alcoolul in cantitati mici stimuleaza apetitul, dar in cantitati mari duce la instalarea
unei gastrite cronice etanolice cu inapetenta.

Starile febrile sunt insotite de inapetenta legata de influenta directa hipotalamica.

Unele boli casectizante (insotite de scaderi mari ponderale) sunt caracterizate prin inapetenta.
In aceasta categorie intra cancerul , tuberculoza, insuficienta cardiaca.

Boli digestive cu iritatie gastrointestinal, cum sunt ulcerul sau sindroamele de malabsorbtie,
dau inapetenta. In aceeasi categorie, anorexia caracterizeaza hepatitele virale.

Insuficienta renala cronica, este o cauza de inapetenta prin gastrita cronica ce o insoteste.

Anorexia nervoasa apare de regula la femei tinere dupa stresuri psihice mari sau in contextual
unor boli psihice.
Alte modificari de apetit

-Satietatea precoce- reprezinta aparitia senzatiei de satietate la un nivel de alimentatie mic, la

o persoana cu apetit normal. Caracterizeaza o cavitate gastrica mica, in conditii de stomac
rezecat si in unele tumori gastrice.

-Sitofobia- a fost definite ca teama de alimentatie in conditii de apetit normal. Se intalneste in

ulcerul complicat, in care alimentatia provoaca durere, si in boli psihice.

-Termeni care definesc cresterea apetitului

-hiperorexia- reprezinta o crestere a apetitului cu aspect fiziologic care se intalneste la

convalescent dupa boli grave, in parazitoze intestinale. Poate fi intalnita in leziuni
hipotalamice (tumori) si insulinom, tumora pancreatica secretanta de insulina. In ultimele
doua situatii hiperorexia duce la obezitate.

-polifagia- se defineste ca o crestere a ingestiei de alimente. Polifagia caracterizeaza diabetul

zaharat (boala casectizanta) alaturi de polidipsie si poliurie.

-akoria- reprezinta disparitia satietatii si caracterizeaza tumorile hipofizare, sifilisul nervos,

unele boli psihice si conduce la obezitate.

-bulimia- este un termen folosit pentru a descrie alimentatia excesiva, nestapanita, intalnita in
leziunile lobului frontal (deseori la batrani cu ateroscleroza cerebrala).

-Pervertirea apetitului, apetit cu obiect normal, se numeste parorexie. Se cunosc mai multe
forme, dupa alimente sau substantele consummate preferential. Malacia- reprezinta apetit
crescut pentru alimente acide; pica- pentru substante neobisnuite (nisip, pamant,
creta); alotriofagia- pentru substante dezgustatoare (excremente). Parorexia se intlaneste in
boli psihice.

Varsaturile

Termenul de varsatura desemneaza atat un act fiziologic, cat si produsul sau.

Varsatura (act) reprezinta expulzarea cu fort ape cale bucala a continutului gastrointestinal.
Acelasi termen desemneaza si continutul eliminat.

Cauzele varsaturilor

Sensibilitatea la aparitia varsaturii este variabila interindividual, la unele persoane refluxul

fiind foarte usor declansat de stimuli minori, stari febrile sau subfebrile etc. La asemenea
persoane orice boala sau chiar stimulare fizica sau psihica pot declansa varsatura.

-Varsaturi de cauza digestiva-cele mai frecente boli cauzatoare de varsaturi din aceasta
categorie sunt cele gastrointestinale. Ulcerul necomplicat insa nu este o cauza comuna de
varsatura. Aparitia varsaturilor semnifica, de regula, existenta unei complicatii, in primul rand
obstructia pilorica, fie functional prin edem sau spasm, fie organic, cicatriceala.
Gastrita acuta, inclusiv ceea alcoolica, este o cauza comuna de varsatura.

Inflamatii acute ale unui segment al tubului digestive sau anexlor sale, ca de exemplu,
apendicita acuta, gastroenterita, colecistita, pancreatita, hepatita acuta pot fi cauza de
varsatura. In timp ce varsatura de origine gastric usureaza suferinta bolnavului, in primul rand
durerea coexistent, varsatura din bolile inflamatorii acute citate nu usureaza sau chiar
agraveaza suferinta.

Iritatia peritoneala de orice origine poate fi la originea varsaturii.

-Varsaturi de cauza neuropsihica. Afectiunile labirintice, de la raul de miscare la sindromul

Meniere, dau vertij si varsatura.

Boli cerebrale cauzand hipertensiune intracraniana (tumori, hemoragie, abces cerebral) dau
varsatura, de regula exploziva, fara greata premonitory.

Boli vasculare, ca migrena, sau inflamatorii, cum ar fii luesul nervos pot da cefalee si
varsaturi.

Amintirea unor evenimente neplacute, stresul psihic, isteria pot fi la originea varsaturii
“psihice”.

-Varsaturi in boli sau disfunctii endocrine. Hipertiroidismul, hiper- si hipoparatiroidismul,

boala Addison (insuficienta corticosuprarenala) sunt cauze de varsaturi

In mod special trebuie mentionata, in aceasta categorie, varsatura ce insoteste inceputul

decompensarii acidocetozice a diabetului zaharat.

-Sarcina da varsaturi care, de regula nu impiedica alimentatia.

-Alte cauze de varsatura:

Insuficienta renala in stadiul uremic, insuficienta cardiac, starile febrile pot fi cauze de
varsatura.

Bolile respiratorii, in primul rand catarul nazal (cresterea secretiilor mucoasei nazale) cu
secretii in nazofaringe, pot duce la varsaturi rebele.

Unele medicamente, ca digitala, xantinele, opiaceele, unele antimicrobiene (antibiotic sau

sulfamide) pot da varsaturi, fie prin iritatie digestiva, fie prin iritarea zonei chemoreceptoare.

Caracterele continutului varsaturilor

-Varsatura cu secretii gastrice normale are un miros acid characteristic, patrunzator si gust
acru.

-Mirosul sau chiar aspectul fecaloid al varsaturii este characteristic ocluziei intestinale joase
sau fistulei gastrocolice care complica un cancer de colon transvers.
-Alimentele prezente in varsatura postprandiala informeaza privind gradul de digestie.
Alimentele care au stagnat mai mult in stomac sunt divizate in particule mici. Prezenta de
alimente ingerate cu peste 8 ore inainte de varsatura se intalneste in stenoza pilorica, benigna
sau maligna.

-Prezenta de bila in varsatura ii confera un gust amar si semnifica permeabilitatea pilorului cu

reflux duodenogastric.

-Varsatura de suc gastric fara resturi alimentare, noaptea sau dimineata pe nemancate se
intalneste in ulcerul duodenal cu spasm ploric.

-Varsatura cu sange se numeste hematemeza. Sangele este neaerat, de culoare inchisa, uneori
negru, asemanator zatului de cafea. Analiza hematemezei face obiectul hemoragiei digestive
superioare.

Diareea

Diareea se defineste ca un transit accelerat, cu eliminarea unui scaun incomplete digerat, de

consistenta scazuta, fara a se preciza un numar de scaune sau prezenta colicilor intestinale.
Digestia insuficienta poate fi pusa in evidenta prin prezenta in scaun a unei cantitati de fibre
musculare nedigerate, de amidon si picaturi de grasime.

O mentiune speciala trebuie facuta pentru falsa diaree din constipatia cronica severa, cand,
dupa expulzia unui bol fecal indurat, se elimina un scaun de consistenta scazuta, lichid, format
de materii fecale care au stagnat in spatele bolului indurate si au fost supuse unui process de
putrefactive accentuat.

Cauzele diareei

I)Diaree prin continut intestinal excesiv

1)Malabsorbtie secundara maldigestiei

-insuficienta de secretie exocrine (lipaza) pancreatica: pancreatita, cancer pancreas,

mucoviscidoza etc

-inactivitatea lipazei: Sindromul Zollinger-Ellison

-deficineta de secretie biliara:

-prin obstructie (cancer de cai biliare sau cap pancreas, litiaza etc.)

-prin depletie (rezectie ileon distal, enterita regionala)

-deconjugare (sindrom de “ansa oarba”, diverticuloza jejunala)

-deficienta de digestive a carbohidratilor (deficit de lactaza, zaharaza etc)

2)Malabsorbtie fara afectarea digestiei

-defect primar de absorbtie

-celiachie (intolerant la gluten)

-boala Whipple

-limfangiectazie intestinala

-lezarea mucoasei enterale prin iradiere, metale grele etc

-prezenta unei sarcini osmotice mari intestinale cu afectarea absorbtiei apei

3)Exces de secretie enterala

-holera

-adenomul viols

II)Diareea prin afectiuni inflamatorii sau iritatii intestinale.

1)Infestari parazitare (helminti, amoeba etc).

2)Infectii

-bacterii (salmonele,shigele, coli, bacilul Koch etc)

-virusuri

3)Inflamatii de cauza neprecizata sau nespecifice

-sprue tropical

-colita ulceroasa

-enterita regional

-laxative iritante

-toxice (mercur, arsen etc)

III)Diaree de cauza neuromusculara

1)Disfunctie vegetative

-neuropatie diabetic

-postvagotomie

-colon iritabil

2)Actiuni hormonale sau umorale

-tumori cromafine (serotonina)

-mastocitoza (histamina)

3)Incompetenta muscular: sclerodermia

Constipatia

Constipatia se defineste ca o incetinire anormala a tranzitului intestinal.

Aceasta are ca si consecinta eliminarea unui scaun uscat, de consistenta crescuta, prin
absorbtie excesiva de apa secundar stagnarii in colon a bolului fecal. Constipatia insa nu
presupune in definitie necesitatea unui scaun zilnic si nici a unui volum fecal apreciat ca
“insuficient” de bolnav sau a unei defecatii incomplete.

Senzatia de defecatie incomplete se datoreste mai frecvnt unei boli psihice si uneori unei
suferinte rectale.

Cauze

I)Cauze de progresie

1)Neurogena

-corticala

-leziune SNC:scleroza in placit, tumori medulare, leziuni traumatice, tabes.

-leziuni periferice: megacolon, abuz de opiacee, anticolinergice.

2)Musculara

-atonie muscular: abuz de laxative, malnutritie severa

-defecte metabolice: hipotiroidism, porfirie, hipercalcemie, hipopotasemie.

II)Constipatia de obstructive

1)leziuni anorectale: fisura anala, hemoroizi trombozati, abces perirectal

2)leziuni colice: cancer colic (descendent), volvulus, diverticulita

3)leziuni extracolice: sarcina, tumori pelvine, cancer gastric sau intestinal.

a) Constipatia cronica

Abuzul de laxative poate induce constipatie prin atonie muscular secundara, care duce de
regula la cresterea dozelor cu accentuarea simptomului.

b) Constipatia acuta.

Instalarea brusca a constipatiei poate fi psihica, in cazul schimbarilor de domiciliu sau unor
situatii anormale care duc la oprirea voluntara a refluxului de defecatie.
Leziuni dureroase ale canalului anorectal (fisuri anale, hemoroizi trombozati, abcese
perirectale) pot fi cauze de constipatie acuta.

Obstructia mecanica a colonului prin tumori este cea mai importanta cauza de constipatie cu
dezvoltare recenta. Deseori, instalarea constipatiei se insoteste de dureri colicative calmate de
scaun, emisie de gaze sau borborisme (zgomote hidroaeroce) intense (sindrom subocluziv).
Orice persoana la care apare constipatie, uneori progresiva, intr-un rastimp scurt trebuie
investigate pentru excpluderea unui neoplasm colic (irigoscopie, colonoscopie).

Compresii extrinseci, cum ar fi sarcina sau tumorile pelvine, pot fi cauze de constipatie.

Pirozisul

Pirozisul (popular, arsura sau jaragaie) este un simptom apropiat durerii, uneori descries ca o
durere cu caracter de arsura, localizat imprecise retrosternal inferior si epigastric.

Se poate intalni la persoane cu aclorhidrie si deci, nu semnifica hiperaciditate gastrica.

Actualmente este considerat ca expresia unei iritatii a esofagului, cu sau fara spasm esofagian.

Cauzele cele mai frecvente sunt hernia hiatala, refluxul gastroesofagian cu esofagita de reflux,
ulcerul esofagian.

Aerofagia, mestecatul excesiv de guma de mestecat, inghititul de alimente nemestecate pot fi

cauza de pirozis functional.

Durerea abdominala

Durerea resimtita la nivelul abdomenului poate proven, ca si durerea toracica, de la afectarea

structurilor somatic sau cea a viscerelor.

Durerea viscerala abdominala provine din structurile tubului digestive si anexelor sale, din
organelle aparatului urinar si ale celui genital.

.Durerea abdominală

Durerea de origine viscerală are o proiecţie la suprafaţa abdomenului legată de sediul

anatomic al organului respectiv. La descrierea durerii se iau în considerare următorii
parametri:

 modul de debut - brusc sau insidios,

 durata durerii - persistentă, recurentă sau intermitentă

 localizarea durerii la debut şi schimbarea topografiei în timp; dacă este

superficială sau profundă

 caracterul durerii – colicativ, junghi, arsură, jenă

 iradierea are importanţă semiologică putând indica organul cauzator; de

exemplu: durerea din colica biliară localizată în hipocondrul drept
 iradiază la baza hemitoracelui drept şi umărul drept; durerea din
pancreatita acută este localizată în epigastru şi periombilical şi iradiază în
bară spre hipocondrul drept şi stâng

 intensitatea durerii, deşi depinde de gradul de percepţie al fiecărui individ

poate fi durere colicativă insuportabilă, atroce ca o lovitură de cuţit din
volvulus sau perforaţii

 cauze de apariţie sau intensificare a durerii – consum de grăsimi,

maioneză în colica biliară; grăsimi şi alcool în pancreatita acută; lichide
acide şi condimente în ulcerul gastroduodenal

 condiţii de reducere a durerii sau dispariţie – durerea din ulcerul

duodenal cedează la alimentaţie sau medicamente alcalinizante; din
colica biliară, la antispastice şi antalgice

 simptome de însoţire ale durerii – pot ajuta în precizarea cauzei durerii;

în colica biliară: greţuri, vărsături bilioase, balonări; febră sau icter în
litiaza biliară, angiocolecistită; durerea însoţită de febră şi scaune diareice
în enterocolitele acute

Topografia abdominală

Pentru o localizare şi mai precisă se poate împărţi abdomenul în nouă zone topografice
ducând două linii verticale, care trec prin mijlocul claviculelor şi două linii orizontale; una
care trece sub rebordul costal şi alta, care uneşte spinele iliace anterosuperioare. Ca urmare,
rezultă nouă zone: superior, hipocondrul drept şi stâng şi epigastrul; flancul drept şi stâng şi
mezogastrul şi fosa iliacă dreaptă şi stângă şi hipogastrul.

Corelaţii anatomice prin plasarea organelor în cele nouă regiuni:

 hipocondrul drept: lob drept hepatic, colecist, duoden, unghiul colic drept,
glanda suprarenală dreaptă, rinichiul drept

 epigastru: pilor, duoden, pancreas, lob hepatic stâng,

 hipocondrul stâng: stomac, splină, coada pancreasului, unghiul colic stâng,

rinichi stâng, glanda suprarenală stângă

 flancul drept: colon ascendent, rinichi drept, duoden, jejun

 mezogastru (periombilical): epiplon, mezenter, duoden, jejun, ileon, aorta

abdominală

 flancul stâng: colon descendent, jejun, ileon, rinichi stâng

 fosa iliacă dreaptă: apendice şi cec, porţiunea terminală a ileonului, ureter

drept, ovar drept, la femei, cordon spermatic drept, la bărbaţi
  hipogastru: ileon, vezică urinară, uter (F), prostată (B)

 fosa iliacă stângă: colonul sigmoid, ureter stâng, ovar stâng (F), cordon
spermatic stâng(B)

Dureri cu originea in tubul digestive si glandele anexe.

a)Durerea gastroduodenala

Durerea de origine gastrica este localizata in epigastru, de obicei pe linia mediana in treimea
ei superioara sau in stanga ei , fara iradieri. Acest tip de durere apare in gastrita acuta si
cronica si in culcerul gastric. Durerea din ulcerul gastric se caracterizeaza prin aparitia
imediat dupa alimentatie si cedare spontana la cateva ore dupa masa sau prin varsatura.

Durerea duodenala este localizata tot median epigastric, mai jos decat cea gastrica (in treimea
medie). Ulcerul duodenal se caracterizeaza prin acest tip de durere, cu o evolutie caracteristica
in timp- mica si marea periodicitate. Mica periodicitate se refera la evolutia unui episode
dureros. Acesta apare de regula tardiv dupa masa (la 1-2 ore) si este calmat prin ingestia de
alimente. Caracteristica este si durerea nocturna, calmata de alimentatie. Marea periodicitate
se refera la evolutia pe termen lung, ulcerul fiind o boala cronica caracterizata, daca nu este
tratata, prin evolutie in ani. Episoadele dureroase cu durata variabila- zile sau saptamani- sunt
separate de perioade de acalmie de durata variabila- saptamani, luni, uneori ani. Aparitia
periodica de episoade dureroase constituie marea periodicitate.

Durerea ulcerului duodenal nu iradiaza, cu exceptia aparitiei penetratiei. In acest din urma
caz, durerea devine continua, cu exacerbari postprandiale, mai intense si poate iradia in spate,
in dreptul vertebrei T10.

b)Durerea intestinala

Este tipic colicativa (de altfel, denumirea de colicativa provine de la durerea cu origine in
colon). Localizarea ei depinde de segmentul intestinal interest.

Durerea cu origine in intestinal subtire este resimtita periombilical, de regula cea jejunala in
zona superior stanga, iar cea ileala in cea inferioara dreapta.

Durerea colonica este localizata in jumatatea inferioara a abdomenului, in cadranul inferior

drept, pentru cea cu origine in cecul ascendant si in cel stang, pentru cea cu origine in
transvers si descendent.

Durerea sigmoidiana este resimtita deseori suprapubian si posterior (sacrat).

Durerile intestinale, indifferent de segmentul de origine, sunt accentuate de palpara zonei de

proiectie a segmentului bolnav.

Apendicita acuta da initial o durere localizata periombilical, care migreaza ulterior in cadranul
inferior drept, odata cu extinderea inflamatiei la peritoneu.
Diverticulita colonica (inflamatia unor diverticuli ai colonului, prezenti mai frecvent pe
sigmoid) da o durere in abdomenul inferior- hipogastru sau fosa iliaca stanga- similara celei
apendiculare.

Ocluzia intestinala partial da un sindrom dureros characteristic-sindromul subocluziv-

caracterizat prin durere intense colicatica, care se calmeaza dupa emisie de gaze, scaun sau
aparitia unui zgomot hidroaeric intens.

c)Durerea biliara

Durerea de origine biliara poate avea diverse caractere in functie de substratul de producere.
Este insa intotdeauna localizata in teritoriul T8-9, fiind resimtita in hipocondrul drept, baza
hemitoracelui drept, putand iradia subscapular si uneori pana in umarul drept.

Colica biliara caracterizeaza prezenta de calculi in caile biliare. Este o durere intense,
colicativa, care apare la cateva ore dupa o masa mai abundenta, cu alimente
colecistochinetice. Se insoteste de varsaturi care nu o calmeaza.

Colecistita acuta da o durere intense, continua, uneori cu exacerbari colicative suprapuse,

accentuata de palpare in hipocondrul drept, cu iradiere scapulara.

d)Durerea hepatica

Parenchimul hepatic este insensibil la durere, inervatia dureroasa fiind limitata la capsula lui
Glison, care provoaca durere prin destindere. Durerea este surda, difuza in epigastru si
hipocondrul drept, accentuata de percutia sau palparea organului marit de volum. Marirea
progresiva, lenta in volum a ficatului (hepatopatii cronice, cancer) sau fibroza cu atrofie nu
dau durere. Cancerul hepatic poate fi dureros cand nodulii tumorali ating capsula.

e)Durerea pancreatica

Inflamatia acuta pancreatica, pancreatita acuta, este una din marile urgent abdominale. Se
caracterizeaza printr-o durere foarte intense epigastrica, continua, cu iradiere in ambii
hipocondrii, “in bara”, uneori insa posibil numai intr-un hipocondru.

Cancerul pancreatic poate da o durere difuza, prost localizata, in abdomenul superior, prin
distensia capsule sau o durere intense, cu aproximativ acceasi localizare, prin invazia plexului
solar.

f)Durerea splenica

Este produsa tot de distensia capsule, in maririle bruste de volum ale organului (staza).
Durerea este putin intense, surda, in hipocondrul drept. Iritatia peritoneului parietal
suprasplenic poate da o durere mai intense, accentuata de respiratie si miscari (in infarctul sau
abcesul splenic).

Durerea resimtita in hipocondrul drept care apare la effort, numita in popor ”splenica”, este
datorata distensiei cu gaze a unghiului splenic al colonului.