Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
toracice
Sediul modificarilor patologice
morfo-functionale
-Spațiul aerian-bronhopulmonar
-Interstițiul pulmonar
-Patul vascular
-Cavitățile pleurale
Modificări elementare
-Opacități
-Hipertransparențe
-Imagini mixte
-Imagini complexe
Criterii de clasificare a proceselor patologice
Mărimea lezunii
Forma
Structura
Topografia
Conturul
Starea elementelor anatomice învecinate
Opacități
Abcesul pulmonar (A.P.) – supuraţie pulmonară circumscrisă într-o cavitate neoformată, produsă printr-
o inflamaţie acută netuberculoasă.
Tabloul clinic
Supuraţie închisă = sindromul de condensare pulmonară (debut brutal, febră 39-40°, junghi toracic, tuse seacă
sau expectoraţie redusă, freamăt vocal exagerat, matitate, suflu tubar, posibile raluri)
Supuraţie deschisă :
1. vomică
2. sindromul cavitar propriu-zis (clinic şi radiologic)
Inspecţia - rămânerea în urmă a hemitoracelui afectat
Palparea – freamăt vocal accentuat/freamăt vocal diminuat
Percuţia- sunet timpanic cu nuanţă metalică (d>6-7cm)/”vas spart”.
Auscultativ
1. Suflu amforic (d>7cm)
2. Suflu cavernos (d<7cm)
3. Raluri cavernoase (exudat fluid în caverne)
4. murmur vezicular diminuat sau lipsa respiraţiei (obstrucţia bronhului)
Abces pulmonar
Atelectazia (colabarea) reprezintă o modificare survenită la nivelul parenchimului pulmonar, în
care se asociază două elemente:
La obstrucţia unei bronhii şi ca urmare al unui defect de ventilaţie în teritoriul respectiv (dar cu
păstrarea perfuziei) survine colapsul alveolelor pulmonare, ce devin aplatizate (colabate).
Existenţa unui fenomen de retracţie – teritoriul pulmonar respectiv este diminuat ca volum şi
antrenează într-un proces de retracţie şi zonele vecine.
Simptomatologie
(în caz de obstrucţie completă)
Durere toracică
Tuse (rar)
Dispnee
Examenul obiectiv
(la obstrucţie completă)
La inspecţie – scăderea amplitudinii mişcărilor respiratorii, retracţia hemitoracelui afectat cu
îngustarea spaţiilor intercostale
Palpare – vibraţiile vocale sunt abolite (lipsesc)
Percuţie- sunet mat (matitate)
Auscultaţie – abolirea murmurului vezicular
Atelectazie
Bronhopneumonia
De obicei este o afecţiune secundară (mai des se îmbolnăvesc copiii până la vîrsta de 3 ani şi bătrînii), cu fon imunologic
scăzut.
Patogenia: pătrunderea microorganismelor pe cale bronhogenă
Patanatomic – macroscopic –focare de infiltraţie de diferite dimensiuni, culoare.Aceste focare confluiază şi pot afecta un lob
întreg. În bronhopneumonie, în unele cazuri, se distrug alveolele, ţesutul pulmonar, formîndu-se cavităţi.
Acuzele :
tusea cu expectoraţie mucoasă sau mucopurulentă;
Dureri în hemitorace la afectarea pleurei
Dispnee
Febră – nu are o curbă specifică şi depinde de virulenţa agentului patogen, dimensiunile focarului. Simptomele de intoxicaţie
sunt slab pronunţate.
Examenul obiectiv
În caz cînd focarele de infiltraţie inflamatorie sunt mici, obiectiv nu se determină careva schimbări.
În caz de focare de dimensiuni mari determinăm:
Inspecţia cutiei toracice –rămânerea în urmă la respiraţie a hemitoracelui, unde avem procesul patologic.
Palpator – vibraţia vocală exagerată
Percutor – sunet submat sau mat (în dependenţă de dimensiunile focarului)
Auscultativ- respiraţie aspră + raluri uscate şi umede buloase mici sonore.
Bronhopneumoniile
Bronșectazii
Cancer
Central Periferic Carcinom
Chist hidatic
Emfizem
Clinic, se manifestă prin:
Dispnee progresivă, iniţial la efort, ulterior şi în repaos
Tuse relativ rară, puţin productivă, cu spută mucoasă
Examenul obiectiv în tipul A al BPCO
Toracele este emfizematos
Palparea toracelui – vibraţia vocală (freamătul vocal) diminuată
Percuţia toracelui – hipersonoritate (sunet de cutie)
Auscultaţie – murmur vezicular diminuat, expir prelungit, rare raluri uscate sibilantefine
Emfizem bulbos
Fibrotorax
Malformatii torace
Metastaze
Miliare Nodulare
Pahipleurită
Definiţie – pleurizia este formarea depunerilor de fibrină cu sau fără acumularea de lichid intrapleural
cu caracter de exudat, consecutiv unui proces inflamator al foiţelor pleurale.
Pleurizia nu reprezintă o boală de sinestătătoare, ci este o stare patologică, care complică evoluţia diferitor
procese patologice în plămîn, mediastin, diafragmă şi spaţiile subdiafragmale.
Etiologia
Pleuritele se împart în 2 grupe mari:
Infecţioase, legate de invazia pleurei cu agenţi patogeni;
Neinfecţioase, în care procesul inflamator în pleură apare fără participarea directă a microorganismelor
patogene.
Acuzele bolnavilor
Durere în regiunea toracică de intensitate mare, care se accentuiază la inspiraţie profundă şi tuse.
Tuse uscată (cauzată de iritarea pleurei)
t corpului subfebrilă
Slăbiciune generală
Examenul obiectiv
Inspecţia: poziţia bolnavului forţată în decubit lateral (pe partea lezată, pentru a micşora excursia cutiei
toracice); rămînerea în urmă în actul de respiraţie a hemitoracelui afectat,
Palpare : rămînerea în urmă în actul de respiraţie a hemitoracelui afectat,
La percuţie: sunetul percutor este clar pulmonar, schimbări deosebite nu depistăm, în afară de micşorarea
mobilităţii limitei inferioare din partea lezată.
Auscultaţia plămînilor: Din partea lezată – murmur vezicular diminuat şi + frotaţie pleurală.
Frotaţia pleurală trebuie diferenţiată de raluri subctrepitante (umede) şi crepitante (crepitaţie).
Frotaţia pleurală se auscultă atît în inspir, cît şi în expir; pe cînd crepitaţia numai la topul inspiraţiei.
După expectoraţie (tuse) ralurile deseori se schimbă din cauza eliminării exudatului din bronhii, pe cînd
frotaţia pleurală şi crepitaţia rămîn neschimbate.
Dacă apăsăm cu stetoscopul asupra cutiei toracice, frotaţia pleurală se accentuiază pe cînd crepitaţia şi
ralurile - nu.
La imitarea respiraţiei cu gura şi nasul închişi, din cauza mişcării insuficiente a aerului prin bronhii ralurile
şi crepitaţia nu se formează şi nu apar, pe cînd frotaţia pleurală continuă să se ausculte.
Frotaţia pleurală se auscultă mai aproape de suprafaţa cutiei toracice decît crepitaţia şi ralurile.
Pleurizie
Pneumoniile
Reprezintă o grupă de afecţiuni inflamatorii acute ale parenchimului pulmonar de origine
infecţioasă variată (de obicei bacteriană), caracterizată prin alveolită exudativă şi/sau infiltrat
inflamator interstiţial, care realizează condensarea pulmonară (exprimată clinic şi radiologic)
şi manifestări de impregnare infecţioasă.
Examenul aparatului respirator - relevă date variate în raport cu stadiul clinic al bolii
Stadiul clinic de debut (corespunde cu stadiul morfologic de congestie):
Inspecţia cutiei toracice- posibilă o rămînere în urmă nepronunţată în actul de respiraţie din
partea lezată a hemitoracelui
Palparea – vibraţiile vocale diminuate
Percuţia – sunet submat (poate cu nuanţă timpanică)
Auscultaţia – murmur vezicular diminuat + crepitaţie nesonoră
II.Stadiul clinic de stare a bolii (stadiul clasic de condensare, corespunde stadiilor morfologice de
hepatizaţie roşie+cenuşie)
Inspecţia cutiei toracice – rămînerea pronunţată a hemitoracelui în actul de respiraţie din partea lezată
Palparea – vibraţia vocală exagerată
Percuţia – sunet mat
Auscultaţia – suflu tubar patologic + frotaţie pleurală.
Bronhofonia - exagerată
III. Stadiul clinic de rezorbţie (corespunde stadiului morfologic de rezorbţie)
Inspecţia cutiei toracice – revine la normal
Palparea – vibraţia vocală mai puţin exagerată, apoi revine la normal
Percuţia – sunet submat, apoi revine la normă.
Auscultaţia – respiraţie bronhoveziculară, apoi revine la murmur vezicular + crepitaţie sonoră, posibil raluri
umede.
Bronhofonia - exagerată normală.
Pneumonie
Pneumotoraxul reprezintă pătrunderea aerului în cavitatea pleurală.
Acuze :
durere toracică violentă, cu caracter de junghi, se accentuiază la inspir profund,
dispnee foarte accentuată (din cauza colabării pronunţate a plămînului şi excluderea lui din funcţie),
tuse – seacă,
Examenul obiectiv
Cianoză difuză
Hemitoracele afectat este bombat, cu spaţii intercostale lărgite
Rămînerea în urmă în actul de respirtaţie a hemitoracelui afectat sau absenţa participării lui în respiraţie
Palparea – vibraţii vocale reduse sau absenţa completă a transmiterii lor
Percuţia – se determină hipersonoritate, uneori timpanism.
Auscultaţia – diminuarea sau absenţa murmurului vezicular.
Complicaţii : reacţie pleurală cu acumulare de lichid în cavitatea pleurală (hidropneumotorax).
În hidropneumotorax
se auscultă “sucussiunea hipocratică” sau aşa numitul clapotaj toracic; la schimbarea poziţiei corpului –
zgomotul “picăturii căzînde”.
Pneumotorax
Silicoza
Caverna tuberculoasă
Sediul poate fi oriunde, dar mai frecvent în lob superior (50-55%), iar
caverna sifilitică se dezvoltă preponderent în lobul mediu.
Structura microspocipă a peretelui cavernei:
Cel din interior-strat din globule de puroi
Strat format din ţ.embrionar bine vascularizat
Strat fibros dens
Stratul din exterior caracterizat prin pneumonie interstiţială.
Conţinutul poate avea aspect de cazeum, muco-purulent, verzui, piure de
mazăre, cu numeroşi bacili Koch.
Tabloul clinic
Starea generală alterată (caşexie, febră)
Tuse cavernoasă, cu expectoraţie neaerată, care cade la fundul apei
Hemoptizii- poate fi primul simptom de alertă
Sindromul cavitar:
Murmur vezicular aspru
Freamăt vocal exagerat
Sunet percutor-timpanită
Suflu amforic sau cavernos
Tuberculoza