SEMIOLOGIE – SUBIECTE

A. SEMIOLOGIA SISTEMULUI RESPIRATOR:

1. Examinarea functionala a aparatului respirator: tusea.

Tusea – expiratie puternica, violenta si sonora, cu deschiderea fortata a glotei care se poate clasifica astfel:
• dupa origine:
- respiratorie – ca rezultat al excitarii pneumo-gastricului la diferite etaje (faringe, laringe, trahee, bronhii, alveole,
pleura, mediastin)
- periferica – ca un rezultat al excitatiilor extrarespiratorii (uter, stomac, intestine, peritoneu, urechea medie)
- centrala – ca rezultata al excitarii centrului tusigen din bulb
• dupa exprimare: spontana sau provocata (prin palparea laringelui sau a traheei)
• dupa frecventa:
- tuse unica (accidentala) – cand o data cu tusea se elimina si corpul strain care a provocat-o (praf)
- tusea repetata (frecventa) – rara (in boli cronice), deasa sau permanenta (in inflamatii acute)
• dupa ritm:
- tuse simpla – o singura explozie
- tuse chintoasa (in abcese, salive) – mai multe explozii grupate
• dupa intensitate:
- tuse puternica (plina, exploziva, mare)
- tuse slaba (goala, afona, mica, avortata)
- tuse cu rapel (cu repetite, latratoare) – cand dupa tuse urmeaza o inspiratie zgomotoasa
• dupa tonalitate:
- tuse inalta (ascutita)
- tuse joasa (grava)
• dupa timbru:
- tuse uscata (seaca) – numai explozia
- tuse umeda (grasa, expectoranta) – cand o data cu tusea se elimina si secretiile pe caile respiratorii
• dupa durata:
- tuse scurta – in pleurite
- tuse lunga – in afectiuni nedureroase
• dupa asociarea cu alte manifestari:
- tuse dureroasa (asociata cu durere)
- tuse emetizanta (asociata cu voma) – la caine

2. Examinarea functionala a aparatului respirator: dispneea.

Dispneea (respiratia grea) se caracterizeaza prin modificarea frecventei, ritmului, amplitudinii, duratei si tipului
respirator si se exprimaclinic prin cianoza la piele si mucoase, pozitie ortopneica, facies speriat, titubari si prabusiri ale
animalului. Respiratia normala se numeste eupneea, iar modificarea respiratiei dispnee.

Dispneea se poate clasifica:

• dupa frecventa:
- tahipnee (polipnee) – respiratie frecventa, care apare in pneumonii, caverne pulmonare, tumori, atelectazii
pulmonare, colici, febra, insuficienta cardio-circulatorie, anemii etc.
- bradipnee (oligopnee) – respiratie rara, care apare in stenoze ale cailor respiratorii, intoxicatii,
meningoencefalite, coma etc.
- apnee – oprirea respiratiei pe o perioada de timp
 • dupa ritm:
- respiratie subresotanta – presupune prelungirea expiratiei si efectuarea ei in doi timpi, datorita oboselii prin
suprasolicitare a diafragmei. Contractia si decontractia diafragmei se face brusc producand subresoul diaphragmatic si
subresoul abdominal:
o subresoul diaphragmatic – cand diafragma a obosit
o subresoul abdominal – presupune paralizia diafragmei si oboseala musculaturii abdominale
- respiratie sacadata (etajata) – respiratie in mai multi timpi, prezenta in pleurite, pneumotorax
• dupa amplitudine:
- suprficiala (mica) – in plurite, pleurodinie, diafragmatite
- profundal (ampla) – dupa efort, in unele afectiuni pulmonare
- asimetrica – disimetrie respiratorie a unui hemitorace fata de celalalt (in pleurite, colectii pleurale, afectiuni
pulmonare unilatrale)
• dupa durata:
- continua sau discontinua – pe un anumit interval de timp
- paroxistica – fara o cauza precisa
• dupa tipul respirator:
- normal, la animalele de tipul respirator este costo-abdominal
- respiratei toracica – in afectiuni la diafragma si abdomen
- respiratie abdominala – in emfizem pulmonar, atelectazie pulmonara
- respiratie discordanta - in paralizia diafragmei, hernii diafragmatice, pleurezii
• dupa tipul respiratiei:
- respiratie Kussmaul (ampla si rara) – in diabet, insuficienta renala, coma, stari agonice
- respiratie Cheyne-Stokes (periodica) – in afectiuni circulatorii, cerebrale etc.
- respiratie Biot (meningiana) – in encefalite, meningite etc.

Dispneea este produsa dec auze care impiedica schimbul de gaze (hematoza) la nivelul aparatului respirator, cum ar
fi:

- afectiunile respiratorii de tipul starilor asmatiforme

- afectiunile cardio-circulatorii

3. Percutia toracelui: sonul pulmonar modificat.

Sonul pulmonar modificat poate fi evidentiat cand modificarile pulmonare sunt localizate in zona corticala:

Matitatea pe aria de percutie pulmonara apare in:

- ingrosari localizate ale peretelui toracic (tumori, edeme) sau generalizate (ingrasare la taurine si suine)
- modificari ale pleurei si spatiului interpleural:
o inflamatia si ingrosarea pleurei (pahipleurita)
o inflamatia exsudativa a pleurei (pleurezia seroasa)
o inflamatia fibrinoasa a pleurei (pleurezia fibrinoasa)
o inflamatia purulenta a pleurei (pleurezia purulenta, piotorax)
o hemotorax (hematotorax) – sange in cavitatea pleurala
o hidrotorax – transsudat (lichid neinflamator)
- hernii ale organelor digestive prin diafragma (stomac, anse)
- densificari ale parenchimului pulmonar (cel mai frecvent) – puroi, lichid, fibrina, tesut conjunctiv, tesut de
neoformatie in pneumonii, bronhopneumonii, chisti, edeme, tumori pulmonare

Matitatea absoluta (hidrica) – in cazul acumularilor mari de lichid in zona ventral a caror limita dorsala este
intotdeauna paralela cu solul. Frecvent deasupra acestei limite, separata printr-o portiune ingusta de submatitate, se
evidentiaza o banda de hipersonoritate (fenomen de skodism). Skodismul se poate intalni si in jurul densificarilor
pulmonare si este dat de activitatea compensatorie a aprenchimului pulmonar (emfizem vicariant).

Submatitatea – apare cand densificarile pulmonare sunt mici sau cand cantitatea de lichid din spatiul pleural
este foarte mica.

Hipersonoritatea – este prezenta la animalele slabe, in emfizemul pulmonar, caverne pulmonare,

pneumotorax unilateral, ce produce colabarea (atelectazia) pulmonului.

Hipersonoritatea cu timbre metalic (sonul metalic) – data de prezenta gazului sub tensiune la nivelul unor
cavitati cu diametrul mai mare de 5 cm, dar cu localizare corticala (caverne mari, bronsiectazii, pneumothorax).

Sonul de oala sparta – se realizeaza cand peste sunetul de baa se adauga o vibratie suplimentara, cum este
cazul cavernelor care comunica cu o bronhie sau in cazul emfizemului subcutanat, cu posibilitatea deplasarii aerului
sub piele.

Sonul sonor atimpanic – patologic, prezent la animalele de talie mica

Sonul sonor timpanic – patologic, la animalele de talie mare

4. Zgomote respiratorii pulmonare patologice (suflurile patologice).

Aparitia acestor zgomote respiratorii pe o anumita zona toracica presupune obligatoriu lipsa murmurului vezicular
pe acea zona. Aceste zgomote sunt:
- Suflul tubar (suflul bronhic) – este un suflu laringian transmis la peretele toracic prin structura cartilaginoasa a
traheei, bronhiilor si prin densificarile prezente la nivelul cortexului pulmonar; densificarile pulmonare duc la disparitia
structurii membranoase elastice, ceea ce permite transmiterea zgomotului laringian la peretele toracic. Acest zgomot
prezinta la ascultatie un timbru fluierator (asemanator suflului laringian) si este present in faza de hepatizatie a
pneumoniilor lobare, in tumori pulmonare etc.
- Suflul pleuretic – tot un suflu laringian transmis la nivelul peretelui toracic, dar prin densificari pulmonare
corticale si prin lichidul acumulat in spatiul interpleural. Acest zgomot este receptionat numai in zonele declive ale
toracelui, acolo unde se acumuleaza o cantitate apreciabila de lichid. Uneori densificarea pulmonara poate fi produsa
de cantitatea foarte mare de lichid acumulat si care preseaza parenchimul pulmonar, in aceasta situatie suflul
pleuretic receptionandu-se numai la limita superioara alichidului, in timp ce in zona ventral apare “respiration nulla” in
pleurezii si hidrotorax
- Suflul cavernos (cavitar) – apare cand o caverna (cavitate goala) situate cortical si cu un diamteru de 2-5 cm
comunica cu o bronhie; acest zgomot este asemanator unui suierat cu rezonanta mare
- Suflul amforic – cu mod de producere asemanator suflului cavernos, cu conditia ca diamterul cavernei sa fie mai
mare de 6 cm. diferenta dintre cele doua sufluri este data de timbrul zgomotului.
- Suflul nedefinit – receptionat cand zonele pulmonare modificate sunt de mici dimensiuni, cee ace permite la
ascultatie receptionarea unui amestec murmur vezicular si sufluri patologice sau chiar zgomote supraadaugate. Apare
in special la rumegatoare in bronhopneumonii.

5. Zgomotele respiratorii supraadaugate: ralurile.

Ralurile = zgomote (horcaituri) produse de trecerea coloanei de aer prin secretii sau ingustari prezente la nivelul
cailor respiratorii (nas, laringe, trahee, bronhii, alveole) sau chiar la nivelul cavernelor

Sistematizarea ralurilor:

- Raluri umede – crepitante, bronhiale, cavernoase si amforice

- Raluri uscate – alveolare si bronhiale
 Ralurile umede crepitante (ralurile umede alveolare sau veziculoase) – apar la nivelul alevolelor cu continut lichid
(edem, inflamatii exsudative etc.); aceste raluri sunt produse de patrunderea aerului si dezlipirea peretilor alveolari
lipiti de un strat subtire de lichid si aparitia zgomotului characteristic asemanator frecarii intre degete a unei suvite de
par; sunt fixe, continue si se receptioneaza numai in inspiratie

Ralurile umede bronhiale (ralurile buloase sau mucoase) – la nivelul bronhiilor cu continut lichid si sunt
asemenatoare suflatului cu un pai intr-un lichid din pahar; aceste raluri sunt mobile, discontinue, receptioneaza in
ambii timpi respiratori; prezente in bronsite, pneumonii, edeme, hemoragii pulmonare etc.

Ralurile umede cavernoase si amforice – la nivelul cavernelor mai mari sau mai mici, cu continut hdro-gazos in
comunicare cu o bronhie.

Ralurile uscate alveolare (ralurile crepitante uscate, zgomotul de “crac-crac”) – zgomote asemanatoare unei
paraituri fine consecutive ruperii peretilor alveolari, datorita pierderii elasticitatii membrane alveolare sau a tesutului
interstitial (in emfizemul pulmonar).

Ralurile uscate bronhiolare – apar in stenoze ale bronhiilor produse de procese inflamatorii, abcese, chisti, tumori;
aceste raluri sunt fixe si permanente, se pot intalni raluri bronhiale ronflante (asemenator unui sforait) si sibilante
(asemanator unui suierat); prezenta pseudomembranelor la nivelul bronhiilor produce zgomotul de fald sau de drapel.

B. SEMIOLOGIA APARATULUI CIRCULATOR

6. Palpatia ariei de proiectie acordului pe torace: socul cardiac.

Palpatia permite aprecierea semnelor fizice locale (temperatura, umiditate, sensibilitate profunda dureroasa –
prezenta in pericardite acute, miocardite; integritatea si deformarile – prezente in fracturi costale; leziuni la nivelul
pielii si musculaturii intercostale; prezenta corpilor straini etc.) si a socului cardiac (la caine soc apexian).

Palpatia este singura metoda generala de examinare care permite aprecierea socului cardiac la animale si a
caracterelor normale sau modificate ale acestuia:

- Sediul socului cardiac in conditii normale este variabil in functie de specie si varsta; modificari ale sediului
socului cardiac apar consecutiv hipertrofiilor cardiace sau in urma deplasarii cordului (congenital – dextrocardia sau
datorita maririi in volum a altor organe – pulmon, pleura si spatiu pleural, hernia diafragmatica a unor organe
digestive, meteorism gastric, adenopatii intestinale etc.)
- Frecventa socului cardiac variaza in functie de specie, varsta, fiind identica cu frecventa sistolei ventriculare si a
pulsului arterial; modificarile de frecventa presupun accelerarea contractiilor cardiace – tahicardia si rarirea
contractiilor cardiace – bradicardia.
- Ritmul socului cardiac este regulat (ritmic) la majoritatea speciilor, exceptand cainele, la care in conditiile
normale, se constata o aritmie respiratorie fiziologica (rarirea frecventei socului cardiac in expiratie).
- Intensitatea socului cardiac difera in functie de specie, varsta, stare fiziologica
- Aspect particulare ale socului cardiac inregistrate la palpatie: palpatia cardiaca (senzatia tactile de lovitura de
bila in bolta) – receptionata cand creste simultan intensitatea si frecventa socului; “eretismul cardiac” presupune o
activitate cardiaca aritmica; “freamatul cardiac” este un sfarait asemanator “torsului pisicii” prezent in stenozele
valvulare – suflurile de stenoza.
 7. Ascultatia cordului: sistematizarea zgomotelor.

Cea mai utila metoda generala de examinare a cordului – ascultatia – permite receptionarea zgomotelor care se
produc in urma activitatii cardiace normale sau patologice. Sistematizarea zgomotelor care se pot receptiona la
ascultatia cordului:

A. Zgomote cardiace normale (principale/reticulare):

- Primul zgomot cardiac = zgomotul sistolic
- Al doilea zgomot cardiac = zgomotul diastolic (inchidere de valva)
B. Zgomote cardiace patologice (modificate):
a. Modificarea zgomotelor cardiace normale:
- Modificarea frecventei: tahicardia, bradicardia si oprirea striala
- Modificarea intensitatii: intensificarea si diminuarea zgomotului
- Modificarea timbrului si tonalitatii: metalizarea, amplificarea si estomparea zgomotelor
- Modificarea ritmului: dedublarea zgomotelor cardiace (primul si al doilea zgomot cardiac), egalizarea pauzelor si
accelerarea frecventei zgomotelor cardiace – embriocardia, ritmul pendular, cuniculocardia, aritmiile cardiace – aritmii
batmotrope (tahicardia si bradicardia sinusala, aritmia respiratotie) si aritmiile dromotrope – ritmul nodal si blocurile
b. Zgomotele cardiace supraadaugate (suflurile cardiace): suflurile endocardice organice si anorganice.
c. Zgomotele extracardiace: zgomotele de frecatura pericardica si pleuro-cardiaca, zgomotul de lichid.

8. Aritmiile batmotrope

Aritmiile batmotrope = aritmiile prin tulburari ale mecanismului de producer a stimulului excito-conducator; pot fi
produse prin stimuli suplimentari extracardiaci sau intracardiaci – aritmiile adevarate.

Aritmiile produse de stimuli suplimentari extracardiaci – in anumite conditii influxurile nervoase extracardiace de
natura simpaticotona – tahicardizante sau parasimpaticotona – vagala – bradicardizante pot actiona asupra nodulului
sinusal.

Aritmiile produse de stimuli suplimentari intracardiaci (aritmiile adevarate) – extrasistola si aritmia permanenra –
fibrilatia si flutter-ul. Extrasistola (aritmia extrasistolica) este o contractie prematura si suplimentara, consecutiv
aparitiei unui stimul suplimentar la nivelul nodulului sinusal. Aceste aritmii se evidentiaza la ascultatia cordului si la
ECG. Cand extrasistola apare in cazul bradicardiei, intre doua sistole ventriculare se numeste extrasitola intercalata
sau interpolata. Cand extrasistola apare in salve, repetata se numeste extrasistola regulate – aritmie cadentata,
extrasistolica, regulate, alloritmie extrasistolica, iar repetarea poate aparea la doua sistole – aritmie bigeminata, ritm
bigeminat, bigeminism, la trei sistole sau la mai multe sistole.

Aritmia permanenta – aritmia perpetua, extrasistola totala – este caracterizata de contractii foarte frecvente, dar
ineficiente ale musculaturii atriale sau ventriculare.

Fibrilatia (fibrilla = fibra) este caracterizata de contractii fine si si foarte rapide (frecventa mare si ritm neregulat) a
unui grup de fibre miocardice.

Flutterul (flutter = fluturare) este asemanator fibrilatiei, dar cuprinde mai multe grupe de fibre miocardice. Se poate
localiza la atrii si la ventricule, fiind asociat cu blocul atrio-ventricular, avand un prognostic grav. Ambele aspecte se
pot descoperi la ascultatia cordului si se pot diagnostica prin ECG.
 9. Aritmiile dromotrope (blocurile)

Aritmiile dromotrope = aritmiile prin tulburari ale mecanismului de conducere a stimulilor excito-conducatori si se
carcaterizeaza prin incetinirea (bradicardie) sau oprirea transmiterii impulsului de la nodulul sinusal catre
componentele urmatoare ale sistemului excito-conducator.

In acest grup se incadreaza:

- Ritmul nodal = ritmul sinusal, presupune rarirea frecventei contractiilor ventriculare, stabilirea diagnosticului se
face prin ECG; bradicardia sinusala
- Blocul sino-atrial = transmiterea foarte dificila sau lipsa transmiterii influxului nervos de la nodulul sinusal la atrii
- Blocul atrio-ventricular = incetinirea sau intreruperea transmiterii influxului nervos spre ventricule; blocul atrio-
ventricular poate fi: partial (incomplet) – de gradul I sau de gradul II, total (complet) – de gradul III (lipsa transmiterii
stimulului); apare disociatia atrio-ventriculara (disociatia cardio-efigmica); blocul de ramura (stanga sau dreapta),
blocul fascicular si blocul de arborizatie deficil de diagnosticat.

Confirmarea aritmiilor dromotrope se face prin ECG.

10.Zgomotele cardiace supraadaugate (suflurile)

Zgomote cardiace supraadaugate – suflurile cardiace, endocardice

Aceste zgomote se suprapun peste zgomotele cardiace principale si sunt de 2 feluri:

- Suflurile endocardice organice (structurale, morfologice, anatomice, adevarate, propriu-zise) intodeauna cu

semnificatie patologica.
- Suflurile endocardice anorganice (funtionale, inselatoare) – rar cu semnificatie patologica

Suflurile endocardice organice apar datorita interactiunii dintre sange si endocardul modificat. Modificarea
presupune fie largirea sau stramtoarea orificiilor sau functionarea defectuoasa a valvelor. In conditii practice, se
intalneste stramtoarea orificiilor cardiace care produce STENOZA ORIFICIALA si neinchderea perfecta a valvelor care
produce INSUFICIENTA VALVULARA. Se pot intalni 4 sufluri de stenoza orificiala si 4 sufluri de insuficienta valvulara,
foarte rar la animale se intalnesc stenoze valvulare sau insuficiente orificiale.

Diagnosticarea suflurilor se face prin ascultatie (timbrul, focarul, momentul aparitiei si durata), prin verificarea
pulsului arterial, socului si ariei cardiace sau aparitia pulsului venos retrogad. Caracteristicile suflurilor cardiace:

- Timbrul – in stenoza asemanator pronuntarii literei “r”, in isuficienta valvulara este asemanatoare pronuntarea
literei “f”.
- Focarul de ascultatie
- Momentul aparitiei si durata suflului: exista sufluri sistolice si sufluri diastolice

Suflurile sistolice = suflul de insuficienta atrio-ventriculara dreapta sau stanga datorita neinchiderii valvelor atrio-
ventriculare sau largirii orificiilor atrio-ventriculare sic el de stenoza aortica sau pulmonara (trecerea sangelui prin
orificul aortic sau pulmonar ingustat si foarte rara in prezenta vavulelor sigmoide); suflul de insuficienta atrio-
venriculara este asemanator pronuntarii silabelor “duff-lup” (“fff-lup”), in timp ce suflul de stenoza aortica si
pulmonara este asemanator pronuntarii silabelor “drrr-lup” (“rrr-lup”).

Suflurile diastolice = suflurile de insuficienta aortica si pulmonara, precum si suflurile de stenoza atrio-ventriculara
dreapta sau stanga (sufluri presistolice) intalnite rar la animale; suflul de insuficienta aortica si pulmonara este
asemanator pronuntarii silabelor “dupp-rrrp”
 - Modificarea pulsului arterial si aparitia pulsului venos retrograde (patologic!):
o in insuficienta mitrala: pulsul este mic, neregulat si intermittent
o in insuficienta tricuspidiena: apar puls venos retrograde pozitiv in sincron cu pulsul arterial
o in stenoza mitrala: pulsul este putin modificat
o in stenoza tricuspidiena: puls venos retrograde negative, asincron cu pulsul arterial
o in insuficienta aortica: puls arterial scurt, saltaret si cu tensiune mica (puls Corrigan)
o in stenoza aortica: pulsul este lung, lent, dur, sarmos, cu tensiune mare “puls de otel”
- Modificarea socului cardiac si ariei cardiace: stenoze orificiale, insuficiente valvulare, hipertrofie cardiaca; aceste
modificari apar in staze circulatorii, in hipertensiune

Dilatatia compartimentelor cardiace este insotita de reducerea intensitatii socului cardiac, in timp ce hipertrofia
cordului este insotita de cresterea intensitatii socului cardiac:

- in insuficienta atrio-ventriculara stanga: dilatatia atriului stang (AS), hipertrofia concentrica a VS

- in stenoza atrio-ventriculara stanga: dilatatia AS, staza circulatoriepulmonara, hipertrofia cordului drept
- in insuficienta atrio-ventriculara dreapta: dilatatia AD, hipetrofie concentrica la VD
- in stenoza atrio-ventriculara dreapta: dilatatia AD, staza in marea circulatie
- in insuficienta aortica: dilatatia, hipetrofia concentrica a VS
- in insuficienta pulmonara: dilatatia, hipetrofia concentrica a VD
- in stenoza aortica: dilatatia, hipetrofia excentrica a VS
- in stenoza pulmonara: dilatatia, hipetrofia excentrica a VD

Suflurile endocardiace anorganice (functionale) – apar in urma efortului, la schimbarea valorilor de temperatura ale
mediului, cand apar fenomene de vasodilatatie sau vasoconstrictie, la schimbarea regimului alimentar, modificarea
vascoitatii sangelui, largirea orificiilor atrio-ventriculare, in boli infectioase, anemii, intoxicatii etc.

11.Sindroamele cardio-circulatorii

Sindroamele pericardice: sindromul de pericardita uscata/umeda – in faza pericarditei acute; caracterizat de

aparitia febrei, disfagiei, sensibil dureroase pe aria de proiectie a cordului, prezenta freamatului pericardic; sindromul
de pericardita cronica – ingrosarea pericardului si prezenta aderentelor fibroase intre pleura si pericard, caracterizat
de semnele insuficientei cardiace, prezenta zgomotului de frecatura pericardica, lipsa sensibil dureroase a cordului,
lipsa febrei; sindromul de compresiune cardiaca – hidropericard, hemopericard, adenopatii mediastinale, tumori
pulmonare, pleurezii
Sindroamele miocardice: miocardita acuta si cronica, infarctul miocardic, miocardozele, dilatatia si hipertrofia
cardiaca
Sindroamele endocardice: sindromul de stenoza si insuficienta mitrala, boala mitrala, sindromul de stenoza si
insuficienta tricuspidiena, sindromul de stenoza si insuficienta aortica, pulmonara
Sindromul de insuficienta cardiaca: incapacitatea miocardului de a se adapta la effort, reducerea cantitatii de sange
de la nivelul organelor si tesuturilor sau staza venoasa -congestia venoasa:
- Insuficienta cardiaca stanga: dispnee de effort, tuse, edem pulmonar, cianoza
- Insuficienta cardiaca dreapta: staza venoasa, hidrotorax, hidropericard
- Insuficienta cardiaca totala: compensata
- sau decompensate
 12.Semiologia arterelor, venelor: palpatia

Palpatia arterelor - ofera date generale referitoare la traiect, calibru, uniformitate, fremismente
(angiopatii/vasculopatii), arterioloscleroza/ateroscleroza, ateromatoza etc.

Aceasta tehnica este singura in masura sa ofere date concludente referitoare la pulsul arterial si calitatile acestuia:

- frecventa pulsului arterial: pulsul tahicardc, bradycardic, in extrasistole disociatia cardio-sfigmica

- ritmul pulsului: regulat (ritmic), cu exceptia cainelui si a tineretului animal; in conditii patologice ritmul neregulat
in insuficienta mitrala in extrasistole
- viteza si durata undei pulsatile: incet sau repede, durata lunga sau scurta
- amplitudinea (inaltimea): puls mare (magnus), inalt (altus), pulsul mic (parvus) in stenoza aortica, insuficienta
atrio-ventriculara, amplitudine foarte mica=puls filiform, exista situatii in care pulsul lipseste = puls imperceptabil (puls
different – differens, puls inegal – inequalis), puls antrenant (alternans) in hipertensiune, pulsul bigeminat in
extrasistola bigeminata
- tensiunea (duritatea): puls dur (puls de otel, sarmos) in hipertensiune, stenoza aortica, puls moale – in
vasodilatatii, colaps, hemoragii mari – pulsul filiform

Palpatia venelor – evidentiaza modificari de temperature si sensibilitate (flebite, tromboflebite etc.), precum si
presiunea dilatatiilor venoase.

13.Examinarea fizica a sangelui: volemia.

Volemia = cantitatea totala de sange circulant, cantitate caer variaza in functie de specie, varsta, individ, boli la
nivelul sangelui, ficatului sau organelor hematoformatoare:

- Normovolemia: simpla, oligocitemic, policitemica (poliglobulii usoare)

- Hipovolemia: simpla (oligohemia) – in hemoragii, oligocitemica – afectiuni la nivelul organelor
hematoformatoare, policitemica – deshidratarile
- Hipervolemia (pletora): simpla (polihemia), oligocitemica – hidremia = pletora adevarata, policitemica – in
leucemie, leucoza in policitemia vera

14.Examinarea biochimica a sangelui: sistematizare, proteinemia.

Proteinemia = cantitatea de proteina totala sau fractionate de la nivelul sangelui

Disprotidemii: hiperproteinemii, hipoproteinemii
- Albumina serica (albunimenia): crescuta – hiperalbuminemie, hipoalbuminemie – in ciroze, subnutritii, neoplazii
etc.
- Α1-globulina (alfa-1-globulinemia): crescuta sau scazuta
- A2-globulina (alfa-2-globulinemia):crescuta sau scazuta
- Β-globulina (beta-globulina): crescuta sau scazuta
- Gamma-globulina (imunoglobulinel, anticorpii): crescuta sau scazuta
- Fibrinogenul (fibrinogenemia): crescuta sau scazuta
- Aminoacizii
- Proteine anormale (paraproteinemie) – globuline serice anormale: macroglobulinele, crioglobulinele, proteinele
Bence-Jones
- Azotemia (uremia): hiperazotemie – insuficienta renala, tumori, iradieri, medicamente, hipoazotemie – hepatite
- Acidul uric (uricemia): hiperuricemia – guta, afectiuni, renale, hipouricemia – hepatite grave
 - Amoniacul – in boli hepatice
- Creatinina si creatininemia – crescute in afectiuni musculare ale pasarilor
- Hemoglobinemia (Hb) – crescuta (pleiocromie) in hemoconcentratii (diaree, voma) sau scazuta (oligocromie) in
anemii oligocrome, carente in fier
- Bilirubinemia (cholemia) – cantitatea de bilirubina din serul sanguin, creste in icterul hemolitic, hepatocelular si
mecanic
- Cholalemia – cantitatea de saruri biliare din sange, cerste in icterele mecanice
- Glicemia – crescuta (hiperglicemie) in diabet si scazuta (hipoglicemie) in inanitie
- Acidul pyruvic – creste in hipovit. B
- Acidul lactic – in glicoliza anaeroba, creste in hepatopatii
- Lipidemia (lipemia) – cantitatea de lipide service: hiperlipemie, hipolipemie, colesterolemia (hiper- si
hipocolesterolemie)
- Corpii cetonici (acetone, acidul acetoacetic, acidul betahidroxibutiric): cetonemia – boala produsa = cetoza
(acidocetoza) in inanitie, exces de grasimi, diabet zaharat, hipertiroidism, boala Cushing
- Sideremia – cantitatea de fier din sange; creste in liza eritrocitara, hepatite acute si scade in anemii feriprive
- Cupremia – cantitatea de cupru din sange, creste in infectii, tumori si scade in carente, nefroze
- Calcemia – cantitatea de calciu din sange, creste (hipercalcemie) in hipertiroidism si scade (hipocalcemie) in
hipotiroidism, tetanii, lipsa vitaminei D
- Fosfatemia (fosforemia) - cantitatea de fosfor din sange, hiperfosfatemie in hipoparatiroidism, acromegalie,
insuficiente renale, hipofosfatemie in hiperparatiroidism, osteomalacie, rahitism
- Magnezemia – cantitatea de magneziu din sange, hipermagneziemie in boala Cushing, hipomagneziemie in
rahitism, tetanii
- Kaliemia (potasemia) – cantitatea de potasiu din sange; hiperkalemie in arsuri, hemolize, hipocalemie in in
diaree, voma
- Manganemia – cantitatea de mangan din sange; hipermanganemie, hipomanganemie
- Cloremia – cantitatea de clor din sange; hipercloremie in acidoze metabolice, hipocloremie in insuficiente
renale, alcaloze metabolice
- Vitamine: beta carotenii (provitamina A), vitamina A (antixeroftalica, retinol), vitamin C (acid ascorbic), vitamin
D (antirahitica), vitamin K (antihmoragica), vitamian E (tocoferol), complexul vitaminelor B – B1 (tiamina),
B2(riboflavin), B3 (acidul pantothenic), B6 (piridoxina), B9 (acidul folic), B12 (cianocobalamina); vitamin H (biotina),
vitamin F (acizi grasi esentiali), vitamin PP (acidul nicotinic)
- Hormoni: vezi sistemul endocrine
- Enzime serice: aldolaza, amilaza, creatinofosfokinaza (CPK), fosfataza alcalina, lactic-dehidrogenaza (LDH, LD),
lipaza, transaminaze (aspartat amino-tranferaza AST, GOT; alanin amino-transferaza ALT, GPT)

15.Modificari cantitative ale elementelor figurate din sange.

Hemograma = modificari de ordin cantitativ si calitativ ale elementelor figurate ale sangelui

Eritrocitemia (eritremia) = numarul de eritrocite la 1 mm³ de sange

Policitemie = cresterea nr de eritrocite (hiperglobulie, poliglobulie, hipercitemie) – poate fi: policitemia vera -
adevarata sau falsa – oligocitemie/anemie

Anemiile – pot fi cauzate de reducerea nr de eritrocite – consecutive lipsei eritropoiezei prin hemoliza, hemoragii,
hipovitaminoza B12 sau prin scaderea cantitatii de hemoglobina – anemii hipocrome (scaderea cant de fier,
protoporfirina, globina)

Leucocitemia = numarul de leucocite la 1 mm³ de sange

 Leucocitoza = cresterea nuamrului de leucocite – leucocitoza prin productie (adevarata, generalizata), in infectii
localizate (leucocitoza locala, de repartitie, falsa)

Leucopenie = scaderea nr de leucocite – leucopenie adevarata (leucoliza), leucopenie de repartitie

Trombocitemia = numarul de trombocite la 1 mm³ de sange

Trombocitoza = cresterea nr de trombocite; hipercoagulabilitate dupa hemoragii acute, atrofie splenica,

splenectomii

Trombocitopenie = scaderea nr de trombocite; hipocogulabilitatea in boli infectioase, soc anafilactic, afectiuni

splenice

16.Modificarile calitative ale elementelor figurate sanguine

Eritrocitele pot prezenta modificări de:

-formă (poikilocitoză): acantocite (eritrocite cu spini), leptocite (eritrocite cu e redusă), drepanocite (eritrocite în
formă de seceră), stomatocite (eritrocite cu de dinte), ovalocite (eritrocite cu formă ovală), eliptocite (eritrocite cu
formă eliptică);

-mărime (anizocitoză): megalocite (12—15 μ), macrocite (8—12 μ), microcite(4-6 μ), schizocite (2—3 μ);

-culoare (anizocromie): hipercromie (cantitate mare de hemoglobină) și hipocromie (cantitate mică de hemoglobină).

Leucocitele pot prezenta modificări ale raportului dintre acestea (evidențiate prin formula leucocitară - leucogramă)
sau apariția de elemente imature la nivelul sângelui, ori elemente modificate patologic.

Creșterea numărului leucocitelor (leucocitoza) poate fi produsă prin creșterea numărului uneia sau a mai multor
categorii de celule albe. Există și situații când la un număr de leucocite se schimbă doar raportul dintre acestea.

Creșterea procentului de leucocite polinucleate (granulocite, polimorfonucleare) se numește polinucleoză

(granulocitoză) și poate fi:

-polinucleoză (granulocitoză) neutrofilică (neutrofilia) -- prezentă în infecții generalizate sau localizate, tumori
maligne;

-polinucleoză (granulocitoză) eozinofilică (eozinofilia) -- prezentă în unele boli parazitare, dermatologice, alergice
(astm);

-polinucleoză (granulocitoză) bazofilică (bazofilia) rară la animale.

Creșterea procentului de leucocite mononucleate (agranulocite) se numește mononucleoză (agranulocitoză) și poate

fi:

-mononucleoză limfocitară (limfocitoză) apare în boli cronice (tuberculoza);

-mononucleoză monocitară (monocitoză) — prezentă în leucoze monocitare,boli parazitare, reumatism articular

acut.

Scăderea numărului de leucocite (leucopenia) îmbracă diferite aspecte:

-neutropenia — prezentă în unele infecții bacteriene și virale;

-eozinopenia apare în stres, după administrarea corticosteroizilor;
-bazofilopenia;
-monocitopenia;
-limfocitopenia (limfopenia) -- apare după administrarea glucocorticoizilor, în sarcoame, uremie.
 C. SEMIOLOGIA APARATULUI URINAR

17. Mictiunea si aspecte semiologice.

Mictiunea (urinarea) = eliminarea in exterior a urinei al nivelul vezicii urinare – functie subordonata unor centrii
nervosi din cortex, bulb si maduva sacrala; NU trebuie confundata cu diureza!

Diureza = procesul de formare al urinei la nivelul rinichiului si eliminarea acesteia in vezica urinara; process complex
care presupune filtrarea sangelui la nivelul glomerulului renal

Aspectele semiologice ale urinei se refera la frecventa cu care aceasta se face, cantitatea de urina eliminate si
modul in care se face urinarea (aparitia urinarilor dificile, precum si a celor involuntare):

• Frecventa:
- polakiuria sau polikasuria = mictiune frecventa in cantitate mica; apare in cistite, litiaza (calculoza) vezicala etc.
- oligakiuria (anuria falsa) = lipsa urinarii si aparitia retentiei urinare vezicale
• Cantitatea de urina in 24 de ore poate fi:
▪ normouria = cantitate normal de urina
▪ poliuria = cantitate mare de urina; apare in diabetul zaharat si insipid, nefroze
▪ oliguria = cantitate mica de urina; apare in glomerulonefrite
▪ anuria secretorie = lipsa urinarii ca urmare a lipsei diurezei
• Mictiunile dificile, grele (dysuria/dysuria)- se pot exprima prin:
- Tenesme vezicale = adoptarea pozitiei de urinare, eforturi de urinare, urmate de strangurie au ischiurie
- Stranguria = urinare sub forma de picaturi sau jet foarte subtire; apare in afectiuni ale uretrei – uretrite,
calculoza uretrala
- Retentia urinara (ischiuria) = producerea si retinerea urinei in vezica urinara; apare in spasm al uretrei, leziuni
medulare etc.
• Mictiunile involuntare:
- Enurezisul (incotinenta urinara) = urinare continua, fara adoptarea pozitiei de urinare si poate fi: permanent
(continuu) sau periodic (din cand in cand)
- Urinarea in furou = urinarea fara scoaterea glandului penien in exterior; specific masculilor

18.Examinarea fizica si biochimica a urinei

Examinarea fizica:
• Culoarea si transparenta
- La toate spp. Urina ete limpede (transparenta) si de culoare galbena (cu diferite nuante in functie de specie), cu
exceptia calului la care in momentul eliminarii este tulbure (carbonati si fosfati de calciu)
- Culoarea rosie – apare in hematuria, hemoglobinuria, mioglobinurie
- Culoarea galben-brun sau galben-verde – pigmenturie in cantitate mare (icter)
- Culoarea brun-negru – in melanurie, alcaptonurie
- Aspectul opalescent – in lipurie
- Aspectul tulbure – prezenta sarurilor, puroiului, mucusului, bacteriilor, epiteliilor etc.
- Incolora – in diabetul insipid
 • Densitatea
- Normostenurie = densitate normala a urinei
- Hiperstenurie = urina concentrate cu densitate mare – deshidratari, diabet zaharat
- Hipostenurie = urina diluata cu densitate mica – diabet insipid
- Izostenurie = urina cu densitate si compozitie asem. plasmei – insuficiente renale cronice
• Vascozitatea si punctul crioscopic - se determina in functie de specie in laboratoare
• Mirosul
- Normal – characteristic speciei
- Pathologic – miros ammoniacal in cistite, de acetone in cetonurie, fetid in inflamatii purulente

Examinarea biochimica a urinei

Albuminuria (proteinuria) = cantitatea de albumina (proteina) din urina

Paraproteinuria – apare in boala lanturilor grele, mielom

Hematuria, hemoglobinuria, mioglobinuria – in afectiuni ale aparatului urinar, dar si la nivel muscular

Glicozuria (glucozuria, glicuria) = cantitatea de glucoza din sange

Cetonuria = corpi cetonici in urina; apar in diabet (coma diabetica), inanitie, toxicoza

Azoturia (ureouria) = cantitatea de uree din urina; ambard = raportul azotemia/azoturia (normal de 1/60 – 1/200),
in insuficienta renala creste foarte mult azotemia

Acidul uric – creste in guta, leucemie, arsuri

Creatinina (creatinuria) – creste in atrofii musculare

Acidul hipuric, indicanuria, lipuria, fenoluria – se modifica in situatii patologice

Colaluria = prezenta pigmentilor biliari in urina; urobilinogen crescut sau scazut, bilirubina apare in icter

Piuria = prezenta puroiului in urina

Aminoaciduria = cantitate de aminoacizi libera in urina

19.Examinarea microscopica a urinei: sediment organic si anorganic.

Examinarea sedimentului urnar este obligatoriu in bateria de teste privind sumarul de urina ce include si
examinarea sedimentului urinar, sediment care poate fi:
- Anorganic (mineral): sub forma de cristale specific (carbonat de Ca, sulfatul de Ca, oxalatul de Ca, fosfatul de Ca,
fosfatul amoniaco-magnezian) saua morf = fara forma geometrica – prezent n conditii patologice sau normale;
- Organic:
o neorganizat – sub forma de cristale specifice (acidul uric, acidul hipuric, urati de sodiu sau de amoniu,
colesterina, aminoacizi – cistina, leucina, tirozina, xantina
o organizat – sub forma de celule izolate (epiteliale, leucocite, eritrocite, spermatozoizi, bacterii), cilindrii urinari,
(cilindrurie) – mulaje de celule sau proteine precipitate provenite de la nivelul tubilor distali (cilindri hialini, granulosi,
fibrosis, grasosi, epiteliali, hematici/hemoragici, leucocitari/purulenti, cerosi, biliari, bacterieni), cilindroizi
(asemanatori clinidrilor de dimensiuni foarte mari), pseudocilindrii (mucosi, calcari, cu urati)
 Examinarea sedimentului urinar permite punerea in evidenta a doua categorii de componente:

- componente normale (ex. acidul uric, ureea, uratii) – care devin insa anormale cand cant acestora creste pete
limitele normale;
- componente patologice (ex. prezenta cristalelor de cistina, leucina, tirozina) – care nu se gasesc in conditii
fiziologice in urina.

20.Examinarea si semiologia rinichilor si ureterelor

Rinichii:

Inspectia – permite evidentierea numai a semnelor indirecte, ca de exemplu:

- Pseudolumbgo = durere renala, mers teapan cu trenul posterior deviat lateral, cifoza
- Paraplegii
- Guta – la pasari, caine; apare in metabolismul protidic modificat

Palpatia – transabdominal (animale mici), transrectal (animale mari), punand in evidenta:

- Sensbiltatea dureroasa crescuta in: nefrita, pielita, pielonefrita, glomerulita, glomerulonefrita

- Forma si dimensiunea, modificate in: nefromegalie, hidronefroza, tumori renale, chisti renali, urolitiaza
(calculoza) bazinetala, scleroza renala
- Pozitia rinichilor: ptoza renala unilaterala sau bilaterala – in tumori renale, hidronefroza, calculoza masiva
bazinetala (confundat cu coprolite, testicul sau ovar ectopic)
- Consistenta rinichilor: crescuta in tumori, scleroza renala, scazuta in hidronfroza

Ureterele – examinarea se poate face numai prin palpatie transrectala (aniamle mari) si tranabdominala (animale
mici), punandu-se in evidenta deformari date de: calculoza (litiaza ureterala), fibrina, cheaguri de sange, ureterite

21.Examinarea si semiologia vezicii urinare si uretrei. Metode complementare de examinare a aparatului urinar.

Vezica urinara:

Inspectia – pune in evidenta deformarea abdomenului, cifoza lombara, hematuria terminal, polachiurie, urina
tulbure

Palpatia – transabdominal (animalele mici), si transrectal (animalele mari); permite stabilirea pozitiei, dimensiuni,
formei, sensibilitatii dureroase (cistite), si consistentei; la apasarea vezicii urinare se declanseaza mictiunea. Cresterea
dimensiunii vezicii urinare apare in retentii urinare vezicale si poate fi produsa de: calculoza ureterala si vezicala,
spasm al gatului vezicii urinare, paralizia peretilor vezicali.Ingrosarea peretilor vezicali apare in cistite cronice, tumori
(papilomatoza, carcinoma etc.)

Uretra – se examineaza prin palpatie atat la femela, cat si la mascul; uretrita = inflamatia mucoasei uretrei

Urolitiaza = litiaza urinara, calculoza urinara – presupune prezenta calculilor (concretiuni solide formate prin
aglomerarea subst organice sau minerale) la nivelul aparatului urinar; se poate intalni in: nefrolitiaza, pielolitiaza,
ureterolitiaza, cistolitiaza, uretrolitiaza.
 Examinarea aparatului urinar prin metode complementare

- Cateterismul – permite examinarea cu ajutorul cateterelor din plastic, flexible, a uretrei cat si a vezicii urinare,
atat la femela cat si la mascul (anestezie epidurala); se pot pune in evidenta spasme uretrale si prezenta calculilor
- Endoscopia vezicii urinare (citoscopia) – practicabila numai la femele, permie examinarea interna a vezicii
urinare
- Examinarea radiologica – prin utilizarea contrastului natural, cat si anumite substante de contrast – urografiere
care se poate face ascendent sau descendent
- Ecografierea – utilizata frecvent la animale de talie mica (caine, pisica); permite o buna examinare a rinichilor si
vezicii urinare si pune in evidenta modificari topografice, de dimensiuni si structural, litiaze etc.
- Laparotomia exploratoare – utilizata rar si numai la animalele de talie mica

D. SEMIOLOGIA APARATULUI GENITAL

22. Aparat genital mascul: aspecte semiologice functionale.

Aspecte semiologice functionale:

a. Verificarea reflexelor – se face obligatoriu in prezenta femelei in calduri, urmarind:
- Reflexul de erectie – marirea volumului (turgescenta) si rigiditatii penisului, sub actiunea centrilor nervosi sacrali;
absenta acestui reflex sau exagerarea acestuia (priapism)
- Reflexul de imbratisare (saltul pe femela) – absenta sau realizarea lui in afectiuni ale membrelorposterioare si
coloanei vertebrale
- Reflexul de imperechere (impreunare, copulatie, intromisiune, coit etc.) – nu se realizeaza in afectiuni ale
penisului sau se realizeaza deviat
- Reflexul de ejaculare = eliminarea spermei in interiorul organelor genitale femele, sub actiunea centrilor nervosi
lombari: absenta ejacularii, ejaculare precoce sau tardiva, spermatoreea (scurgerea spermei in lipsa actului sexual),
spermaturia (sperma in urina), epuizarea sexuala (temporara) la taurii de reproductie.
b. Psihopatiile sexuale:
- Satiriazisul (satiriaza) = exagerarea instinctului sexual masculine, devenind violent si periculos
- Pervesiunile sexuale: masturbatia (onanismul) – obtinerea ejacularii prin excitatie artificiala, homosexualitatea
c. Sterilitatea masculine (impotenta sexuala): adevarata (prorpiu-zisa), falsa
d. Functionalitatea testiculului – se verifica si prin examinarea produsului acestuia, prin examinarea fizica,
biochimica, microscopica si bacteriologica a spermei; putem intalni:
- Aspermia/aspermatismul = lipsa spermei (ejaculatului)
- Oligospermia = cantitate mica de sperma
- Azoospermia = lipsa spematozoizilor din sperma
- Oligozoospermia = putini spermatozoizi in sperma
- Necrozoospermia = sperma cu spermatozoizi morti
- Aspermatogeneza = tulburare cantitativa (redusa de spermatozoizi) si calitativa (spermatozoizi anormali) la
nivelul spermei
- Spermatozoizi anormali – modificari la cap (micro-, macrocefalie) si coada (coada dubla sau lipsa)
 23.Aparat genital mascul: aspecte semiologice fizice.

- Scrot: dermatite, hematoame, plagi, hernia ingvino-scrotale, hidrocel (colectie seroasa la nivelul scrotului)
- Testicul: orhita = inflamatie testicul, anorhidia = absenta congenitala a ambelor testicule, monorhidia = prezenta
unui testicul, criptorhidia unilaterala/bilaterala = necoborarea din abdomen in pungile testiculare a unui sau ambelor
testicule, tumori, spermatocel (gonocel) = dilatatie chistica a epididimului sau testiculului cu acumulare de sperma
- Epididim: epididimita = inflamatie epididim, orhiepididimita = inflamatie testicul + epididim
- Cordon testicular (funicular): funiculita = inflamatia cordonului (dupa castrare in special), hemoragii (dupa
castrare = orhidectomie)
- Penis: balanita = inflamatie penis, balanopostita = inflamatie penis + fata interna furou, paralizia penisului,
fractura os penien (caine, cotoi), plagi, tumori
- Furou (preput): fimoza = ingustarea orificiului preputial, postita = inflamatie preput, prezenta scurgerilor (sange,
mucus, puroi)
- Glande: glande veziculare (vezicule seminale) – spermatocistite (veziculita) = inflamatia veziculelor seminale;
prostata – prostatita = inflamatia prostate, prostatomegalia = hipertrofia glandei, adenomul de prostate, chisti,
abcese; glande bulbouretrale – cowperita = inflamatia glandelor Cowper

24.Aparat genital femel: aspecte semiologice functionale.

Ciclul sexual (estral) – are doua faze:

• Faza foliculara (proestrul si estrul) – in care este prezent libidoul si ovulatia spontana (la majoritatea femelelor)
sau provocata prin copulatie (iepure, pisica, dihor), in aceasta faza se secreta foliculina si estradiol;
• Faza luteala/luteinica (metestru) – presupune aparitia corpului galben si secretia de progesteron

Verificarea instinctului genezic se face in prezenta masculului, putandu-se constata:

- Anafrodizia = frigditatea (lipsa dorintei sexuale) – data de tulburari hormoanle ovariene, cicluri neregulate, lipsa
caldurilor, calduri linistite
- Nimfomania = hiperfoliculismul

Gestatia – etapa cuprinsa intre nidatie si parturitie; putem intalni:

- Sterilitatea feminina (infertilitatea, infecunditatea) = imposibilitatea de a se reproduce, in caz de hipoplazie

ovariana, interex – hermafroditism, freemartinism = nedezvoltarea org genitale femele in caz de sarcina gemelara, cu
produsi de sex diferit, anovulie;
- Prelungirea gestatiei – prin fatare premature sau prin avort (de ou, embrion, fat)
- Durerile false – eforturi premature de fatare, fara eliminarea fatului
- Retentia placentara = retinerea placentei dupa fatare, complicate frecvent cu inflamatia utrerului

Lactatia si laptele – presupune producerea si eliminarea laptelui/colostrului de catre glanda mamara dupa fatare;
se pot constata:

- Agalaxia = glanda mamara nu secreta lapte (agalaxia contagioasa a oilor =rasfugul alb)
- Hipogalaxia = eliminarea unei cant reduse de lapte
- Retentia laptelui = retinere laptelui in cisterna mamara
- Galactoreea (lactoreea) = eliminarea continua a laptelui
- Lactatia nervoasa = lactatie seroasa, fara gestatie si fatare (falsa lactatie la catea)

Laptele = produsul de secretie al glandei mamare, examinarea lui permite eidentierea modificarilor atat la nivelul
acestuia cat si la nivelul mamelei
 Examinarea laptelui se face fizic, biochimic, microscopic, bacteriologic

• Examinarea fizica:
- Culoare: alba in conditii normale, galbena in mamite, icter, rosie (prezenta sangelui)
- Miros: de urina, petrol, medicamente
- Gustul: sarat in perioada de calduri
- Vascozitatea: apoasa in mamite, mucoasa cand exista puroi
- Coagulabilitatea: cu ajutorului cheagului sau prin fierbere
• Examinarea biochimica:
- Cantitatea de proteine, lipide, glucide
- Prezenta enzimelor lactice
• Examinarea microscopica:
- Prezenta globulelor rosii in hemoragii
- Prezenta leucocitelor in numar mare in infectii ale mamelei
• Examinarea bacteriologica:
- Bacterii lactice normale
- Bacterii patologice: E. coli, M. tuberculosis, streptococci etc.

25.Aspect genital femel: aspect semiologice fizice. Examinarea glandei mamare.

Examinarea segmentelor aparatului genital femel se poate face atat la exterior (inspectie externa, palpatie
transrectala), cat si din interior (inspectie interna, palpatie, sondaj, amprentare, raclaj, biopsie, endoscopie vaginala,
fotocolposcopie, ecografiere etc.)
Inspectia externa a reg perivulvare, vulvei, bazinului, crupei, feselor
Inspectia interna a vestibulului si vaginului pot evidentia:
- Secretii: fiziologice – lohii (calduri, gestatie, dupa fatare), patologice – retentii palcentare, inflamatii
- Modificari de dimensiune, forma, pozitie a bazinului (angustia pelvina) – distocii
- Strictura vaginala – micsorarea lumenului vaginal consecutive infantilismului genital sau cicatricilor prin fatari
distocice
- Modificari ale mucoasei vulvare – inflamatii (vulvite, vaginite, vestibulite), deformari (edem vulvar, infiltartii
perivulvare, inversiune vaginala, prolapse vaginal, prolapse uterin), fistule, plagi, ulcere, chisti, tumori

Palpatia externa (transrectala) a cervixului, uterului, coarnelor uterine, oviductului, ovarelor

Palpatia interna (exploratia si tuseul vaginal) a vulvei, vestibulului vaginal, vagin, cervix

- Modificari de sensibilitate si temperatura – inflamatii: cervicite, endometrite, metrite, salpingita, piosalpingita,

ovarita/ooforita, salpingoovarita
- Modificari de marime, forma, pozitie: la uter – piometru, cicatrici, tumori, deformari dat de gestatie; la ovare –
prezenta foliculilor, corpilor galbeni, chistilor foliculari, hipoplazii ovariene (nedezvoltarea ovarului)
- Sondajul – fistule si plagi
- Amprentarea, raclajul si biopsia – pentru examinarea histopatologica
- Endoscopia vaginala si uterine (colposcopia) – examinarea mucoasei vaginale si uterine
- Fotocolposcopia – fotografierea mucoasei vaginale si uterine
- Laparotomia exploratoare – conditii patologice
- Examinarea radiologica si ecografierea – evidentierea fetusilor morti, stabilirea diagnosticului de gestatie
 Examinarea fizica a glandei mamare

Inspectia – dimensiunea, forma, culoare pielii glandei mamare in repaus si perioada de lactatie:

- marirea glandei mamare – in edem mamar, abcese, flegmoane, tumori, retentie lactata, inflamatii
(mamita/mastita)
- micsorarea glandei mamare – in repaus mamar, mamite cronice (atrofii)
- deformari localizate – eruptii, cicatrici, plagi, hematoame, chisti, calculi de lapte, papiloame
- culoarea – rosie in congestii si inflamatii, neagra in gangrene (rasfugul negru al oilor)

Palpatia – sensibilitate crescuta in inflamatii, limfonoduli retromamari mariti in volum, durerosi sau nu, inflamatii
acute sau cronice mamare

Proba mulgerii – verificarea permeabilitatii canalului galactofor, canalului papilar si a sfincterului papialr prin
mulgere; se pot intalni obstructii sau imperforare congenitala

Sondajul – verificarea permeabilitatii canalului papilar cu ajutorul unor sonde cannulate

Punctia – in situatii speciale

Examinarea radiologica (mamografierea) – examinarea mamelei in special punerea in evidenta a tumorilor

E. SEMIOLOGIA APARATULUI LOCOMOTOR

26. Examinarea si aspectele semiologice ale oaselor

OASELE – examinarea oaselor se face prin inspectie (semne directe si indirecte), palpatie (integritate,
rezistenta,mobilitate, crepitatie osoasa, sensibilitate dureroasa, deformari), examinare radiologica (forma, pozitie,
structura, fracturi osoase), biopsie (examinare histopatologica), examinarea sangelui si urinei (cant si raport Ca/P).
Aspectele semiologice:

- Osteopatia – orice afectiune la nivelul osului

- Fractura osoasa – ruperea sau spargerea unui os; fracturile se pot clasifica: dpdv clinic – deschise sau inchise:
totale sau partiale; epfizare, diafizare, apofizare sau articulare; prin tasare (la oasele scurte); dupa linia de separare:
complete sau incomplete.
- Perostita (reactia periostala) = inflamatia periostului
- Osteita = inflamatia tesutului osos (spondilita = inflamatia vertebrelor)
- Osteomileita = inflamatia tes osos si maduvei spinarii
- Osteocondrita = inflamatia tes osos si a cartilajelor articulare
- Osteoartrita = inflamatia capetelor articulare si articulatiei
- Osteodinia (osteoalgia) = durere osoasa prezenta in fracturi, rahitism
- Osteodistrofia = distrofia osului (spondiloza = degenerarea vertebrelor si a discului intervertebral)
- Osteoporoza = rarefiere osoasa produsa prin insuficienta oseinogenezei si largirea canalului medular
 - Osteofibroza = osteopatie chimiodistrofica caracterizata de lipsa osteoclastelor si metaplazia fibroasa a maduvei
(boala capului mare)
- Osteonecroza = necroza tesutului osos
- Osteoliza = liza osoasa (resorbtie de tesut osos); apar spatii goale, lacunare (epifizioliza capului femoral)
- Osteohalistereza = demielinizare osoasa lenta pana la osteoliza
- Rahitismul – osteopatie chimiodistrofica a tineretului, carcaterizata prin carenta de vitamin D si lipsa
mineralizarii osoase (radiografie “oase de sticla”)
- Osteomalacia = osteopatie chimidistrofica caracterizata de demineralizare osoasa la adulte (rahtismul adultelor)
- Hiperostoza = hipertrofia sau hiperplazia unor zone osoase
- Osteofitoza = formatiuni osoase in jurul zonelor articulare – osificarea ligamentului intervertebral la animalele in
varsta
- Exostozele = excrescente osoase la suprafata unui os (“oase moarte” la membre): spavanul (la jaret), oscioarele,
curba (osul caprei), jardoul, jardonul, formele, suroul
- Enostozele = proliferari osoase delimitate in interiorul cavitatilor (cav craniana, canalul vertebral)
- Discondroplazia = osificare precoce a cartilajului de crestere
- Acondroplazia = defect de osificare encondrala congenitala (nanism)
- Displazia osoasa = anomalie de dezvoltare a osului carcterizata fie prin rarefiere, fie prin condensare osoasa cu
neregularitati (craniu, coloana vertebrala)
- Agenezia osoasa = lipsa congenitala a unui segment de os sau a unui os intreg
- Hipogenezia osoasa = dezvoltarea insuficienta a unei portiuni osoase
- Osteomul = tumora osoasa benigna
- Osteosarcomul = tumora osoasa maligna

27.Examinarea si aspectele semiologice ale articulatiilor, tecilor tendinoase sinoviale, tendoanelor

ARTICULATIILE – examinarea prin inspectie (marime, mobilitate), palpatie (pozitia capetelor osoase, temperature si
sensibilitatea), radiografiere simpla sau cu subtante de contrast – artrografiere, ecografiere, punctie articulara
(artrocenteza), examinarea lichidului de punctie.
Aspecte semiologice:
- Artropatia = orice boala localizata la nivelul articulatiilor
- Artrita = inflamatia acuta articulatii
- Poliartrita = inflamatia mai multor articulatii
- Poliartrita reumatoida = articulatii deformante si anchilozante, infectie cu streptococ beta-hemolitic
- Periartrita = inflamatia tesuturilor inconjuratoare articulatiilor
- Artroza = inflamatie cronica, degenerativa a articulatiei
- Anchiloza = imobilizarea patologica a unei articulatii
- Artralgia (artrodinia) = durere articulara
 - Hidartroza = acumulare hidrica in articulatie (exsudat seros sau sero-fibrinos)
- Hemartroza = prezenta sangelui in cavitatea articulara
- Entorsa (distorsiunea) = deplasarea capetelor articulare, ruperea sau smulgerea de ligamente si revenire la
normal (clinic edem si durere)
- Luxatia (dislocarea, sclantirea) = deplasarea fara revenire la normal a capetelor articulare (clinic deformarea
articulatiei si durerea)
- Desmorexia = intinderea si desirarea ligamentelor articulare + mobilitate articulara excesiva
- Disjunctia = separarea a doua oase sudate sinartrotic (disjunctia sacro-iliaca, radio-ulnara, tibio-fibulara)
- Plagile articulare

TENDOANELE SI TECILE TENDINOASE SINOVIALE – aspecte semiologice:

- Tendinita (tenozita) = inflamatia tendonului

- Tenoperiostita = inflamatia insertiei periostale a tendonului
- Tenosinovita (tenovaginita, sinovita tendinoasa) = inflamatia tecii tendonului si a tendonului
- Tenalgia (tenodinia) = durere localizata la nivelul tendonului
- Luxatiile tendinoase (luxatia tendonului lui Achile)
- Rupturile si dezinsertiile tendinoase
- Javartul tendinos = necroza tendonului
- Retractia tendoanelor – are ca rezultat buletura

28.Examinarea si aspectele semiologice ale muschilor, intregului membru si a degetelor.

Examinarea muschilor se face prin inspectie (volum, integritate, miscari active si pasive), palpatie (tonus muscular,
sensibilitate, temperatura), examinarea sangelui si urinei (mioglobina), biopsie. Aspecte semiologice:

• Volumul muschilor
- Marirea volumului muschilor (hipertrofia): adevarata sau falsa (miozite, miofibrom)
- Reducerea volumului muschilor (hipotrofia)
- Diminuarea exagerata a volumului muschilor (atrofia musculara, amiotrofia, miotrofia) cauzata de afectiuni:
neuropatice (mielopatice, nervoase) – paralizii, miopatice – boli ale muschilor, vasculare – trombus, functionale –
imobilitate prelungita, fracturi
- Tonus muscular: normal (normoton), crescut (hiperton), scazut (hipoton), absent (aton)
- Miscarile muschilor: mioclonii – contarctii involuntare, scurte, rapide, repetate; miotoniile – contractii
prelungite, tetanice
- Miopatia = orice boala cu localizare la nivelul muschilor
- Miozita = inflamatia muschiului
- Dermatomiozita = inflamatia muschiului + tes de acoperire
 - Miodistrofia = distrofia muschilor (boala muschilor albi)
- Miotenozita = inflamatia unui muschi + tendon
- Mialgia (miodinia) = durere musculara
- Miastenia = oboseala musculara
- Miofibromul = tumora benigna la nivelul muschilor
- Miosarcomul = tumora maligna musculara
- Desirari si rupturi musculare
-

ASPECTE SEMIOLOGICE LA INTREG MEMBRUL SI DEGETE

Polimelia = membre suplimentare; amelia = lipsa membrelor

Polidactilia = mai multe degete; sindactilia = lipirea degetelor

F. SEMIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

29. Planul examinarii sistemului nervos

Examinarea sistemului nervos in vedera descoperirii aspectelor semiologice se face atat fizic, cat si functional, pe
baza unui plan care cuprinde:

a. Examinarea fizica a craniului ci coloanei vertebrale (tesut osos)

b. Examinarea lichidului cefalorahidian (LCR)
c. Examinarea radiologica (encefal, maduva spinarii), electrografiile
d. Examinarea functionala a sistemului nervos si al vietii de relatie:
- Comportamentul: inhibitiile si excitatiile corticale
- Motilitatea: tonusul muscular, contractibilitatea, coordonarea miscarilor
- Excitabilitatea neuro-musculara (reflexele)
- Sensibilitatea: exteroceptiva, proprioceptiva, interoceptive
e. Examinarea functionala a sistemului neuro-vegetativ:
- Tablou clinic
- Testarea farmacodinamica
- Aprecierea reflexelor neurovegetative
 30.Examinarea fizica a craniului si coloanei vertebrale

Craniul
Inspectia – permite obtinerea de date referitoare la marime, forma, simetrie, integritate, cum ar fi:
- Traumatismele craniene: fracturi, periostite, hemoragii, edeme subcutanate, dermatite profunde
- Deformari prin dezvoltarea unor procese in cutia craniana sau in tes osos: hidrocefalie, tumori la encefal/cutia
craniana, cenuroza, encefalocel (cefalocel, craniocel) – hernierea congenitala prin fantele craniene sau accidental a
encefalului, meningocel (hidromeningocel), meningoencefalocel, osteofibroza capului, exostozele

Palpatia – evidentiaza sensibilitatea, temperature, integritatea, rezistenta la apasare a oaselor craniene si

manifestarile nervoase produse prin apasare:

- Sensibilitatea dureroasa: crescuta in fracturi, contuzii, periostite, hematoame, edeme, inflamatii (meningite,
pachimeningite, leptomeningite, encefalite, meningoencefalite), otite medii si interne, sinuzite frontale
- Temperatura: creste datorita modificarilor cutanate si osoase
- Integritatea: modificata si rezistenta osoasa scazuta in fracturi, crepitatii osoase la apasare, contractii clonice
sau tonice

Percutia – permite evidentierea sensibiliatii dureroase (sinusuri)

Radiografierea – grosimea, forma, conturul oaselor craniene (exostoze, enostoze, fracturi, tulburari de osificare)

Trepanatia si punctia craniana (craniocenteza) – rar cu scop de diagnostic, mai frecvent cu scop therapeutic
(cenuroza ovinelor)

Tomografia computerizata (TC) si rezonanta magnetica nucleara (RMN) -hemoragii cerebrale, tumori etc.

Coloana vertebrala

Inspectia – aprecierea formei, pozitiei, directiei, integritatii, flexibilitatii

Modificarile de pozitie pot fi: temporare (functionale, de atitudine, reversibile) sau definitive (conformationale,
morfologice, structurale, ireversibile) – modificari de atitudine

Aspecte semiologice:

• Modificari ale coloanei vertebrale:

- Ortotonus = intinderea capului in prelungirea gatului
- Opistotonus = capul dat pe spate
- Emprostotonus = cap incapusonat
- Torticolis = rasucirea capului pe gat
- Pleurostotonus = devierea laterala a capului si gatului

• Modificari ale coloanei toraco-lombare:

- Cifoza = spinare convexa, de crap
- Gibozitatea = spinare in unghi ascutit sau cocoasa adevarata
 - Lordoza = spinare lasata, inseuata
- Scolioza = devierea laterala a coloanei vertebrale in “S”
- Cifoscolioza = cifoza + scolioza
- Lumbago = rigiditate turaco-lombara + durerei neuromusculare

Palpatia – evidentierea modificarilor de sensibilitate, temperature, forma, integritate, mobilitate:

- Sensibilitate dureroasa: afectiuni ale pielii, muschilor, vertebrelor, discurilor si ligamentelor intervertebrale
(dermatite, miozite, spondilite, mielite, osificari de discuri si ligamente intervertebrale)
- Temepratura: creste in unele modificari localizate la nivelul coloanei
- Forma: modificari de forma in fracturi, luxatii, contractii musc, edeme, hematoame, callus deformant, rahitism

Radiografierea – obligatoriu latero-lateral si dorso-ventral; evidentiaza pozitia, forma, dimensiunea, integritatea,

structura (fracturi, luxatii, hernia de disc, spondiloze, spondilartroze, anchiloze, osteofitoze, tumori)

Rahicenteza (punctia rahidiana) – recoltarea si examinarea lichidului cefalorahidian

Tomografie computerizata (CT) si rezonanta magnetica nucleara (RMN) – fracturi, hernia de disc, tumori etc.

31.Examinarea lichidului cefalorahidian (LCR).

Examinarea radiologica prin CT si RMN, electrografii encefal si maduva spinarii.

Examinarea lichidului cefalorahidian: fizica, biochimica, microscopica, bacteriologica.

• Examinarea fizica:
- Cantitatea: variaza in functie de specie si individ (1-80 ml)
- Presiunea: dupa viteza cu care se scurge pe ac
- Culoarea: normal – transparent (incolor), modificat – rosu (hemoragii), galben-verde (hemolize), tulbure
(meningite, meningoencefalite purulente)
- Mirosul: normal – inodor, respingator – meningite
- Densitatea: creste cand sunt prezente albumin, globuline, elemente figurate
- Punctul crioscopic: asemanator plasmei
- Tensiunea superficiala: scade in anemii
- Vascozitatea: creste in hemoconcentratii
• Examinarea biochimica:
- Ph: 7,4-7,6 (ph sangvin)
- Albuminorahia: creste in meningoencefalite
- Globulinorahia: creste in tumori, anemii, boli suppurative, meningoencefalite
- Glicorahia: scade in encefalite, meningite
- Determinarea Cl, Ca,Mg, K: in situatii particulare
• Examinarea microscopica:
- Normal: 1-2 globule albe/mm³, lipsa globule rosii
- Pathologic: multe globule albe, globule rosii prezente in AVC
• Examinarea bacteriologica: insamantari pe medii obisnuite sau speciale de cultura.
 EXAMINAREA RADIOLOGICA, TOMOGRAFICA SI PRIN RMN A ENCEFALULUI SI MADUVEI SPINARII –
ELECTROGRAFIILE

Examinarea radiografica – a encefalului (roentgenencefalografia) si maduvei spinarii (roentgenmielografia) se face

odata cu examinarea fizica a craniului si coloanei vertebrale; se poate face prin: administrarea de substante de
contrast tolerate si sterile in canalul medular (mielografiere) sau intravenous.

Tomografierea computerizata (TC) si rezonanta magnetica nucleara (RMN) – tehnologii avansate in examinarea
substantei nervoase ce permite evidentierea modificarilor de marime, forma, densitate, pozitie.

Electrografierile – inregistrarea biocurentilor substantei nervoase si se face prin: electroencefalografiere (EEG),

electrocorticografiere (ECoG), electrocerebelografiere.

32.Starile de inhibitie corticala

Apatia = abaterea, indiferenta, obnubilarea; caracterizata prin miscari lenese, raspuns lent la comenzi, animalul
raspunde la stimuli de intensitate medie.
Torpoarea = toropeala, indolenta, starea tifica; grad avansat de indiferenta fata de mediu, aniamlul are privirea
pierduta cu botul sprijinit de iesle, dusumarea sau pamant, imobil, cu tonus muscular scazut, deplasare greoaie;
animalul raspunde cu intarziere si incomplete la excitatiile puternice.
Somnolenta (atipirea) = starea intermediara intre veghe si somn
Sopor = exagerarea starii de somnolenta
Coma = pierdere de durata a cunostintei, motilitatii voluntare, sensibilitatii reflexelor (exceptia reflexului cornean,
palpebral), mentinerea respiratiei si circulatiei la nivel scazut, hipotermie; intalnita in boli grave – coma hepatica,
cerebrala, diabetic, uremica, endocrina, toxica.
Comotia cerebrala = pierderea cunostintei penru o perioada scurta de timp, produsa prin zdruncinarea encefalului
in accidente, dar fara leziuni craniocerebrale
Sincopa = pierderea brusca de scurta durata a cunostintei, motilitatii, sensibilitatii, respiratiei, pulsului, tensiune
arterial minma (stare de moarte aparenta)
Lipotimia (lesinul) = pierderea brusca de scurta durata a cunostintei, reducerea functiilor vitale, relaxare musculara
(transpiratie, enureziz)
Apoplexia (ictus apoplectic) = pierderea brusca pentru o perioada de 20-60 minute a cunostintei, motilitatii,
sensibilitatii cu mentinerea respiratiei, circulatiei; in hemoragii cerebrale, emboli, tromboze.
Accesul epileptiform = pierderea brusca a cunostintei si sensibilitatii, cu crize motorii (contractii clonice sau tonice)
si vegetative (urinare, salivare, epilepsie) cu revenire la normal dupa cateva secunde sau minute. Crizele de epilepsie
(comitiale) pot fi: generalizate sau localizate, esentiale (ereditare), false (diverse boli ale SNC)
Catalepsia = pierderea cunostintei si aspectul de animal “teapan”, prin contractie tonica a tuturor muschilor
Stupoarea = lipsa activitaii fizice si psihice; caracterizata prin imobilitate incomplete, refuzul alimentatiei si
adapatului, in meningoencefalite, stari diabetice, uremice
Imobilitatea = reducerea cunostintei, caracterizata de imposibilitatea animalului de a se orienta si deplasa (animale
amnezice)
 33.Starile de excitatie corticala

Halucinatia = manifestare de atac sau aparare fata de excitantii vizuali, auditive, olfactive, gustative, tactili care nu
exista in realitate; in meningoencefalite, sindromul hepatoencefalic, intoxicatii
Accesul rabiform = manifestare asemanatoare turbarii cu dureri foarte mari; in calculoza, sindrom hepato-encefalic,
stari toxice
Rautatea = starea de agresivitate permanenta fata de toata animalele din jur, fata de om
Retivitatea = refuzul de a executa anumite comenzi; considerata “naravul animalelor”; poate fi: simptomatica
(pseudoretivitatea) active sau pasiv, absoluta (permanenta) sau relativa
Fobia = teama exagerata, osedanta, permanenta; exemple:
- Hidrofobia = frica de apa (in turbare)
- Claustrofobia = frica de spatii inchise
- Autofobia = frica de a fi singur
- Fotofobia = frica de lumina (afectiuni oculare, meningiene)
- Nictofobia = frica de intuneric

Isteria = nervozitate exagerata, agresivitate, halucinatii sau accese epileptiforme

34.Contractibilitatea neuro-musculara: hiperkinezia.

Contractibilitatea se examineaza prin inspectie si poate fi: normal (normokinezie) sau modificata (diskinezie).
Hiperkinezia = cresterea peste normal a frecventei, duratei sau intensitatii contractiilor musculare; pot fi: tonice
(tetanice, spastice, continui, sustinute) sau clonice (mioclonice, ciclice, repetate, intermitente)
Crampa = contractie involuntara, dureroasa, de scurta durata (temporara) produsa in timpul unui effort si poate fi
localizata la un muschi, la mai multi sau la un membru; se intalneste si in organele interne – crampa stomacala,
intestinala; apare in carente mineralo-vitaminice, tulburari circulatorii locale
Contractura (convulsia tonica) = contractie involuntara, tonica, rigida, dureroasa, de lunga durata la un membru, la
o regiune sau la un organ (spasm tonic); exemplu: trimus, opistotonus, rasul sardonic, apararea abdominala
Convulsiile clonice = contractii involuntare, repetate, ritmice, temporare, sub forma de secuse localizate la un
muschi sau un grup de muschi sau generalizate; ticurile – limba serpentine, ticul ursului
Mioclonia propriu-zisa = contractii involuntare, scurte, rapide, ritmice, temporare sau permanente, de aceeasi
intensitate si nu dispar in timpul somnului; la animale mioclonia frenica (diafragmatica), abdominala, la membre.
Coreea (contracturile choreice) = contractii involuntare, aritmice, localizate, care se manifesta la excitatii si dispar
brusc cand animalul este calm
Tremuraturile (tremor) = contractii involuntare, repetate, mici ca intensitate, ale unor grupe de muschi sau ale
intregului corp; apar in boli infectioase, intoxicatii, la frig, frica
Fibrilatiile musculare = contractii involuntare, ritmice, cu amplitudine mica, localizate numai la un numar redus de
fibre musculare ale unui muschi
 35.Contractibilitatea neuro-musculara: hipokinezia, akinezia.

Hipokinezia = pareza adevarata; se exprima prin contractii lente (diminuate) sau rare – bradikinezii

Akinezia = paralizia adevarata, plegia; lipsa miscarilor datorita lipsei de influx nervos

Paraliziile pot fi de lunga durata sau definitive + amiotofie

! Clasificarea parezelor si paraliziilor:

• Dupa modul de aparitie: brusc sau progresiv (lent – pareza la paralizie)

• Dupa starea tonusului muscular: spastice – hipertonia musculara, flasce (moi) – hipotonia sau atonia musculara
• Dupa intindere: partiale sau difuze
• Dupa regiune: la un membru (monopareza/monoplegia), la doua membre simetrice (diplegia) – la membrele
ant, post (parapareza/paraplegia), la trei membre (triplegia), la patru membre (tetrapareza/tetraplegia), la o jum de
corp (hemipareza/hemiplegia)
• Dupa fenomenul produs:
- Paralizii organice (definitive, adevarate) – la nuclei, nervi
- Paralizii functionale (pasagere, false) – tulb vasc, intoxicatii, organe marite in volum
- Paralizii centrale (supranucleare) – hemoragii, tumori cerebrale, listerioza, turbare
- Paralizii periferice – paralizie nucleara sau infranucleara (periferica: flasce, abolite)

36.Coordonarea miscarilor: active si pasive

Miscarile pasive (inerte, ataxiile) – lipsa mentinerii echilibrului in mers cat si in statiune
Ataxia = dificultate in coordonrea miscarilor voluntare (in mers), exprimata prin dismetrii: hipermetrii – in pasi
mari, hipometrii – in pasi mici, nesiguranta, titubari, tendinta la cadere
- Ataxia cerebrala (corticala) – caracterizata prin dismetrie + modificari de comportament in urma afectarii
scoartei cerebrale; semnul Babinski (reflex plantar) pozitiv
- Ataxia cerebeloasa – mers dizarmonic, torticollis permanent, tendinta de cadere, astazie, miscari fortate
- Ataxia labirintica (vestibulara) – dismetrie, torticollis permanent/periodic, tendinta la vomitare; semnul
Romberg este pozitiv
- Ataxia bulbara – dismetrie + paralizii bulbare
- Ataxia medulara (locomotorie, propriu-zisa, tabetica, tabesul adevarat) – produsa de lezarea cordoanelor Goll si
Burdach; dismetrie, mers in linie dreapta; semnele Romberg, Wetphal, Argyll Roberson (semnul pupilar) sunt positive
- Vertijul (ameteala) = tulburare de echilibru in spatiu ca raspuns la senzatia de falsa deplasare, caracterizata de o
usoara reducere a cunostintei, vaccilari, tendinta de a merge in cerc si pedalari in decubit
- Astazia (ataxia statica) = imposibilitatea mentinerii echilibrului in statiune, caracterizata de largirea bazei de
sprijin si balansarea pe picioare

Miscarile active: fortate – miscarile in manej (cerc), piruetarea, pulsiunile, rostogolirea in butoi, dromomania,
vagabondajul
 37.Excitabilitatea neuro-musculara: reflexele

Reflexul = excitatia unui receptor si raspunsul primit la aceasta excitatie, care necesita prezenta arcului reflex:
receptor, cale aferenta, centru nervos, cale eferenta si efector.
Doua categorii de reflexe: profunde (tendinoase, periostale, musculare) si superficiale (cutanate, mucoase,
pupilare).

➢ Reflexele profunde:
- Reflexul rotulian (patelar) – percutarea ligamentului rotulian
- Reflexul achilian – percutarea tendonului deasupra calcaiului
- Reflexul supracarpian – percutarea tendoanelor deasupra regiunii carpiene
- Reflexul supratarsian – percutia tendoanelor de pe fata ant a reg tarsiene
- Reflexul tricepsului brachial – rar utilizat
- Reflexul calcaneului (periostal) – percutia periostului calcaneului
- Reflexul osul copitei – percutia copitei

➢ Reflexele superficiale:
- Reflexul greabanului la cal – contractia muschiului pielos
- Reflexul dorsal la bovine – lordozare
- Reflexul abdominal la cal – contractia musc abdominale
- Reflexul de scarpinare la caine – miscari de pedalare a membrului posterior
- Reflexul gluteal la toate animalele – contractia muschilor glutei
- Reflexul cvadricepsului – contractia muschiului cvadriceps
- Reflexul codal la toate animalele – lasarea cozii in jos
- Reflexul perineal – lipirea cozii pe reg anala si perianala
- Reflexul anal si vulvar – contractia sfincterului anal sau vulvar
- Reflexul scrotal si cremasterian – contractia pungilor scrotale
- Reflexul mamar – cifozare
- Reflexul plantar (reflexul Babinski) la carnasiere – flexarea degetelor

➢ Reflexele mucoase:
- Reflexul palpebral (cornean) – inchiderea pleoapelor la atingerea corneei
- Reflexul stranutului – excitarea mucoasei pituitare
- Reflexul de deglutitie – aparitia deglutitiei la atingerea bazei limbii
- Reflexul de masticatie – aparitia masticatiei la atingerea buccelor
- Reflexul de vomitare – aparitia vomitarii la atingerea mucoasei faringiene

➢ Reflexele pupilare: mioza, midriaza. Semnul Argyll Robertson presupune inegalitatea pupilara
 38.Sensibilitatea exteroceptiva superficiala: hiperestezia.

Hiperestezia (hipersensibilitatea) presupune reactii foarte puternice ale animalului la excitantii tactili, termici sau
durerosi, obisnuiti sau foarte slabi. Hiperalgia (hiperalgezia) este hiperestezia sensibil dureroase care se poate exprima
in functie de lcul in care se produce:
- Locala – sensibil dureroasa este crescuta la locul excitatiei
- Proiectata – sensibil dureroasa este crescuta pe suprafata de proiectie a nervului excitat
- Iradiata – durerea urechii in inflamatii laringiene
- Reflectata – clavirul Roger la cabaline, reflexe viscerocutanate ale retelei

Hiperestezia este prezenta in:

- Nevralgii – dureri periodice ale unui nerv

- Nevrita = inflamatia unui nerv
- Polinevrita = inflamatia degenerative a mai multor nervi
- Sindromul medular radicular senzitiv (superior) – compresiuni, luxatii, circular in jurul corpului
- Sindromul cortical si sindromul de excitatie talamica – hiperestezie generalizata; in congestii cerebrale,
meningoencefalite

39.Sensibilitatea exteroceptiva superficiala: hipoestezia, anestezia.

Hipoestezeia si anestezia – presupun scaderea sau lipsa sensibilitatii superficiale tactile, termice sau dureroase.
Aceste modificari apar in urma distrugerii sau blocarii partiale – hipoestezia ori totale – anestezia a receptorilor
superficiali. Cand acestea se refera numai la durere se numeste hipoalgie (hipoalgezie), respectiv analgie/analgezie.

Hipoestezia poate fi generalizata in starile de inhibitie corticala, cand se constata si reducerea sensibilitatii
senzoriale. Hipoestezia si anestezia pot fi la o jumtate de corp – hemihipoestezie/hemianestezie, care poate fi produsa
prin leziuni la nivelul encefalului: alterna, heterolaterala si homolaterala. Hipoestezia si anestezia produsa prin leziuni
ale maduvei spinarii determina aparitia sindroamelor medulare. Clasificarea sindroamelor:

Sindromul medular total – apare in urma sectionarii transversale, totale a maduvei spinarii (fracturi ale coloanei), se
caracterizeaza prin anestezie totala (complete, globala) tactila, termica, dureroasa, paralizie simterica, abolirea
reflexelor tendinoase, tulburari neuro-vegetative (hypotonia, atonia sfincterelor).

Sindromul medular dorsal (hipo- si anestezia superioara) – afectarea jumatatii dorsale a maduvei spinarii, se
caracterizeaza prin reducerea sau abolirea sensibil termice si dureroase, lipsa reflexelor, mentinerea sensibilitatii
tactile.

Sindromul medular lateral (Brown-Sequard, hipo- si anestezia laterala) – afectarea jumatatii laterale a maduvei, se
carcterizeaza prin hemiplegie zonala homolaterala, disociatie termo-analgezica sau anestezie pe partea opusa.

Sindromul leucomedular dorsal (hipo- si anestezia) – ataxie medulara cu mers in linie dreapta

Sindromul leucomedular ventral (hipo- si anestezie) – paralizia spastica zonala

Sindromul leucomedular lateral (hipo- si anestezia) – dispare sensibil termica, dureroasa

Sindromul poliomedular ventral (hipo- si anestezia) – mioclonii, paralizii partiale

Sindromul “cozii de cal” (hipo- si anestezia) – pierderea sensibilitatii perineale, anale, vulvare, a cozii
 Hipoestezia si anestezia periferica (inframedulara): radiculara, tronculara, terminala.

Parestezia = modificare calitativa a sensibil dureroase, exprimata prin lingere, frecare, scarpinare, roadere, muscare
pana la automutilare, pe o regiune unde nu sunt leziuni obiective.

40.Sensibilitatea vizuala.

Examinarea fizica a ochiului si componentelor perioculare se face prin: inspectie, palpatie, oftalmoscopie, punctie,
tensiometrie, spalatura ocular, sondajul glandei lacrimale.
Aspecte semiologice:
- Regiunea perioculara: tumefieri (posttraumatice, inflamatorii), plagi, cicatrici
- Pleoape si mucoasa oculara: epifora, xeroza, xeroftlamia, blefarita = inflamatia pleoapei, blefaroconjunctivita,
meibomita/blefaroadenita = inflamatia glandelor Meibomius, chalazionul = adenoma Meibomian, prolapsul pleoapei a
III-a
- Modificari care pot mari fanta palpebrala: paralizia nervului pleoapei inferioare, entropionul = rasfrangerea
pleoapei catre interior, ectropionul (exterior), coloboma palpebrala = lipsa unei portiuni din pleoapa,
simblfaronul/blefarosinechia = lipirea pleoapelor de globul ocular
- Modificari care pot micsora fanta palpebrala: blefarospasmul = spasmul pleoapelor, blefarofimoza, blefaroptoza
= ptoza pleoapei superioare, pseudoptoza pleoapei, anchiloblefaromul = lipirea complete/incomplete a pleoapelor la
nou-nascut
- Modificari ale cililor(genelor): trichiasis, districhiasis = doua randuri de cili
- Aparatul lacrimal: dacrioadenita = inflamatia glandei lacrimale, dacriocistita = inflmatia sacului lacrimal, dacriolit
= calcul in canalul lacrimal, encantis = hipertrofia carunculului lacrimal si a pleoapei a III-a
- Globul ocular: prezenta ochilor – anoftalmia, sinoftalmia (cyclopia); pozitia: exoftalmia, enoftalmia, luxatia
globului ocular, avulsia globului ocular, strabismul convergent, divergent; miscari: nistigmatism vertical, lateral sau
rotative; dimensiunea: microftalmia, hidroftalmia/buftalmia = dezvoltare exagerata, glaucomul = marirea globului
ocular
- Inflamatii: panoftalmia, cheratita = inflamatie cornee, cherato-cojunctivita, conjunctivita, cheratita ulceroasa =
ulcerul cornean
- Camera anterioara: hipopion = puroi, hipohema = sange
- Irisul si zona ciliara: heterocromia iriana, uveita = inflamatia iris, corpi ciliari, coroida, ciclita = inflamatia corpului
ciliar, iridociclita = inflamatie iris + corpi ciliary
- Pupila: mioza, midriaza, anisocoria = inegalitate pupilara, hipus/dans pupilar
- Critalin: cataracta = opacifierea cristalinului, luxatia ant sau post, afachia = lipsa
- Fundul de ochi: hemoragii, desprinderi de retina, retinita = inflamatia retinei
- Modificari diverse: dermoidul, nefelionul, leucoma/albeata, panus, cheratocel/desmetocel, stafilo-mul, plagi

Examinarea functionala a ochiului (vazul) – aspecte semiologice:

- Amauroza = pierderea vederii fara leziuni decelabile la ochi

- Cecitatea = orbirea unilaterala/bilaterala
- Nictalopia = vederea deficitara noaptea
- Hemeralopia = vedere deficitara ziua
- Hesperanopia = vedere deficitara seara
- Ambliopia = scaderea generala a vederii fara o cauza anume
- Emetropia = imagine clara pe retina si acomodare perfecta – vedere normala
- Ametropia/dismetropia = tulburare de acomodare (refractie): hypermetropia = vedere deficitara in apropiere,
miopia = vederea dificitara la departare, astigmatismul = vedere deficitara si la distanta si la apropiere
 41.Sensibilitatea auditive, olfactive si gustative

Sensibilitatea auditive – examinarea fizica a urechii se face prin inspectie, palpatie, otoscopie, sondaj, examen
radiologic. Aspecte semiologice:
- Urechea externa: modificari, corpi straini, paraziti, cerumen, lichid, otoreea = scurgerea de lichid in canalul
auditive, otoragia = scurgerea sangelui prin canalul auditive, hematoame, otalgia = durerea urechii, otita externa =
inflamatia urechii externe
- Urechea medie: otita medie = inflamatia urechii medii
- Urechea interna: radiografierea stancii temporalului; otita interna, labirintica, labirintita

Examinarea functionala a urechii (auzul) – aspecte semiologice:

- Hiperacuzia (hiperestezia auditive) = cresterea perceptiei auditive

- Hipoacuzia = reducerea perceptiei auditive
- Anacuzia (cofoza) = lipsa auzului (surditatea)

Sensibilitatea olfactive – examinarea fizica a nasului (vezi aparat respirator)

Examinarea functionala a nasului (mirosul): hipersomia = sensibilitatea olfactiva crescuta, asomia =

diminuarea/disparitia mirosului

Sensibilitatea gustative – examinarea fizica a limbii (vezi aparat digestiv)

Examinarea functionala a papilelor gustative (gustul): hipogeuzia = saderea sensibiliatii gustative, ageuzia = lipsa
gustului, pica = pervertirea gustului

42.Examinarea functionala a sistemului neuro-vegetativ.

Aprecierea tabloului clinic – efectul crescut al simpaticului S sau parasimpaticului PS

Tonusul normal neuro-vegetativ (eutonia):
- Simpaticotona (cresterea tonusului simpatic): excitatie, exoftalmie, tahicardie, midriaza, hipertensiune, uscarea
muc si a pielii, constipatie, hipertermie, limfocitopenie
- Parasimpaticotona (crestrea tonusului vagal): somnolenta, enofltalmie, bradicardie, mioza, hipotensiune,
transpiratie, diaree, urinare frecventa, hipotermie, limfocitoza
- Distonia vagonota: amfotona = cresterea aternativa S sau PS, hipotona = prabusirae ambelor componente
neuroveg – in coma, intoxicatii grave

Testarea farmaco-dinamica: stimulatoare, inhibitoare.

Aprecierea reflexelor neurovegetative: reflexul oculo-cardiac (Dagini-Aschner), reflexul oto-cardiac (Roger),

reflexul labio-cardiac (Sarabin).

Interpretare: cord (frecventa + ritm) + puls (frecventa) +/- 6 batai pe minut - normal
 G. SEMIOLOGIA SISTEMULUI ENDOCRIN

43.Examinarea fizica si functionala a sistemului endocrin: semiologia endocrinozelor.

Examinarea sistemului endocrin se poate face in unele situatii fizic (inspectia si palpatia externa pentru testicul,
timus, tiroida, pancreas, palpatia transrectala pntru ovar, examinarea radiologica pentru hipofiza si timus,
scientigrafierea pentru tiroida, TC si RMN pentru hipofiza si epifiza, laparotmie pentru suprarenale, pancreas si ovare)
si prin examen functional:
a. Tabloul clinic – exprimat prin simptome (sindroame):
- Generale: nervoase, musculare, digestive, urinare, oculare, cardio-circ, sexuale, cutanate, ale cresterii, starii de
intretinere
- Glandulare: uniglandulare si pluriglandulare
b. Cercetarea metabolismelor: metabolismul bazal (celular) – termogeneza, termoliza; metabolisme particulare:
protidic, lepidic, glucidic, hidric, mineral, vitaminic.
c. Dozarea hormonilor din sange si urina: toate tesuturile secreta hormoni
d. Reactia tisulara – inoculare la animale de laborator a serului, urinei

Semiologia endocrinozelor: sindroame uniglandulare – exces sau insuficienta hormonala; sindroame

pluriglandulare – actiunea comuna a hormonilor de la mai multe glande endocrine

44.Hipofiza: sindroame antero- si postero-hipofizare.

Hipofiza este formate din 3 lobi: lobul anterior, intermediar si posterior.

• Lobul anterior: adenohipofiza, glanda pituitara – structura epiteliala si glandulara cu rol in producerea:
- Hormonului de crestere (hormonul somatotroph, STH, GH) – creste met lipidic, protidic, glucidic, mineral
- Prolactina (hh lactogen, mamotropina, gonadotropina C, hh luteotrop, PRL, LTH) – induce lactatia si producerea
progesteronului
- Hormonul tireotrop (TSH = tireotropina, tireostimulina) – stim glanda tiroida si biosinteza hh tiroidieni
- Hormonul luteinizant (LH femela, ICSH mascul) – asupra ovarului (dehicienta foliculara, form corp galben,
palcenta), la mascul secretie de testosterone
- Hormonul foliculostimulant (FSH): la femela produce maturarea foliculilor, secretie de estrogeni, la mascul
stimuleaza spermatogeneza
- Hormonul adrenocorticotrop (ACTH, corticotropina) – actioneaza asupra corticosuprarenalei
- Hormonul lipotropina: regleaza met lipidelor
Sindroamele antero-hipofizare (adenohipofizare):
- Hipoanterohipofizarism (lipsa de STH): nanism hipofizar la tineret, casexia hipofizara (boala Simmonds) la adulte
- Hipoanterohipofizarism prin hiposecretie de hh adrenocorticotropic produce atrofia corticosuprarenalei,
aparitia maladiei bronzate (boala Addison)
- Hiperanterohipofizarism (crestere de STH): gigantism hipofizar (macrosomie) la tineret, infantilism genital,
acromegalie = dezv exagerata a extremitatilor la adulte
- Hiperanterohipofizarism prin hipersecretie de hh adrenocorticotropic produce sindromul Cushing
• Lobul intermediar – hormonul melanotropina (intermedina, hh melanocitostimulator, MSH) – sindroame
intalnite rar la animale
• Lobul posterior (neurohipofiza, retrohipofiza):
- Hormonul antidiurec (ADH, vasopresina) – regleaza absorbtia apei la nivelul TCD renali, contractia musc netede
arteriale – hipertensiv
- Hormonul ocitocina (OXT, oxitocina) – contarctia musc netede uterine, musc canalelor galactofore mamare
 Sindroamele postneurohipofizare:
- Hiponeurohipofizarism (lipsa de ADH): diabetul insipid – polifagie, polidipsie, poliurie
- Sidromul Babinski-Frohlich (sindromul adipose-genital): afectiuni tumorale diencefalohipofizare la tineret –
obezitate, infantilism genital
- Hiperneurohipofizarismul (hipersecretie ADH, sindromul Parhon): sindromul hiperhidro-pexic – retentie hidrica
cu edeme si oligurie

45.Epifiza si timusul: examinare si aspecte semiologice.

Epifiza (glanda pineala) – se examineaza fizic prin CT si RMN

Hormonii epifizari: hh pinealina – epifizhormonul are rol antigondotrop (inhibitie sexuala), antitireotrop, hipotensiv,
hipoglicemiant, hipocolesterolemiant, inhibitor al SN
Sindromul hipoepifizar (anepifizar) – macrogenitosomie, obezitate, osificare precoce
Sindromul hiperepifizar – microgenitosomie
Timusul – rol in crestere si dezvoltare prin controlul osteogenezei, hh timocresina, factorul LSF
Sindromul hipotimic (hipotimia/atimia): criptorhidie, obezitate, atrepsie (cahexie), apatie
Timectomia – aparitia “bolii pipernicirii” (lipsa cresterii), lipsa limfocitelor T
Atimia – afectiune transmisa ereditar
Sindromul hipertimic (hipertimia) – hipetrofie timus, moarte timica la purcei si pui prin asfixie, tetanie timica,
cresterea nr de LT

46.Tiroida si paratiroida: examinare si aspecte semiologice.

Tiroida – are doua categorii de hormoni:

- Tiroxina (T4), monoiodtirozina (MIT), diiodtirozina (DIT), triiodotironina (T3) – contin iod si au rol in modularea
met bazal, glucidic, lipidic, hidromineral, cresterea si maturarea tesutului nervos
- Calcitonina (CT, tirocalcitonina, TCT) – rol in reglarea calciului si fosforulu sanguine (hipoCa, hipoP), inhiba
decalcifierea oaselor cu hh paratiroidian (parathormonul)

Examinarea fizica a tiroidei:

- Gusa simpla = marirea in volum a glandei pe seama tes conj, fara manifestari endocrine
- Gusa enzootica (endemica) = marirea in volum a glandei prin lipsa de iod – la capra, porc
- Tiroidita = inflamatia acuta a tiroidei
- Strumita= inflamatia cronica a tiroidei

Examinarea functionala a tiroidei:

Sindromul hipotiroidian – insuficienta hh tiroidieni, lipsa iodului; scaderea met bazal (hipotermia), bradicardie,
constipatie, gusa

La tineretul animal – nanism tiroidian disarmonic (nanism tireopriv): scurtarea picioarelor, gatului, articulatiilor,
nedezv organelor genitale, cretinism

La animalele adulte – mixedemul, alopecie (caine), obezitate, apatie

Sindromul hipertiroidian (hipertiroidia): exces de hormone tiroidian – hipertermie, tahicardie, boala Basedow-
Graves, gusa exoftalmica, diaree, excitatie corticala, tremuraturi, transpiratie, epifora
 Paratiroida – secreta parathormone (PTH), actioneaza la nivel osos si renal, mentine un raport normal de Ca/P la
nivelul sangelui

Hormonul tiroidian (calcitonina) este antagonistul parathormonului!

Sindromul hipoparatiroidian: spasmofilia – hipocalcemie serica, hiperP,hipexcitabilitate neuro-musculara

Sindromul hiperparatiroidian: osteofibroza – hipercalcemie serica, hiperCa, hipoP, disparitia reflexelor, astenie,
apatie, fracturi la nivelul oaselor lungi

47.Suprarenala si pancreasul endocrin: examinare si aspecte semiologice.

Suprarenala – formata din 2 structuri: corticosuprarenala, medulosuprarenala.

Glandele suprarenale se pot examina fizic prin ecografiere, laparotomie si functional prin dozarea hormonilor din
sange si urina.
Sindroamele corticosuprarenale
Sindromul de hipocorticism: hipoepinefria corticala – boala Addison (maladia bronzata): pigmentarea excesiva a
pielii – melanodermie, astenie, anemie, hipotensiune, anorexie; apare in hipoanterohipofizarism, TBC cu localizare
renala
Sindromul de hipercorticism: hiperepinefria corticala – sindroame partiale:
- Sindromul Cushing; hiperproductie de glucocorticoizi – osteoporoza, obezitate cap, diabet zaharat, miastenie,
hirsutism, hipertensiune
- Pseudohermafroditism: tineret femel, maturitate sexuala precoce la mascul
- Sindromul Conn – retentie de Na, fara edeme
- Sindroame medulosuprarenale: modificarea cant de adrenalina – crestere hipertensiune, scadere hipotensiune,
modificari de scurat durata sau lunga durata

Pancreasul endocrin (insulele Langerhans) – glanda cu secretie mixta, regleaza glucoza din sange si secreta insulina
(hh hipoglicemiant) si glucagonul (hh hiperglicemiant).

Examianarea se paote face fizic – ecografie, laparotomie, examen radiologic si functional – dozarea hh si a glucozei
din sange si urina.

Sindromul de hipoinsulism: sindrom diabetic prin lipsa insulinei – diabet zaharat/pancreatic: polifagie, polidipsie,
hiperglicemie, glicozurie, acidoza, casexie, obezitate, cataracta, coma diabetic, moarte

Sindromul de hiperinsulism: sindromul hipoglicemic – tulb psihice, neliniste, ataxie, crize epileptiforme, parapareza,
colaps, foame permanenta; frecvent la caine

48.Sindroamele pluriglandulare

Diabetul zaharat – diabet zaharat (symptomatic), diabet bronzat, diabet asymptomatic (latent), diabet insipid,
diabet renal (ereditar), diabet steroid. Incidenta diabetului este mai crescuta la catele si motani.
- Slabirea (subnutritia, denutritia) – tulb endocrine anterohipofizare, tiroidiene, pancreatice, suprarenale,
ovariene, testiculare, pierderea masei musculare, insuficienta alimentara cantitativa si calitativa, deficit de absorbtie
- Hipotrepsia = nedezv masei musc; asociata nanismului, produsa de tulb hipofizare, timice, tiroidiene,
suprarenale, pancreatice
 - Obezitatea: depunerea excesiva de grasime; cauzata de un complex de factori: metabolici, ereditari, nervosi,
endocrini, alimentari
- Sindromul general de adaptare (stresul): tulburari endocrine hipofizare, tiroidiene, suprarenale, gonade,
modificari sist neuroveg
- Sindroamele cutanate: alopecia – carente mineralo-vitaminice, endocrinoze tiroidiene, hipofizare, suprarenale;
hipertrichoza generalizata – afectiuni suprarenale, ovare, hipofiza; discromii cutanate – afectiuni hipofizare,
suprarenale; psoriazisul – boala cronica recidivanta, pete rosii acoperite de scuame, localizate sau generalizate,
consecutive tulb endocrino-metabolice.

H. SEMIOLOGIA PARTICULARA A UNOR SPECII DE ANIMALE (albine, pesti, viermi de matase)

49. Examinarea si semiologia albinelor

Examinarea albienlor se face in mai multe etape, urmarind: flora melifera si sursa de apa, zborul albinelor, zona din
jurul stupului, stupul cu albine. Aspecte semiologice:
- Lipsa zborului sau albine rare
- Albine moarte sau muribunde in numar mare
- Miscari dezordonate ale albinelor – intoxicatii
- Prezenta petelor diareice colorate diferit
- Albine cu abdomen marit sau colorat diferit
- Prezenta parazitilor pe corpul albinelor
- Faguri mucegaiti sau rosi
- Oua, larve si puiet imprastiat neuniform pe fagure
- Puiet mort, miros caracteristic
- Numar mic de albine in stup
- Lipsa matcii
- Miere, polen, pastura in cant mici si distribuite neuniform

In situatii speciale se pot trimite probe pentru examen de laborator: apa, flora, miere, larve, albine moarte, albine
vii in recipiente speciale.

50.Examianrea si semiologia pestilor si viermilor de matase

Semiologia pestilor – se face pe baza unui plan:

- Ancheta clinica – fisa ihtiologica (pentru crescatorii)
- Date hidrotehnice – sursa de apa, caliatte, ritm de inlocuire
- Locul si data aparitiei bolii
- Date despre boala

Examinarea fizica a pestilor bolnavi:

- Examinarea cap de inot

- Examinarea individuala dupa pescuire: inspectia – miscare, forma, marime corp, aspect suprafata, culoare corp,
prezenta solzi si luciu, ochi, aripi, branhii, palpatia – consistenta, mobilitate si deformari, examene speciale –
bacteriologice, virusologice, micologice, hemtaologice, histologice pe probe trimise la laboratoarele de specialitate
- Examinarea apei si furajelor: fizic, biochimic si microscopic pe probe trimise in lab de specialitate
 - Aspecte semiologice: functionale – miscari lenese, miscari cu abd in sus, agitatie, morfologice – abdomen mare,
leziuni pe corp, paraziti pe corp sau branhii, solzi cazuti, modif de culoare ale corpului, hemoragii, icter, puroi,
exoftalmie, enoftalmie, fecale cu sange, icre cu aspect modificat, cu membrane. Aceste aspecte apar in septicemia
hemoragica, necroza pancreatica, variola, hidropizie, furunculoza.

Semiologia viermilor de matase – se vor examina:

- Incaperile – microcliamtul
- Hrana si asternutul
- Viermii, crisalidele, gogosile, fluturii
In situatii speciale se vor efectua examene speciale pe probe trimise la laborator – larve, crisalide, fluturi, frunzar.
Aspecte semiologice: inapetenta, lipsa mobilitatii, pete colorate pe corp, diaree, voma, agitatie, marire in volum a
corpului, depuneri neuniforme de oua se pot intalni in boli specific – poliedrie, flaserie, nosemoza sau nespecifice –
intoxicatii, carente alimentare.